UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

RĂZBOIUL ÎMPORIVA TERORISMULUI

Al-Qaeda

Emergența terorismului

Studenți SPR, Anul III

2017

1
 Dinamica puterii reprezintă motorul și placa turnantă a societăților umane întrucât faci-
litează o fluiditate inerentă la nivelul elitelor conducătoare, iar într-o oarecare măsură gene-
rează progres prin numeroasele rapoturi de secundaritate ce iau naștere la nivel societal, dar,
nu arareori, natura conflictuală a procesului de acaparare a puterii a avut consecințe tragice.
Gerard Chaliand și Arnaud Blin argumentează, cu ajutorul unor repere istorice precise,
faptul că întreaga istorie a civilizației umane a fost animată de fenomenul puterii și de
corelativele sale1. In extenso, teroarea generează puterea, această legătură cauzală sau chiar
interdependență fiind intens exploatată, iar melanjul său relativ anorganic cu religia a cauzat
miriade de evenimente ce au influențat puternic statu-quo-ul2.
O analiză exhaustivă a puterii conduce inevitabil orice politilog la studiul aprofundat al
terorismului și, implicit, către principalii actori de pe scena internațională care îndeplinesc, în
mod vădit, rolul de vectori ai terorii. Această lucrare, în contextul actual al ultimelor atacuri
teroriste (Bruxelles, Belgia – martie 2016; Germania – iulie 2016; Nisa, Franța – iulie 2016) și
a instabilității din Orientul Mijlociu accentuată de gruparea teroristă Statul Islamic (ISIS), care
a fost responsabilă și de atentatele de la Paris (13 noiembrie 2015), are ca scop descrierea și
analizarea modului de operare al uneia dintre cele mai cunoscute organizații teroriste de la
sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, denumită al-Qaeda.
Din cauza unor motive obiective evidente, autorii nu vor prezenta în detaliu organizația
teroristă anterior menționată, ci vor descrie succint originea, modul de organizare, principalele
atacuri și conducătorii acestei grupări. Identificarea caracteristicilor și elementelor de ordin
logistic sau acțional care formează dinamica unei organizații teroriste internaționale de mare
anvergură precum al-Qaeda poate conduce la o mai bună înțelegere a fenomenului și, implicit,
la sporirea capacității de contracarare a fenomenului terorismului.

ORIGINI

Organizația teroristă își are originea în Războiul Afgano-Sovietic din Afganistan (1979-
1989), când Partidul Popular Democrat – partid de orientare marxistă – susținut de către forțele
sovietice, a luptat împotriva rebelilor islamiști mujahedini. Statele Unite ale Americii, dorind
să oprească expansiunea Uniunii Sovietice în zonă, a finanțat prin intermdiul Operațiunii
Ciclon (Operation Cyclone) a CIA activitățiile paramilitare ale mujahedinilor conduși de

1
CHALIAND, G. & BLIN, A. (2007) The History of Terrorism. Los Angeles, California: University
of California Press. pp. VII-VIII.
2
Ibidem, pp. 2-4.

1
Gulbuddin Hekmatyar, lider și fondator al facțiunii islamice militante denumită Partidul
Islamic (Hezbi Islami). Fondurile erau transmise prin intermediul serviciilor secrete pakista-
neze și variau între 20-30 milioane $ pe an în 1980 și 630 milioane $ pe an în anul 1987,
conform unei investigații realizate de Peter L. Bergen3. Concomitent, Hekmatyar primea
finanțare și din partea familiei regale din Arabia Saudită.
Pentru a implementa o rețea solidă de recrutare și strângere de fonduri, Abdullah
Azzam, Ayman al-Zawahiri și Osama bin Laden au înființat, în 1984, Maktab al-Khidamat
(MUKUB) cunoscut și sub denumirea de Biroul Afgan de Servicii (Afghan Services Bureau).
Această organizație a avut un rol marginal în războiul împotriva sovieticilor, fiind la rândul său
finanțată de familia regală prin intermediul legăturilor pe care le deținea Osama bin Laden în
Arabia Saudită.
Anul 1989 a adus schimbări majore în relațiile internaționale și a produs, de asemenea,
modificări radicale la nivelul organizațiilor anterior amintite. Vidul cauzat de moartea lideru-
lui Abdullah Azzam pe data de 24 noiembrie, în urma unui asasinat atent plănuit, a reprezentat
oportunitatea perfectă pentru ca Osama bin Laden să își impună viziunea referitoare la viitorul
islamului. Politologul Rohan Gunaratna consideră că responsabilul pentru moartea lui Azzam
este grupul egiptean al-Jihad, al cărui nou membru era chiar bin Laden4. Odată cu retragerea
armatei URSS din Afganistan, finanțarea MUKUB a încetat, însă bin Laden cu aprobarea lui
Azzam și ajutorul unor bancheri din Orientul Mijlociu a transferat sume importante de bani
pentru a putea asigura o oarecare viitoare autonomie a al-Qaeda. Cu toate acestea, Maktab al-
Khidama a continuat să opereze încă câțiva ani prin două grupuri autonome: unul dintre ele
folosea infrastructura din Peshwar, fiind condus de Abu Qassim și al-Zawahiri; iar al doilea
era localizat în Islamabad și era condus de Abu Adil și Abu Aris.
Aversiunea vădită pe care care bin Laden o avea față de SUA și aliații săi a luat nașetere
în anul 1991 când armata iraqiană a invadat Kuwaitul, fapt care punea în pericol resursele
Arabiei Saudite. Întrucât capacitatea militară a saudiților era relativ limitată, bin Laden i-a
oferit regelui Fahd bin Abdulaziz Al Saud ajutorul său, însă acesta a refuzat, fiind de acord cu
prezența trupelor americane pe teritoriul saudit.
Intervenția americană a fost interpretată de bin Laden drept un dublu act de agresiune:
sosirea americanilor devenea o încercare de ocupare sau jefuire a resurselor, decât o acțiune de

3
BERGEN, P. (2001) Holy War , Inc. – Inside the Secret World of Osama bin Laden. New York: Free
Press. p.68.
4
CHALIAND, G. & BLIN, op cit., pp. 315-316.

2
întrajutorare. Drept urmare a criticilor sale publice la adresa alegerilor făcute de regele saudit,
bin Laden a fost expulzat și a ales să fugă în exil în Sudan, unde a petrecut perioada dintre anii
1992 și 1996.

Numele „al-Qaeda”
Numele organizației teroriste a fost ales de Abdullah Azzam, fondatorul Maktab al-
Khidamat, care dorea ca MUKUB să își continue activitatea pentru a realiza unitatea lumii
islamice. Termenul de al-qaeda al-sulbah („baza solidă”) a fost folosit pentru prima dată drept
titlul unui articol publicat de Azzam în numărul 41 al al-Jihad, publicată în aprilie 19885.

ORGANIZARE ȘI STRATEGIE DUPĂ SEPTEMBRIE 2001

Odată cu declanșarea „Războiul împotriva terorii” („Războiul împotriva terorismului”

sau „War on terror”), tacticticile și modul de operare al al-Qaeda a suferit modificări radicale
întrucât aria de activitate și capacitățile sale operative s-au diminuat simțitor. Cu toate acestea,
este vorba de o rețea teroristă extrem de bine finanțată, cu strategie complexă și o vastă rețea
de organizații auxiliare. Chaliand și Blin demonstrează aceste caracteristici prin minuțiozitatea
cu care au fost planificate atacurile din data de 11 septembrie 2001: fiecare avion a fost deturnat
de cel puțin patru teroriști bine pregătiți (majoritatea au făcut „zboruri de recunoaștere” anterior
evenimentului), cel puțin 6 din cei 19 indivizi implicați au urmat cursurile unor școli de aviație
din SUA; unii au vizitat țara în anul 2000, iar toți s-au întors înapoi în SUA între aprilie și
august 20016.
În ciuda faptului că legăturile operaționale dintre grupurile satelite mujahedine erau
bazate pe conexiuni individuale, mai mult decât pe o structură piramidală precisă, încă dinainte
de începerea Războiului împotriva terorii, odată cu septembrie 2001 atenția sporită pe care
serviciile de informații și aliații SUA o acordau al-Qaeda a dus ineluctabil la creșterea
dezcentralizării leadershipului organizațiilor regionale, fapt ce a reprezentat un dezavantaj
major. Totodată, remarcăm că izolarea geografică a tuturor organizațiilor teroriste afiliate al-
Qaeda și scăderea vertiginoasă a surselor de finanțare – atât calitattiv, cât și cantitativ – au
modelat, de asemenea, alegerile strategice pe care membrii și liderii săi le-au făcut. Exempli
gratia, după atacurile din New York și Bali, acțiunile al-Qaeda au avut drept scop terorizarea

5
CHALIAND, G. & BLIN, op cit., pp. 314-315.
6
Ibidem, p. 328-329.

3
grupurilor de oameni, decât uciderea lor în masă, întrucât logistica, finanțarea și noile măsuri
de securitate nu le ofereau o paletă mai largă de opțiuni7. O altă schimbare semnificativă a fost
cea a mijloacelor de comunicare: curierii erau preferați în detrimentul mesajelor telefonice sau
prin e-mail întrucât cele din urmă erau ușor de interceptat. Utilizarea site-urilor sau a altor surse
mass media (precum televiziunile) pentru răspândirea lozincilor sau informațiilor de natură
propagandistică a trebuit să fie stopată. Izolarea a dus și la limitarea facilităților utilizate pentru
antrenarea noilor voluntari sau la posibilitatea adăpostirii fugarilor. In extenso, caracteristicile
acționale devin similare tuturor organizațiilor de acest tip: crearea terorii cu mijloace limitate -
efecte maxime cu resurse minime; luarea prin surprindere a inamicului; folosirea de explozibili
și elemente kamikaze.
Organizația și-a dovedit nivelul ridicat de mobilitate și modul de operare rațional
întrucât au existat planuri de evacuare și repoziționare strategică ce au intrat în aplicare imediat
după septembrie 2001, fapt care a facilitat în doar un an mutarea liderilor importanți în țări
precum Pakistan sau Iran, iar șefii de operațiuni s-au regrupat de-a lungul unei axe secundare:
Georgia – Turcia – Siria – Statele din Golf – Malaezia și Indonezia. Celulele mujahedine
inactive au rămas pe teritoriul european, american sau asiatic8. Între timp, acțiunile organizației
din Cecenia, Algeria, Kasmir sau războiul de guerrilla din Asia au continuat, doar că la o
intensitate foarte scăzută. O oarecare activitate intensă s-a menținut în Pakistan: ianuarie 2002,
jurnalistul american Daniel Pearl a fost răpit și decapitat; pe data de 14 mai, atentatul cu bombă
de la Hotelul Sheraton s-a soldat cu 14 victime; în 14 iunie a avut loc cu atentat cu mașină
capcană la consulatul american, înregistrându-se 13 victime.
În siajul celor menționate, observăm că gradul de extindere geografică al organizațiilor
afiliate al-Qaeda este destul de mare; întâlnim grupări loiale în Maghrebul islamic, Iraq,
Yemen, Somalia, Arabia, Siria, sucontinentul indian, Liban, Malai, Kurdistan, Africa de Vest,
Bosnia și Herzegovina, Fâșia Gaza sau Spania.
Jurnalistul Abdel Bari Atwan prezintă succint strategia organizației teroriste, elemente
regăsite într-un document al lui Saif al-Adel, înalt oficial al-Qaeda9:
 a provoca SUA sau un alt stat din Occident prin intemrdiul unor atacuri sângeroase cu
scopul de a invada o țară musulmană;
 a incita forțele locale împotriva armatelor occidentale;

7
CHALIAND, G. & BLIN, op cit., p. 333.
8
Ibidem, p. 335.
9
ATWAN, A. B. (2008) The Secret History of al Qaeda. Los Angeles, California: University of
California Press. p. 221.

4
  extinderea conflictului țările vecine și includerea SUA și a aliaților într-un război lung
de uzură;
 convertirea organizației într-o ideologie sau într-un set de principii la care se poate
adera ușor și în alte țări; noile valurile de violențe împotriva SUA să o determine să se
retragă din conflict;
 economia SUA se va prăbuși sub presiunea angajamentelor sale militare costisitoare,
iar sistemul financiar și economic mondial – dependent de cel american – va avea
aceiașo soartă.

STRUCTURI DE CONDUCERE

Până la asasinarea sa din 1 mai 2011, Osama bin Laden a fost cel mai important
conducător al grupării teroriste, acesta fiind sfătuit de un consiliu format din 20-30 persoane,
denumit Consiliul Shura. După interimatul lui Saif al-Adel – 16 iunie 2011 – noul comandant
sau emir a devenit Ayman al-Zawahiri. Politologul Rohan Gunaratna consideră al-Qaeda o
rețea care utilizează liderii regionali doar atunci când este considerată necesară integrarea lor
într-o acțiune de mare amploare10.
Majoritatea operațiunilor pe care al-Qaeda le întreprinde sunt realizate cu ajutorul unor
comitete, fiecare cu aria sa de activitate specifică:
 Comitetul Militar are în vedere recrutarea și antrenarea membrilor; achiziția de arme
și muniție; planificarea atacurilor;
 Comitetul Financiar/Monetar finanțează recrutarea și antrenamentele; are în vedere
obținerea de finanțare din diverse surse ilegale; facilitează obținerea documentelor
false și a permiselor de transport; administrează afacerile din subordinea organizației;
 Comitetul Legal aplică, modifică și planifică în concordanță cu Legea Sharia;
 Comitetul Studiilor Islamice emite edicte religioase;
 As-Sahab – casă de producție media folosită pentru propagandă și recrutare (din 2005).

10
GUNARATNA, R. (2002) Inside Al Qaeda. Global Network of Terror. Los Angeles, California:
University of California Press. p. 54.

5
 ATACURI AL-QAEDA

Dintre atacurile organizate de al-Qaeda amintim cele mai importante:

 Aden, Yemen - 29 decembrie 1992
Două bombe au fost detonate în proximitatea a două hoteluri (Movenpick și Goldmohur) cu
intenția de a opri soldații americani de a participa la o operațiune umanitară de ameliorare
foametei din Somalia (Operațiuna Restore Hope). Doi civili au fost omorâți, iar soldații
americani au participat cu succes la misiune.

 Manila, Filipine - 1996

Bin Laden a încercat asasinarea președintelui Bill Clinton prin intermediul unei bombe, însă
serviciile secrete au dejucat atentatul cu puțin timp înainte de producerea acestuia.

 Nairobi, Kenya și Dar es Salaam, Tanzania – 7 august 1988

Două camioane au explodat simultan la Ambasadele SUA din capitalele a două state est-
africane: Kenya și Tanzania. Peste 200 de oameni au murit, fiind primul moment care a atras
atenția publicului american asupra al-Qaeda. FBI-ul îl introduce pe bin Laden pe lista celor 10
cei mai căutați oameni din lume. Sunt suspectate legături cu membrii locali ai grupului al-Jihad.

 New York, SUA – 11 septembrie 2001

Cel mai devastator atac terorist din istoria SUA; a cauzat 2 977 de victime, peste 6 000 de răniți
și pagube directe de 10 miliarde $, iar indirecte (cu impact economic pe termen lung, cheltuieli
armată etc.) de aproape 3,3 trilioane de $11. Atacul a presupus deturnarea a patru avioane de
linie și folosirea acestora pentru a ataca diverse ținte: două avioane au lovit complextul World
Trade Center din New York; un avion a lovit Pentagonul, iar avionul care trebuia să lovească
Casa Albă s-a prăbușit în Shanksville, Pennsylvania.

11
NYTIMES. (2011) 9/11: The Reckoning.
[Online] Găsit la: http://www.nytimes.com/interactive/2011/09/08/us/sept-11-reckoning/cost-
graphic.html?_r=0 [Accesat: 18 martie 2017]

6
BIBLIOGRAFIE
ATWAN, A. B. (2008) The Secret History of al Qaeda. Los Angeles, California: University of
California Press. p. 221.

BERGEN, P. (2001) Holy War , Inc. – Inside the Secret World of Osama bin Laden. New York:
Free Press. p.68.

CHALIAND, G. & BLIN, A. (2007) The History of Terrorism. Los Angeles, California:
University of California Press. pp. VII-VIII.

GUNARATNA, R. (2002) Inside Al Qaeda. Global Network of Terror. Los Angeles,

California: University of California Press. p. 54.

NYTIMES. (2011) 9/11: The Reckoning. [Online] Găsit la:

http://www.nytimes.com/interactive/2011/09/08/us/sept-11-reckoning/cost-
graphic.html?_r=0 [Accesat: 18 martie 2017]