UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAOV

FACULTATEA DE DREPT I SOCIOLOGIE MASTER STIINTE PENALE APROFUNDATE

BIOTERORISM

Autor:

BRAOV 2011

. Bioterorismul form a terorismului secolului al XXI-lea Terorismul este vizibil mai ales prin consecinele sale cele mai spectaculoase i mai mediatizate, prin rezultatele sale manifeste. n cazul armelor biologice, inamicul este tcut, ascuns, aproape imposibil de identificat. Poate fi chiar cel de lng tine, care este un posibil purttor de virus, poate fi urmtorul plic pe care l deschizi. Nu ti de unde a plecat lovitura, dac cel care te atac s-a oprit sau continu, nu ti de cine s te aperi. Din nefericire, mintea omeneasc poate da dovad de foarte mult ingeniozitate atunci cnd trebuie s gseasc mijloace de infestare sau distrugere biologic n mas. Dei se utilizau arme biologice nc din timpul celor dou rzboaie mondiale, totui interesul legat de prepararea substanelor care pot ucide sau mbolnvi rapid mii de oameni a crescut vertiginos n perioada Rzboiului Rece, cnd s-au perfecionat tehnicile de obinere i rspndire a acestor ucigai nevzui. Aparent, Convenia internaional privind armele biologice (Biological Weapons Convention), semnat n 1972, a pus capt oficial acestor cercetri periculoase, ns, n realitate ele au continuat nestigherite. Armele biologice mai sunt denumite i bomba atomic a sracului, ntruct ele pot fi produse i de ri sau grupri care nu dispun de banii i cunotinele necesare pentru fabricarea bombei atomice. De altfel, armele biologice reprezint o serie de avantaje pentru cei care le utilizeaz, chiar i un microb fiind suficient pentru declanarea unei epidemii. Armele biologice prezint i dezavantaje pentru cei care le produc, concretizate prin dificultatea protejrii persoanelor care lucreaz n procesul de producie, frecvena apariiei unor defecte de fabricaie i a accidentelor, probleme legate de nmagazinarea substanelor, precum i lansarea lor la int. Aproape 25 de tentative de utilizare a agenilor biologici sau chimici mortali sunt citate n literatura de specialitate accesibil tuturor, mergnd de la simpla ameninare pn la tentative serioase. Cazurile cunoscute ca cele mai nelinititoare au fost cu siguran urmtoarele: n 1972, la Chicago, un extremist de dreapta a fost arestat pentru posesia a 35-40 de kg de culturi cu virus de tifoid. El inteniona s le deverseze n rezervoarele de ap ale oraului cu scopul de a crea o nou ras de stpni; n 1976, nite scrisori au fost trimise n mod misterios primarilor unor orae americane. Lipiciul plicurilor coninea germeni mortali; -n 1983, poliia american aresta 2 frai aflai n posesia ctorva duzini de grame de ageni biologici mortali n septembrie 1984, o sect contamina salatele unui restaurant dintr-un sat din Oregon pentru a influena rezultatele unor alegeri locale; 750 de persoane au fost atinse de salmoneloz; rutina laboratoarelor poate face cteodat uoar deturnarea culturilor microbiene n scopuri criminale. n septembrie 1984, o fiol coninnd o cultur de tetanus a fost decongelat i trimis prin pot n suburbiile New York-ului; o echip tiinific american demonstra n 1989 c o musc de origine mediteranean a crei larv se dezvolt n fructele de livad, fusese introdus n mod

voluntar n diferite locuri din California. Primarul din Los Angeles i cteva ziare au primit o scrisoare prin care un grup revendica actul pentru a-i exprima opoziia fa de practicile agricole californiene; n ianuarie 1994, Frontul pentru eliberarea animalelor britanice transmitea prin pot diferite plicuri coninnd rmiele unei seringi infestate cu virusul HIV; n februarie 1995, Douglas Baker a fost primul condamnat pe baza legii americane antiteroriste din 1989 asupra armelor biologice. Profesorul Danny Soham, de la Universitatea Bar Illan din Tel Aviv, afirma ntr-un interviu, c ne vom confrunta n viitor cu 2 posibiliti ngrijortoare. Una ar fi eventualitatea ca teroritii s treac de la utilizarea sporilor de antrax la ageni patogeni ai unor boli cumplite, cum este ciuma sau Ebola. Cea de a doua posibilitate ar fi schimbarea modului n care acioneaz teroritii nu vor mai trimite plicuri cu spori de antrax, ci vor contamina sistemele de aerisire ale unor cldiri sau vor pulveriza ageni patogeni de la bordul unor avioane. Deocamdat nimeni nu poate anticipa n ce direcie se vor orienta aciunile teroritilor.

Bioterorismul o amenintare reala Dupa 11 septembrie 2001, pericolul unor atacuri teroriste de amploare asupra populatiei din oricare parte a lumii nu mai pare a fi un scenariu de neimaginat. Terorismul chimic, biologic sau nuclear nu mai este de domeniul filmelor science-fiction. Potrivit unor analisti, riscul utilizarii acestor arme este in crestere, avand in vedere sporirea violentei interetnice si religioase si a incalcarii drepturilor omului. Potrivit altora, posibilitatile unui atac terorist cu arme biologice, de exemplu, sunt reduse dar se trag semnale de alarma asupra consecintelor dezastruoase, daca nu se vor lua masuri imediate. Tratatele internationale care se refera la aceste tipuri de armament nu prevad masuri suficiente de control. De aceea se impune o implicare nu numai a statelor dar si a organizatiilor nonguvernamentale. Cu toata mobilizarea americana impotriva statelor considerate teroriste amenintarea bioterorismului este nelinistitoare pentru viitor. Amenintare pentru sanatatea publica Bioterorismul consta in utilizarea sau amenintarea cu utilizarea de virusi, bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme, cu intentia declarata de a provoca o maladie sau decesul fiintelor umane, animalelor si plantelor, cu scopul de a atinge anumite obiective. Efectele bioterorismului pentru sanatatea publica sunt considerabile fie si numai in eventualitatea in care numarul persoanelor infectate ar fi redus. Potrivit unui grup de experti americani in prevenirea si controlarea bolilor, microorganismele cele mai periculoase pentru sanatatea publica sunt: variola (Variola major), antraxul (Bacillus anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul (Toxina botulinica), tularemia (Francisella tularensis) si febrele hemoragice (filovirusii/ arenavirusii).

Acestea se pot transmite prin mai multe cai, dintre care doar doua sunt susceptibile de a atinge un numar mare de persoane: a) pe cale digestiva. Unele microorganisme induc maladia nu atat prin multiplicarea lor cat prin actiunea toxinelor. Toxinele sunt produse de bacterii. Ingerarea de toxine induce boala. Acest tip de contaminare nu este considerat ca fiind practic decat pentru aglomerarile de populatie care dispun de rezervoare de apa in care aceste toxine ar putea fi deversate. Este vorba, in principal, de toxina botulinica, responsabila de botulism, a carei gravitate este legata de aparitia paraliziei musculare si respiratorii; b) pe cale aeriana. Cea mai mare parte a agentilor utilizati in bioterorism pot fi transmisi pe cale aeriana. Acestia se multiplica, inducand maladia dupa o perioada de incubatie variabila. Riscul cel mai mare de contaminare a unui mare numar de persoane, mii sau chiar zeci de mii, este diseminarea in timpul manifestarilor publice sau sportive, folosindu-se avioane de genul celor care pulverizeaza insecticide pe culturi sau prin utilizarea dispozitivelor tip aerosol. Atacurile teroriste cu agenti biologici difera de cele in care sunt utilizati agenti chimici. Acestia din urma au o actiune incapacitanta sau mortala imediata sau cel putin mult mai rapida decat cele biologice, ceea ce le face deosebit de eficace. Fabricarea si utilizarea lor in cantitati mari presupun un minimum de mijloace tehnologice de varf. Or, acestea se afla mai mult la indemana unei armate decat a unor grupuri teroriste. Armatele pot lua masuri de protectie impotriva armei chimice, folosind masti, combinezoane, medicatie preventiva si antidoturi. In cantitati egale, armele biologice sunt mult mai ucigatoare decat cele chimice. Una dintre cele mai virulente, toxina bacilului botulinic, actioneaza in cantitati infinitezimale. Doza letala de toxina botulinica, exprimata in miliardimi de gram, este de 15.000 ori mai mica decat cea de VX (Lethal Nerve Agent), ea insasi infinit inferioara celei de gaz neurotoxic cum este, de pilda, sarinul. Armele biologice au redutabila superioritate de a fi capabile sa intretina prin ele insele propria proliferare, odata lansate intr-un mediu potrivit (aceasta proliferare putand fi accelerata prin manipulari genetice). Ele sunt foarte usor de obtinut, pentru multe dintre ele fiind suficient un laborator rudimentar instalat intr-o baie. Diseminarea substantelor biologice nu necesita nici mijloace moderne, nici prea multa ingeniozitate. Actionand prin inhalare sau ingerare, ele pot fi cu usurinta vaporizate dintr-un proiectil aerian lansat deasupra unei mari suprafete, printr-un atomizor intr-un spatiu inchis sau, si mai usor, introduse in retelele de distribuire a apei potabile sau prin produsele alimentare. Arma biologica este o arma invizibila. Ea poate fi transportata, fara a fi detectata, chiar peste granite, fie in culturi pentru obtinerea cantitatii dorite, fie in cantitati suficiente pentru savarsirea unui masacru. Microorganismele pot fi eliberate fara zgomot si fara a provoca efecte imediate. Nu se poate determina maladia pana nu se cunosc simptomele infectiei si agentul cauzal. Daca acesta, cum este de exemplu variola, se poate propaga usor de la o persoana la alta, numarul victimelor atinge cu usurinta zeci de mii de cazuri. Bomba nucleara a saracului Intr-o lucrare asupra problemelor razboiului secolului XXI se estimeaza ca diseminarea a 100 kilograme de antrax, intr-o noapte cu vant moderat, deasupra unui oras ca Washington-ul, va acoperi o suprafata de 300 kmp, ucigand pana la 3.000.000 de persoane, cam cate victime ar face o racheta nucleara de putere medie. Lucrarea descrie

efectele provocate prin imprastierea catorva kilograme de antrax intr-un oras ca New York-ul: cateva sute de mii de morti in primele zile, alte mii de tratat prin vaccinare sau medicatie si milioane de oameni cuprinsi de panica si care ar avea nevoie de ingrijiri medicale. Interventia in urma unei actiuni teroriste biologice presupune un efort la fel de mare ca in cazul unei explozii accidentale sau deliberate a unei rachete nucleare. Comandantul Agentiei de Aparare Chimica si Biologica (CBDA) a armatei terestre americane considera ca amenintarea biologica este singura susceptibila de efectele catastrofale asupra unei forte desfasurate intr-un teatru de operatii. Mai multe state apartinand principalelor zone de tensiune din lume am numit Golful Persic si Asia Orientala sunt detinatoare de potential militar biologic. In afara Irak-ului sunt: Iran, Israel, Libya si Syria; Coreea de Nord, China si Taiwan-ul. Cele doua superputeri ale razboiului rece au fabricat de asemenea arsenale considerabile de arme biologice in cursul anilor 50, 60, inainte de a semna, in 1972, Conventia Internationala asupra Armelor Biologice si a Toxinelor si de a declara ca au distrus in intregime stocurile. Problema pe care o pune interzicerea armelor biologice este foarte bine ilustrata de ultima criza din Irak (tara semnatara a conventiei). Amenintarea bioterorismului, adica utilizarea unei arme biologice in scopuri teroriste in mediul urban, este mult mai angoasanta. Or, in acest domeniu, exista o acumulare nelinistitoare de evenimente simptomatice. In privinta escaladarii terorismului cu mijloacele neconventionale cel mai spectaculos ramane atentatul cu gaz sarin al sectei Aum Shinrikyo, in metroul din Tokyo, la 20 martie 1995. Daca s-ar fi facut uz de toxine botulinice in locul sarinului, in aceleasi conditii, mai multe mii sau zeci de mii de persoane ar fi pierit. Nu exista arme biologice perfecte. Vectorii de infectie sunt pentru moment sensibili la antibioticele cunoscute. Altele, ca toxina botulinica, sunt relativ fragile si necontagioase. In prezent, utilizarea armei biologice ar putea sa provoace un anumit numar de morti, dar nu epidemii infricosatoare. Ramane ipoteza bacteriei rezistente la toate antibioticele existente, prin manipulari genetice, scenariu ce tine deocamdata de science-fiction. Planuri antibioteroriste Unele tari, cum este Franta, au luat in serios riscurile bioterorismului. Planul Biotox creat dupa 11 septembrie 2001 prevede reconstituirea stocurilor de vaccin impotriva variolei. Un laborator de urgenta poate interveni 24 de ore din 24. Spitalele se doteaza cu materiale speciale pentru a face fata riscurilor chimice si biologice. Clorarea apei a fost crescuta pentru a neutraliza o eventuala contaminare a retelelor de apa potabila. Un institut de supraveghere este insarcinat sa detecteze cat mai devreme posibil urgentele sanitare si sa culeaga semnale in privinta antraxului, a meningitelor etc. State ca Franta, Marea Britanie, Irlanda si S.U.A. au practicat, mai ales in metrou, exercitii de alerta pentru a testa capacitatea de reactie la un atac bioterorist asupra populatiei. In Statele Unite, planuri antibioteroriste exista la nivelul fiecarui stat, elaborate chiar inainte de 11 septembrie 2001. Unele state isi reconstituie stocurile de vaccinuri. Australia a cumparat in 2002, 50.000 de doze de vaccin impotriva variolei. Israelul poseda o cantitate care sa-i permita

vaccinarea intregii populatii. In Franta, 60 de milioane de persoane pot fi vaccinate in decurs de 15 zile, in caz de necesitate. Germania, care dispunea de 36 de milioane de doze de vaccin impotriva variolei, a ajuns la 100 de milioane la sfarsitul anului 2003. Toate aceste masuri de prevedere implica costuri uriase. Astfel, in Statele Unite, in fata refuzului Congresului de a vota credite speciale, Casa Alba a decis ca fonduri destinate initial cercetarilor impotriva HIV/SIDA sa fie folosite pentru punerea la punct a unui nou vaccin impotriva antraxului care sa poata fi administrat si categoriilor de populatie vulnerabile. In Franta, efortul financiar consacrat luptei impotriva terorismului nuclear, radiologic, bacteriologic si chimic se ridica, in 2001, la 350 milioane de euro. Riscurile sunt la nivel planetar. Nu exista frontiere in calea variolei sau a ciumei. Amenintarea este globala si de aceea si riposta trebuie sa fie globala. ONU aprecieaza ca fiind fundamentale cooperarea intre organizatiile internationale, regionale si subregionale. Comunitatea internationala trebuie sa impiedice detinerea sau utilizarea de arme de distrugere in masa de catre grupuri sau entitati non-statale. In februarie 2003, Comitetul Ministrilor din Consiliul Europei a adoptat un Protocol privind represiunea terorismului. Consiliul Europei, OSCE, Natiunile Unite au subliniat la Geneva, in 2003, necesitatea unui cadru comun pentru combaterea terorismului intr-un mod eficace si au chemat la intensificarea dialogului intercultural si interreligios. ONU a adoptat numeroase texte juridice impotriva terorismului; printre altele, punerea la punct, fabricarea si utilizarea armelor biologice si chimice sunt prescrise de Protocolul de la Geneva, din 1925, Conventia asupra Armelor Biologice sau a Toxinelor, din 1972, si Conventia asupra Armelor Chimice, din 1993. Cu toata pozitia favorabila a 146 de state care au adoptat-o, Statele Unite s-au opus la punerea in aplicare a unui sistem de control care sa supravegheze respectarea acestei Conventii, ceea ce astazi este de importanta capitala. Organizatia Mondiala a Sanatatii acorda asistenta la nivel national si international pentru a se face fata atat consecintelor utilizarii armelor chimice si biologice cat si a epidemiilor create in mod deliberat. Epidemia recenta de SARS (sindrom respirator acut sever) a contribuit la accelerarea luarii la cunostinta a riscurilor biologice si a impactului pagubelor economice cauzate de o epidemie intr-o economie globalizata. Pentru combaterea acestei maladii si a altor maladii infectioase, Uniunea Europeana propune crearea unui Centru european de control al maladiilor care va trebui sa fie operational in 2005 si sa permita raspunsuri coordonate la orice epidemie si, de asemenea, la orice atac bioterorist. Fiecare stat trebuie sa se angajeze sa-si protejeze populatia in prezent si in viitor impotriva consecintelor terorismului avand in vedere doua obiective legitime: viata si securitatea populatiei cu respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Protectia eficienta a populatiilor impune depasirea intereselor nationale si recunoasterea unei lupte eficace impotriva consecintelor bioterorismului in Europa. In Raportul Comisiei pe probleme sociale, de sanatate si ale familiei, sustinut in februarie 2004, in cadrul Consiliului Europei, s-a convenit refuzul protejarii populatiei, in functie de mijloacele financiare ale fiecarui stat. In afara unei lupte coordonate la nivelul intregii Europe, care sa nu fie limitata la membrii Uniunii europene, se impune crearea unui fond european destinat a para lipsa mijloacelor financiare a noilor membri din Consiliul Europei.

Virusul variolei si cel al febrei hemoragice, bacilul antraxului si toxina botulinica sunt armele alese de 11 state care au un program de arme biologice. Aceste arme sunt si in atentia grupurile teroriste. 1995. Secta japoneza Aum Shinrikyo care a lansat gazul sarin in metroul din Tokio, poseda un arsenal de milioane de culturi botulinice si ale bacilului de antrax, cat si avioane de recunoastere echipate cu pulverizatoare. Membrii acestei grupari au recunoscut ca au fost in Zair in 1992 cu scopul de a obtine esantioane ale virusului Ebola. VARIOLA Daca este utilizata ca arma biologica, variola reprezinta un pericol serios pentru populatie. Este o maladie foarte contagioasa. In absenta unui tratament specific, mortalitatea atinge un procent de 30% dintre persoanele nevaccinate. Se transmite de la persoana la persoana prin contact direct sau prin intermediul unui obiect contaminat, dar nu prin apa sau prin aer. Se declanseaza la 12 sau la 14 zile de incubatie prin febra ridicata, dureri violente de cap si lombare. Apoi apare o eruptie de pete rosii pe fata, pe piept si pe picioare. Masurile de izolare a bolnavilor si de vaccinare permit stoparea foarte rapida a evolutiei sale. Nu se justifica vaccinarea anticipata contra variolei deoarece vaccinul pote fi el insusi periculos. Maladia este considerata ca fiind eradicata din 1979, iar obligatia de vaccinare este suprimata din 1984. Mortalitatea este intre 20% si 50% din cazuri. Tratamentul se limiteaza la antibiotice pentru infectiile bacteriene. PESTA (CIUMA) Exista inca in anumite parti ale lumii. Este cel mai adesea transmisa de catre rozatoarele salbatice prin intermediul puricilor. Germenii cunoscuti sunt sensibili la antibiotice si este usor de tratat. In fiecare an, OMS raporteaza intre 2000 si 4000 de cazuri de ciuma in intreaga lume. Se manifesta prin febra ridicata, oscilanta, adesea insotita de delir si de halucinatii cat si de tulburari digestive intense. Semnul sau caracteristic este prezenta unei bube, un ganglion inflamat, foarte mare ca volum, aflat sub brat. Cateodata, buba se deschide si bolnavul se poate vindeca dar, in cea mai mare parte a cazurilor, bolnavul moare in cateva zile din cauza unei septicemii generalizate. Mortalitatea este intre 50% si 90% pentru cazurile netratate si de 15% in cazurile tratate. FEBRELE HEMORAGICE VIRALE (febra Lassa, Ebola) Sunt extrem de contagioase, in cele mai multe cazuri mortale si nu se trateaza. Rozatoarele si insectele sunt pricipalele rezervoare de virusi. Omul se poate infecta daca intra in contact cu animale purtatoare de virus sau cu urina, saliva, excrementele, sangele, sperma sau secretiile unei persoane bolnave (Ebola). Principalele simptome sunt: febra foarte mare, oboseala, ameteli, spasme si dureri musculare, epuizare. In cazul febrei Ebola, bolnavii sunt victimele hemoragiilor multiple care ating tubul digestiv, plamanii, ochii. Ca arma biologica febrele hemoragice sunt putin eficace deoarece subiectul contaminat moare atat de repede incat nu are timp sa imprastie maladia. De altfel, sunt si foarte greu de manipulat. Nu exista tratament si nici porfilaxie pentru febrele hemoragice. Pentru Ebola, mortalitatea este intre 50% si 90% din cazuri.

ANTRAXUL Este o maladie infectioasa, cauzata de o bacterie formata din spori, care se poate transmite pe cale cutanata sau respiratorie. De secole, animalele si oamenii au fost victimele acestei maladii. Cercetarile asupra acestui microorganism cat si asupra lui, ca arma biologica, dateaza din anul 1980. Astazi, 17 tari sunt suspectate ca ar detine un asemenea arsenal. Maladia atinge ierbivorele, dar si omul poate fi contaminat. In cazul unui atac terorist, transmiterea pe calea aerului este cea mai periculoasa. In 1993, membrii sectei Aum au raspandit bacilul antraxului in atmosfera, timp de 24 de ore, de la inaltimea unui imobil din Tokio. Tentativa sectei a ramas fara urmari deoarece atacul a fost realizat cu o tulpina nepatogena. Simptomele apar in sapte zile, manifestandu-se prin bube asemanatoare intepaturilor de insecte, inainte de a lasa pe piele o ulceratie de unu la trei cm si o escara neagra. Aceasta maladie este grava in absenta tratamentului, dar bacilii cunoscuti sunt sensibili la antibiotice. In caz de neaplicare a tratamentului adecvat, mortalitatea este de 20%, din cauza septicemiei. Formele respiratorii sunt in general mortale, iar in cazul infectiilor intestinale cazurile mortale sunt intre 25% si 60%. BOTULISMUL Toxina botulinica, extrem de periculoasa, poate contamina apa potabila, poate fi introdusa in alimente sau dispersata in atmosfera. Ingerarea, inhalarea sau contactul ochilor sau al unei rani de pe piele cu o cantitate infima sunt suficiente pentru a provoca intoxicatii grave si tulburari neurologice mortale. Simptomele clasice: tulburari de vedere, dificultate in exprimare, dificultati la inghitire, oboseala extrema. Daca simptomele nu sunt rapid diagnosticate, se instaleaza paralizia membrelor si a sistemului respirator. In caz de ingerare, primele simptome apar intre 15 si 36 de ore. Se poate trata cu o antitoxina care va impiedica manifestarile cele mai grave: insuficienta respiratorie si paralizia. Acum 50 de ani, 50% din cazuri erau mortale. Azi, numai 8% din cazuri prezinta riscuri. Totusi ea este sensibila la clorul din apa. O contaminare la scara mare prin reteaua de apa potabila este putin probabila.

BIBLIOGARFIE : 1. Ardvoaice, Gh., Iliescu, D., Ni, L. D., Terorism, antiterorism, contraterorism, Oradea, Editura Antet, 2002, 2. Servier, Jean, Terorismul, Bucureti, Editura Institutului European, 2002, 3. Gross, Feliks, Political Assassinations, New York, Editura Trans Global, . 4. Marret, Jean-Luc, Tehnicile terorismului, Bucureti, Editura Corint, 2002, 5. Guevara, E. Che., La guerra de guerillas, 1964, 6.Lavasseur, George, Les aspects repressifs du terrorisme interna-tional, Lyon, Editura Pedone, 1977, 6. Concluziile simpozionului asupra terorismului n lumea con-temporan Glassboro State College, 26-28 aprilie 1978. n: International Terrorism in the Contemporary World, ed. By Marius S. Livingston, Greenwood Press, 1978.