Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT ID
ANUL II
TITLUL REFERATULUI:
ETAPELE ÎNCHEIERII TRATATELOR INTERNAȚIONALE
Cuprins
In general, la incheierea unui tratat international se parcurg trei faze: negocierea
textului tratatului, semnarea lui si exprimarea consimtamantului statelor de a fi parti la tratat.
1. Negocierea este prima etapa in cursul careia se elaboreaza textul (continutul pe
articole) al tratatului. Negocierile se desfasoara intre reprezentanti ai statelor, special abilitati
in acest sens. Aceasta abilitare trebuie sa rezulte din documente care emana de la autoritatile
competente ale fiecarui stat, in conformitate cu dispozitiile Constitutiei sau altor legi
interne. Aceste documente poarta denumirea de ldenline puteri. in Conventia de la Viena
(1969) deplinele puteri sunt definite astfel:
'Documentul emanand de la autoritatea competenta a unui stat si desemnand una sau
mai multe persoane imputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau
autentificarea textului unui tratat, pentru a exprima consimtamantul statului de a fi legat
printr-un tratat sau. pentru a indeplini oricare alt act cu privire la tratat'.(art.l.c.)
Pe langa persoanele special imputernicite prin deplinele puteri, exista si o categorie de
persoane, care, prin functiile pe care le indeplinesc in stat, nu au nevoie sa prezinte, pentru
negocierea si incheierea tratatelor, depline puteri. De regula, acestea sunt:
- Seful statului, seful guvernului si ministrul de externe;
- Sefii misiunilor diplomatice, dar numai pentru negocierea si incheierea tratatelor
bilaterale, intre statul acreditant (de trimitere) si statul acreditar (gazda);
- Reprezentatii acreditati ai statelor la o conferinta sau la lucrarile unei
organizatii internationale, convocate in vederea elaborarii unui tratat.
In ceea ce priveste imputernicirea care rezulta din deplinele puteri, Conventia de la
Viena din 1969 (art.7) manifesta o anumita suplete, in sensul ca permite confirmarea
ulterioara a unei asemenea imputerniciri, pentru persoana care a participat la un act legat de
incheierea unui tratat fara a fi imputernicita prin depline puteri.
In legatura cu activitatile care se includ in etapa negocierilor se inregistreaza anumite
particularitati decurgand din forma bilaterala sau multilaterala a tratatului.
In timp ce etapa de negociere a tratatului bilateral se incheie cu convenirea textului acestuia
intre cele doua parti, in cazul tratatului multilateral, negocierea se incheie cu adoptarea textului
tratatului, pe articole si in ansamblul sau. Regula generala dupa care s-a desfasurat negocierea
tratatelor multilaterale in trecut era aceea a adoptarii textului prin votul unanim al statelor
participante. Conventia de la Viena din 1969 consacra insa o tendinta, manifesta deja in
practica, in sensul ca, pentru tratatele multilaterale care se negociaza in conferinte ori
organizatii internationale, majoritatea de 2/3 este suficienta pentru adoptarea textului
negociat(art.9).
2. Semnarea tratatelor. Urmatoarea etapa in incheierea unui tratat
international este semnarea acestuia in scopul autentificarii textului negociat. Autentificarea
prin semnare reprezinta astfel atestarea solemna, de catre statele care au participat la negocieri,
a faptului ca acestea s-au incheiat si ca textul pe care isi depun semnatura reprezinta forma
definitiva a tratatului, acesta neputand fi deci modificat unilateral de nici unul din statele
participante.
Etapa negocierii unui tratat nu este insa urmata, in toate cazurile, imediat, de semnarea
definitiva a acestuia. Exista astfel situatii in care, dupa incheierea negocierilor, se procedeaza
doar la semnarea ad-referendum sau la parafarea textului. Prin semnarea cu mentiunea 'ad-
referendum se autentifica textul tratatului, dar numai cu caracter provizoriu. Parafarea, care
consta in inscrierea initialelor numelui negociatorului imputernicit al fiecarui stat pe textul
negociat are acelasi efect provizoriu. Semnarea ad-referendum sau parafarea trebuiesc urmate
de semnarea definitiva a tratatului, conditie obligatorie pentru declansarea procedurilor din
etapa urmatoare.
3. Exprimarea consimtamantului. Cea de-a treia faza a incheierii unui tratat consta in
exprimarea consimtamantului statelor de a deveni parti la tratat. Din momentul in care textul
tratatului a devenit autentic si definitiv, statele semnatare urmeaza sa-si exprime
consimtamantul de a deveni parti la tratat prin recurgerea la mijloacele juridice prevazute de
legislatia lor interna.
Consimtamantul exprimat prin ratificare. De regula, prin simpla participare la
negocierea si semnarea unui tratat, statele nu se considera obligate juridic de dispozitiile
acestuia. Pentru ca un stat sa fie definitiv angajat juridic prin dispozitiile tratatului este necesar
sa intervina un act intern, prin intermediul caruia organe special abilitate, de regula
parlamentele nationale, analizeaza dispozitiile acestuia si decid asupra angajarii statului. Acest
act constituie ratificarea tratatului.
Uneori, ratificarea tratatului impune elaborarea unei legislatii interne pentru aplicarea
dispozitiilor acestuia, sau tratatul poate ridica anumite probleme politice care
presupun un anumit consimtamant din partea parlamentului.
Ratificarea era initial un act al suveranului prin care acesta confirma imputernicirile
date plenipotentiarilor sai in vederea incheierii tratatelor si prin aceasta, in virtutea teoriei
mandatului, statul era considerat definitiv legat prin tratat. Odata cu aparitia parlamentelor in
principalele state europene, ratificarea tratatelor de catre acestea a devenit mijlocul principal
prin care organul legislativ controleaza exercitarea de catre executiv a dreptului de a negocia
tratatele internationale.
Ratificarea a dobandit in prezent valente deosebite, intrucat in
relatiile internationale moderne dreptul de a incheia tratate cade sub incidenta organelor
caracteristice regimului reprezentativ, ce trebuie consultat inainte de o angajare definitiva.
Competenta in aceasta privinta este impartita in majoritatea statelor intre seful statului si
adunarile legislative.
O problema in legatura cu ratificarea tratatelor este aceea daca ratificarea trebuie sa fie
data (sau refuzata) intr-un anumit termen. Raspunsul este negativ, in afara de cazurile in care
tratatul prevede un termen pentru aceasta. Oricum, statele trebuie sa-si acorde termene
rezonabile. De obicei, termenul pentru ratificare depinde in mare masura de natura tratatului si
exista tratate ratificate dupa multi ani. Ratificarea nu poate fi partiala sau conditionata, ci
numai acordata sau refuzata, iar daca un stat incearca sa modifice un tratat in timp ce il
ratifica, aceasta echivaleaza cu refuzul ratificarii, insotit de o noua oferta, care poate fi sau nu
acceptata. La tratatele multilaterale pot fi formulate, in anumite limite, rezerve .
Consimtamantul exprimat prin aprobare sau acceptare. in ultima perioada , ca urmare a
intensificarii ritmului si cerintelor colaborarii internationale, asistam la o crestere fara precedent a
numarului tratatelor si a diversificarii domeniilor in care acestea intervin, in special cele cu caracter
economic si tehnic. A aparut astfel, ca o alternativa la ratificarea tratatelor,o modalitate noua de
exprimare a consimtamantului statelor de a fi parti la
Bibliografie
1. Legea nr. 4/1991;
2. Suport de curs Drept Internațional Public;