UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ

VICIILE DE
CONSIMȚĂMÂNT.
EROAREA ȘI DOLUL

STUDENT: FALCOE ANDREI-ROBERT

GRUPA: I
PROFESOR: CORNELIA MUNTEAN

1
Cuprins:

1. Condițiile de valabilitate ale actului juridic

1.1. Ce este consisțământul și viciul de consisțământ
2. Eroarea
2.1. Ce este eroarea?
2.2. Tipurile de eroare
3. Dolul
4. Bibliografie

2
 1. Condițiile de valabilitate ale actului juridic civil.

Condițiile de validitate ale actului juridic civil reprezintă elementele esențiale fără de
care un act juridic civil nu poate exista, precum si cerințele pe care fiecare dintre aceste
elemente trebuie să le îndeplinească.1
Condițiile actului juridic civil diferă ca semnificație de elementele raportului juridic
civil (subiectele, conţinutul şi obiectul). De asemenea, nu trebuie să confundăm condițiile de
validitate ale actului juridic civil cu elementele raportului juridic sau cu condițiile obiectului
actului juridic civil.2
Actul juridic civil valabil incheiat, conform codului civil [ art. 1179 alin. (1) C. civ]
presupune îndeplinirea a patru condiţii sau elemente de valabilitate:
1. Capacitatea de a contracta
2. Consimţământul părților;
3. Un obiect determinat și licit;
4. O cauză licită și morală.
Pe langa aceste condiţii pentru anumite acte juridice sunt impuse şi altele care se referă
la forma actului ju-ridic sau la obţinerea prealabilă a unei autorizaţii administrative.
Pentru a fi valabil, consintamantul trebuie să îndeplinească mai multe cerinţe printre
care şi pe aceea de a nu fi alterat de vreun viciu de consimţământ. Aceste vicii ale voinţei
sunt: eroarea, dolul, violenţa, leziunea.

1.1 Ce este consisțământul și viciul de consisțământ

Consisțământul este manifestarea de voinţă a unei persoane în vederea încheierii ori

săvârşirii unui act juridic, voința omului care se manifestă cu intenția de a produce efecte

1
O. Ungureanu, C.Munteanu, Drept Civil. Partea generală , editura Universul Juridic, 2017

2
Notariat Profesio, Condiitiile actului juridic civil
3
juridice constituie un proces psihic, un fapt al vieții psihice. Voința psihică este un fenomen
complex deoarece cuprinde și stări intelectuale, și stări afective. În măsura în care stările
voliționale, afective si cognitive se referă la aspecte juridice, atunci voința juridică va fi un
fenomen complex care, în procesul de formare, va cuprinde si consisțământul.
Consisțământul trebuie să fie dat de o persoană cu discernamânt, deoarece actul juridic
este manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, persoana care îl
încheie trebuie să fie conștientă de aceste efecte, și să le dorească, așadar persoana trebuie să
aibă discernământ pentru a delibera în cunoștință de cauză.
Persoanele fizice majore au deplină capacitate de exercițiu, iar minorii cu vârsta
cuprinsă între 14-18 ani au capacitate restrânsă. Pentru îndeplinirea condițiilor de validitate
consisțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat cu intenția de a produce efecte juridice,
deoarece actul juridic este manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte
juridice.Trebuie să exprime angajarea autorului din punct de vedere juridic, iar vointa trebuie
să fie exprimată.3
Consisțământul trebuuie să fie declarat. Voința trebuie să fie exteriorizată pentru a
putea deveni consisțământ. Numai voința exteriorizată poate aduce la cunostință lumii
exterioare. Voința reala, neexprimată nu produce efecte juridice,deoarece nu poate fi
cunoscută de alții și nici nu poate intra în contact cu alta voință pentru a se realiza acordul de
voință specific actelor bilaterale și multilaterale.
Consisțământul nu trebuie să fie vicitat. Acesta este vicitat când este dat din eroare,
dar și în caz de leziune.

2. Eroarea

Prin eroare se înțelege falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act
juridic.Eroarea este ca si o imagine subiectivă deformată a realitații, care însă nu este
provocată de cineva, ci sed datorează chiar celui aflat în eroare. În alte cuvinte putem spune
că eroarea este spontană.4

3
O. Ungureanu, C.Munteanu, Drept Civil. Partea Generală , editura Universul Juridic, 2017
4
Legea AZ , Viciile de consimțământ
4
 2.1 Tipurile de Eroare

Potrivit Codului civil anterior eroarea se clasifica în eroare obstacol, eroare viciu de
5
consimțământ și eroare indiferentă.
Eroarea obstacol era aceea care cădea asupra naturii actului juridic sau asupra identității
obiectului actului juridic și atrăgea nulitatea absolută a actului. Eroarea viciu de consimțământ
sau cum mai este numită Eroarea gravă purta asupra calităților substanțiale ale obiectului
actului juridic sau asupra identității ori calităților persoanei contratate. Eroarea indiferentă nu
avea influență asupra valabilității actului juridic.
Această clasificare se regasește și în noua reglementare, dar eroarea obstacol a fost
echivalată cu viciu de consimțământ. Vechea reglementare a avut ca și model Codul civil
francez, actuala reglementare a urmărit fidel textele Codului civil italian (art. 1428-1433).
În funcție de consecințele care intervin, eroarea se clasifică în eroare esențială și eroare
neesențială.
Eroarea este esentială potrivit articolului 1207 alin. (2) C.civ când poartă asupra:

- naturii sau obiectului actului juridic ce se încheie (error in negotium), în sensul că o parte
crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte crede că încheie un alt act juridic.

- identităţii identităţii fizice a obiectului prestaţiei (error in corpore), în sensul că una dintre
părţi crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun.
- identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia.
Eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă,
potrivit voinţei părţilor, pentru încheierea contractului. Eroarea de drept nu poate fi invocată
în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile
Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului este neesențială, cu excepţia
cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare.
Eroarea este nescuzabilă când faptul asupra căruia a purtat putea fi, după
împrejurări, cunoscut cu diligenţe rezonabile.
Eroarea este asumată când poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare
a fost asumat de cel care o invocă sau, după împrejurări, trebuia să fie asumat de acesta.
Eroarea poate fi dovedită prin orice mijloace de probă , inclusiv prin martori și
prezmuniții, dar datorită elementului psihologic proba ei este mai dificilă și se poate face
numai indirect.
Sancţiunea erorii este nulitatea relativă (art. 1251 C. civ.); prin această dispoziţie noua
reglementare a stabilit o uniformizare a regimului sancţionator al erorii esenţiale indiferent de
felul şi apli-caţiile ei.

3. Dolul

5
G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de Drept Civil Partea Generală, editura Hamangiu , 2021
5
 Prin Dol (viclenie) se înțelege introducerea în eroare a unei persoane prin mijloace de
viclenie în scopul încheierii uniui act juridic, acest viciu de consimțământ este tot o eroare,
dar în acest caz eroarea nu este spontană, cu provocată.
Dolul este un viciu ded consimțământ, dar și o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Mai este denumit si viclenie, deoarece acesta apare într-o acceptiune empirică drept o
perfidie, un vicleșug ce surprinde partea contractantă prin prezentarea falsă a realitătii, iar
victima dolului nu va mai avea un consimțământ liber și constient.
Reglementând dolul ca viciu de comsimțământ, C. cviv, art 1214, alin (1) stabileste
“Consimțământul este vicitat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de
manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod
fraudulos, să i le dezvăluie”.
În prinncipiu dolul poate constitui viciu de consimțământ pentru orice act juridic, fie el
patrimonial sau nepatrimonial, unilateral sau bilateral, între vii sau pentru cauza de moarte ,
dolul nu se confunda cu frauda de lege.6
Dolul se compune din două elemente:
a) Un element subiectiv. Acesta constă din intenția de a induce în eroare o persoană
pentru a o determina să încheie un act juridic.
b) Un element obiectiv. Acesta constă în folosirea de manopere frauduloase prin care
persoana este indusă în eroare.
Formele dolului pot consta din fapte comisive sau din fapte omisive.De aici şi
clasificarea dolului în comisiv şi omisiv.În mod tradiţional, în materia liberalităţilor, dolul
se concretizează sub forma sugestiei sau a captaţiei, adică în specularea afecţiunii ori
pasiunii unei persoane pentru a o determina să facă o donaţie sau un legat; ea are loc, de
regulă, prin mijloace ascunse şi tendenţioase. Pentru ca sugestia şi captaţia să poată
provoca anularea unui testament, trebuie ca ele să fie exercitate prin uneltiri viclene sau
alte maşinaţiuni, fără de care testatorul nu ar fi consimţit să dispună aşa cum a dispus prin
testament.
Proba dolului. Faţă de împrejurarea că art. 1214 alin. (4) C. civ. prevede că dolul nu
se presupune, aceasta înseamnă că partea care invocă dolul ca viciu de consimţământ, va
trebui să-l dovedească. Dolul constituind un fapt juridic poate fi dovedit prin orice mijloc
de probă, inclusiv proba testimonială şi prin prezumţii. Sancţiunea. Actul juridic viciat
prin dol este lovit de nulitate relativă (este anulabil); este înzestrat şi cu o acţiune în
despăgubire. Potrivit art. 1257 C.civ .7

6
O. Ungureanu, C.Munteanu, Drept Civil. Partea Generală , editura Universul Juridic, 2017
7
O. Ungureanu, C.Munteanu, Drept Civil. Partea Generală , editura Universul Juridic, 2017
6
 4. Bibliografie

 O. Ungureanu, C. Munteanu; Drept Civil Partea Generală, editura Universul

Juridic 2017
 G. Boroi, C. A. Anghelescu; Curs de drept civil pstyea generală, editura Hamangiu
2021
 https://notari.pro/dictionar-juridic-dex/conditiile-actului-juridic-civil
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/consimtamant
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/viciile-de-consimtamant
 Suport de curs, Drept Civil, C. Munteanu, Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu