Dolul viciu de consimţământ

1.1. Consideraţii privind dolul

Dolul – viclenia. Dolul este acel viciu de consimţământ care
constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, cu scopul
de a o determina să încheie un anumit act juridic.
Dolul este un viciu doar în măsura în care are drept rezultat să
determine o eroare în voinţa autorului actului. Dacă autorul descoperă eroarea
indusă până să încheie actul juridic, acesta nu este încheiat sub impulsul erorii
provocate de dol şi actul juridic dacă este încheiat acesta este valabil.1
Dolul constă în inducerea în eroare de către o persoană a unei alte
persoane, prin folosirea unor mijloace viclene, pentru a o determina să încheie
un act juridic, la care altfel aceasta nu ar fi consimţit.
Ca şi eroarea, dolul falsifică realitatea, însă această falsă realitate este
provocată prin mijloace viclene de către cealaltă parte contractantă. Unii autori
definesc dolul ca fiind „o eroare provocată” de cealaltă parte contractantă.
Conform prevederilor art.1214 din Codul civil, consimţământul este
viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele
frauduloase ale celeilalte părţi ori când aceasta din urmă a omis, în mod
fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se
cuvenea să i le dezvăluie.
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Partea al cărei consimţământ a fost

viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a
aflat nu a fost esenţială.

1
C.Hamangiu, I.Rosetti-Bălănescu, al.Băicoianu – Tratat de Drept civil român, Ed.All Beck, 2002. p.83.
 1.2. Structura dolului
Dolul viciu de consimţământ are două componente:
- elementul material (obiectiv), reprezentat de manoperele dolozive
adică, maşinaţiuni, artificii, şiretenii, falsificarea de înscrisuri, pentru a deforma
realitatea şi a ascunde adevărul, ceea ce este numit dol pozitiv iar dolul negativ
(prin reticenţă) constă în ascunderea sau neinformarea celeilalte părţi despre
anumite împrejurări esenţiale pe care dacă le ar fi cunoscut cealaltă parte nu ar fi
încheiat actul juridic.
- elementul subiectiv, adică intenţia de a induce în eroare pe
cealaltă parte contractantă pentru a o determina să încheie actul juridic. Întâlnim
intenţia de a induce eroare şi în cazul liberalităţilor unde dolul are forma
captaţiei şi sugestiei.2 Astfel, o parte, în cazul captaţiei, se foloseşte de influienţa
sa asupra testatorului şi îi dirijează liberalitatea pe care o va face. Adică
folosirea de mijloace viclene în scopul de a câştiga afecţiunea dispunătorului şi
a-l determina astfel să facă o liberalitate (o donaţie, un legat) în favoarea
autorului acestor mijloace viclene, pe care altfel nu ar fi făcut-o.
Sugestia este acţiunea prin care o parte îi sădeşte testatorului, ideea
de a face o liberalitate unei anumite persoane, căreia acesta nu i-ar fi făcut o
astfel de gratificare.
Sugestia se exercită prin mijloace ascunse şi tendenţioase în scopul
de a sădi în mintea dispunătorului ideea de a face o donaţie sau a constitui un
legat pe care nu le-ar fi făcut din proprie iniţiativă.

2
Decizia nr.1160/16.06.1992 a Curţii Supreme de Justiţie.
Actele de dispoziţie cu titlu gratuit sunt supuse regulilor de drept comun în ceea ce priveşte viciile
consimţământului.
Dolul este o cauza de nulitate a actului juridic atunci când mijloacele viclene întrebuinţate de către una dintre
părţi sunt de aşa natura încât este evident că fără aceste manopere cealaltă parte nu ar fi contractat.
În materie de liberalităţi, dolul se manifestă sub forma captaţiei şi sugestiei.
Captaţia constă în manopere dolosive şi mijloace frauduloase folosite în scopul de a câştiga încrederea
dispunătorului şi a înşela buna lui credinţă pentru a-l determina să-i doneze un bun ori să fie gratificat prin
testament, iar sugestia se exercită prin mijloace ascunse şi tendenţioase în scopul de a sădi în mintea
dispunătorului ideea de a face liberalitatea pe care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă.
Captaţia şi sugestia constituie cauză de nulitate a liberalităţii numai dacă mijloacele folosite au fost dolosive,
frauduloase şi au avut ca rezultat alterarea voinţei dispunătorului, în sensul că fără exercitarea lor acesta nu ar fi
făcut actul de liberalitate.
 Captaţia şi sugestia constituie cauze de nulitate a liberalităţii numai
dacă mijloacele folosite sunt într-adevăr dolosive, frauduloase. Mijloacele
captatorii nu pot duce la anularea liberalităţii dacă nu sunt caracterizate prin dol.
Prin urmare, liberalitatea poate fi anulată numai dacă manoperele frauduloase au
avut de rezultat alterarea voinţei dispunătorului, în sensul că fără exercitarea lor
dispunătorul nu ar fi făcut actul de liberalitate.3
În cazul în care nu vom avea o intenţie de inducere în eroare şi
totuşi partea este în eroare, actul juridic va fi anulat pentru eroare şi nu pentru
dol.

1.3. Condiţiile dolului

Pentru a fi socotit dol, se cer a fi întrunite două condiţii:
- eroarea provocată prin dol să fie determinantă, adică fără ea,
partea în cauză, nu ar fi încheiat actul, deşi Codul civil nu mai prevede
caracterul determinant al manoperelor dolozive (viclene). Dolul este definit
având două ipoteze şi anume:
a) partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele
frauduloase ale celeilalte părţi;
b) dolul prin reticenţă atunci când, partea a omis, în mod fraudulos,
să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i
le dezvăluie.
- dolul să provină de la cealaltă parte contractantă (sunt şi
situaţii când dolul provine de la un terţ, dar cu complicitatea părţii care se
foloseşte de eroarea provocată).
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Contractul este anulabil şi atunci când

3
Decizia nr.953/08.06.1978 a Tribunalului Suprem. Secţia civilă.
Decizia nr.1917/27.08.1974 a Tribunalului Suprem. Secţia civilă.
Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii
1969 – 1975.
dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte
părţi.
Dolul comis de un terţ
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Partea care este victima dolului unui

terţ nu poate cere anularea actului juridic încheiat decât dacă cealaltă parte a
cunoscut sau, după caz, ar fi trebuit să cunoască dolul la încheierea contractului.
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Independent de anularea contractului,

autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.

1.4. Clasificarea dolului

Având originea în dreptul privat roman – unde se distinge între
dolus malus (dolul grav) şi dolus bonus (dolul uşor) –
După consecinţele pe care le are asupra valabilităţii actului juridic
se face distincţie între dolul principal şi dolul incident
Dolul principal se referă la elementele principale ale contractului şi
care are ca efect anularea acestuia.
Dolul incident se referă la elemente secundare, accesorii şi care nu
atrag nulitatea contractului.
Dolul direct şi dolul indirect
Dolul direct este determinant pentru îsăşi încheierea actului juridic,
el constituie o cauză de nulitate.
Dolul indirect nu conduce la anularea actului, ci justifică numai
introducerea unei cereri în daune.
Dolul comisiv şi dolul omisiv.
Sunt numite şi dol pozitiv respectiv dol negativ sau prin reticenţă.
Dolul pozitiv (comisiv) consimţământul este viciat prin dol atunci
când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale
celeilalte părţi, acesta este concretizat în manevre dolozive, maşinaţiuni, artificii,
şiretenii, falsificarea unor înscrisuri.
Dolul negativ (omisiv sau prin reticenţă) cealaltă parte a omis, în
mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se
cuvenea să i le dezvăluie, este concretizat în neinformarea celeilalte părţi despre
condiţiile încheierii actului juridic ori despre viciile ascunse ale bunului ce face
obiectul contractului, deşi avea această obligaţie.4
Potrivit art.298 din Codul civil, căsătoria poate fi anulată la cererea
soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare, prin dol sau prin violenţă.
Căsătoria poate fi anulată pentru eroarea provocată prin dol, în
situaţia când persoana al cărei consimţământ a fost viciat în acest mod a avut o
reprezentare falsă a unor calitãţi ale viitorului său soţ pe care dacă le-ar fi
cunoscut în realitate, nu şi-ar fi dat consimţământul la încheierea căsătoriei.
Este de remarcat că dolul poate fi considerat viciu de consimţământ
şi în cazul când manoperele viclene s-au manifestat prin reticenţă.
Exemplu de dol prin reticenţă întâlnim atunci când unul dintre
viitorii soţi nu a comunicat starea sa de sănătate celuilalt viitor soţ şi a ascuns cu
bună ştiinţă o anumită boală, amploarea acesteia şi manifestările acestei boli deşi
avea această obligaţie (art.278 din Codul civil).5

4
Lege nr. 363 din 21/12/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale profesioniştilor în relaţia cu
consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, publicată
în Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 28/12/2007, modificată prin Legea nr.130/2010 publicată în
M.Of.nr.453/02.07.2010.
Art.7
O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de
fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de
comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului
mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare,
determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care
altfel nu ar fi luat-o.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelatoare atunci când, ţinând cont
de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori
în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu
rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil
a fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
5
Deciziile nr.324/1990 Curtea Supremă de Justiţie. Secţia civilă.
Decizia nr.658/1971 a Tribunalului Suprem. Secţia civilă. R.R.D. nr.7/1972, p.115-117.
 Anularea căsătoriei pentru dol prin reticenţă a fost statuat de către
instanţa de judecată atunci când, în situaţia în care soţia la încheierea căsătoriei a
ascuns starea de graviditate ca rezultat al relaţiilor acesteia cu un alt bărbat, deşi
soţia nu avea obligaţia de a comunica această stare celuilalt soţ, deoarece
potrivit art.278 din Codul civil, căsătoria nu se încheie dacă viitorii soţi nu
declară că şi-au comunicat reciproc starea sănătăţii lor, totuşi conduita acesteia
este dolozivă afectând încrederea dintre cei doi soţi pe care se bazează
căsătoria.6
Dolul prin reticenţă se caracterizează prin aceea ca elementul
material din structura sa constă într-un fapt omisiv (inacţiune) concretizată în
ascunderea de către unul dintre partenerii contractuali, ori în necomunicarea în
mod fraudulos cu cealaltă parte a unei imprejurari esenţiale ce era necesar să fie
cunoscută de aceasta pentru formarea unei corecte reprezentări a circumstantelor
de fapt şi de drept ale încheierii actului juridic civil (contractului), împrejurare
pe care se cuvenea să o dezvăluie.7

1.5. Proba dolului

C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Dolul nu se presupune ci trebuie

dovedit, astfel, că partea care invocă nulitatea unui act juridic pe motiv că a avut
loc vicierea consimţământului prin dol, trebuie să dovedească cu orice mijloc de

6
Decizia nr.1049/10.06.1976 a Tribunalului Suprem. Secţia civilă.
7
Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Gheorghe Ghiorghiu, Ilioara Genoiu, Adrian Ţuţuianu – Instituţii de drept
civil. Ed.Universul Juridic. Bucureşti 2012. p.57-60.
probă, înscrisuri, prezumţii inclusiv martori8 şi după regulile aplicabile
probaţiunii faptului juridic.9
Potrivit art.1214 alin. 4 din Codul civil, dolul nu se presupune.
Dolul presupune pe lângă intenţia de a induce în eroare şi o
activitate concretă.
În cazul dolului prin reticenţă atunci când partea a omis în mod
fraudulos să îl informeze pe celălalt, cum ar fi ascunderea unui viciu al lucrului
vândut, proba se va face cu defectul pe care îl are lucrul şi pe care dacă l-ar fi
cunoscut partea nu ar fi încheiat contractul.
Frauda şi dolul
Codul civil reglementează în art.14, buna-credinţă, astfel că, orice
persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi
execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele
moravuri.
Conform art.723 din Codul de procedură civilă, „Drepturile
procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea
căruia au fost recunoscute de lege.

8
Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, publicat în M.Of.nr.485/15.07.2010 modificat prin Legea
nr.76/2012 publicată în M.Of.nr.365/30.05.2012, republicată în M.Of.nr.545/03.08.2012.
Art. 309 alin.4
(4) De asemenea, este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea cere forma
scrisă, în afară de cazurile în care:
1. partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un înscris pentru dovedirea actului
juridic;
2. există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3. partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă majoră;
4. părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la drepturile de care ele pot să
dispună;
5. actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de nulitate absolută pentru cauză
ilicită sau imorală, după caz;
6. se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
9
Decizia nr.2330/2001 a Curţii de Apel Bucureşti. Secţia a III-a civilă.
Dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când una dintre părţi a utilizat mijloace viclene (maşinaţiuni, artificii,
şiretenii, manopere dolosive) pentru a induce în eroare.
Dolul nu se presupune, astfel încât reclamantul are obligaţia să dovedească prin probe pertinente în ce au constat
mijloacele viclene folosite de pârâtă pentru a o determina să încheie un alt act decât cel convenit.
 C:\Users\LIBRAVELMASTER\Administrator\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00098651.HTML - #Partea care foloseşte aceste drepturi în

chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.”10

Aplicarea legii, în litera şi spiritul ei, este o necesitate de interes
general şi de aceea actele juridice săvârşite în frauda legii sunt sancţionate cu
nulitate absolută.
Frauda se deosebeşte de dol, deşi are un element comun cu acesta:
reaua – credinţă a autorului ei.
În timp ce dolul se exercită asupra uneia din părţile actului juridic,
al cărui consimţământ îl viciază, frauda se săvârşeşte de părţi în dauna terţilor,
lăsând nealterat consimţământul părţilor, în vederea realizării unui folos injust
pentru cei ce fraudează.
Frauda la lege constă într-o manoperă dolosivă, folosită de părţi
spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisă de reglementările în
vigoare, prin eludarea indirectă şi ocultă a unei norme prohibitive. Spre
deosebire de dol, practicat de către una dintre părţi în detrimentul celeilalte,
viciindu-i astfel consimţământul, frauda la lege constituie o acţiune săvârşită
prin conivenţă de către contractanţi în dauna unor terţe persoane.
Nulitatea absolută, ca sancţiune civilă, intervine în situaţia
încălcării la data încheierii unui act juridic a unor norme imperative şi care
ocrotesc un interes general obştesc şi are ca efect desfiinţarea actului juridic şi
repunerea părţilor în situaţia anterioară.11
10
Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, publicat în M.Of.nr.485/15.07.2010 modificat prin Legea
nr.76/2012 publicată în M.Of.nr.365/30.05.2012, republicată în M.Of.nr.545/03.08.2012.
Art.12 Buna-credinţă
(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost
recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi.
(2) Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale
cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare.
(3) De asemenea, partea care nu îşi îndeplineşte cu bună-credinţă obligaţiile procesuale răspunde potrivit alin.
(2).
11
Decizia nr.32/2010 a Curţii de Apel Craiova. Secţia comercială.
Prin manopera frauduloasă a celor două societăţii pârâte s-a urmărit ca SC S. J. SRL să-şi creeze o stare d
insolvabilitate forţată, artificială şi să nu poată fi executată silit, pentru acele creanţe mai vechi, deoarece suma
ce a constituit preţul obţinut din vânzarea celor două imobile din N. către SC E. COM SRL nu s-a regăsit în
patrimoniul SC S. J. SRL, cu ocazia declanşării procedurii lichidării judiciare.
 Interesul distincţiei dintre fraudă şi dol constă în faptul că cea dintâi
este sancţionată cu nulitatea absolută a actului juridic, iar cea din urmă atrage
nulitatea relativă.
Potrivit art.45 din Codul civil, frauda comisă de incapabil,
C:\Users\LIBRAVELMASTER\AppData\Sintact 2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML
- #este simpla declaraţie că este capabil să contracteze, făcută de cel lipsit de

capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, nu înlătură

anulabilitatea actului. Dacă însă a folosit manopere dolosive, instanţa, la
cererea părţii induse în eroare, poate menţine contractul atunci când apreciază
că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată.
Potrivit art.1237 din Codul civil, frauda de lege este şi atunci când,
cauza este ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda
aplicarea unei norme legale imperative.
1.6. Sancţiunea dolului
Potrivit art.1214 alin.2 din Codul civil,
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact 2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML -
#partea al cărei consimţământ a fost viciat prin dol poate cere anularea

contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esenţială.

Sancţiunea este nulitatea relativă a actului juridic încheiat, deoarece
norma de drept protejează un interes privat, cu dreptul victimei dolului de a
pretinde şi daune interese, adică despăgubiri care să acopere prejudiciul suferit.
Fiind o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocata decât de partea
al cărui consimţământ a fost viciat, moştenitorii neavând calitate procesuală
activă pentru a invoca nulitatea relativă, întrucât este o acţiune personală, aceştia
pot continua procesul dacă după introducerea acţiunii victima dolului a
decedat.12

De asemenea scopul vânzării a fost acela ca în cazul în care se va dispune restabilirea situaţiei anterioare,
reclamantul să fie împiedicat să reintre în posesia imobilelor, tocmai prin invocarea calităţii de cumpărător de
bună credinţă a SC E. COM SRL, în realitatea acesta fiind un paravan interpus de SC S. J. SRL.
Acest fapt face ca obiectul juridic al contractului, scopul urmărit de părţi, să fie unul ilicit.
12
Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituţii de drept civil. Ed.Hamangiu. Bucureşti 2012. p.105-109.
 Conform art.1214 alin.3 din Codul civil, contractul este anulabil şi
atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori geratul afacerilor
celeilalte părţi.
În toate cazurile, actul încheiat ca urmare a dolului nu este nul de
drept ci dă dreptul victimei numai la o acţiune în anulare. Fapta unei persoane de
a folosi mijloace viclene în raport cu o altă persoană poate constitui, în condiţiile
legii penale, infracţiunea de înşelăciune.13
Potrivit art.1249 alin.2 din Codul civil, nulitatea relativă poate fi
invocată pe cale acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege. Cu
toate acestea, partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând
nulitatea relativă a contractului, chiar şi după împlinirea termenului de
prescripţie a dreptului la acţiune în anulare.
Conform prevederilor art.2529 din Codul civil, prescripţia dreptului
la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #a) în caz de violenţă, din ziua când

aceasta a încetat;
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #b) în cazul dolului, din ziua când a fost

descoperit;
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri

de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat
de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării,
însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #În cazurile în care nulitatea relativă
13
Art.215 din Codul penal în vigoare
Înşelăciunea.
Alin.3 Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract,
săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile
stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să curgă, dacă prin lege
nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate.
Potrivit art.298 din Codul civil, căsătoria poate fi anulată la cererea
soţului al cărui consimţământ a fost viciat prin eroare, prin doi sau prin violenţă.
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #Eroarea constituie viciu de
consimţământ numai atunci când priveşte identitatea fizică a viitorului soţ.
Conform art.300 din Codul civil, Anularea căsătoriei poate fi cerută
în termen de 6 luni.
C:\Users\LIBRAVELMASTER\Sintact
2.0\cache\Legislatie\temp\00141529.HTML - #În cazul nulităţii pentru vicii de

consimţământ ori pentru lipsa discernământului, termenul curge de la data

încetării violenţei sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut doi ui,
eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului.

Bibliografie:
1. Sache Neculaescu, Livia Mocanu, Gheorghe Ghiorghiu, Ilioara
Genoiu, Adrian Ţuţuianu – Instituţii de drept civil. Ed.Universul Juridic.
Bucureşti 2012. p.57-60.
2. Gabriel Boroi, Liviu Stănciulescu – Instituţii de drept civil.
Ed.Hamangiu. Bucureşti 2012. p.105-109.
 3. Grădinaru Nicolae – Drept civil. Partea generală. Persoanele.
Ed.AIUS Craiova. 2011.

Legea nr.287 Codul civil publicată în M.Of.nr.511/24.07.2009, punerea în aplicare a fost făcută prin Legea
nr.71/2011 publicată în M.Of.nr.409/10.06.2011, OUG nr.79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare
intrării în vigoare a Legii nr.287/2009, publicată în M.Of.nr.696/30.09.2011 aprobată prin Legea nr.60/2012
publicată în M.Of.nr.255/17.04.2012.
Legea nr.287 Codul civil republicată în M.Of.nr.505/15.07.2011.
Legea nr.134/2010 Codul de procedură civilă, republicată în M.Of.nr.545/03.08.2012.