FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA: DREPT

Prezumii i ficiuni juridice

COORDONATOR: Prof. Vila Anamaria

ELEV: Lazar Otilia Anul I Grupa 2

Oradea 2011

Prezumia juridic Prezumia const in transformarea unei probabiliti n certitudine. Acesta ar fi totodat i hotarul dintre prezumii si ficiuni (de asemenea procedee de tehnic legislativ) cci, dac n cazul prezumiilor se tinde la stabilirea, pe baze stiinifice, a unei probabiliti ce urmeaz s stea la baza unor reglementri legale, urmrindu-se deci o just reflectare a ceea ce se ntampl n majoritatea cazurilor, n cazul ficiunilor se admite, n mod deliberat, o deformare a faptelor reale. Probabilitatea, n sens larg, exprim o ans, posibilitate, contingen, credibilitate, etc. Probabilitatea e susceptibil de diferite interpretri . De exemplu: n interpretare semantic probabilitate nseamn verosimilitatea unei propozitii; n interpretare static probabilitatea exprim frecvena relativ a unui anumit eveniment n cadrul unui colectiv; n interpretare logic probabilitatea exprima gradul de incredere intr-o judecata sau in certitudinea ei. In teoria actuala a determinismului, probabilitatea este un concept de baza si exprima cantitativ frecventa transformarii posibilitatii in realitate. Prezumtiile au, de asemenea, la baza adevruri constituite ca medie statistic a componentelor individuale dintr-un ansamblu, aceasta medie nefiind altceva decat frecventa realizata la nivelul ansamblului, adica raportul dintre numarul cazurilor care se realizeaza i numrul cazurilor posibile. Starea de posibilitate este proprie n mod obiectiv unor procese evolutive. Spre deosebire de descrierea probabilistica a unor fenomene ce contin in mod obiectiv factori aleatori, probabilitatea gnoseologica se refera la caracterul cunostintelor noastre, la caracterul probabil al adevarului unei propozitii sau teorii. Un astfel de caracter au, n general, ipotezele. Examinate din aceasta perspectiv, a ipotezelor, prezumiile reprezint anticipri de adevruri deduse din generalizarea faptelor i fenomenelor acumulate. n dezvoltarea sa logica, ipoteza ia forma unui rationament complex, in care mersul gandirii este o miscare , care pleaca de la fapte cunoscute si se ridica, prin explicarea lor anticipata la rangul generalului, iar de aici, din nou, prin verificarea cunostintelor deduse, la particularul concret. Elaborarea ipotezei se poate baza pe fapte observabile pe cale directa, pe fapte observabile in cursul experientelor, precum si pe cunostinte obtinute pe calea rationamentului (prin analogie, deductie, inductie sau prin toate la un loc utilizate conjugat ori separat in diferitele faze ale elaborarii ipotezei). Ipoteza nu este lipsit de adevr, i prin transformarea ei ulterioar n alte ipoteze se ajunge la o reflectare a adevrului cu tot mai mare probabilitate pn cnd, n cele din urm, se ajunge la teoria tiintific de la ipoteza stiinific. Ficiunea juridic Fictiunile juridice - procedee tehnice potrivit carora un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu exista in realitate sau nu a fost stabilit (exemplu: fictiunea comorientilor, a creditorului in actiunea persecutorie, etc.). Ficiunea pune n

locul unei realiti, alta inexistent. Spre exemplu, situaia n care o persoana este declarat incapabil permanent, dei poate sunt cazuri cnd ea este capabil, are momente de luciditate, totui, printr-o ficiune, interzisul este socotit permanent incapabil. Copilul conceput este socotit ca deja nascut, el fiind subiect de drept, cat privete drepturile sale. Ficiunea, ca reprezentare imaginar (nu are un corespondent n realitate) este (ca i prezumia) o modalitate prin care se creeaz o "realitate juridic" - ca realitate convenional acceptat: din perspectiva dreptului deci, ficiunea juridic este un artificiu creat prin construcia legislativ prin care "realitatea juridic" exprimat i consacrat n textul normativ nu exist n realitatea factual. Exemple: se consider (prin ficiune) c bunurile fixate pe imobile sunt i ele imobile (art. 468 C. civ.) sau: bunurile accesorii urmeaz regimul juridic al bunurilor principale; sau: capacitatea de folosin a copilului este recunoscut din momentul concepiei (art. 7 al Decretului nr. 31/1954), ficiunea extrateritorialitii etc.

Bibliografie: 1. http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/AdrianGorun/Cap8.htm 2. http://www.scritube.com/stiinta/drept/Elemente-de-Teorie-Generala-a-83264.php