Sectiunea 1.

Consideratii generale
Odata nascute raporturile juridice, ele trebuie executate. Este de dorit ca subiectii sais a
fie atat de responsabili incat sa-si execute voluntar prestatiile pe care le datoreaza, insa in
practica se ivesc situatii in care executarea voluntara este impiedicata de refuzul debitorului de asi indeplini indatoririle sau din alte cauze imputabile lui, caz in care raportul juridic obligational
va fi realizat prin executarea silita in natura sau prin echivalent a obligatiilor.
Conform CC, modurile de stingere a obligatiilor sunt : plata, compensatia, confuziunea,
remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare, precum si alte moduri expres
prevazute de lege.

Sectiunea a 2-a. Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor

A. Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic obligational, se
distinge intre :
- Moduri voluntare de stingere a obligatiilor, care implica o manifestare de vointa a
partilor, cum sunt : plata, remiterea de datorie, compensatia conventional, darea in
plata;
- Moduri de stingere a obligatiilor care opereaza in afara manifestarii de vointa a
partilor, cum sunt : imposibilitatea fortuita de executare, confuziunea,
compensatia legala, compensatia judiciara.
B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului, se
distinge intre :
- Moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului, cum
sunt : executarea obligatiei, compensatia si darea in plata;
- Moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului,
cum sunt : remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare.

Capitolul II. Stingerea obligatiilor prin executarea voluntara

Sectiunea 1. Notiune
Indiferent de izvorul raportului juridic obligational, acesta confera creditorului dreptul de
a pretinde debitorului sad ea, sa faca sau sa nu faca ceva, prin urmare o prestatie pozitiva sau
negative, prestatie pe care debitorul este obligat sa o execute. In principiu, aceasta prestatie este
executata de bunavoie, dar in cazul in care acest lucru nu se intampla, creditorul va putea apela la
forta de constrangere a statului. In contractele sinalagmatice, pentru ca una dintre parti sa poata
pretinde celeilalte parti executarea obligatiei asumate sau plata de daune-interese, trebuie ca ea
insasi sa isi fi indeplinit obligatia corelativa.

Executarea obligatiilor se poate realiza in doua moduri : fie prin executarea directa sau in
natura a obligatiilor, care consta in indeplinirea exacta a prestatiei la care debitorul s-a obligat
(prin plata) ; sau prin executare indirecta, atunci cand din diferite motive , executarea directa in
natura nu mai este posibila sau nu mai prezinta interes pentru creditor, acesta din urma putand
pretinde despagubiri sau daune-interese de la debitor.