CONTRACTUL DE DONAȚIE

1. Noțiune și caractere juridice

a. Noțiune: Donația este acel contract prin care o persoană transmite în mod irevocabil
unei alte persoane un anumit drept, real sau de creanță, fără a urmări un
contraechivalent.
b. Caractere juridice:
➢ Contract unilateral
➢ Contract cu titlu gratuit
➢ Contract solemn
➢ Contract translativ de proprietate
➢ Are caracter irevocabil
2. Condițiile de valabilitate ale contractului
a. Capacitatea părților
• Incapacitatea de a dispune
➢ Minorii și interzișii judecătorești: Acestea sunt persoane
cărora nu le este permis a face donații, nici personal, dar nici
prin reprezentantul sau ocrotitorul legal.
➢ Incapacități de a primi donații:
♦ Persoanele fizice neconcepute: nu pot face
donații, în mod direct, în favoarea unei
persoane neconcepute, a unei persoane
inexistente.
♦ Cetățenii străini și apatrizi: încălcarea acestei
interdicții duce la nulitatea absolută a
contractului.
♦ Medicii și farmaciștii care au acordat îngrijiri
de specialitate unei persoane pentru boala
care este cauză a decesului nu pot primi
donațiile pe care bolnavul le-a făcut în cursul
bolii respective în beneficiul acestor
persoane.
♦ Situația minorilor și interzișilor
♦ Situația persoanelor juridice: persoanele
juridice pot primi donații în condițiile
dreptului comun, prin reprezentanții lor, de
la data actului de înființare, chiar și cele
supuse înregistrării pentru a dobândi
personalitate juridică și chiar dacă donațiile
nu sunt necesare pentru a luat ființă în mod
valabil.
b. Obiectul contractului: Pot forma obiectul contractului atât bunurile mobile, cât și
bunurile imobile.
c. Consimțământul părților
• Exprimarea simultană a consimțământului: Donația presupune acordul de
voință al ambelor părți.
 • Principiul irevocabilității donațiilor: Irevocabilitatea caracterizează orice
contract și se manifestă prin imposibilitatea desființării sau modificării
unilaterale a acestui act juridic.
• Clauze contrare principiului irevocabilității donațiilor
➢ Donația sub condiția potestativă: este lovită de nulitate
absolută donația care este afectată de o condiție a cărei
realizare depinde exclusiv de voința donatorului.
➢ Clauza privind plata datoriilor viitoare nedeterminate ale
donatorului, nedeterminate sub aspectul limitei maxime:
Sancțiunea nulității este prevăzută și pentru donația care
impune donatarului plata datoriilor pe care donatorul le-ar
contracta în viitor, dacă valoarea maximă a acestora nu e
determinată în contractul de donație.
➢ Clauza care conferă donatorului dreptul de a denunța
unilateral contractul: este contrată principiului irevocabilității
donației și forței obligatorii a contractului.
• Condițiile de formă ale contractului: Contractul de donație figurează printre
excepțiile de la regula consensualismului.
• Sancțiunea lipsei formei autentice: sancționat cu nulitatea absolută.
3. Excepții de la regula formei autentice. Donații indirecte, donațiile simulate și darul manual
a. Donațiile indirecte sunt liberalități care se realizează pe calea unui alt act juridic decât
o donație directă. Renunțare la un drept se poate face fie cu titlu oneros, fie cu titlu
gratuit.
b. Donațiile simulate:
• Donația deghizată reprezintă donația sub aparența unui contract cu titlu
oneros.
• Donația prin interpunere de persoane este o formă de donație în care
simulația vizează persoana donatarului, și nu natura contractului.
c. Darurile manuale: Darul manual reprezintă o formă de donație originală căreia nu I se
aplcă cerințele de formă prevăzute de art. 1011, alin. 1 Cod Civil, fiind valabilă prin
acordul de voință al părților însoțit de tradițiunea bunului. Necesitatea remiterii
materiale a bunului restrânge sfera bunurilor ce pot fi donate în această manieră la
bunurile mobile corporale. Pentru nașterea acestei varietăți de donație trebuie
îndeplinite două condiții:
♦ Consimțământul valabil al părților
♦ Remiterea materială a bunului
4. Efectele contractului de donați
a. Dublul caracter al contractului de donație: contractul de donație este, pe de o parte,
unul translativ de drepturi, iar pe de altă parte, un contract generator de obligații.
b. Opozabilitatea contractului față de terți: Când obiectul donației îl formează un drept
de creanță pentru opozabilitatea transmiterii acesteia este necesară notificarea
cesiunii către debitorul cedat sau acceptarea ei de către acesta prin act autentic.
c. Obligațiile donatorului:
♦ Obligația de predare a bunului
♦ Obligația de garanție
d. Obligațiile donatarului: donația nu creează obligații în sarcina donatarului.
5. Revocarea donațiilor
a. Considerații generale: Donația poate fi revocată pentru ingratitudine și pentru
neexecutare fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatarul.
b. Cauzele de revocare:
• Atentat la viața donatorului sau a unei persoane apropiate lui: acest act de
ingratitudine constă în intenția donatarului de a suprima viața donatorului
sau a unei persoane apropiate acestuia.
• Fapte penale, cruzimi sau injurii grave
• Revocarea pentru refuz de alimente: presupune ca donatorul să fi fost în
nevoie și să nu fi primit, în mod nejustificat, alimente de la donatar, căruia i-a
solicitat o astfel de prestație.
c. Revocarea donațiilor pentru neexecutarea sarcinilor
• Condițiile revocării: Dacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat,
donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie
revocarea donației.
• Termenul de prescripție al acțiunii este de un an.
• Efectele revocării:
♦ În raporturile dintre părți bunurile trebuie
restituie donatorului sau moștenitorilor săi,
dacă acesta este decedat
♦ Efectul retroactiv al rezoluțiunii se produce și
în privința terților, fiind aplicabil principiul
resoluto jure dantis, resolvitur jus accipentis,
dar cu rezerva regulilor de carte funciară în
materie de imobile, iar în ceea ce privește
bunurile mobile, cu rezerva că acțiunea în
restituire nu poate fi exercitată împotriva
dobânditorului de bună-credință dacă acesta
dovedește întrunirea tuturor condițiilor
pentru dobândirea bunului prin posesia de
bună-credință.
• Caracterele dreptului de revocare:
♦ Drept esențialmente personal
♦ Facultatea de a aprecia dacă acționează
pentru revocarea donației aparține doar
soțului donator
 CONTRACTUL DE ÎMPRUMUT DE FOLOSINȚĂ

1. Noțiune, caractere juridice și delimitare

a. Noțiune: Contractul de împrumut de folosință este acel contract cu titlu gratuit prin
care o parte remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți pentru a se folosi de acest
bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp.
b. Caractere juridice:
➢ Contract cu titlu gratuit
➢ Caracter unilateral
➢ Contract real (poate lua naștere numai dacă acordul părților
este însoțit de remiterea bunului)
➢ Caracter translativ de folosință
2. Condițiile de valabilitate a contractului
a. Referitor la bunurile proprietate comună, actele de folosință cu titlu gratuit nu se pot
încheia decât cu acordul tuturor coproprietarilor, astfel că un bun aflat în regim de
proprietate comună nu poate fi dat în comodat de unul sau majoritatea
coproprietarilor.
b. Referitor la obiectul contractului, el poate consta atât într-un bun mobil, cât și într-un
bun imobil.
3. Efectele contractului de comodat
a. Drepturile comodatarului: comodatarul are dreptul de a se servi de bunul
împrumutat, acesta fiind scopul contractului. Folosința bunului este permisă conform
destinației ce rezultă din natura bunului sau stabilită prin convenția părților.
b. Obligațiile comodatarului:
➢ Obligația de a conserva bunul împrumutat
➢ Obligația de a folosi bunul conform destinației
➢ Suportarea cheltuielilor de folosință
➢ Obligația de restituire
c. Responsabilitatea împrumutatului: este o răspundere contractuală, în timp ce, față de
terți, el va răspunde pe temei delictual. Cu toate acestea, sunt unele situații în care
răspunderea pentru pieirea bunului din motive de forță majoră revine, totuși,
comodatarului:
• Când comodatarului întrebuințează bunul contrar
destinației rezultate din natura sa, ori stabilite prin
contract
• Când prelungește folosința bunului după scadență,
dacă nu poate face dovada că bunul ar fi pierit și la
comodant chiar dacă ar fi fost restituit la timp
• Dacă ar fi putut salva lucrul împrumutat
întrebuințând un bun propriu, sau dacă, neputând
salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat
pe al său, lăsând să piară cel al comodantului.
d. Pluralitatea de comodatari: există o răspundere solidară a fiecăruia dintre aceștia, față
de comodant.
4. Încetarea contractului de comodat
a. Restituirea bunului: Cel mai frecvent, contractul de comodat încetează prin restituirea
bunului de către comodatar la expirarea termenului convenit sau după satisfacerea
trebuințelor avute în vedere de părți la încheierea contractului, sau prin restituirea
anticipată, la cererea comodantului.
b. Rezilierea contractului apare în caz de nerespectare culpabilă a obligațiilor de către
comodatar.
c. Decesul comodatarului: Contractul nu încetează în cazul morții comodatarului, dar
comodantul poate cere restituirea anticipată a bunului atunci când comodatarul a
decedat.
 CONTRACTUL DE ÎNTREȚINERE

1. Trăsăturile esențiale și distinctive ale contractului de întreținere

a. Definiție: Prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul
celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru
o anumită durată.
b. Caractere juridice:
➢ Contract solemn
➢ Contract sinalagmatic
➢ Caracter translativ de proprietate
➢ Contract cu titlu oneros
➢ Caracter aleatoriu
c. Cauze speciale de nulitate a contractului: Este lovit de nulitate absolută contractul
care stipulează o rentă constituită pe durata vieții unui terț care era decedat în ziua
încheierii contractului.
2. Condițiile de valabilitate ale contractului
a. Obiectul obligațiilor este constituit, pe de o parte, din bunul transmis de întreținut și,
pe de altă parte, din întreținerea pe care trebuie să o păstreze întreținătorul.
3. Efectele contractului de întreținere
a. Obligațiile întreținutului
➢ Obligația de a preda bunul respectiv și de a-l conserva până
la predare
➢ Obligația de a-l garanta pe întreținător cu privire la folosința
liniștită și utilă a bunului transmis, deci garanția împotriva
evicțiunii și împotriva viciilor
➢ Obligația de a transfera proprietatea, atunci când ea nu se
transmite, de la întreținut la întreținător prin efectul
încheierii contractului
b. Obligațiile întreținătorului
➢ Obliția de prestare a întreținerii
➢ Obligația de preluare a bunului
c. Locul executării obligației este cel convenit de părți prin contract
d. Rezoluțiunea contractulu: Oferta de întreținere făcută de debitorul pârât după
introducerea ațiunii nu poate împiedica rezoluțiunea contractului. Rezoluțiunea poate
fi cerută și atunci când comportamentul celeilalte părți face imposibilă executarea
contractului în condiții conforme bunelor moravuri. Termenul de prescripție este de
3 ani.
e. Transformarea în bani a obligației de întreținere. Cazuri
➢ Prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai poate
continua din culpa uneia dintre părți
➢ Prin acordul părților
➢ Dacă debitorul întreținerii decedează și nu intervine o
înțelegere privind prestarea întreținerii
➢ Dacă prestarea sau primirea în natură a întreținerii nu mai
poate continua din motive obiective
 CONTRACTUL DE LOCAȚIUNE

1. Definiție, natura juridică, delimitare și caractere juridice

a. Definiție: Contractul de locațiune este acel contract prin care o parte se obligă să
asigure celeilalte părți folosința temporară a unui bun în schimbul unei sume de bani
numită chirie.
b. Felurile locațiunii: Locațiunea bunurilor imobile și a bunurilor mobile se numește
închiriere, iar locațiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.
c. Caractere juridice:
➢ Caracter sinalagmatic
➢ Contract cu titlu oneros
➢ Caracter comutativ
➢ Contract cu executare succesivă
➢ Contract translativ de folosință
d. Dovada și durata contractului:
➢ Durata contractului reprezintă un element esențial asupra
căruia trebuie să se realizeze acordul de voință al părților.
Locațiunea se consideră încheiată:
♦ Pentru un an, în cazul locuințelor nemobilate
sau spațiilor pentru exercitarea activității
unui profesionist
♦ Pe durata corespunzătoare unității de timp
pentru care s-a calculat chiria, în cazul
bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau
apartamentelor mobilate
♦ Pe durata locațiunii imobilului, în cazul
bunurilor mobile puse la dispoziția
locatarului pentru folosința unui imobil
2. Condițiile de valabilitate ale contractului
a. Capacitatea părților: sunt incapabili de a încheia contracte de locațiune, în mod direct
sau prin persoane interpuse, sau chiar prin licitație publică:
♦ Mandatarii pentru bunurile care sunt
însărcinați să le administreze
♦ Părinții, tutorele, curatorul, administratorul
provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe
care le reprezintă
♦ Funcționarii publici, judecătorii-sindici,
practicienii în insolvență, executorii, precum
și alte asemenea persoane, care ar putea
influența condițiile locațiunii făcute prin
intermediul lor sau care are ca obiect
bunurile pe care le administrează ori a căror
administrare o supraveghează
b. Obiectul contractului
➢ Bunul închiriat poate fi un imobil, un bun mobil, corporal sau
incorporal
 ➢ Chiria reprezintă contraprestația executată de locatar în
schimbul folosinței bunului. Ea se poate fixa, după voința
părților, global sau pe unități de timp.
3. Efectele contractului de locațiune
a. Obligațiile locatorului
➢ Obligația de predare a bunului închiriat: Bunul trebuie predat
la momentul convenit de părți, iar în lipsa unei stipulații în
acest sens, la data la care se începe termenul închirierii.
➢ Obligația de întreținere a bumului închiriat în stare de
folosință: Este vorba de o obligație cu caracter continuu în
baza căreia locatorul trebuie, pe tot parcursul locațiunii, să
efectueze reparațiile necesare pentru menținerea bunului în
starea de a fi folosit conform scopului locațiunii.
➢ Obligația de garanție: Asemenea vânzătorului și locatorul
este ținut de o obligație de garanție față de locatar, cu
particularitatea că aici nu se garantează proprietatea, ci
pașnica și utila folosință a bunului închiriat.
b. Obligațiile locatarului
➢ Obligația de a luat în primire bunul dat în locațiune:
Neîndeplinirea acestei obligații dă locatorului dreptul să
ceară rezilierea contractului.
➢ Obligația de plată a chiriei: Excepția de neexecutare a
contractului poate fi invocată numai dacă bunul nu a fost
predat în folosință și chiria trebuia plătită anticipat. Plata
chiriei poate fi asigurată prin depunerea unei garanții
convenite de părți la încheierea contractului.
▪ Data plății: Dacă nu există nicio clauză cu
privire la termenul sau termenele de plată:
❖ În avans pentru toată durata
contractului, dacă aceasta
nu depășește o lună
❖ În prima zi lucrătoare a
fiecărei luni, dacă durata
locațiunii este mai mare de o
lună, dar mai mică de un an
❖ În prima zi lucrătoare a
fiecărui trimestru, dacă
durata locațiunii este de cel
puțin un an
▪ Locul plății: Plata trebuie făcută la locul
convenit în contract. În lipsa unei stipulații
contrare obligațiile bănești trebuie executate
la domiciliu sau, după caz, sediul creditorului
de la data plății.
♦ Obligația de a întrebuința lucrul cu prudență și diligență:
Schimbarea destinației bunului este posibilă în condițiile în
care există o clauză contractuală ce permite acest lucru.
 ♦ Obligația de restituire a bunului: Locatarul trebuie să restituie
bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de
ceea ce pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
c. Cesiunea contractului
➢ Definiție: Locatarul poate să încheie o sublocațiune, totală
sau parțială, ori chiar să cedeze locațiunea, în tot sau în parte,
unei alte persoane, dacă această facultate nu i-a fost interzisă
în mode expres. Cu toate acestea, dacă bunul este mobil,
sublocațiunea ori cesiunea nu este permisă decât cu acordul
scris al locatorului.
➢ Efectele: Prin cesiunea contractului de către locatar,
cesionarul dobândește drepturile prevăzute în contracat, dar
este ținut și de obligațiile asumate de cedentul locatar.
➢ Sublocațiunea reprezintă situația în care locatarul inițial
încheie un alt contract de locațiune cu un sublocatar, cu
privire la bunul luat în locațiune sau o parte din el, astfel încât
el devine locator al bunului respectiv. Realizarea ei
presupune îndeplinirea a două condiții:
▪ Sublocațiunea bunului imobil să nu fi fost
interzisă printr-o clauză din contractul
principal sau, în cazul bunurilor mobile, să
existe acordul expres al locatorului pentru
sublocațiune.
▪ Contractul de sublocațiune să nu contravină
obligațiilor din contractul principal.
 Efecte:
o Efectele între locatarul principal și
sublocatar: primul va avea rolul de
locator și va trebui să asigure
sublocatarului folosința bunului.
Chiria se va plăti de către sublocatar,
propriului său locator.
o Efectele între locatorul principal și
locatarul său: între cei doi, efectele
sunt cele specifice oricărui contract
de locațiune.
o Efectele între locator și sublocatar.
4. Încetarea locațiunii
a. Cauze de încetare a locațiunii
➢ Denunțarea unilaterală este o desființare a contractului în urma unei
manifestări unilaterale de voință care produce efecte fără să
trebuiască a fi acceptată de cealaltă parte.
➢ Caz particular de denunțare unilaterală a contractului pe durată
determinată: În cazul locațiunii pe durată determinată, la decesul
locatarului, moștenitorii acestuia pot denunța unilateral contractul în
termen de 60 de zile de la data la care au luat cunoștință de deces și
de existența locațiunii
➢ Rezilierea contractului pentru neexecutare: Atunci când, fără
justificare, una dintre părțile contractului de locațiune nu își execută
obligațiile născute din acest contract, cealaltă parte are dreptul de a
rezilia locațiunea, cu daune-interese, dacă este cazul, potrivit legii.
➢ Expirarea termenului: Contractul de locațiune pe durată determinată
încetează, de regulă, la expirarea termenului pentru care a fost
încheiat.
➢ Tacita relocațiune se bazează pe un acord de voințe subînțeles, care
nu este deci exprimat formal, fiind, pentru o parte, implicit, iar pentru
cealaltă, tacit.
➢ Imposibilitatea folosirii bunului: Dacă bunul este distrus în întregime
sau nu mai poate fi folosit potrivit destinației stabilite, locațiunea
încetează de drept. Dacă imposibilitatea folosirii bunului este numai
parțială, locatarul poate, după împrejurări, să ceară fie rezilierea
locațiunii, fie reducerea proporțională a chiriei.
➢ Desființarea titlului locatorului se poate realiza în multiple modalități:
constatarea nulității, anulare, rezoluțiune, evingere de către un terț,
etc.
❖ Excepții:
▪ Contractele de locațiune de imobile
încheiate de uzufructuar, înscrise în cartea
funciară, sunt opozabile proprietarului sau
moștenitorilor acestuia, după stingerea
uzufructului prin deces sau, după caz,
încetarea existenței juridice a
uzufructuarului, până la împlinirea
termenului lor, dar nu mai mult de 3 ani de la
încetarea uzufructului.
▪ Vânzătorul este ținut de locațiunile încheiate
de cumpărător înaintea exercitării opțiunii,
dacă au fost supuse formalităților de
publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din
momentul exercitării.
▪ Încheierile sau arendările anterioare notării
urmării silite imobiliare sunt opozabile, în
condițiile legii, atât creditorilor urmăritori,
cât și adjudecatarului.
▪ În situația în care locatarul a fost de bună-
credință la încheierea contractului de
locațiune încrezându-se în faptul că titlul
locatorului este real, contractul va produce
efecte și după desființarea titlului
locatorului, pe durata convenită de părți, dar
nu mai mult de un an de la data desființării
titlului locatorului.
Contractul de mandat

Def: Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai
multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.

Caractere juridice:

- Contract sinalagmatic

- Contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros:

- mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit

- mandatul dat pentru acte de exercitare e unei activități profesionale se prezumă a fi cu titlu
oneros

- Contract intuitu personae, adică mandatarul își poate substitui, în anumite condiții, o altă persoană
pentru executarea mandatului

- Contract consensual sau solemn

Condiții de valabilitate:

- Capacitatea de a contracta

- Capacitatea mandantului:

• Capacitate deplină de exercițiu

• Dacă are capacitate de exercițiu restrânsă, el trebuie să fie asistat de reprezentantul
legal sau să aibă încuviințarea instanței de tutelă

- Capacitatea mandatarului - oricărui tip de reprezentare, atât reprezentantul, cât și

reprezentatul trebuie să aibă capacitatea de a încheia actul
pentru care reprezentarea a fost dată

- Consimțământul părților

- Obiectul contractului - îl poate forma numai încheierea de acte juridice și nu săvârșirea unor fapte
materiale

- Mandatul general și mandatul special:

- Cel general îi conferă mandatarului puterea de a se ocupa de toate treburile mandantulu

(actele de administrare și conservare pot fi încheiate în baza unui mandat general)

- Cel special este cel care se dă pentru una sau mai multe operațiuni juridice determinate
(acte de înstrăinare sau grevare, tranzacții sau compromisuri, asumarea de obligații prin
cambii sau bilete la ordin, intentarea de acțiuni în justiție

- Mandatul în interes comun se întâlnește, cel mai des, în raporturile cu profesioniștii

Efecte:

- Efecte între mandant și mandatar:

- Obligațiile mandatarului:

• Obligația de a îndeplini mandatul

• Obligația de a da socoteală, adică trebuie să dea socoteală pentru modul de
îndeplinire a mandatului ori de câte ori i se cere
• Obligația de răspundere pentru faptele persoanei substituite în executarea
mandatului – mandantul poate să convină cu mandatarul atât o substituire totală, cât
și una parțială

- Obligațiile mandantului:

• Obligația de a-l dezdăuna pe mandatar pentru cheltuielile făcute, adică mandantul

este obligat să pună la dispoziția mandatarului mijloacele necesare executării
mandatului
• Obligația de plată a remunerației - dacă mandatul este cu titlu oneros, mandantul are
și obligația de a plăti mandatarului indemnizația stabilită prin contract sau stabilită de
instanță

- Efectele mandatului față de terți:

- Raporturile dintre mandant și terți:

- Efectele reprezentării:

- Mandantul este îndatorat de a îndeplini față de terți obligațiile contractate

de mandatar în limita puterilor sale. El nu se angajează în raporturile cu terții
în nume propriu, ci lucrează în numele și pentru mandant.

- Ratificarea mandatului: - trebuie făcută în cunoștință de cauză și ea poate

aparțile și moștenitorilor mandantului – poate fi expresă, dar și tacită

- Raporturile dintre mandatar și terți: Cel care înncheie un contract în calitate de reprezentant,
neavând împuternicire ori depășind limitele puterilor care i-au fost încredințate, răspunde
pentru prejudiciile cauzate terțului contractant care s-a încrezut, cu bună-credință, în
încheierea valabilă a contractului.

Încetarea contractului de mandat:

- Revocarea mandatului: Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de
forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil.:

- Revocarea expresă - atunci când rezultă dintr-o manifestare de voință directă, explicită

- Revocarea tacită - trebuie să fie dedusă din împrejurări ce dovedesc, în mod neîndoielnic,
voința de revocare a mandatului.

- Decesul - mandatarul e obligat să continue executarea mandatului

- Incapacitatea sau falimentul mandantului sau mandatarului - mandatarul e obligat să continue

executarea mandatului
- Îndeplinirea operațiunii juridice pentru care a fost dat mandatul

- Expirarea termenului sau îndeplinirea condiției

- Efectele încetării mandatului: mandatarul este obligat să restituie mandantului procura primită,
precum și alte acte încredințate în vederea îndeplinirii mandatului sau bunurile primite în cursul
executării contractului.

Mandatul fără reprezentare:

Def: Este mandatul în temeiul căruia o parte, numită mandatar, încheie acte juridice în nume propriu,
dar pe seama celeilalte părți, numită mandant și își asumă, față de terți, obligațiile care rezultă din
aceste acte, chiar dacă terții aveau cunoștință despre mandat.
 CONTRACTUL DE RENTĂ VIAGERĂ

1. Trăsăturile esențiale și distinctive ale contractului

a. Definiție: Contractul de rentă viageră face parte din categoria contractelor aleatorii.
b. Caractere juridice
➢ Contract consensual
➢ Caracter translativ de proprietate
➢ Caracter aleatoriu
➢ Contract cu executare succesivă
➢ Contract cu titlu oneros
2. Nulitatea contractului lipsit de elementul aleatoriu: Este lovit de nulitate absolută contractul
care stipulează o rentă constituită pe durata vieții unui terț care era decedat în ziua încheierii
contractului. Este necesară îndeplinirea următoarelor condiții pentru intervenția nulității:
• Contractul să fie cu titlu oneros
• Persoana în raport de durata de viață a căreia s-a
constituit renta să fi suferit de o boală
• Această boală să fi fost cauza decesului acestei
persoane și nu altă boală sau altă cauză
• Decesul să fi intervenit în termen de maxim 30 de zile
de la încheierea contractului
3. Condițiile de valabilitate ale contractului
a. Obiectul obligațiilor este constituit, pe de o parte, din bunul transmis de credirentier
și, pe de altă parte, din renta pe care trebuie să o plătească debirentierul.
4. Efectele contractului de rentă viageră
a. Obligațiile credirentierului
➢ Obligația de predare a lucrului înstrăinat
➢ Obligația de a-l garanta pe debirentier pentru evicțiune
➢ Obligația de a răspunde pentru viciile ascunse ale bunului ce
a format obiectul contractului
b. Obligațiile debirentierului
➢ Obligația de a plăti renta la care s-a obligat
➢ Obligația de a da credirentierului garanțiile stipulate în
contract pentru asigurarea plății rentei
➢ Obligația de a nu diminua aceste garanții
c. Efectele rezoluțiunii: Rezoluțiunea nu se produce de drept, ci trebuie solicitată pe cale
judecătorească, iar admiterea cererii pentru rezoluționarea contractului are ca efect
reîntoarcerea, în patrimoniul credirențierului, a bunurilor transmise în schimbul
rentei.
 CONTRACTUL DE VÂNZARE

1. Trăsăturile esențiale și distinctive ale contractului de vânzare

a. Definiția și caracterele generale ale contractului
• Definiție: Vânzarea-cumpărarea este o convenție prin care vânzătorul
transmite sau, după caz, se obligă să transmită cumpărătorului proprietatea
bunului în schimbul unui preț pe care cumpărătorul se obligă să-l plătească
b. Caracterele juridice:
• Caractere esențiale:
➢ caracter sinalagmatic (ambele părți își asumă obligații)
➢ contract cu titlu oneros
➢ contract translativ de proprietate
• Caractere supletive:
➢ caracter comutativ (părțile cunosc de la început întinderea
drepturilor și obligațiilor care rezultă din contract)
➢ contract consensual

2. Elementele constitutive ale contractului de vânzare-cumpărare

a. Elementele subiective
• Consimțământul
➢ Consimțământul direct se exprimă de regulă direct de persoanele
implicate direct în contract.
➢ Consimțământul prin reprezentant: atât vânzătorul, cât și
cumpărătorul pot încheia actul printr-un mandatar cu procură
specială.
➢ Momentul consimțământului. Antecontractele.
a. Promisiunea unilaterală de vânzare este un contract
unilateral prin care proprietarul unui bun se angajează față
de un potențial cumpărător să-I vândă bunul său. Pentru a
putea produce efectele urmărite, promisiunea trebuie să
cuprindă și prețul la care ar urma să se facă vânzarea-
cumpărarea. Bunul și prețul trebuie să fie determinate sau
 determinabile. Promisiunea este un contract consensual,
ceea ce înseamnă că e valabilă prin simplul acord de voință.
Dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data la
care contractul trebuie încheiat.
b. Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare reprezintă
o convenție prin care una dintre părți se obligă să vândă, iar
cealaltă să cumpere un anumit bun, la un preț determinat,
contractul de vânzare-cumpărare urmând a fi încheiat la o
dată ulterioară. Din promisiunea bilaterală de vânzare-
cumpărare se nasc obligații repriproce și interdependente
între părți. Obligația principală pe care și-o asumă fiecare
parte este o obligație de a face și anume aceea de a încheia
în viitor contractul proiectat.
c. Pactul de opțiune privind vânzarea unui bun este un contract
prin care o parte se angajează față de cealaltă parte să
mențină o oferă irevocabilă de vânzare la dispoziția acesteia
din urmă, pentru un anumit interval de timp, beneficiarul
putând să o accepte sau să o refuze.
d. Pactul de preferință este un contract unilateral încheiat între
proprietarul unui bun și un beneficiar, prin care primul se
obligă, pentru cazul când va vinde bunul său, să dea
preferință beneficiarului pactului, dacă plătește același preț.
Pactul de preferință se deosebește de promisiunea
unilaterală prin faptul că proprietarul bunului nu se obligă să
vândă, astfel că el nu poate fi constrâns să facă acest lucru.
e. Clauza de dezicere este o clauză care permite uneia dintre
părți sau ambelor să renunțe la vânzare, respectiv la
cumpărare, în schimbul unei sume de bani. Clauza de
dezicere este stabilită în favoarea debitorului și-I dă
posibilitatea să se dezică de contract și deci să nu execute
obligațiile contractuale, plătind doar prețul dezicerii.
f. Arvuna constă într-o sumă de bani remisă de cumpărător
vânzătorului odată cu încheierea contractului. Convenția de
arvună nu produce efecte în următoarele cazuri:
 ♦ Dacă contractul de vânzare-cumpărare e nul;
♦ Când obligațiile contractuale se execută;
♦ Dacă se rezoluționează contractul prin
acordul părților;
♦ Dacă executarea obligațiilor contractuale a
devenit imposibilă din cauze neimputabile
debitorului.
• Capacitatea părților
➢ Capacitatea vânzătorului: Minorii și cei puși sub interdicție pot vinde
dacă sunt asistați sau reprezentați în condițiile dreptului comun și s-a
obținut încuviințarea instanței de tutelă în cazurile prevăzute de lege.
➢ Capacitatea cumpărătorului: Judecătorii, procurorii, grefierii,
executorii, avocații, notarii publici, consilierii juridici și practicienii în
insolvență nu pot cumpăra, direct sau prin persoane interpuse,
drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în
a cărei circumscripție își desfășoară activitatea.
b. Elementele obiective
• Bunul
➢ Bunul trebuie să existe: Dacă în momentul vânzării unui bun
individual determinat acesta pierise în întregime, contractul nu
produce niciun efect.
➢ Bunul trebuie să fie determinat sau determinabil: Sancțiunea
neîndeplinirii acestei condiții este nulitatea absolută. Vânzarea poate
avea ca obiect bunuri certe sau bunuri de gen.
➢ Bunul să fie în circuitul civil: Sunt scoase din circuitul civil bunurile
care nu sunt susceptibile de a forma obiectul dreptului de proprietate
(aerul, razele soarelui, etc).
➢ Bunul nu trebuie să fie, obligatoriu, proprietatea vânzătorului: Dacă,
la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat,
acesta se află în proprietatea unui terț, contractul este valabil, iar
vânzătorul este obligat să asigure transmiterea dreptului de
proprietate de la titularul său către cumpărător.
• Prețul
 ➢ Prețul să fie determinat: Prețul este considerat determinat atunci
când cuantumului lui este stabilit de părți odată cu încheierea
contractului.
➢ Prețul determinabil: Prețul este determinabil când cuantumului lui nu
este fixat în mod expres de către părți cu ocazia încheierii
contractului, dar există clauze cuprinzând suficiente elemente pentru
determinarea lui în viitor.
➢ Prețul să fie real: Prețul real este acela care este stipulat cu intenția
de a fi plătit și, respectiv, primit. El este în opoziție cu prețul fictiv, cu
prețul simulat.
➢ Prețul să fie serios: Prețul este serios atunci când constituie cauza
suficientă a obligației vânzătorului de a transmite dreptul de
proprietate asupra bunului.
c. Efectele
• Obligațiile vânzătorului
➢ Obligația de predare a bunului vândut: Predarea se face prin punerea
bunului vândut la dispoziția cumpărătorului împreună cu tot ceea ce
este necesar, după împrejurări, pentru exercitarea liberă și
neîngrădită a posesiei.
a. Obiectul predării: Vânzătorul trebuie să predea lucrul bândut
și nu altul, chair dacă are caracteristici asemănătoare sau
valoare mai mare. Bunul trebuie să fie predat în starea în care
se afla în momentul încheierii contractului. Predarea bunului
trebuie făcută la locul și momentul convenite de părți.
Cheltuielile cu predarea bunului sunt în sarcina vânzătorului.
➢ Obligația de garanție e vânzătorului
a. Garanția pentru evicțiune: Existența garanției pentru
evicțiune este o necesitate ce este strâns legată de obligația
vânzătorului de predare a bunului.
I. Garanția faptului personal: Garanția faptului
personal interzice vânzătorului orice acțiune, orice
tulburare, de drept sau de fapt, care ar avea ca
rezultat o atingere a drepturilor cumpărătorului
asupra bunului.
 ♦ Tulburarea de fapt
♦ Tulburarea de drept
II. Garanția pentru fapta terților: Vânzătorul este ținut
să-l garanteze pe cumpărător nu numai pentru fapta
proprie, ci și pentru tulburările ce-ar proveni din
partea unui terț ce invocă un drept asupra bunului.
Funcționarea garanției pentru fapta terților este
condiționată de îndeplinirea a trei condiții:
♦ Existența unei tulburări de drept
♦ Tulburarea să fie întemeiată pe un drept
născut anterior vânzării
♦ Buna-credință a cumpărătorului în
momentul cumpărării
b. Răspunderea pentru viciile ascunse ale bunului vândut:
Vânzătorul garantează cumpărătorul contra oricăror vicii
ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuințării la care
este destinat sau care îi micșorează în asemenea măsură
întrebuințarea sau valoarea încât, dacă le-ar fi cunoscut,
cumpărătorul nu ar fi cumpărat sau ar fi dat un preț mai mic.
I. Condițiile răspunderii pentru vicii:
♦ Viciile să fie ascunse
♦ Viciile să fie grave, adică să facă lucrul
impropriu pentru folosința cumpărătorului
♦ Viciile sau cauza lor să fie anterioare predării
bunului
II. Efectele garanției pentru vicii: În cazul în care viciile
îndeplinesc condițiile enumerate mai sus,
cumpărătorul poate obține, după caz:
♦ Înlăturarea viciilor de către vânzător sau pe
cheluiala acestuia
♦ Înlocuirea bunului vândut cu un bun de
același fel, însă lipsit de vicii
♦ Reducerea corespunzătoare a prețului
♦ Rezoluțiunea vânzării
 • Obligațiile cumpărătorului
➢ Obligația de plată a prețului: Obligația de plată a prețului trebuie
executată la momentul convenit de părți prin contract. Cumpărătorul
poate suspenda plata prețului în situația îîn care află de existența unei
cauze de evicțiune și aceasta până la momentul în care vânzătorul va
face să înceteze tulburarea sau îi va oferi o garanție corespunzătoare.
Neîndeplinirea obligației de plată de către cumpărător, lasă
vânzătorului posibilitatea de a obține:
♦ Rezoluțiunea contractului
♦ Dacă vânzătorul nu optează pentru
rezoluțiunea contractului, el poate cere
executarea silită a obligației de plată a
prețului
♦ În ipoteza în care vânzătorul nu a predat
bunul, acesta are și posibilitatea de a invoca
excepția de neexecutare a contractului
➢ Obligația de preluare a lucrului vândut
➢ Suportarea cheltuielilor vânzării: Cheltuielile vânzării se suportă de
una sau de alta dintre părți, sau de ambele, în funcție de modul în
care s-a convenit.

d. Varietăți de vânzare

• Vânzarea pe încercate: Vânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub

condiția suspensivă ca, în urma încercării, bunul să corespundă criteriilor
stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinației bunului,
potrivit naturii sale.
• Vânzarea pe gustate: Este întâlnită în cazul vânzării unor produse cum ar fi
vinul și al altor bunuri consumptibile de acest gen.
• Vânzarea de drepturi succesorale: Vânzarea de drepturi succesorale
constituie un contract prin care un moștenitor înstrăinează drepturile sale
succesorale asupra întregii succesiuni sau a unei cote-părți în aceasta, unei
alte persoane, în schimbul unui preț.
 ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAȚIE

1. Noțiune, caractere juridice și condiții de valabilitate

a. Noțiune: împrumutul de consumație este un contract prin care una dintre părți
transmite celeilalte părți dreptul de proprietate asupra unor bunuri fungibile și
consumptibile, cu obligația pentru împrumutat de a restitui, la scadență, aceeași
cantitate de bunuri, de aceeași natură și calitate.
b. Caractere juridice:
➢ Contract unilateral
➢ Caracter real
➢ Contract, de regulă, cu titlu gratuit, care poate fi și cu titlu
oneros
➢ Caracter translativ de proprietate
c. Condițiile de valabilitate
• Capacitatea părților
• Obiectul contractului: obiect al împrumutului de consumație pot fi
doar bunurile fungibile și consumptibile prin natura lor.
2. Efectele contractului de împrumut
a. Obligațiile împrumutatului
➢ Obligația de restituire (restituirea trebuie să aibă loc la
termenul stipulat, creditorul neavând facultatea de a cere
anticipat restituirea, o astfel de prevedere existând doar în
cazul contractului de comodat)
3. Împrumutul cu dobândă
a. Dobânda legală: În cazul în care în contractul de împrumut părțile au stabilit că se
datorează dobândă, împrumutatul este obligat să plătească dobânda legală.
b. Dobânda convențională
4. Încetarea contractului de împrumut
a. Plata
b. Alte moduri de încetare a contractului: Încetarea contractului poate fi și efectul unor
alte moduri de stingere a obligațiilor, respectiv al unei remiteri de datorie, al
confuziunii, al compensației, al dării în plată, etc.