08.10.

2014
Anul Civilului anotimpul Obligatiunilor

Codul Civil=haina juridica (invelisul) de libertate a persoanei

DREPT CIVIL

TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

-Categorii de obligatii in functie de izvor-

-Aspecte comune ce caracterizeaza drepturile de creanta-

Prolegomene

Obligatio est vinculum iuris quo necessitate adringimur alicuius solvendae rei,
secundum nostrae civitatis iura.
Raportul obligational=raportul juridic al carui subiect activ (creditorul) e indreptatit sa
ceara subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva ce in absenta
angajamentului juridic al debitorului ar fi putut face (art. 1164).

*avem in vedere prestatiile negative speciale, NU generale (care sunt corelative, de

regula, unui drept civil absolut real, dar si personal nepatrimonial), acestea din urma fiind
limitate legal; prestatia negativa speciala, obligatia non faciendo cu caracter special,
presupune angajamentul juridic al debitorului, care nu poate sa faca ceva tocmai pentru ca s-a
obligat => nu e o limitare a libertatii prin vointa legiuitorului, ci o autolimitare a libertatii prin
vointa persoanei.
*avem in vedere obligatia juridica in sensul propriu-zis, ca raport juridic; obligatia
desemneaza de multe ori doar elementul pasiv al continutului raportului obligational (datoria,
opusa dreptului/creantei), iar alteori desemneaza inscrisul constatator al creantei
(instrumentum).

STRUCTURA OBLIGATIEI CIVILE: subiecte; continut; obiect; sanctiune

(subinteleasa)

1. Subiectele: activ creditor; pasiv debitor

-sunt situatii in care ei poarta denumiri diferite (ex1: obligatie nascuta din delict civil:
creditorul e victima prejudiciului, iar debitorul e faptuitorul/autorul/cel ce raspunde; ex2:
obligatie nascuta din comodat creditorul e comodant, debitorul e comodatar; ex3: obligatie
nascuta din depozit creditorul e deponent, debitorul e depozitar)
*uneori, denumirea lor sintetizeaza dubla pozitie: in multe raporturi, fiecare subiect e
si creditor, si debitor, caci are nu numai drepturi, ci si obligatii (vanzare-cumparare:
vanzatorul e creditorul primirii pretului, dar debitorul predarii bunului; simetric, cumparatorul
e debitorul predarii pretului si creditorul primirii bunului); la fel la alte obligatii nascute din
contracte sinalagmatice (locatiunea: locatarul e creditorul primirii folosintei bunului si
debitorul platii numite chirie, iar locatorul e debitorul asigurarii folosintei bunului si creditorul
primirii chiriei)
 2. Continutul: drepturile de creanta si datoriile partilor => latura activa si latura pasiva
=> natura patrimoniala
3. Obiectul: prestatiile partilor (la care creditorul e indreptatit si de care debitorul e
tinut), conduita acestora, actiunile si inactiunile

-prestatia de a da=transmiterea sau constituirea unui drept real

-prestatia de a face=orice prestatie pozitiva, cu exceptia celei de a da
-prestatia de a nu face/negativa cu caracter special=abstentiune

-prestatii pozitive=primele doua

-prestatii negative speciale=ultima

*contestata e prestatia de a da, pentru ca s-a spus ca transmiterea si constituirea unui drept
real nu sunt prestatii propriu-zise, intrucat ele nu presupun o activitate din partea debitorului;
s-a afirmat, pe buna dreptate, ca transmiterea si constituirea unui drept real opereaza fix din
momentul incheierii actului (de regula un contract vanzare, constituire a
dezmembramintelor), ca efect al vointei juridice. Ideea e sprijinita pe consensualismul actelor
juridice => din moment ce prin simpla incheiere contractul produce efecte, cand e vorba de
acte translative/constitutive de drepturi reale, nu mai e vorba de o prestatie din partea
debitorului, CI de vointa juridica per se, care e suficienta pentru a transmite/constitui drepturi
reale

DESI e o logica in aceasta argumentare, ea nu poate fi retinuta, pentru ca

a) desi e vorba de acte juridice consensuale, e posibil sa avem prestatii de a da ce nu se

consuma prin simpla incheiere a actului juridic -> obligatii de a da persistente in timp
(partile, chiar prin act, au prevazut un termen pentru transmiterea/constituirea unui
drept real res genera, care doar cand se individualizeaza pondere, numere,
mensurave pot fi transmise)
b) efectul se produce in virtutea legii sau in virtutea vointei partilor, fara a mai fi nevoie
de o prestatie a debitorului
c) exista acte juridice care au ca obiect transmiterea/constituirea drepturilor reale
mobiliare de cand va intra in vigoare efectul inscrierii in CF (art 885): aici, actul e
incheiat, dar dreptul real nu se naste numai ca efect al vointei juridice a partilor, ci prin
indeplinirea formalitatii prestatiei debitorului de a a asigura documentele necesare
pentru inscrierea in CF.

Indiferent de critica prestatiilor de a da, ele exista si nu trebuie ignorate. Ele au o

configuratie specifica, in functie de dreptul transmis/constituit. DA, de cele mai multe ori se
consuma prin simpla incheiere a actului juridic civil. De aici si diferenta intre a da si a
face+a nu face, ultimele doua presupunand o anumita conduita in timp a debitorului.

CLASIFICAREA OBLIGATIEI CIVILE

1. Dupa izvorul obligatiei (art. 1165) e important nu exista o abordare tipologica, ca

la reale

1.1. Obligatii nascute din acte juridice - contract si act juridic unilateral
1.2. Obligatii nascute din fapte juridice stricto sensu licite gestiunea intereselor
altuia/de afaceri, plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza
 ilicite/delicte civile fapta
cauzatoare de prejudicii
*1.3. Orice alte fapte sau acte de care legea leaga nasterea unor obligatii

2. Dupa natura prestatiei care formeaza obiectul pozitive (a da, a face) sau negative
(neminem laedere baza raspunderii civile delictuale)

Critica obligatiilor de a da => obligatii de a preda o suma de bani, obligatii de a preda un

bun individualizat si obligatii de a presta un serviciu => e util pentru ca ne ofera o imagine
nuantata asupra obligatiilor de a face

Tot dupa obiect, avem obligatii de mijloace (de prudenta sau de diligenta) si obligatii
de rezultat (determinate).
a) la rezultat (vanzare-cumparare): obiectul obligatiei nu e format doar dintr-o
anumita prestatie, ci si din rezultatul spre care se tinde prin acea prestatie
(rezultatul face parte din obiectul obligatiei)
b) la mijloace (avocat, medic): obiectul obligatiei e numai prestatia, IAR NU si
rezultatul spre care se tinde prin acea prestatie

IMPORTANTA: la prima se considera executata numai daca e atins rezultatul, pe cand la a

doua obligatie poate fi considerata executata desi nu s-a atins rezultatul

Controverse: ce utilitate mai are clasificarea? Are, da, pe taram probatoriu, dar nu se
intelege exact ce se probeaza si care e mecanismul probatoriu. E vorba de proba elementelor
raspunderii juridice atunci cand se incalca una sau alta din cele doua categorii de obligatii.
-elemente esentiale: fapta ilicita (neexecutarea contractului), prejudiciu (paguba),
legatura de cauzalitate dintre primele doua; vinovatia debitorului (care in situatii
exceptionale poate lipsi)
Greseala e ca multi autori explica probarea prin referire la elementul subiectiv
vinovatie/culpa. De fapt, primul element important, pe taram probatoriu, e chiar fapta ilicita.
La obligatiile de rezultat, neatingerea sa naste o prezumtie de neexecutare a contractului (cata
vreme nu se dovedeste atingerea rezultatului, iar creditorul trebuie numai sa afirme aceasta).
La obligatiile de mijloace, neatingerea rezultatului NU naste o prezumtie de neexecutare in
sarcina debitorului (creditorul trebuie sa faca dovada ca debitorul nu a depus toata pregatirea
si diligenta pentru a indeplini => sarcina probei apartine creditorului).
In ambele cazuri, odata dovedita fapta ilicita, se naste si prezumtia de culpa (in partea
debitorului) => diferenta NU e pe taramul dovedirii culpei, CI in legatura cu modul de
dovedire a faptei ilicite.

Sunt situatii in care diferenta dispare: la vanzare-cumparare, creditorul trebuie sa faca

dovada lispei calitatii sau a viciilor bunului.

Mai avem si obligatii pecuniare (regim distinct) si obligatii in natura (executare prin
prestatii efective ale debitorului). Ar mai fi si obligatii de valoare drepturi patrimoniale
sunt evaluabile in bani mai corect, ele pot fi evaluate economic, iar banii sunt doar
instrumente, expresii banesti, dincolo de care exista valoarea intrinseca (ex: azi un tablou
valoreaza 1 milion, maine 2 => importanta: la executare trebuie sa avem in vedere valoarea
reala)
 3. Dupa sanctiune:
a) obligatii civile perfecte, care se bucura de o deplina sanctiune sub aspect juridic
b) obligatii naturale sau imperfecte, fara a se confunda cu obligatiile morale, au totusi o
sanctiune juridica limitata

4. Dupa opozabilitate: obligatii civile simple/propriu-zise, obligatii propter rem si

scriptae in rem.

Vointa joaca un rol foarte important in lume, care nu se reduce numai la ea si la

reprezentare, dar care e ghidata, modelata de vointa (Schopenhauer)

CONTRACTUL

Autonomia de vointa si libertatea de vointa, contractuala.

-art. 1169: principiul libertatii contractuale ca expresie a autonomiei de

vointa+limitele manifestarii (lege, ordine publica, bunele moravuri o tempora, o mores)
-art. 11, art 14-1170: formulare mai larga a ideii de limitare a vointei juridice care
priveste si actele juridice unilaterale

Fundamentul contractului e tocmai libertatea contractuala. Teza contractualista inunda

nu doar dreptul privat, ci si pe cel public, avand in vedere politica democratiei constitutionale.
Libertatea se bazeaza in primul rand pe spatiul construit in jurul persoanei. A afirma limitele
libertatii nu e totuna cu a nega substanta conceptului (diferenta dintre libertate si egalitate).
Egalitatea nu inseamna oameni la fel in fata legilor, ci legi la fel in fata tuturor
oamenilor (N. Titulescu). Autoritatea e subordonata invididului.

Definitie meritorie pentru ca (1) inlatura distinctia artificiala intre acte bilaterale si
multilaterale (mecanismul realizarii acordului de vointa); (2) arata efectele produse.
Critica: persoane ar trebui sa avem parti in contract (putem avea persoane sau un
grup de persoane).

Clasificarea contractului ca notiune generala

1. Sinalagmatic si unilateral (reciprocitate si interdependenta). Sinalagma=schimb

(prin el grecii intelesesera, intuitiv, ceea ce romanii au inteles foarte bine la nivelul practicii,
anume ca schimbul e cel mai important element al vieti unei comunitati; nu vorbim numai de
schimb material, ci si de idei, sentimente, valori, modele, aspiratii).
Interdependenta e inteleasa prin cauza, dar cu o dubla semnificatie ca un element de
validitate a contractului, care se refera la incheierea contractului => intr-un contract
sinalagmatic fiecare parte se obliga pentru ca are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte
se va obliga; dincolo de momentul incheierii contractului, cauza se prelungeste pe terenul
executarii contractului, asa incat, intr-un contract sinalagmatic, o parte isi executa propria
obligatie pentru ca are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatia.
 La actul juridic unilateral: criteriul e numarul partilor. La contracte uni/plurilaterale,
criteriul e reprezentat de reciprocitate si interdependenta.
*Contracte sinalagmatice imperfecte: contracte nascute ca unilaterale, dar care pe
parcursul executarii contractului, deveneau oarecum sinalagmatice, permitand nasterea
obligatiilor in sarcina celeilalte parti, care initial nu se obligase. DE FAPT, obligatia care se
naste pe parcursul executarii in sarcina creditorului initial nu izvoraste din contract, ci dintr-
un fapt juridic exterior (ex: contractul de depozit el e unilateral; numai depozitarul are
obligatia de a resitui bunul, iar deponentul are dreptul de a cere restituirea; totusi, daca
depozitarul face cheltuieli cu bunul, deponentul are obligatia restituirii lor; aceasta obligatie
vine din gestiunea de afaceri, deci un fapt juridic licit, nu contractual).

Interesul clasificarii:
a) dpdv probatoriu: la contractele plurilaterale, se cere formalitatea mai multor
exemplare; la contractele unilaterale se cere formalitatea unicului exemplar
bun si aprobat
b) dpdv al efectelor: sinalagmaticele permit rezolutiunea sau rezilierea
(desfiintarea lor din cauza neexecutarii unor parti); riscul contractual (cand
obligatia unei parti devine imposibil de executat din cauza unei situatii
fortuite); permit exceptia de neexecutare cand se incalca prinicipiul
simultaneitatii executarii obligatiilor (cu exceptii, bineinteles: daca partile
au prevazut ca obligatia are termen, sau e cu data succesiva regula e ca se
executa mai intai obligatia succesiva in timp, abia la final cea dintr-odata)

2. Oneros si gratuit [scopul urmarit de parti exista si cu titlu gratuit, dar

sinalagmatice (donatia cu sarcina, atata vreme cat sarcina nu echivaleaza sau depaseste
valoarea bunului dat in donatie) => echivalenta prestatiilor e un criteriu subsidiar]

a) Oneros comutativ: din momentul lui e certa existenta drepturilor si a obligatiilor e

certa, iar intinderea e determinata sau determinabila (vanzare-cumparare)
b) Oneros aleatoriu: din momentul incheierii lui e incerta fie existenta, fie intinderea,
fie ambele-s (jocul de noroc ambele; renta viagera nu se stie cat timp va trai
credirentierul, asadar nu se va sti cat timp va plati debirentierul chiria)

Criteriul: certitudinea/incertitudinea existentei si/sau intinderii obligatiilor

Importanta: la aleatorii avem restrictii si regim juridic strict

a) Liberalitati: presupun o diminuare a patrimoniului celui ce le incheie (donatia)

b) Contracte dezinteresate: serviciul procurat unei parti nu presupune o micsorare a
patrimoniului (comodatul, in masura in care folosinta de catre imprumutat nu
uzeaza bunul cat sa se produca o scadere in patrimoniul celui ce imprumuta)

Importanta: (1) la cele cu titlu gratuit, forma e riguros reglementata (la donatie e
impusa forma autentica ad validitatem); (2) la cele cu titlu oneros, raspunderea e
riguros reglementata la anumite garantii (contra evictiunii ori viciilor); (3) numai la
gratuite se pune problema reductiunii liberalitatilor excesive sau a raportului
donatiilor.

3. Consensual, solemn, real (ultimele doua sunt formale) (modul de formare

a contractului)
 -consensual: simplul consimtamant valideaza operatiunea, actul
-solemn: trebuie o forma (autenticitatea e doar o forma a exprimarii solemnitatii!!!!;
alteori forma scrisa poate fi o cerinta de solemnitate; alteori, accesul publicului)
-real: incheierea valabila depinde pe de-o parte, de acordul de vointa si pe de alta parte de
un fapt material (remiterea bunului traditiune) => izvor complex, nu doar acordul de
vointa, ci si un element material, altfel am putea avea doar o promisiune de incheiere a
actului. Traditiunea e un element de validitate pentru contractele reale, nu de
executare (cum e la vanzare-cumparare, contract prin excelenta consensual).

4. Contractul numit (reglementate) si nenumit (calificarea legii).

Importanta clasificarii: din art. 1168: regulile aplicabile la numite, aplicam prevederile
specifice; la nenumite mai intai aplicam regulile generale, iar de nu-s suficiente, in
completando, recurgem la norme ce reglementeaza contractul cel mai apropiat cu cel
nenumit

5. Contractul cu executare dintr-odata sau cu executare succesiva sau

continua (durata executarii)
-executare uno ictu: prestatie dintr-odata (vanzare-cumparare: desi pretul se plateste in
rate, e vorba de o esalonare a aceleiasi prestatii)
-executare succesiva
-continua
Importanta: rezolutiunea dintr-odata; rezilierea succesiva.

6. Contract principal si accesoriu (verificarea validitatii)

7. Contract translativ sau constitutiv de drepturi si contract declarativ
(efecte)
-doar in primul caz nasc drepturi, la al doilea doar sunt le recunosc
-de fapt, e vorba de o consolidare a ceva preexistent

a) translative/constitutive de drepturi reale

b) constitutive de drepturi de creanta

8. Contract propriu-zise, de adeziune si fortat (rolul vointei juridice a

partilor)
-propriu-zise: ambele parti negociaza contractul si isi exprima vointa (majoritatea)
-in alte cazuri, o parte propune contractul si alta il poate accepta sau refuza (cenzura clauzelor
abuzive, mai ales la consumatori)
-la cele fortate, legiuitorul impune obligatia: la asigurare

9. Contract-cadru si contract de executare a contracului-cadru (art.

1176): cel cadru e un fel de reglementare pe care partile o adopta privind
modul in care ulterior vor incheia alte contracte (ca o lege intre parti, in
baza careia vor negocia ulterior alte acte)
 15.10.2014
INCHEIEREA CONTRACTULUI

Diferenta intre incheiere si formare

art. 1182: incheierea are in vedere (1) atat intalnirea vointelor partilor contractului
pentru a realiza acordul de vointa, (2) cat si conditiile necesare pentru valabilitatea acestui
acord => 2 elemente esentiale: acordul de vointa + conditiile de validitate (de fond si de
forma), de ultimele nu mai vorbim, caci sunt aceleasi ca la acte juridice, in general (se aplica
mutatis mutandis); formarea se refera la intalnirea celor doua vointe sau a mai multor, dupa
cum contractul e bi sau multilateral. De aceea incheierea e reglementata in paragraful referitor
la consimtamant.
Exprimarea vointei juridice inseamna exprimarea consimtamantului tuturor partilor
contractante, dar nu e suficient ca fiecare parte sa isi exprime consimtamantul, CI e necesar ca
vointele lor juridice sa se intalneasca.
Astfel inteleasa, formarea contractului e un proces care imbraca 2 forme:
a) forma tipica ceea ce presupune existenta a 4 elemente (oferta, acceptarea, momentul,
locul incheierii contractului); aceasta este structura tipica/simplificata
b) forma ce desemneaza procesul de negociere in urma caruia partile contractante dau
continut vointei lor juridice si isi ajusteaza acest continut al vointei juridice in functie
de rezultatul negocierii
iata de ce in art. 1182 CCiv sunt evocate aceste 2 tipuri de formare: contractul se
incheie prin negocierea lui de catre parti (a doua) sau prin acceptarea fara rezerve a
unei oferte de a contracta (prima).

STRUCTURA SIMPLIFICATA (tipica)

1. Oferta

1.1. Notiune: propunere facuta de o persoana (parte) pentru incheierea unui contract,
propunere care trebuie sa contina suficiente elemente pentru formarea contractului si
sa exprime intentia juridica a ofertantului de a se obliga (art. 1188); astfel, prin
acceptarea ofertei se poate incheia contractul
-ea poate fi facuta in scris sau oral
-daca legea prevede o anumita forma pentru contractul pe cale de formare, oferta trebuie
sa fie facuta in forma respectiva (ceea ce rezulta din art. 1187)

*simpla tacere poate valora oferta?

In realitate, problema e a unui alt sistem de semne prin care se poate exprima vointa
juridica. Normal, ea se exprima prin limbajul comun cuvinte scrise sau vorbite. Sunt totusi
situatii in care alt tip de semne poate fi folosit pentru a exprima vointa juridica. Ceea ce este
denumit tacere in discutiile doctrinare, in realitate este utilizarea unui alt sistem de semne
decat cel obisnuit (ex1: taximetristul din statie tace, dar se zice ca face o oferta de fapt nu
tacerea valoreaza oferta, ci imprejurarea de loc si de instrument, adica statia si masina; ex2: la
tacita relocatiune, daca locatarul, chiriasul, continua sa foloseasca bunul dupa expirarea
termenului contractual, aceasta imprejurare are valoarea unei oferte de prelungire a
contractului de fapt nu simpla tacere are valoare juridica, ci faptul continuarii folosintei
bunului, din care se desprinde semnificatia juridica)

Qui tacet consentire videtur (cel care tace e considerat a consimti) trebuie completat, in
sensul ca trebuie sa vedem ce fel de tacere este => qui tacet cum loqui consentire videtur (cel
care tace ca si cum ar vorbi consimte=cel ce foloseste alt sistem de semne).

Oferta poate fi facuta facuta unei persoane determinate, numai ca exceptie poate fi facuta
SI unei persoane nedeterminate (aici e de fapt solicitare de oferta sau intentie de negociere).
*exceptia: oferta adresata unor persoane nedeterminata valoreaza oferta (ca si cand ar fi facuta
unor persoane determinate) numai in circumstantele art. 1189(2) rezulta din lege, uzante sau
neindoielnic din imprejurari (la taximetristul nostru, normal, el nu ar putea sa refuze
executarea obligatiei primul venit, primul servit => oferta lui e valabila, iar prin urcarea
clientului in masina se incheie contractul de transport).

Delimitari
Oferta/solicitare de oferta
Mai ales la achizitii publice, cel care are nevoie de servicii face o solicitare de oferta,
asteptand sa primeasca mai multe oferte din care sa selecteze cea pe care o considera cea mai
avantajoasa. Poate face aceasta si o persoana fizica (vreau sa construiesc o casa, dau anunt si
vin 4 constructori; eu aleg).

Oferta/intentia de a negocia
La intentie, nu mai avem structura simpla, ci incheierea pe baza de negociere.

1.2. Conditii
-a) sa contina suficiente elemente pentru incheierea contractului
-b) sa exprime intentia juridica reala, serioasa, neviciata a promitentului (ofertantului) de a
se obliga juridic =>oferta este un act juridic unilateral
Pe VCCiv, ea era mereu revocabila. NCCiv a abandonat partial ideea revocabilitatii
ofertei => conceptia noului cod e dualista (uneori e revocabila, alteori e irevocabila).

1.3. Forta juridica

Oferta irevocabila (art. 1191) cu termen SAU numai atunci cand poate fi
considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre parti
(ipoteza in care intre aceleasi parti s-au desfasurat raporturi contractuale de lunga durata si
potrivit acelor practici oferta era irevocabila, chiar fara termen) al negocierilor, al
continutului ofertei (eu, ca parte, o consider irevocabila) sau al uzantelor.
In orice alt caz, daca e fara termen, oferta e revocabila.
Ea are forta juridica speciala [art. 1192(2)]. Prin simpla acceptare, daca acceptarea
intervine in termenul ofertei sau intr-o durata de timp rezonabila (in situatii de exceptie
mai sus amintite), contractul se incheie chiar daca ofertantul si-a revocat oferta [mai bine
zicem ca a incercat, caci art. 1192(2) nu il lasa sa revoce de-a binelea].
Desi irevocabila, oferta poate fi retrasa. Notiune de revocare nu se confunda cu cea
de retragere. Art. 1200 din momentul in care ajunge la destinatar, ea devine irevocabila
+ 1192 termenul ce masoara durata irevocabilitatii ofertei.
Oferta poate fi retrasa pana cand ajunge la destinatar. Ea, de fapt, nu e revocata, caci
nu a apucat sa dobandeasca forta juridica (art. 1199) din moment ce cealalta parte nu a
luat cunostinta de oferta, e de bun-simt ca ofertant sa isi poata retrage cele zise, retragere
care nu dauneaza nimanui.

Oferta revocabila
Cand e fara termen si cand nu se incadreaza in situatiile art. 1191(1) fraza a II-a.
Ofertantul o poate revoca, desi a ajuns la destinatar, dar cu anumite consecinte. Vorbim
de revocare numai in masura in care nu a trecut durata rezonabila necesara pentru
mentinerea ofertei. Art. 1193(2) ne spune expres ca, desi nu are termen, oferta adresata
unei persoane care nu e prezenta trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari,
pentru ca destinatarul sa o primeasca, analizeze si sa expedieze acceptarea.
Chestiunea revocarii ofertei fara termen se pune (1) in intervalul de timp intre
care oferta ajunge la destinatar si (2) momentul la care expira termenul rezonabil de
acceptare. Daca se revoca oferta in acest termen vorbim de o revocare intempestiva (daca
destinatarul sufera un prejudiciu, ofertantul trebuie sa il repare => desi e fara termen, in
intervalul mentionat, oferta revocabila are forta juridica, dar o forta inferioara celei a
ofertei irevocabile).
Temeiul raspunderii ofertantului pentru aceasta revocare intempestiva este...? Cu alte
cuvinte, care e temeiul fortei juridice a ofertei revocabile?
Contractual nu poate fi, caci nu avem contract. Opinia majoritara e aceea a raspunderii
civile delictuale, dar o forma speciala pentru abuzul de incredere ca forma particulara de
raspundere civila. Ratiune: desi e un drept, ca orice drept subiectiv civil, si acesta trebuie
exercitat conform limitelor materiale si juridice. Abuzul presupune o distinctie intre
limitele interne si cele externe. Asadar, daca dreptul subiectiv civil e exercitat in limitele
interne, nu se pune problema raspunderii. Daca e exercitat intre limitele interne si externe
si provoaca un prejudiciu altuia, acela savarseste un abuz de drept si va raspunde delictual
(iar daca era exercitat peste limitele externe, nu mai era nici macar abuz de drept, era ceva
ilicit in afara dreptului)

1.3. Caducitatea (intervine inainte ca actul juridic sa isi fi produs efectele si lasa actul fara
posibilitatea de a mai produce efecte)

-art. 1195 (1) a), corelat cu 1198(1): desi acceptarea ajunge peste termen, ofertantul are
posibilitatea de a considera ca valabila acceptarea, dar trebuie de indata sa il instiinteze pe
acceptant ca sa stie si el ca s-a incheiat contractul

-art. 1195 (1) a), corelat cu 1198(2): de regula, daca acceptarea ajunge peste termen la
ofertant, nu se incheie; totusi, daca aceasta se intampla pentru ca au intervenit motive
obiective pentru care nu e vinovat acceptantul, prin exceptie se considera ca s-a incheiat
contractul, dar cu o precizare: ofertantul, de data asta, trebuie el sa il instiinteze pe
acceptant ca nu e de acord cu incheierea contractului [viceversa fata de 1198,(1)].

-art. 1195 (1) b) refuza: cata vreme a refuzat sa o accepte, forta juridica a incetat

-art. 1195 (2): textul inoveaza in raport cu VCCom, in sensul ca, de regula, se considera
ca decesul ofertantului determina caducitatea ofertei => obligatia raspunderii pentru oferta
nu se transmitea la succesori; NCCiv rastoarna regula, asadar oferta va deveni caduca
numai prin prisma naturii afacerii (ex.: contract intuitu personae cu un pictor celebru) sau
a imprejurarilor.
 -art. 1194 (1): distingem intre situatia in care ofertantul si acceptantul se afla in acelasi
timp si in acelasi loc (1) ipoteza contractului incheiat intre persoane prezente (aici, daca
oferta e fara termen, si destinatarul prezent, oferta ramane fara efecte=caduca); daca oferta
e cu termen, intelegem ca ofertantul ii da ragaz destinatarului sa se gandeasca SI (2)
ipoteza contractului incheiat intre persoane neprezente.

1.5. Distinctia oferta-pactul de optiune; oferta-promisiunea de a contracta

A. 1278(1) cu 1191 => oferta/pact de optiune

-asemanari: sa ramana legata de propria declaratie de vointa
-deosebiri: pactul e un act juridic complex acord de vointa, intelegere intre cele doua
parti, dublata de o manifestare unilaterala de vointa, de o declaratie care are valoarea ofertei;
mai intai avem o forta care leaga partile (pactul e un act juridic bilateral), dar si o declaratie
a unei parti care are valoarea unei oferte irevocabile pentru viitorul contract => prin simpla ei
acceptare, contractul se incheie, DAR aici nu mai poate fi retrasa, deja nu se mai pune
problema ajungerii la destinatar => forta juridica superioara

B. 1279(1) => oferta/promisiune de a contracta

Executarea promisiunii presupune o dubla manifestare de vointa, spre deosebire de
pactul de optiune, caz in care o parte deja isi manifestase vointa, iar cealalta nu trebuia decat
sa accepte. La promisiune, incheierea contractului viitor presupune o dubla manifestare de
vointa viitoare a partilor. In plus, promisiunea de a contract e deja un contract, oferta e doar
un act juridic unilateral (i/revocabil, dupa caz).

2. Acceptarea=manifestarea de vointa a destinatarului ofertei, care declara ca este de

acord cu oferta
Astfel inteleasa, acceptarea poate fi facuta si ea in scris sau oral, dar, conform art. 1187, si
acceptarea trebuie facuta intr-o anumita forma, corelativ ofertei (donatie forma solemna, aici
autentica).
Si aici, nu simpla tacere are valoare de a contracta. Acceptarea poate totusi rezulta nu doar
dintr-un limbaj obisnuit, ci dntr-un sistem de semne. La tacita relocatiune, daca locatarul
continua sa foloseasca bunul, acest fapt are valoarea continuarii producerii efectelor
contractului. Corelativ, daca locatorul continua sa il lase pe locatar sa foloseasca bunul, se
considera ca suntem in prezenta unei acceptari tacite.

2.1. Cerinte
a) de valabilitate a actului juridic
b) de echivalenta a ofertei: daca, in loc sa accepte, destinatarul modifica oferta, el face de
fapt o contraoferta, nu mai accepta [1197(1), a)]
c) sa ajunga la ofertant in termenul prevazut sau in termenul rezonabil, daca e fara termen
oferta
d) daca e adresata oferta unei persoane absente, acceptarea facuta de primul destinatar lasa
fara efecte orice acceptari ulterioare

3. Momentul incheierii contractului

-distingem intre situatia in care contractul se incheie intre persoane prezente si situatia in
care contractul se incheie intre absenti (persoane care nu se afla in acelasi loc si in
acelasi timp)
 3.5. Daca se incheie intre prezenti: unde se afla persoanele; de asemenea, daca se
incheie prin telefon sau prin alt mijloc de comunicare in timp real (telefon, facebook,
skype)
3.6. Daca se incheie intre absenti decalaj de loc si de timp
-teoria1: se incheie cand oferta ajunge la destinatar (rejectata)
-teoria2: se incheie cand destinatarul expediaza acceptarea (rejectata pentru ca pana
ajunge la ofertant, destinatarul poate sa retraga)
-teoria3: se incheie cand acceptarea ajunge la ofertant
-teoria4: se incheie cand ofertantul ia cunostinta de acceptarea corespunzatoare a
destinatatului

Transare: art. 1186 (1) regula (teoria a 3-a): contractul se incheie cand si unde
acceptarea ajunge la ofertant; nu are importanta motivul pentru care ofertantul nu a luat la
cunostinta de acceptare
art. 1186 (2) exceptie: se incheie contractul cand destinatarul face un act sau
un fapt care are semnificatia acceptari, conform indicatiei date de ofertant, practicii,
uzantelor, naturii afacerii (aici nu se mai pune problema primirii acceptarii ofertei de catre
ofertant).
Importanta: la conflict de legi in timp regula e ca se aplica legea in vigoare la
incheierii contractului => tot asa, analizam conditiile de validitate in raport cu legea in
vigoare la momentul incheierii; => tot asa, prescriptia curge din momentul incheierii
contractului; => tot astfel stabilim daca se mai pune problema revocarii ofertei sau a
revocarii acceptarii din momentul incheierii, nu se mai poate.
*Acceptarea poate fi revocata, retrasa, sau si revocata, si retrasa?
Simetric: daca acceptarea nu a ajuns, poate fi retrasa. Daca a ajuns la ofertant, nu se mai
pune problema revocarii acceptarii caci acordul de vointa e realizat; dupa acest moment
se pune problema revocarii contractului, poate, dar nu a acceptarii (deja e data).

4. Locul incheierii contractului

-daca nu sunt prezente persoanele (partile) in acelasi loc si in acelasi timp, de regula, locul
incheierii contractului e acela unde se afla ofertantul (la fel: prin telefon, facebook, skype)
-daca se incheie contractul printr-un act facut de destinatar, locul incheierii e acela unde se
afla destinatarul

Importanta: competenta teritoriala a instantelor; conflict de legi in spatiu drept

international privat, cu element de extraneitate, locul incheierii contractului e important pentru
stabilirea legii = regula legii locului incheierii contractului

NEGOCIEREA
De cele mai multe ori, contractul se negociaza, nu e acceptat imediat in aceasta forma.
Avem oferta, propunere, contraoferta, un permanent joc al partilor, care poate dura destul de
mult in timp.
1. Principiul bunei-credinte (bona fides, ce are legatura cu principiul libertatii de
vointa, autonomiei de vointa in forma libertatii de a contracta).
-libertatea asta de a contracta are, totusi, limite: tocmai bona fides, care se manifesta cu o
forta speciala. Ratiune: tinand seama de durata mare a negocierilor, partile angajeaza
cheltuieli mari, existand un cost al negocierilor, iar daca nu avem buna-credinta, riscul e
ca o parte sa sufere prejudicii ca urmare a comportamentului culpabil al celeilalte parti.
-art. 1183(1): regula e ca partile contractului nu raspund pentru modul de desfasurare (1),
nici pentru ruperea negocierilor (2)
 -art. 1183(2): se stabileste exigenta imperativa a negocierilor cu buna-credinta (ba chiar
partile nu pot limita sau suprima acest principiu!!!)
Aprecierea bunei-credinte e o chestiune de fapt. Aceasta implica faptul ca mai intai
avem o prezumtie de buna-credinta, iar partea care invoca reaua credinta a celeilalte parti
trebuie sa o probeze. Sunt totusi situatii de unde se trage o prezumtie contrara celei de
buna-credinta [ex.: art. 1183 (3) angajarea in negocieri fara intentia de a incheia
contractul]
Pe ce temei raspunde cel ce negociaza cu rea-credinta? Delictuala.
Sunt totusi situatii in care poate fi angajata raspunderea contractuala a unei parti in
timpul negocierilor? Da la acorduri prealabile; chiar inainte de a negocia, cand partile
stabilesc deja un cadru (la contracte foarte complicate, anumite reguli)
2. Principiul confidentialitatii negocierilor
NB: nu avem in vedere situatia in care partile au incheiat un acord pe baza asta, ci cea in
care nu avem asa ceva (altminteri ar fi o raspundere contractuala) aici e o raspundere
delictuala

In cursul negocierilor, important este ca partile care negociaza sa ajunga la un acord in

legatura cu elementele esentiale ale contractului. Daca raman elemente secundare asupra
carora nu s-a convenit, contractul e incheiat, urmand sa se stabileasca ulterior de parti sau,
daca partile nu o vor face, de judecator, la cererea oricarei parti [art. 1182(2),(3) NU se vor
aplica daca suntem pe ipoteza art. 1185: cata vreme o parte insista ca acest element, posibil
secundar, sa formeze expres obiectul acordului de vointa, contractul nu se considera incheiat
decat daca se pun de acord (si) asupra lui]

DIFERITE TIPURI DE CLAUZE (1201-1203)

1. Clauzele externe nu sunt prevazute expres in continutul contractului, dar la

care se face referire prin acesta => implicit, acele clauze vor face parte din
contract.
-ele pot fi chiar clauze continute in lege (vanzare-cumparare: partile nu sunt nevoite sa
mentioneze chiar toate clauzele, caci se vor aplica prevederile legale ale contractului de
vanzare-cumparare: daca sunt imperative, se aplica mereu; daca sunt supletive, atata vreme
cat partile nu deroga expres, se aplica e posibil ca pe acestea din urma sa le excluda partile).
-ele pot fi extrinseci: desi nu sunt incluse in contract, fac parte fie din alte contracte (1), fie
din anumite uzante la care partile fac trimitere (2)
Importanta: stabilirea continutului contractului; problema efectelor contractului.
Intinderea efectelor contractului se face nu doar in raport cu clauzele intrinseci, ci si cu
cele extrinseci sau externe.
2. Clauzele standard [art. 1202(2)] stipulatii stabilite in prealabil de una dintre
parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in
contract fara a fi negociate cu cealalta parte
-ex.: contractele de adeziune (stabilite de o singura parte); dar si stabilite de ambele parti (vor
fi parte a contractului in masura in care partile NU isi comunica reciproc ca le resping sau ca
le vor modificate)
Ierarhia clauzelor: prioritatea clauzelor negociate in raport cu cele standard [art.
1203(3)].
3. Clauzele neuzuale sunt o specie de clauze standard; e vorba de clauze
standard interzise de legiuitor.
-ori de cate ori anumite clauze standard ar fi deosebit de oneroase pentru cealalta parte,
legiuitorul le considera inacceptabile, decat daca sunt acceptate expres, intr-o anumita forma,
pentru ca ele creeaza un dezechilibru (art. 1203, teza finala) legatura cu clauzele buzive
(nu e vorba neaparat de contracte incheiate cu consumatorii; putem avea si in domeniul
profesionistilor).
Insiruirea de la art. 1203 prezinta acele clauze care nu pot face parte din contract decat
cu consimtamantul expres al celeilalte parti, in scris (1) cele ce reduc raspunderea; (2) cele
privitoare la denuntarea unilaterala; (3) clauza de suspendare a executarii obligatiilor; (4)
clauza prin care s-ar prevedea decaderea din drepturi a celeilalte parti sau a beneficiului unui
tert; (5) clauza limitarii opunerii exceptiilor; (6) clauza limitarii contractarii cu alte parti; (7)
clauza privitoare la reinnoirea tacita; (8) clauza privind legea aplicabila; (9) clauza
compromisorie; (10) clauza derogatorie de la competenta judecatoreasca

EFECTELE CONTRACTULUI

Prolegomene. Prezentarea materiei

Primul pas: interpretarea continutului contractului. Al doilea: stabilirea efectelor (2
principii: pacta sunt servanda = forta obligatorie; res inter alios acta aliis neque nocere neque
prodesse potest = relativitatea+*exceptiile fie aparente, fie reale); opozabilitatea contractului
fata de terti +*exceptiile de la opozabilitate

Stabilirea continutului contractului.

1. Calificarea contractului: identificarea speciei de contract din care face parte
=> vom stabili si regimul juridic aplicabil; avem si subspecii numite si
nenumite => vom stabili continutul contractului, cu problematica acelor clauze
care, desi nu au fost expres prevazute de parti, pot fi adaugate

2. Interpretarea: proces prealabil si ulterior calificarii pentru a inlatura anumite

dubii; el e carmuit de reguli stabilite de legiuitor (art. 1266-1269 + 1272)

2.1. Sistemul subiectiv acorda importanta vointei reale a partilor (ce au intentionat
partile sa faca)

2.2. Sistemul obiectiv acorda importanta unor elemente exterioare vointei partilor,
care circumstantiaza aceasta vointa, (1) fie in functie de imprejurari, (2) fie in
functie de dispozitii legale, (3) fie in functie de anumite uzante sau cutume.

VCCiv, desi calificat ca fiind pe sistemul subiectiv, era mixt (cu prioritatea
subiectivului). NCCiv continua solutia. Textele de lege mai sus mentionate dau prioritate
vointei partilor, dar au si elemente de obiectivitate.
 1. Reguli principale de interpretare

a) art. 1266(1): are prioritate in interpretarea contractului vointa concordanta a partilor

iar nu sensul literar al termenilor (nu litera, ci spiritul!!!) ceea ce partile au dorit in
mod real sa construiasca prin unirea vointelor lor juridice *care presupun ansamblul
cauza-consimtamant

-importanta se releva in cazul aparitiei unei diferente/contradictii/antinomii intre sensul

literar si vointa concordanta

NB: nu va fi vorba de interpretare daca nu va fi nicio diferenta (situatie ideala)

-in primul rand, sistemul civilist e subiectiv

b) art. 1266(2)+1272: ramane prioritara vointa concordanta a partilor; avem elemente de

ajutor pentru a o stabili [1266(2)], dar mai avem si clauze nu expres stipulate, ci cu
privire la care partile nu au consimtit (1272) elemente extrinseci vointei partilor
(doar presupunem ca partile s-au inteles cu privire la ele, dar de fapt ele sunt elemente
obiective avute in vedere pentru a stabili continutul contractului: uzante, legi, echitate)

c) art. 1267: interpretarea sistematica reintoarcere la vointa concordanta (clauzele se

citesc si se interpreteaza corelativ, cu conexiuni, unele prin altele; desprindem sensul
ce deriva din intreg sistemul contractual, nu al unei singure stipulatii)

2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice (1268)

-(1): obiectiv; (2): ambele (interpretarea data de parti subiectiv; uzante, imprejurari
obiectiv); (3): obiectiv (poate fi si mixt: putem presupune ca, odata incheind contractul, partile
au dorit si ele ca acel efect sa se produca; ideea e ca uneori efectul nu e favorabil); (4)
subiectiv partile zic in loc de mar, pom; (5) subiectiv partile folosesc un exemplu, dar nu
inseamna ca exemplul limiteaza sfera clauzei

3. Reguli subsidiare de interpretare (1269)

-(1): contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (in dubio, pro reo) (regula)

-(2): stipulatiile inscrise in contractul de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a
propus, care e de obicei si creditor (exceptia) ratiune: dezechilibrul economic dintre parti,
iar alta interpretare ar duce la augmentarea decalajului contractual.

22.10.2014

De obicei, viata are mai multa imaginatie decat avem noi

Efectele contractului=drepturile si obligatiile la care dau nastere contractele

Efectele sunt carmuite de 2 mari principii (I) forta obligatorie (Pacta sunt
servanda), ce carmuieste exact ce se afla in aceasta sfera si (II) relativitatea (res inter alios
acta aliis neque nocere, neque prodesse potest), ce carmuieste limita exterioara a acestei sfere
(*uneori se extinde se nasc efecte si pentru terti => forme de relief asemenea unor munti;
alteori se restrange sfera nu se transmit drepturile succesorilor => forme de relief asemenea
unor depresiuni, vai).

I FORTA OBLIGATORIE [pacta sunt servanda - art. 1270 (1)]

Forta obligatorie: contractul este legea partilor (odata valabil incheiat, el imprumuta
forta obligatorie a legii); pe cale de consecinta, partile trebuie sa respecte drepturile nascute
din contract si trebuie sa indeplineasca obligatiile ce se nasc, corelativ (fundament moral:
respectul fata de cuvantul dat, asigurarea coeziunii societatii, dublat de ideea de constrangere
juridica posibilitatea partilor de a recurge la forta de constrangere a statului; deplina
eficienta).

Odata incheiat, contractul nu mai poate fi modificat decat tot prin vointa concordanta a
partilor mutuus consensus, mutuus dissensus exprima aceasta complementaritate intre (I)
incheiere si (II) eventualele modificari. In principiu, acordul contractual nu poate fi modificat
prin vointa unei singure parti.

Este exact ce spune si art. 1270(2), iar teza finala lasa loc unei portite
pentru exceptii cauze autorizate de lege.
a) denuntarea unilaterala a contractului: este un act unilateral de vointa ce emana de
la o parte contractanta, prin care se desfiinteaza, practic, contractul

-situatie exceptionala; legea delimiteaza strict ipotezele in care e permisa

-distinctie de reamintit: contracte cu executare dintr-odata si contracte cu executare

succesiva (mai multe prestatii plata chiriei) sau continua (prestatie cu durata in timp
asigurarea folosintei locuintei). DAR si o prestatie uno ictu are o durata in timp (constructia
unei case nu o poti face intr-o zi; prestatia, ca atare, are un carcter unic; unicitatea ei e
esenta, una singura; dincolo, fie avem mai multe prestatii, fie o prestatie ce dureaza mai mult,
dar care se executa in fiecare secunda, tot repetandu-se).

Daca e vorba de contracte cu executare dintr-odata sau cu executare

succesiva/continua pe durata determinata, denuntarea unilaterala e posibila numai daca
partile au prevazut-o. Aici nu e vorba de o deplina exceptie de la pacta sunt servanda. O
atare clauza e admisibila, se intemeiaza pe acordul prealabil al partilor, cu conditia ca ea sa nu
imbrace forma unei conditii potestative pure din partea celui care se obliga.

-pe durata determinata:

A1.1 la contractele uno ictu pe durata determinata: denuntarea e posibila numai daca
executarea celeilalte parti nu a inceput [art. 1276 (1), teza finala].

-A1.2 la contractele cu executare succesiva/continua pe durata determinata: denuntarea e

posibila desi a inceput executarea, dar partea care denunta e nevoita sa dea, in prealabil, un
aviz celeilalte parti (vezi ca eu vreau sa denunt contractul) [art. 1276 (2) termen rezonabil
de preaviz, ca denuntarea intempestiva ar putea produce pagube celeilalte parti, asa incat
preavizul are rostul de a lasa timp celeilalte parti de a se adapta la situatia ce se va crea prin
denuntarea contractului). Se prevede si ca denuntarea nu va produce efecte asupra prestatiilor
deja efectuate sau in curs de efectuare chirii platite sau prestatia corespunzatoare de a
asigura folosinta, care trebuie sa continue pentru toata perioada pentru care s-a platit chiria.
 E posibil ca aceasta clauza de denuntare unilaterala sa fie cu titlu oneros partea care
castiga dreptul de a pune capat contractului sa fie nevoita sa plateasca celeilalte parti o suma
de bani (clauza are caracter sinalagmatic => nu va opera denuntarea decat daca se va face
plata anterior).

Aceste reguli au caracter supletiv, derogabil.

-pe durata nedeterminata (art. 1277): aici e o veritabila exceptie de la principiul fortei
obligatorii, pentru ca si daca partile nu au prevazut o clauza de denuntare (nefiind vreun
acord), totusi orice parte poate denunta unilateral contractul cu un termen de preaviz.
Justificarea acestei derogari sta in principiul mai puternic libertatea persoanei: e inadmisibil,
cel putin dupa ce s-a inchis perioada Evului Mediu, ca o persoana sa fie obligata ad aeternam
ar fi o servitute personala (si nu mai avem serbi, iobagi, clacasi etc.).

b) impreviziunea (rebus sic stantibus art. 1271): alin (1) reafirma principiul fortei
obligatorii, asa incat impreviziunea sa nu fie inteleasa ca un mod de eludare; se pune
in evidenta caracterul exceptional al impreviziunii

-alin (2): 3 conditii esentiale

-interventia unei schimbari exceptionale a imprejurarilor avute in vedere la incheierea

contractului (intre momentul incheierii si al executarii definitive)

-dezechilibru valoric intre prestatiile partilor (caracter excesiv de oneros)

-caracterul injust al continuarii executarii pentru una dintre parti (caracterul oneros sa
fie dublat de cel injust)

-alin (3): alte 4 conditii esentiale

-schimbarea survine dupa incheierea contractului

-schimbarea si intinderea imprejurarilor nu au fost avute si nu puteau fi avute in vedere

in mod rezonabil de atre debitor, in momentul incheierii contractului

-debitorul nu si-a asumat riscul si nu poate fi considerat ca si l-a asumat

-conditie formala: negocierea [se da intaietate tot principiului mutuus dissensus; numai
daca partile nu se inteleg, abia apoi partea interesata sesizeaza instanta, care va putea fie
(I) sa mentina contractul, modificat, fie (II) sa il desfiinteze].

c) obligatiile intuitu personae: nu se transmit la mostenitori (principiul fortei obligatorii

zice ca se transmit obligatiile intre parti si succesori, dar aici fara mostenitori)

d) actiunea temporara a fortei majore (casus maior): executarea contractului se

suspenda pana la incheierea actiunii fortei majore; daca definitiv nu va mai putea fi
executat contractul, atunci se pune problema riscului contractului
 e) prorogarea legala a contractelor de inchiriere (in perioade de austeritate
economica, legiuitorul intervine, pentru a da chiriasilor un avantaj masura legislativa
de ordin social; folosita cu prudenta si parcimonie)

II RELATIVITATEA (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest
art. 1280).

Trebuie sa vedem, intai, ca forta obligatorie se produce intre parti si succesorii acestora =>
efectele nu se produc fata de terti (ei nu sunt nici parti, nici succesori, ci penitus extranei).

a) partile: incheie direct sau prin reprezentant contract (mandat)

b) succesorii: universali; cu titlu universal; cu titlu particular

-la primii doi succesori, de regula, contractul produce efecte ca si fata de parti (ei se
substituie partilor, le continua personalitatea; exceptia: contractele intuitu personae)

-ultimii succesori sunt, de regula, in pozitia tertilor; uneori, totusi, se produc si fata de ei
certe efecte (ipoteza: intre A si B se incheie un contract; apoi, A incheie un contract cu C, care
devine succesor al lui A; avem 2 contracte diferite; problema e daca drepturile si obligatiile
din primul contract se transmit si fata de C)

=> regula: succesorul cu titlu particular nu primeste drepturile si obligatiile autorului

nascute dintr-un contract incheiate cu alte persoane

=> exceptia: in masura in care prin contractul II se transmite un drept principal de care e
legat un drept accesoriu din contractul I, atunci acesta se transmite si succesorului cu titlu
particular; s-a spus ca acest raport nu trebuie sa fie neaparat de accesorietate, ci prin
transmiterea dreptului catre succesor, daca celalalt drept ar ramane in patrimoniul autorului,
nu ar mai prezenta interes pentru acesta, atunci s-ar transmite catre C

*Datoriile autorului: de regula, ele nu se transmit succesorului cu titlu particular (cineva

nu poate fi obligat printr-un contract incheiat intre alte persoane). Nuantari se impun:

-daca anterior incheierii contractului cu succesorul cu titlu particular, autorul isi diminuase
dreptul sau prin contracte anterioare, succesorul va primi numai ce avea autorul in momentul
incheierii actului cu autorul (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet)

-daca autorul isi grevase dreptul sau pe care il transmite succesorului cu titlu particular cu
anumite sarcini (ipoteci sau dezmembraminte), succesorul va primi dreptul cu toate aceste
sarcini anterior constituite (aici sunt doua idei cu aplicatie: nemo plus iuris, dar si
opozabilitatea erga omnes a sarcinilor reale odata constituite, ele sunt opozabile oricui)

-daca anterior, dreptul transmis era legat de obligatii scriptae in rem sau propter rem,
succesorul cu titlu particular va fi tinut a le respecta

c) tertii (penitus extranei)

d) *creditorii chirografari (inclusi, alaturi de succesori, in notiunea de habentes causam

care pentru V. Stoica nu are logica, caci intre cele doua elemente nu avem baza
 comuna; succesorii se substituie partilor, pe cand creditorii chirografari sunt terti fata
de contractele incheiate intre debitorii lor si alte persoane). Sunt situatii in care
creditorii sunt mai terti decat tertii tertii obisnuiti, desi nu primesc drepturi si
obligatii din contract, trebuie sa respecte acel contract inteles ca realitate juridica, si
raporturile juridice nascute de acolo; pe cand avem situatii in care anumiti terti nici
macar nu trebuie sa respecte acea realitate (creditorii chirografari)

Opozabilitatea contractului
Tertii trebuie sa respecte un contract nu ca un act juridic (nu ii obliga, nu le da drepturi), ci
ca un fapt juridic stricto sensu (o realitate pe care nu o pot incalca): dubla perspectiva din care
e privit un contract. Importanta distinctiei rezida in faptul ca, mai intai, tertii trebuie (1) sa
respecte raporturile juridice nascute din contract; (2) daca le incalca, savarsesc o fapta ilicita;
(3) daca sufera un prejudiciu, partile sunt indreptatite la reparatie pe temei delictual,
extracontractual; (4) partile pot invoca fata de terti actul, dar ca fapt juridic intr-un proces de
revendicare, reclamantul sau paratul, in duelul probatoriu pentru dovedirea existentei
dreptului de proprietate intr-un patrimoniu sau altul, ar putea aduce un contract incheiat cu o
alta persoana, ca titlu de proprietate; valoarea probatorie va fi analizata de instanta de
judecata, iar relativitatea nu va putea fi obstacol in retinerea acelui contract; mai apoi,
regulile sunt diferite in ce priveste proba (in raporturile dintre parti si terti, tertii pot dovedi cu
orice mijloc de proba existenta/inexistenta unui act juridic care pentru ei e, practic, un fapt
juridic).

*Exceptiile de la principiul relativitatii contractului =ori de cate ori el va naste

drepturi sau obligatii in favoarea sau in sarcina unor terti (situatie inversa in raport cu forta
obligatorie; sunt cazuri in care contractul nu mai produce efecte in parti/succesori si cazuri
distincte in care produce efecte fata de terti).

Distinctie intre latura activa si latura pasiva a raportului contractual: a) activ (drepturi):
legiuitorul admite anumite exceptii contractul incheiat in folosul unei terte persoane
(stipulatia pentru altul, cu actiune directa); *aparenta exceptie promisiunea faptei altei
persoane (conventia de porte-forte); b) pasiv (obligatiile): ar trebui o reglementare expresa a
legii care sa permita crearea unor obligatii in sarcina unei persoane care nu a convenit la un
act (ex.: contractul colectiv de munca cei ce incheie contracte individuale dupa cel colectiv
vor respecta si contractul propriu, dar si pe cel anterior, colectiv). Noi analizam exceptiile sub
aspect activ.

a) Promisiunea faptei altei persoane (exceptie aparenta) art. 1283.

Partile sunt creditorul si debitorul si un tert, neparte in contract, care trebuie sa fie facut sa
ratifice sau sa se oblige. Din contract, tertul nu primeste nici drepturi, nici obligatii => nu e o
veritabila exceptie. Tertul va dobandi drepturi sau obligatii numai cand va incheia contractul
cu creditorul (stipulant), dar acelea nu se vor naste din promisiunea altuia, ci din manifestarea
vointei juridice (va fi un contract distinct). Obligatia debitorului promitent e una de rezultat,
care se stinge atunci cand incheie contractul tertul cu creditorul (va fi liberat); de nu, fiindca
are o obligatie de rezultat, debitorul promitent va raspunde contractual si i se vor putea lui
cere despagubiri (nu tertului!).
 E posibil ca debitorul, desi s-a incheiat contractul intre creditor si tert, sa accepte sa
garanteze creanta creditorului contra tertului va fi un contract de fideiusiune.

b) Stipulatia petru altul=contract prin care o persoana (promitent) se obliga fata de o

persoana (stipulant) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, in beneficiul unei a treia persoane (tert
beneficiar) art. 1284.

In VCCiv nu era expres reglementata, dar erau mai multe aplicatii fie in cod, fie in legi
speciale. Doctrina si practica judiciara au confiugrat notiunea de stipulatie pentru altul, iar
ulterior ea a fost consacrata in terminis.

Suntem deci in prezenta unui contract ce se incheie intre 2 persoane, dar dreptul se naste
in favoarea unei persoane care e tert fata de contract. Ea e o veritabila exceptie de la
relativitatea efectelor contractului. De multe ori, ea e o haina juridica pentru alte contracte, fie
numite, fie nenumite (numite: donatia e un contract nunmit; e posibil, totusi, ca dreptul nascut
din donatie sa revina unei terte persoane; de asemenea, se poate incheia un contract de
vanzare-cumparare, cumparatorul plateste pretul, dar dreptul de proprietate nu intra in
patrimoniul lui, ci al unei terte persoane).

Asadar, in raporturile dintre stipulant si promitent intalnim elemente juridice specifice

unor contracte numite sau nenumite, dar si particularitatea ca promitentul isi exercita obligatia
fata de tertul beneficiar, care dobandeste in felul acesta un drept (=> e o figura juridica noua).
Sub aspectul conditiilor, stipulatia pentru altul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de
fond ale contractului; daca avem un caz de autenticitate ca la donatie, atunci si forma
trebuie respectata ad validitatem.

Pe langa conditiile generale, mai avem 2 conditii specifice (I) intentia de a stipula (sa
reiasa clar ca partile au dorit ca dreptul sa se nasca in favoarea unei a treia persoane); (II)
acest tert beneficiar sa fie determinat sau cel putin determinabil (art. 1285).

Cat priveste efectele stipulatiei, ele se produc in 3 planuri.

Mai intai, in planul dintre stipulant si promitent: promitentul se obliga fata de stipulant,
dar prestatia ce formeaza obiectul obligatiei nu se executa fata de stipulant, ci fata de tertul
beneficiar => datoria promitentului are o infatisare specifica, stipulantul are la indemana o
actiune de a-l obliga pe promitent sa isi execute datoria, dar nu fata de el, ci fata de tertul
beneficiar. Particularitatea: sanctiunea juridica apartine stipulantului, dar prestatia se executa
fata de tertul beneficiar.

Daca raportul dintre stipulat si promitent are caracter sinalagmatic (adica daca si
stipulantul s-a obligat fata de promitent), stipulantul poate invoca rezolutiunea sau exceptia de
neexecutare in raport cu obligatia promitentului, iar promitentul poate si el invoca aceleasi
mijloace contra stipulantului (anticipand, ele se cheama remediile neexecutarii contractului).

Apoi, in planul dintre promitent si tertul beneficiar avem dreptul tertului beneficiar de a
cere executarea prestatiei si datoria promitentului de a executa prestatia. Si tertul beneficiar
are o actiune contra promitentului. Exista, asadar, o dublare a sanctiunii juridice a obligatiei
si la indemana stipulantului, dar si a tertului beneficiar. NB: dreptul se naste direct in
patrimoniul beneficiarului, nemaitrecand prin patrimoniul stipulantului => avantaj pentru
beneficiar: nu mai suporta concursul nici al creditorilor, nici al mostenitorilor
stipulantului/promitentului. Totusi, tertul nu va putea invoca rezolutiunea. Raportul al doilea
are caracter unilateral. Ar fi si lipsit de interes tertul sa invoce rezolutiunea contractului fata
de care el era un tert.

Ultimul, in planul dintre tertul beneficiar si stipulant, nu avem efecte ce se nasc din
stipulatia propriu-zisa, dar pot exista efecte nascute fie din intelegerea anterioara intre cei doi,
fie din intelegeri ulterioare [ex.: e posibil ca prin stipulatie, stipulantul (a) sa stinga o datorie
pe care o avea fata de tert; sau, pe calea stipulatiei, stipulantul (b) sa il imprumute pe tertul
beneficiar; sau, tot pe calea stipulatiei, stipulantul (c) sa faca o liberalitate fata de tert de la
caz la caz vedem ce se intampla].

*Tertul beneficiar are dreptul, NU obligatia de a accepta stipulatia in favoarea sa.

Acceptarea, desi un act unilateral, aici are un efect declarativ, nu constitutiv consolidand
dreptul ce s-a nascut in patrimoniul tertului chiar din momentul incheierii stipulatiei. E posibil
totusi ca el sa nu accepte. E tot un act unilateral ce va duce la invalidarea cu efect retroactiv a
stipulatiei, considerandu-se ca nu s-a nascut niciodata dreptul in patrimoniul tertului => ce se
intampla cu acel drept? a) fie va profita altui beneficiar, daca mai e cineva prevazut in
stipulatie; b) fie va profita stipulantului.

Revocarea stipulatiei. Stipulantul o poate revoca, dar numai atat timp cat acceptarea nu a
ajuns la stipulant sau la promitent, caci de atunci stipulatia devine irevocabila (art. 1286). O
alta limita consta in faptul ca daca promitentul are interes sa execute datoria, revocarea
stipulatiei se face numai cu acordul promitentului, desigur, nefiind nevoie de acordul tertului
[art. 1287 (1)]. Ea produce efecte din momentul in care ajunge la promitent. Daca nu se
desemneaza un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitorilor, fara sa se
agraveze sarcina promitentului.

c) Actiunile directe=ipoteze in care legiuitorul acorda unor persoane posibilitatea de a

actiona in justitie partile unui contract la incheierea caruia ele nu au participat

2 situatii una la contractul de antrepriza, art. 1856: avem contractul de antrepriza

incheiat intre antreprenor si beneficiar pentru executarea unor lucrari; antreprenorul angajeaza
persoane, pe care el trebuie sa le plateasca; daca nu o face, aceste persoane se pot intoarce
impotriva beneficiarului, prin actiune directa, pentru plata sumelor date de antreprenor, dar
numai pana la concurenta sumelor pe care el, beneficiarul, le datoreaza la randul lui
antreprenorului => aici, lucratorii sunt terti beneficiari

alta la substituirea facuta de mandatar, art. 2023 (6): avem contract incheiat intre
mandant si mandatar, dar pentru a executa contractul, mandatarul apeleaza la o alta persoana,
numita submandatar; aici, desi mandantul nu e parte in contractul de submandat, are o actiune
directa impotriva submandatarului (si aici e o exceptie de la relativitate).

*Exceptiile de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractului 2

situatii: actiunea pauliana (revocatorie) si simulatia.

Simulatia (art. 1289-1294). Suntem invatati ca a spune adevarul e moral, iar a minti e o
greseala. Cum se ajunge sa acceptam in drept simulatia, adica o minciuna?

Juridic, ea e o operatiune in structura careia intra un contract public, dar mincinos (I) si un
acord simulatoriu cu caracter secret, caruia i se asociaza uneori si un contract secret, din care
rezulta alte efecte juridice decat cele ale contractului public (II). Adevarul se afla in acordul
simulatoriu secret (si, daca exista, in contractul secret).

Nu mereu minciuna e ilicita. De aceea se face distinctie intre simulatie cu caracter licit si
cu caracter ilicit (ne uitam la scop).

Formele simulatiei

a) simulatia prin act fictiv (absoluta): in structura ei intra contractul public, pe de-o
parte (din care pare sa rezulte un anumit raport juridic) si acordul simulatoriu cu
caracter secret, pe de alta (care infirma in totalitate raportul public) => intre parti nu
se naste niciun raport juridic, ci e doar o impresie publica

b) simulatia prin deghizare (relativa obiectiv): in structura ei intra un contract public

ce deghizeaza total sau partial un contract secret, iar acordul simulatoriu stabileste
ca e vorba doar de o deghizare (ex. clasic: contract de vanzare-cumparare public,
dar care deghizeaza in secret un contract de donatie; in public, donatarul apare drept
cumparator, iar vanzatorul drept donator).

c) simulatia prin interpunere de persoane (relativa subiectiv): in structura lui intra

un contract public incheiat intre, sa zicem, A si B, iar contractul secret e incheiat
intre A (ok, e si la public) si C (nu e in cel public); acordul simulatoriu, si el secret,
e incheiat intre toate cele 3 persoane (toti 3 stiu ca real e cel secret, A-C, iar nu cel
public, A-B; ultima precizare e importanta pentru a distinge simulatia prin
interpunere de persoane de mandatul fara reprezentare unde persoana care incheie
contractul cu mandatarul nu stie ca trateaza cu un reprezentant, adica nu il cunoaste
pe mandant: prin ipoteza aici nu exista o intelegere intre cei 3, adica intre
mandantul aparent necunoscut, mandatar si tert).

Efectele simulatiei. Desi intre parti se produc efectele din actul secret, tertii il pot ignora.
Altfel spus, sanctiunea simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a actului secret (exceptie
veritabila de la acelasi principiu).

Manifestarea efectelor in 3 planuri

-intre partile simulatiei: realitatea e cea indicata in acordul secret si eventual in

contractul asociat; contractul public e doar un val ce acopera realitatea fata de terti; daca avem
un acord simulatoriu cu un contract, acesta din urma va produce efectele specifice, dar in
masura in care a fost valabil incheiat

-intre parti si terti: in mod rezonabil, singurul contract ce poate fi luat in considerare ca
realitate este cel public; NB: beneficiu pentru terti, nu o obligatie asa incat daca tertii ar
avea interes sa invoce contractul secret, o pot face (cerinta: pentru a invoca numai contractul
public, nu si cel secret, tertii trebuie sa se fi intemeiat cu buna-credinta, adica sa nu fi stiut la
momentul incheierii actului public ca mai era, de fapt, unul secret-real)

-intre terti: uneori, pot aparea conflicte unii terti vor sa invoce contractul public, altii
vor sa invoce contractul secret (ex. cu deghizarea donatiei intr-o vanzare: creditorii
donatorului vor sa invoce contractul secret, pentru ca sunt cerinte mai exigente si ar putea ca,
in felul acesta, sa readuca bunul in patrimoniul debitorului lor si sa se indestuleze;
mostenitorii donatorului vor putea cere contractul secret pentru a se putea prevala de
reductiune; pe de alta parte, creditorii cumparatorului au interes sa invoce contractul public,
ca sa ramana bunul in patrimoniul cumparatorului).

Regula: castiga cei ce s-au intemeiat cu buna-credinta pe contractul public.

Aici, tertii sunt creditorii partilor si succesorii cu titlu particular ulteriori si succesivi
ai uneia dintre parti (daca sunt alti terti, ei vor fi terti obisnuiti, fata de care simulatia, in
ansamblul ei, e inopozabila); uneori, si succesorii universali sau cu titlu universal, in masura
in care le-au fost fraudate interesele (aici, acesti 2 succesori nu mai sunt in pozitia partilor, nu
mai opereaza pacta sunt servanda fata de ei, putand si ei ignora contractul respectiv si deci
nemaifiind considerati continuatori ai persoanei autorului lor).

Persoana interesata sa dezvaluie secretul poate fi: (I) o parte din contractul secret, daca
cealalta parte nu isi executa obligatiile; (II) un tert ce a aflat si are interes. In orice caz,
instrumentul prin care persoana interesata poate dezvalui simulatia este actiunea in simulatie,
care e o actiune imprescriptibila (nu va fi imprescriptibila actiunea prin care se cere
executarea contractului secret in functie de natura obligatiei, in sine!!!).

Proba: tertii cu orice mijloc; partile tinand seama de exigentele probatorii ale unui act
juridic.

Art. 1293: dispozitiile in materia simulatiei in cazul contractelor se aplica mutatis

mutandis si in cazul actelor unilaterale. Invers, art. 1294: nu se pot extinde dispozitiile
simulatiei la actele juridice nepatrimoniale.

Conclusiv: de esenta simulatiei e existenta actului public si a acordul simulatoriu;

contractul secret e de natura simulatiei (poate sa existe sau nu); mai mult, contractul secret
trebuie sa fie mereu anterior sau maximum concomitent cu cel secret (altminteri ar fi un alt
acord de vointa, un fel de revocare mutuala a primului contract, nemaipunandu-se problema
simulatiei, in absenta contemporaneitati necesare).

29.10.2014

Curs IV Stoica

Efectele contractului sunt tocmai drepturile si obligatiile ce se nasc intre partile

contractante, mai precis raporturile juridice. Ce legatura exista intre efectele contractului si
efectele specifice ale cotnractelor sinalamatice? Ce inseamna efectele obligatiilor? Ele se
refera la desfasurarea raporturilor obligationale, dupa nastere, pana la stingere (formare
valabila, transformare, transmisiune, stingere). Asadar, efectele obligatiilor au legatura cu
executarea obligatiilor a datoriilor si cu satisfacerea creantelor subiectelor raportului
obligational.

Ce inseamna efecte specifice ale contractelor sinalagmatice? Prima facie, se refera la

executarea obligatiilor nascute din asemenea contracte sinalagmatice. Ar parea deci ca locul
tratarii acestei probleme sa fie mai degraba la efectele obligatiilor.

Contractele sinalagmatice presupun reciprocitate si interdependenta (fiecare parte, in

momentul incheierii contractului prin exprimarea consimtamantului, are reprezentarea
subiectiva ca si cealalta parte se va obliga corespunzator, corelativ; interdependenta presupune
prelungirea notiunii de cauza a contractului, de pe terenul incheierii lui pe terenul executarii
lui; odata incheiat contractul, fiecare parte isi executa obligatia tocmai pentru ca ea considera
ca si cealalta parte isi va executa propriile obligatii).

Fundamentul juridic al acestor efecte specifice se afla tocmai in ideea de reciprocitate si

interdependenta a obligatiilor nascute din asemenea contracte => de o parte nu isi executa
propria datorie, ramane fara cauza executarea datoriei celeilalte parti. Intr-adevar, o parte,
daca stie ca nu isi va executa cealalta parte, nu mai are motiv, nu mai are cauza sa isi execute
propria datorie.

Ideea reciprocitatii si interdependentei obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice e

strans legata de ideea simultaneitatii executarii acestor obligatii (cu exceptii).

I. Exceptia de neexecutare
In ce priveste domeniul de activitate: contractele sinalagmatice (sedes materiae: art.
1556); aceeasi idee ce contureaza domeniul de aplicatie a acestei exceptii rezulta si din art.
1171, ce defineste contractul sinalagmatic si cel unilateral.

Obligatiile sunt interdependente in masura in care se nasc din acelasi contract; in masura
in care avem un fapt extracontractual, chiar legat de obligatii nascute din contract, obligatiile
nu vor fi interdependente => exceptia de neexecutare se aplica numai in cazul contractelor
sinalagmatice, nu si in cazul a ceea ce pe vechiul cod se numea contract cvasisinalagmatic.

Tinand seama de interdependenta obligatiilor si de simultaneitatea executarii lor, daca o

parte nu-si executa propria datorie, cealalta e in drept, invocand aceasta exceptie, sa amane
executarea propriei datorii pana cand prima parte isi va executa propria obligatie. De aici
avem o exceptie: cazul in care aceasta parte trebuia sa isi execute prima obligatia, asa incat nu
va putea sa se prevaleze de efectul acestei exceptii.

*Cazuri in care prin vointa partilor e inlaturat principiul simultaneitatii: partile pot stabili
ex contractu ca se executa mai intai obligatia unei parti, iar pentru cealalta se prevede un
termen; aici, partea ce nu beneficiaza de termen (prima) nu va putea invoca exceptia, ca
tocmai ea trebuia sa isi execute prima obligatia (ce am zis mai sus).

*Cazuri in care prin vointa legiuitorului e inlaturat principiul simultaneitatii.

*Cazul special al duratei: asa cum se zice in art. 1155 (2), executarea unei obligatii care
necesita o perioada de timp trebuie sa primeze (adica mai intai se executa obligatia ce dureaza
mai mult in timp, apoi cealalta).

Conditii pentru invocare:

1. Cele doua obligatii sa fie nascute din acelasi contract

2. Neexecutarea obligatiei partii ce justifica sau ocazioneaza invocarea exceptiei de catre

cealalta parte sa fie suficient de importanta, insemnata, in lumina art. 1551 (1), care,
desi se refera si la rezolutiune, are aplicare si aici

3. Neexecutarea sa nu se datoreze faptei creditorului, adica nu poti invoca propria culpa

pentru a nu-ti executa obligatia (nemo propriam turpitudinem allegans)
 4. Exceptia de neexecutare nu necesita punerea in intarziere a celeilalte parti

5. Nu trebuie sa fim in prezenta vreunei cauze legale, conventionale sau din uzante, ce
inlatura simultaneitatea executarii obligatiilor

6. Exceptia poate fi invocata direct, intre parti, fara a se face apel la instanta. Totusi,
partea impotriva careia se invoca eceptia, daca apreciaza ca cealalta parte a abuzat
invocand exceptia, poate sa o cheme in judecata, solicitand instantei sa o oblige la
executare. Instanta va aprecia daca a fost sau nu justificata invocarea

II. Rezolutiunea/rezilierea
Cand e vorba de un contract cu executare uno ictu avem rezolutiune. Cand e vorba de
contracte cu executare succesiva, avem reziliere. In ambele cazuri, efectul se produce in
masura in care o parte nu isi executa fara justificare propria obligatie, asa incat cealalta parte e
indreptatita sa ceara instantei fie (I) sa declare ea insasi desfiintarea (rezolutiune), fie (II) sa
declare incetarea contractului (reziliere).

Sedes materiae: art. 1549-1554.

Cele doua figuri juridice sunt de fapt sanctiuni civile. Da, ele inseamna
desfiintarea/incetarea contractului ca urmare a neexecutarii nejustificate de catre o parte a
propriilor obligatii.

Remediile contractuale: stricto sensu, ele sunt mijloace puse de lege la indemana unei
parti a contractului atunci cand cealalta parte nu isi executa fara justificare obligatiile. Lato
sensu, ele sunt mijloace puse la indemana unei parti cand cealalta parte nu isi executa (fara
importanta cum, adica justificat sau nu!) obligatiile.

In prima acceptie, cea restransa, remediile pot fi impartite in functie de motivele ce pot
justifica neexecutarea. Aceste motive pot fi mai largi sau mai restranse. Uneori, motivele ce
justifica neexecutarea inlatura insasi ideea de culpa a debitorului, alteori ele justifica
neexecutarea, desi se pastreaza ideea de culpa.

a) De exemplu, in art. 1555 (1) e precizat principiul simultaneitatii executarii obligatiilor,

dar in (2) e exprimata ideea conform careia daca executarea obligatiei unei parti dureaza in
timp, cealalta parte poate sa nu isi execute propria prestatie pana cand prima prestatie (cea cu
durata in timp) nu e executata pe deplin, complet.

b) A doua cauza de justificare a neexecutari e tocmai imprejurarea ce permite invocarea

exceptiei de neexecutare (exceptio non adimpleti). Functioneaza principiul simultaneitatii,
iar pentru ca o parte nu il respecta, cealalta parte poate sa nu isi execute propria obligatie.

c) De asemenea, cand exista un termen, partea ce beneficiaza de el poate sa nu execute, in

mod justificat.

d) Evenimentul fortuit [art. 1556, 1534(1), 1351-1352)]: aici intra forta majora (casus
maior), cazul fortuit (casus minor) si evenimentele asimilate acestora, respectiv fapta victimei
(creditorului) si fapta unui tert. La interventia unui asemenea eveniment vorbim de
imposibilitatea fortuita de executare. Se face asadar distinctie intre (I) situatiile in care
neexecutarea unei obligatii nascute dintr-un contract sinalagmatic NU are caracter justificat
(ceea ce face posibila aplicarea rezolutiunii/rezilierii sanctiuni civile/remedii contractuale) si
(II) situatiile in care nu mai intereseaza caracterul justificat, ci in care se pune problema
riscului contractului (al treilea efect special al contractelor sinalagmatice).

De obicei, neexecutarea fara justificare echivaleaza cu o neexecutare culpabila. Sunt totusi

situatii cand, desi avem element ce inlatura culpa, debitorul raspunde fara culpa. Este o
situatie exceptionala admisa mai ales in materie delictuala, dar greu de admis pe taram
contractual.

In materie contractuala, art. 1548 prezuma culpa debitorului prin simplul fapt al
neexecutarii; in doctrina exista tendinta nejustificata de a inlatura cu totul culpa din
intemeierea rezolutiunii si rezilierii (autori ce afirma doar caracterul nejustificat al
neexecutarii, ignorand culpa; totusi, de cele mai multe ori caracterul nejustificat al
neexecutarii reprezinta tocmai culpa debitorului) culpa nu trebuie dovedita (in cazul
raspunderii contractuale, rezolutiunii si rezilierii dar aici debitorul se poate apara, rasturnand
prezumtia de culpa prin invocarea cauzei straine sau, cum s-ar spune azi, prin invocarea unei
cauze de justificare a neexecutarii). Odata facuta proba, nu mai opereaza nici raspunderea
contractuala, nici rezolutiunea/rezilierea.

Conditiile necesare pentru a invoca rezolutiunea sau rezilierea:

1. Obligatiile sa fie reciproce si interdependente (sa se nasca dintr-un contract

sinalagmatic)

2. Sa existe o neexecutare importanta sau suficient de importanta din partea

debitorului, fara de care creditorul (cealalta parte) nu ar mai avea interes la
continuarea contractului si la executarea propriei obligatii

-distinctie intre contracte: la cele cu executare succesiva/continua, desi neexecutarea e mai

putin importanta, dar are caracter repetat, atunci e posibila aplicarea rezilierii (ceea ce nu se
poate spune si despre rezolutiune, unde trebuie sa fie importanta neexecutarea).

-ultimul alineat prevede ca orice clauza contrara se considera nescrisa; e de discutat daca
aceasta prevedere finala se aplica ambelor teze ale primului alineat 1551 sau numai celei de-a
doua

Esential e ca daca neexecutarea nu e suficient de importanta, asa incat nu se poate

aplica rezolutiunea sau rezilierea, partea cealalta, totusi, ar putea sa ceara reducerea
proportionala a propriei prestatii => restabilirea echilibrului contractual; in masura in care nu
e posibila aceasta reducere proportionala, atunci creditorul va avea dreptul la daune-interese
in legatura cu partea neexecutata de debitor (daca se retine culpa acestuia, altminteri am fi pe
taramul riscului contractual).

3. Debitorul trebuie pus in intarziere. Cerinta nu functioneaza cand el este de drept

pus in intarziere sau cand, prin vointa partilor contractante, aceasta cerinta a fost
inlaturata

4. Neexecutarea trebuie sa fie nejustificata

5. Rezolutiunea/rezilierea poate fi invocata numai de partea ce si-a executat deja sau

e pe cale de a-si executa obligatia, nu si de partea ce pur si simplu nu isi executa
obligatia, pentru ca s-ar frange forta obligatorie (orice parte ar putea sa invoce
aceste remedii pentru a nu executa obligatiile)
 => dreptul de optiune al creditorului implica doua idei:

a) Numai creditorul poate invoca aceste remedii, nu si debitorul

b) Creditorul nu e obligat, el are un drept de alegere (un drept potestativ).

Conform art. 1516 (2), creditorul poate cere (I) executarea in natura, (II) rezolutiunea
sau rezilierea, (III) reducerea propriei obligatii corelative sau (IV) orice alt mijloc prevazut de
lege pentru realizarea dreptului sau.

Cum opereaza rezolutiunea sau rezilierea? Raspunsul il avem in art.

1550. Sa cugetam si sa vedem de ce acest text pune in discutie dreptul de
optiune al creditorului. Initial, in textul de elaborare a codului civil, aveam
numai primul alineat (ce ne spune ca remediile opereaza numai pe cale judiciara
sau conventionala). Cand s-a discutat legea de punere in aplicare s-a adaugat
alineatul doi (care include si operarea de plin drept prin simplul fapt al
neexecutarii). Ultimul alineat pare a infirma tot ceea ce s-a afirmat anterior. Ar
fi, de fapt, situatia in care fiecare parte poate inlatura forta obligatorie,
neexecutand propria prestatie.

Astfel, trebuie sa intelegem ca sintagma de plin drept (folosita si la

pactele comisorii) nu inseamna ca desfiintarea/incetarea se produce imediat ca
efect al neeexecutarii, ci pentru a sublinia dreptul de optiune al creditorului
atunci cand in contract era prevazuta o clauza, numita pact comisoriu (se
prevedea dreptul creditorului, fara a mai apela la instanta, de a desfiinta/pune
capat contractului, daca debitorul nu isi executa fara justificare obligatia; totusi,
nu insemna ca se desfiinta/inceta contractul imediat, ci ca numai el si numai el,
creditorul, putea obtine desfiintarea/incheierea, iar debitorul nu se putea prevala
de propria neexecutare). Singurul inteles al textului e acela ca, atunci cand
partile sau legiuitorul a(u) prevazut o asemenea posibilitate, in realitate nu
inceteaza dreptul potestativ (de optiune) al creditorului, iar daca acesta
recurge la rezolutiune sau reziliere, desfiintatea/incetarea contractului nu
opereaza din momentul in care se cere, ci din momentul in care nu se
executa (adica retroactiv).

Doua modalitati ale rezolutiunii/rezilierii:

a) Rezolutiunea/rezilierea judiciara: creditorul cere instantei sa

aprecieze daca sunt indeplinite cerintele pentru desfiintarea/incetarea
contractului

b) Rezolutiunea/rezilierea unilaterala: creditorul, prin propria declaratie

de vointa (manifestare unilaterala), determina desfiintarea/incetarea
contractului (caz de justitie privata isi face singur dreptate: regula e
a interzicerii acestei justitii; acesta e un caz exceptional).
 Cand poate opera declaratia de rezolutiune? In 3 cazuri ce reies din art.
1552 (1): a) dupa punerea in intarziere a debitorului; b) atunci cand debitorul e
de drept in intarziere (cu conditia ca termenul prevazut in punerea in intarziere
sa fi expirat); c) atunci cand e inserata o clauza in contract ce ii permite
creditorului tocmai sa declare rezolutiunea/rezilierea.

Efectul rezolutiunii/rezilierii e consecinta, de regula, a 3 acte juridice:

actul procedural de punere in intarziere, cu respectarea cerintelor prevazute
in art. 1552 (cea mai importanta se refera la obligatia creditorului de a prevedea,
prin punerea in intarziere, un termen pentru executare); manifestarea de vointa
a creditorului in sensul desfiintarii/incetarii contractului (de drept
substantial); comunicarea declaratiei de rezolutiune/reziliere catre debitor
(tot de drept procedural).

Cand debitorul e de drept in intarziere sau cand exista o clauza de

rezolutiune (ultimele doua variante), prin care partile au inlaturat punerea in
intarziere, avem nevoie doar de 2 acte: manifestarea de vointa si comunicarea
declaratiei (fara punerea in intarziere).
NB: e posibil sa avem un singur act constatator creditorul emite notificarea de
punere in intarziere in care mentioneaza termenul de executare, dar mentioneaza si ca daca
pana la acel termen, debitorul nu isi executa obligatia, el considera ca va opera
rezolutiunea/rezilierea.

Conditiile declaratiei

Declaratia produce efecte de la implinirea acelui termen, dar pe langa comunicare, ea

trebuie sa fie emisa si in termenul de prescriptie pentru obligatia a carei executare se cere;
dreptul de a emite declaratia e un drept potestativ (asa ca e imprescriptibil): ceea ce spune art.
1552 (2) nu inseamna ca dreptul potestativ e prescriptibil, ci ca el se stinge in momentul in
care s-a prescris obligatia a carei executare se cere (prescriptia se refera la obligatia
respectiva, nu la dreptul potestativ). Cand e vorba de imobile, declaratia trebuie inscrisa si in
cartea funciara. Ea are caracter irevocabil de la data comunicarii sau de la data expirarii
termenului prevazut in punerea in intarziere.

Una din ipotezele in care opereaza declaratia e acela in care avem o clauza inserata in
contract. Uneori, aceasta ia forma pactului comisoriu in sensul art. 1553. Pe VCCiv, orice
clauza de rezolutiune/reziliere era considerata pact comisoriu. Pe NCCiv, sintagma au
convenit astfel partile (parafrazata) nu presupune neaparat pactul comisoriu. Pe NCCiv,
clauza de rezolutiune/reziliere trebuie sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrage
rezolutiunea/rezilierea de drept a contractului. Sintagma de drept nu limiteaza sau inlatura
dreptul de optiune al creditorului, ci subliniaza ca nu mai e nevoie de apelul la instanta. Pentru
ca pactul sa produca efecte, e nevoie ca debitorul sa fie pus in intarziere, cu exceptia cazului
(I) in care s-a prevazut expres in pact ca nu trebuie pus in intarziere sau (II) cand e de drept in
intarziere.

Efectele rezolutiunii/rezilierii
 Rezolutiunea opereaza retroactiv (ex tunc); rezilierea opereaza pentru viitor (ex
nunc)

NB: daca o parte si-a executat prestatia sa pana la un moment dat, adica pana la
momentul incetarii contractului, cealalta parte trebuie sa isi execute prestatia pana la acel
moment (nu e scutita, pe considerente de echitate, ca sa se ajunga la un oarecare echilibru).

La litigii, desfiintarea/incetarea contractului nu lasa fara efect cluzele privind

solutionarea diferendelor, adica acele clauze arbitrale si nici celelalte clauze ce produc efecte
chiar in urma terminarii contractului (clauza penala poate fi invocata, desi contractul a fost
desfiintat).

Si atunci cand rezolutiunea/rezilierea opereaza de drept prin declaratie unilaterala, nu e

cu totul exclus rolul instantei. Debitorul impotriva caruia s-a invocat rezolutiunea/rezilierea
poate solicita instantei sa constate ca nu erau indeplinite cerintele pentru a se emite o
asemenea declaratie si ca, de fapt, nu s-a desfiintat/n-a incetat contractul. Cand e vorba de
rezolutiune/reziliere, interventia justitiei e fie ante factum, fie post factum, dar niciodata nu e
nula, zero. La rezolutiunea judiciara, justitia intervine ante (inaintea desfiintarii), pe cand la
declaratie ea intervine post (dupa desfiintare, pentru a analiza ce s-a intamplat => nu exista,
totusi, o justitie privata absoluta, caci in final, daca debitorul doreste, se va putea adresa
instantei). Care mai e rostul acestei declaratii? Cui prodest?

Codul actual a abandonat conceptia potrivit careia creditorul trebuie sa atace mereu,
iar debitorul sa stea in cetate si sa se apere. Conceptia era maligna pentru contract. Raportul
creditor-debitor e acum schimbat: debitorul nu mai sta in cetatea lui inexpugnabila, creditorul
sta in cetate dupa emiterea declaratiei, iar debitorul va trebui sa atace.

III. Riscul in contract:

Art. 1557 vorbeste de imposibilitatea fortuita (ori de cate ori intervine un eveniment
fortuit ce impiedica o parte sa isi execute obligatia). Ce se intampla cu obligatia celeilalte
parti? Mai trebuie ea sa fie executata sau nu? Cum se rezolva riscul imposibilitatii fortuite de
executare a unei obligatii a unei parti?

Evenimentul fortuit, prin chiar denumirea lui, e o imprejurare ce intervine fara vointa
partilor si fara ca ele sa o prevada cand incheie contractul. E o situatie de risc contractual.
Raspunsul la intrebarea cine suporta riscul? e dat de reglaa res perit debitori (lucrul piere
pentru debitor) adica riscul contractului e suportat de debitorul obligatiei imposibil de
executat => debitorul obligatiei imposibil de executat nu mai poate celeilalte parti executarea,
iar daca aceasta obligatie corelativa a fost executata, el trebuie sa o restituie (se face aplicarea
principiului echitatii).
Pe VCCiv, cand vorbeam de contracte translative de proprietate sau de alte drepturi reale,
aveam o exceptie de la regula res perit debitori. Ex.: intr-un contract translativ de proprietate,
transferul proprietatii se face, de regula, chiar la incheierea contractului, dar daca vanzatorul
(la vanzare-cumparare) nu preda bunul, cumparatorul e deja proprietar; ce se intampla daca
piere bunul inainte de predare? Cumparatorul suporta riscul aplicare speciala (res perit
creditori) a principiului mai larg (res perit domino).
Pe NCCiv, atunci cand e vorba de contracte translative de proprietate, riscul e suportat
tot de debitor (debitorul obligatiei de predare a bunului) => nu mai avem o exceptie de la res
perit debitori (art. 1274). Numai daca acest cumparator (creditorul obligatiei de predare) e
pus in intarziere si nu preia bunul, el va suporta riscul. Si in acest caz exceptia e inlaturata
daca el, creditorul obligatiei de predare, face dovada ca oricum bunul ar fi pierit si daca l-ar fi
primit cand trebuia (caz in care raspunde/suporta riscul tot debitorul, vanzatorul).
La contractele sub conditie, rsicul e suportat tot de debitorul obligatiei imposibil de
executat. Daca bunul a fost si predat, riscul e suportat de proprietarul sub conditie rezolutorie,
pana la indeplinirea conditiei.

IV. Reducerea prestatiilor [art. 1551 (2)]

ACTUL JURIDIC UNILATERAL

Distinctie intre acte juridice private si publice. In public, regula e unilateralul. In

privat, aceasta este exceptia (exista si in public administrativ acte juridice bilaterale, cum
ar fi contractul administrativ, cu anumite clauze negociate de ambele parti, dar cu altele
impuse de autoritatea administrativa).
In art. 1324-1326 avem elemente pentru o teorie generala a actului juridic unilateral
de drept privat.

Definitie: manifestare unilaterala de vointa cu scopul de a produce efecte juridice.

Regimul juridic general imprumuta regimul contractelor (ele fiind regula) tot ce tine
de incheiere, de efecte (forta obligatorie, relativitatea etc.).

Acte unilaterale supuse comunicarii (importanta sporita) produc efecte doar de la data
comunicarii. Sunt supuse comunicarii toate actele ce constituie, modifica sau sting un drept al
destinatarului. Actul produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar.
Ce ne intereseaza (dincolo de teoria aceasta ce se aplica si actelor cu caracter patrimonial)
sunt actele de unde se nasc obligatii civile (patrimoniale) => art. 1327 reglementeaza
promisiunea unilaterala.
Aceasta exprimare e nefericita, caci trimite la antecontractul, la promisiunea de a
contracta (acela e un contract bilateral). Era mai bine sa zicem act unilateral ca izvor de
obligatii; legiuitorul asta a avut in vedere prin promisiunea unilaterala. Din textul art. 1327
rezulta ca acceptarea nu ne duce la existenta unui contract. Acceptarea din partea
destinatarului ramane si ea o manifestare unilaterala, cele doua vointe neintalnindu-se intr-un
contract; fiecare act juridic produce efecte distincte: promisiunea naste drepturi in favoarea
destinatarului; prin acceptare, acesta fie consolideaza retroactiv dreptul primit, fie desfiinteaza
retroactiv dreptul primit.
*Promisiunea publica de recompensa (art. 1328, 1329).

FAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGATII

El este un eveniment/actiune omeneasca de care legea leaga producerea de efecte

juridice. Chiar daca e vorba de o actiune a omului, efectele se produc pentru ca legea o
prevede, nu pentru ca asa ar vrea autorul.
 I. Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altuia)=fapt juridic licit prin care o
persoana (gerant) savarseste fapte materiale si incheie acte juridice prin proprie vointa, in
interesul altei persoane (gerat), fara a primi mandat de la aceasta si fara ca geratul sa cunoasca
gestiunea, in temeiul careia se nasc raporturi juridice.

Ea presupune 3 categorii de conditii obiect, utilitate si atitudinea partilor fata de

gestiune.

I.1. Obiectul gestiunii: actele materiale savarsite de gerant si de actele juridice pe care
gerantul le incheie cu tertii in favoarea geratului; la actele juridice, ele trebuie sa fie incluse in
sfera actelor de administrare (aici, sfera lor e privita nu ut singuli, ci in contextul
patrimoniului geratului; ca urmare, ceea ce privit singular ar parea un act de dispozitie, in
contextul administrarii averii geratului devine un act de administrare vand un bun pentru a
acoperi cheltuielile administrarii capitolul administrarea bunurilor altuia)
I.2. Utilitatea: actele si faptele sa evite pierderea patrimoniala in defavoarea geratului; uneori,
actele au caracter necesar (aici nu e vorba de o simpla pierdere patrimoniala, ci de
pierderea/distrugerea unor bunuri importante).
I.3. Atitudinea partilor fata de gestiune: gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a-l obliga
pe gerat, altfel, daca vrea sa faca o liberalitate, nu mai avem gestiune de afaceri. E posibil ca
gerantul sa actioneze simultan in interesul geratului si in interes propriu, caz in care geratul va
fi obligat doar in partea lui.

Geratul trebuie sa fie strain de gestiune macar la inceputul acesteia; altfel, daca are
cunostinta, e cel putin vorba de un mandat tacit.

Drepturi si obligatiile nascute din gestiune

1. Gerantul are obligatia informarii geratului despre gestiunea inceputa, de indata ce
aceasta devine posibila; de atunci se va pune problema daca gestiunea se transforma in
mandat au ba.
2. Gerantul trebuie sa continue gestiunea fie (I) pana cand scopul e indeplinit, fie (II)
pana cand geratul sau mostenitorii pot sa preia gestiunea.
3. Gerantul trebuie sa dea dovada de diligenta unui bun proprietar: idee esentiala pentru a
aprecia raspunderea gerantului, in ce cazuri se afla in culpa fata de gerat [criteriul
aprecierii culpei va fi unul mediu criteriul bunului gospodar; cand gestiunea e
necesara, gerantul va raspunde doar pentru fapte grave, nu doar pentru simpla culpa
art. 1334 (2)].
4. La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului pentru toate actele si
faptele gestiunii.
In art. 1336, (1) se prevede raspunderea pentru actele si faptele gestiunii: tertii cu care
contracteaza gerantul au 2 posibilitati sa se indrepte contra gerantului pe temei contractual
SAU sa se indrepte contra geratului pe temeiul gestiunii de afaceri.
Nu suntem in prezenta unei exceptii de la relativitatea efectelor contractului. Obligatia
geratului se naste din gestiunea de afaceri.
In art. 1336, (2) se prevede ca daca de la bun inceput gerantul comunica tertilor ca nu
lucreaza in nume propriu, atunci tertii vor avea actiune doar contra geratului, cu exceptia
cazurilor in care din orice motiv, geratul nu va putea raspunde. Aici, in subsidiar, tertii se vor
putea intoarce impotriva gerantului.

Obligatiie geratului
 El trebuie sa restituie gerantului toate cheltuielile gestiunii, daca au fost utile. Integral
restituite, daca au fost necesare. Daca gerantul i-a cauzat geratului un prejudiciu si se poate
retine culpa gerantului, atunci acesta il va despagubi si viceversa.
Cat priveste cheltuielile necesare facute de catre gerant, acesta poate sa ceara instituirea
unei ipoteci pe bunurile geratului, ipoteca legala (dispusa de instanta, care va trebui sa faca o
expertiza pentru a respecta o proportie intre cheltuielile necesare ale gestiunii si valoarea
bunului ipotecat).
In masura in care gerantul a cunoscut ca geratul se opune gestiunii, atunci el nu va putea
primi decat cheltuielile necesare, nu si pe cele utile. Mai mult, aici, raspunderea gerantului va
opera si pentru culpa levis, cea mai usoara culpa.
In masura in care actele de gestiune au fost total inoportune (art. 1339), geratul nu va fi
obligat la restituire decat daca gerantul va face dovada ca geratul a obtinut un avantaj.

MANDAT vs. GESTIUNE: mandatul presupune un acord de vointa; si gestiunea se poate

converti intr-un mandat, daca geratul ratifica actele gerantului; de atunci, raporturile dintre cei
doi vor fi guvernate de regulile mandatului.

II. Plata lucrului nedatorat: o persoana (solvens) face din eroare o plata catre o alta
persoana (accipiens), cu consecinta ca accipiensul va fi indatorat la restituire catre solvens.
Conditii: (a) plata fara temei; (b) plata sa fie facuta din eroare

III. Imbogatirea fara justa cauza: eveniment/actiune omeneasca al carui/carei efect

e imbogatirea patrimoniului unei persoane si saracirea patrimoniului altei persoane, cu
consecinta ca persoana imbogatita e datoare la restituire catre cel ce a saracit (art. 1345-1349)
da nastere unei actiuni preluate de la romani, anume actio de in rem verso
3 conditii materiale si 2 juridice pentru a ne afla in prezenta acestui izvor de obligatii

Conditiile materiale
-sa existe o imbogatire a unei persoane
-sa existe o saracire a altei persoane
-ambele efecte sa aiba o cauza unica evenimentul/actiunea omeneasca
NB: nu saracirea e efectul imbogatirii, nici imbogatirea efectul saracirii; cauza este
evenimentul/actiunea, iar imbogatirea si saracirea sunt efecte

Conditiile juridice
-sa nu existe o cauza legitima a imbogatirii (ex.: un contract)
-sa nu existe o alta actiune juridica la indemana celui saracit (exclusivitatea actiunii in
imbogatire actio de in rem verso are un caracter subsidiar) => ca fapt licit, aceasta figura
juridica are caracter rezidual; de cele mai multe ori avem fie gestiune, fie plata nedatorata.
Doar daca nu e nici una, nici alta, avem imbogatire fara justa cauza.

Efecte: cel imbogatit trebuie sa restituie saracitului, dar cu o dubla limitare: (a) nu se poate
restitui mai mult decat valoarea imbogatirii; (b) nu se poate restitui mai mult decat valoarea
saracirii => se va restitui cea mai mica suma dintre cele 2 [restituirea (art. 1635-1649)]
05.11.2014
Curs V
Durerea nu are pret (gandeau comunistii)

Raspunderea civila delictuala

 Senul libertatii: se face distinctie intre libertate negativa si libertate pozitiva.
In sinteza, libertatea pozitiva este spatiul persoanei in care nu ii este ingaduit nimanui sa
intre. Ceilalti sunt datori sa respecte acest spatiu juridic. Presupune o interdictie care ii opreste
pe toti ceilalti sa patrunda in acest spatiu juridic.
Libertatea pozitiva mai inseamna ca in propriul spatiu juridic, fiecare persoana este
indreptatita sa actioneze sau sa nu actioneze in functie de propriile alegeri => observam ca
libertatea pozitiva este legata de ideea de alegere dintre mai multe optiuni intre a actiona sau
a nu actiona => fiecare decide pe cont propriu si nu este altuia ingaduit sa decida pentru el.
Atat timp cat are capacitate are si putere de a alege si se bucura de deplina libertate pozitiva.
Cand exista o capacitate juridica restransa in masura in care este juridic constata, cei pusi sub
interdictie sunt in situatia de a nu se bucura de libertate pozitiva fie total, fie partial (starea
fireasca este capacitatea, iar exceptia, absenta capacitatii).
Fiecare persoana e libera sa analizeze optiunile pe care le are in fara, sa aleaga, sa decida,
sa raspunda pentru alegerile facute. Prin alegerile pe care le face o persoana, prin actiunile sau
inactiunile pentru care opteaza poate produce consecinte bune sau rele pentru ea insasi sau
pentru altii. In masura in care prin aceste alegeri sunt vatamate drepturi subiective ale altor
persoane, se pune problema raspunderii. Idea raspunderii e legata si de existenta unor
NORME JURIDICE prestabilite, numai din incalcarea acestora rezultand raspunderea pentru
vatamarile produse altor persoane. Cum aceste norme sunt prevazute de diferite acte,
inseamna ca si raspunderea sociala imbraca alte forme. Exista o raspundere morala, politica,
religioasa juridica. Raspunderea juridica imbrac diverse forme pentru ca si normele juridice
sunt sistematizate in diferite ramuri de drept si institutii.
Ca urmare, distingem intre raspunderea juridica administrativa, penala, de dreptul muncii,
civila etc.

Raspunderea civila se manifesta in 2 forme :

Contractuala
Delictuala

Raspunderea delictuala

-Sedes materiae: art. 1341, 1351 si urm, pana la art. 1395.

Sub aspect terminologic, se utilizeaza sintagma fie raspundere civila delictuala, fie delict
civil. Fara sa fie sinonime, ele sunt corelate.
Delictul civil este temeiul rapunderii si in aceasta formulare avem in vedere toate
elementele necesare pentru a a se angaja raspunderea delictuala:

Fapta ilicita
Prejudiciul
Legatura de cauzalitate
Vinovatia

Raspunderea civila delictuala evoca si consecinta delictului civil, adica nastere de obligatii
de reparare a prejudiciului suferit de victima. Raspunderea delictuala se refera la raportul
obligational care se naste cu delictul civil.
 Indiferent de sintagma, avem in vedere un izvor important al obligatiei civile (poate cel
mai important dupa clasicul contract). Astfel inteleasa, raspunderea delictuala este o sanctiune
civila. Faptuitorul e sanctionat prin repararrea la prejudicial facut. Continutul obligatiei este
patrimonial. Victim este creditorul obligatiei de reparare, debitorul e autorul delictului.
Sublinierea caracterului patrimonial e necesara pentru a face distinctia cu notiunea de
pedeapsa, fie ca e vorba de o pedeapsa civila, fie specifica dreptului penal. Ideea de pedeapsa
e esential legata de caracterul punitiv, constrangator.
Astfel, in timp ce obligatia de reparare a prejudiciului ca element al raspunderii se
transmite la mostenitori, pedeapsa (fie civila, fie penale) se aplica doar faptuitorului =>
natura juridica a raspunderii delictuale este de sanctiune civila.

Functiile raspunderii delictuale:

I. Reparatorie (satisfactorie comuna tuturor remediilor): repare a prejudiciului (functia
principala)
II. Preventiva: reprezentarea pe care o au membrii comunitatii; daca savarsesc un delict
civil vor fi obligati sa raspunda patrimonial, asa ca vor fi tentati sa nu (mai) faca.

Diferenta intre raspunderea contractuala si raspunderea delictuala

S-a discutat despre unitatea raspunderii civile, ceea ce inseamna ca elementele comune
atat raspunderii delictuale, cat si contractuale justifica o asemenea unitate. Fie ca e vorba de
raspundere delictuala, fie contractuala,s este nevoie de o intemeiere comuna (un temei, niste
conditii de indeplinit) in care regasim fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate,
vinovatia faptuitorului. Aceste elemente intemeiaza si raspunderea delictuala, si pe cea
contractuala.
Dar dincolo de aceste elemente comune exista mai multe elemente de diferentiere, astfel
incat dpdv teoretic vom avea un regim juridic specific pentru raspundere contractuala si unul
pentru raspundere delictuala.
(I) Daca ne referim la fundamentul raspunderii, fapta ilicita, in cazul raspunderii
contractuale este vorba de neexecutarea unei obligatii contractuale sau
incalcarea unei obligatii contractuale.
(II) Daca vorbim de raspundere delictuala, intr-o formulare generala, ceea ce se
incalca e obligatia generala de a nu vatama pe nimeni (neminem laedere). Aceasta
obligatie generala negativa se aseamana, dar nu se confunda!!!, cu obligatia
generala negativa corelativa drepturilor subiective absolute, intre care si drepturile
reale (adica dreptul de proprietate, toate cele 6 dezmembraminte lato sensu +
drepturile personale nepatrimoniale).

Diferenta este ca in acest caz obligatia generala corelativa nu apartine unui drept
determinat, ci este vorba de fundamentul care implica nasterea obligatiei de reparare. Aceasta
obligatie generala negativa de a nu vatama pe nimeni este circumstantiata prin normele
dreptului obiectiv, prin cutume si uzante, fie ca e vorba de dreptul intern, fie ca e vorba de
dreptul european sau chiar de norme internationale.

Acest specific al obligatiei incalcate in cele 2 tipuri de obligatii determina cateva

consecinte importante.
1. Daca tertii produc un prejudiciu partilor unui contract, acestia raspund contractual.
Partile contractului raspund una fata de alta pe temei contractual in masura in care este
o incalcare a obligatiilor nascute din acel contract.
2. Pe parcursul derularii obligatiilor contractuale, daca o parte a contractului, dincolo de
sfera acestuia, savarseste o fapta ilicita si prejudiciaza, raspunderea nu va mai fi
 contractuala. Aceasta idee este legata de continutul contractului. Este important sa
stabilim continutul contractului, pentru ca in functie de aceasta operatie vedem care
este intinderea efectelor contractului, granita dintre raspundere contractuala si
delictuala.

Art. 1272 NCCiv: in legatura cu continutul contractului se precizeaza ca obliga nu numai

la ce este expres stabilit, dar si la toate urmarile pe care partile, legea, uzantele le dau =>
trebuie sa tinem cont nu doar de clauzele contractului.

Actiunea in nulitatea unui contract are o natura delictuala

Insasi incheierea contractului, in aceasta ipoteza, a incalcat anumite norme juridice. Din
acest caz modul ilicit in care s-a incheiat contractul poate sa imbrace natura delictului civil,
fie in legatura cu ambele parti, fie in legatura cu una. Actiunea in nulitate nu e una
contractuala, ea se intemeiaza pe incalcarea legii prin incheierea contractului (contractul e
doar produsul; toate clauzele de nulitate sunt contemporane sau anterioare incheierii
contractului).
Elemente de diferentiere intre cele 2 tipuri exista si in ce priveste capacitatea pentru a
raspunde. Ambele presupun vinovatia, dar premisa vinovatiei este capacitatea. In absenta
capacitatii nu avem vinovatie. Capacitatea implica discernamantul. Sub aspectul capacitatii,
in materie contractuala, minorul raspunde de la 18 ani. In materie delictuala nu avem limita de
varsta.
Avem 2 prezumtii instituite in art 1366.
1. Neraspundere pana la 18 ani relativa.
2. Prezumtie inversa. Este prez daca minorul a implinit 14, relativa
3. In legtura cu interzisul judecatoresc: (1) functioneaza indiferent de varsta prezumtia
absentei capacitatii, prezumtie relativa; (2) prezenta pasagera a discernamantului
daca se dovedeste ca avea discernamant.

*Punerea in intarziere a debitorului

In materie contractuala e necesara punerea in intarziere a debitorului. Poate este de drept
in intarziere, iar alteori prin acceptul partilor contractante se stabileste ca nu este necesara
punerea in intarziere. In delictual nu este necesara punerea in intarziere.

*Vinovatia este necesara in ambele. Desi se raspunde in ambele cazuri pentru vinovatia
sau culpa, totusi modul de dovedire a vinovatiei este diferit in functie de formele vinovatiei:
(a) in materie delictuala, cand nu ne aflam in cazuri de raspundere obiectiva, intotdeauna
trebuie sa se faca dovada vinovatiei faptuitorului; (b) in materie contractuala, numai daca este
nevoie de intentie creditorul trebuie sa faca dovada vinovatiei debitorului; cand e vorba de
culpa, legiutorul instituie prezumtia de culpa in sarcina debitorului (art. 1548).

*Prejudiciul e comun ambelor, dar e diferit: (a) in materie delictuala se raspunde si pentru
prejudiciul previzibil, cat si imprevizibil; (b) in materie contractuala, numai pentru cel
previzibil (cu titlu de exceptie, se raspunde si pentru cel imprevizibil, doar daca debitoruls a
actionat cu vinovatie intentie sau culpa grava).

Cumulul raspunderii delictuale cu cea contractuala: Optiunea intre intre cele 2 =>
am putea intelege ca le poate cumula, combina, dar in realitate problema cumului este
problema dreptului de optiune al creditorului (drept potestativ) de a alege dintre cele 2
temeiuri ale raspunderii civile, iar rezolvarea acestei probleme tine de regula ca atat timp cat
sunt intrunite elementele raspunderii contractuale, este inlaturata raspunderea delictuala.
In realitate, victima nu are un drept de optiune intre cele 2 raspunderi. Totusi, ca exceptie, se
admite ca daca delictul civil este in acelasi timp si infractiune, iar actiunea in raspundere
civila delictuala se judeca in cadrul procesului penal, atunci victima trebuie sa foloseasca
numai temeiul delictual.
Nu e vorba de o ilegalitate sau de o constrangere, pentru ca victima nu e obligata sa
asocieze actiunea penala celei civile. Sunt insa situatii cand actiunea civila este pornita din
oficiu in procedura penala prin derogare de la principiul disponibilitatii atunci cand victima
infractor e minor. In asemenea situatii, intrucat victima nu mai poate sa aleaga intre asocierea
actiunii civile si disocierea de cea penala, din considerente de echitate, trebuie sa i se ofere
minorului dreptul de a alege intre temeiul contractual si cel delictual (o dispozitie procesuala
in favoarea minorului nu se poate converti intr-o dispozitie care sa il defavorizeze in raport cu
majorul, pentru ca i s-ar deturna finalitatea).

Tipuri de raspundere penala

I. Regula: raspunderea pentru fapta proprie

II. Exceptiile:
a. Raspunderea pentru fapta altuia (pentru minor/cel pus sub interdictie;
comitentului pentru prepus)
b. Raspunderea pentru fapta animalului
c. Raspunderea pentru fapta lucrului (in general), pentru ruina edificiului, pentru
prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea unui bun din imobil (in special)
(*uneori b si c sunt cumulate, intrand la aceeasi categorie)

I. Raspunderea delictuala pentru fapta proprie

Sedes materiae: art. 1357-1371; 1381-1395

Raspunderea pentru fapta proprie este regula. In absenta unor prevederi legale speciale,
nimeni nu poate fi obligat sa raspunda decat pentru fapta comisa.

Conditii:

1. Fapta ilicita
Necesitatatea faptei ilicite ca element al raspunderii este subliniat de art. 1349 (1), in care
sunt evocate actiunile ori inactiunile prin care faptuitorul cauzeaza prejudiciu. Pentru a vorbi
de o fapta ilicita, ea trebuie sa incalce normele dreptului obiectiv, sa vatame drepturile
subiective sau interesele legitime ale altei persoane, cauzand un prejudiciu.

2 probleme s-au pus in doctrina si in practica:

(a) Se incalca numai drepturile subiective sau SI interesele legitime ale altei persoane?
De obicei, prejudiciul rezulta din incalcarea drepturilor subiective, dar este posibil ca el sa
rezulte si din incalcarea unui interes legitim. Nu e vorba de orice interes. Pe langa
legitimitatea lor, aceste interese trebuie sa aiba o stabilitate si un continut patrimonial care sa
le apropie de configuratia unor drepturi subiective civile.
 (b) Fapta ilicita poate fi doar o actiune sau e buna si inactiunea?
Cand e vorba de o actiune, indiferent de natura ei, cat timp s-a cauzat un prejudiciu, in
principiu ea atrage raspunderea, DAR cand e vorba de o inactiune, raspunderea e anagajata
numai daca avem o norma juridica prin care in situatia data se impunea unei persoane sa
actioneze in anumit fel (inactiunea devine ilicita daca exista o obligatie legala de a actiona;
simpla pasivitate nu are caracter ilicit cam ca in penal, art. 17 codul penal).

Imprejurari in care caracterul ilicit este inlaturat:

- Legitima aparare
- Starea de necesitate
- Exercitiul unui drept subiectiv civil
- Ordinul superiorului sau permisiunea legii
- Consimtamantul victimei
- Clauzele de neraspundere

1. Legitima aparare si starea de necesitate se pot completa cu texte din codul penal.
2. Exercitiul unui drept (art. 1353)
Daca faptuitorul a exercitat un drept subiectiv, el nu raspunde, chiar daca cealalta
persoana a suferit un prejudiciu. Daca suntem in abuz de drept, daca dreptul subiectiv civil
este exercitat dincolo de limitele lui interne, chiar daca ne aflam in granitele externe, abuzul
de drept pastreaza caracterul ilicit. Raspunderea pentru abuzul de drept este o forma
particulara pentru raspundere civila delictuala.
3. Sunt situatii cand faptuitorul actioneaza din ordinul superiorului sau pentru ca legea ii
permite sa actioneze intr-un amumit fel (lege=orice norma juridica, nu doar interna,
cat si cele care sunt internalzate, deci care vin din DIP sau DUE)

Permisiunea legii avem in vedere tot sistemul de norme si avem in vedere contradictiile
intre normele juridice. Nu i se poate cere faptuitorului ca pe cont propriu sa stabileasca
concordanta intre o norma juridica si Constitutie, tratat. Trebuie sa existe un aport al instantei
de judecata. Nu se poate pretinde nici macar al unui functionar sa faca o inlaturare a normei
interne.

4. Consimtamantul victimei (art. 1355)

In materie delictuala, clauzele de neraspundere in legatura cu prejudicii produse
integritatii fizice sau psihice, sanatatii persoane nu sunt admisibile. Numai daca exista
reglementari speciale si care sa nu inlature in totalitate aceasta raspundere, atunci clauzele
respective ar putea fi primite. De asemenea, nu sunt admisibile daca e vorba de o fapta
savarsita cu intentie sau culpa grava. Ele sunt admisibile totusi daca e vorba de simpla
imprudenta sau culpa simpla, in masura in care prin fapta savarsita cu aceata forma de
vinovatie se produc prejudicii.

2. Prejudiciul (art. 1350): intemeiere legala a necesitatii existentei prejudiciului

El este rezultatul negativ ce se produce ca urmare a incalcarii normelor dreptului obiectiv,
prin savarsirea faptei ilicite.
In legatura cu prejudiciul inteles ca rezultat negativ al savarsirii faptei, s-au pus mai multe
probleme
 a) de la fapta ilicita daca el poate rezulta doar prin incalcarea unor drepturi
subiective (raspunsul e da);
b) alta problema, cea mai importanta, e legata de posibilitatea repararii patrimoniale a
prejudiciului nepatrimonial
Forma normala e aceea a prejudiciului patrimonial. Totusi, si cel nepatrimonial e
susceptibil de reparare patrimoniala? Nimeni nu contesta ca un prejudiciu nepatrimonial se
poate repara prin mijloace nepatrimoniale (sunt elemente nepatrimoniale de reparare a
prejudiciului nepatrimonial: atingerea demnitatii unei persoane printr-un articol de presa
drept la replica, dezmintire).
Chestiunea daunelor morale. In legatura cu prejudiciul nepatrimonial, trebuie sa avem in
vedere (I) ca incalcarea drepturilor subiective nepatrimoniale, de regula, determina numai un
prejudiciu nepatrimonial; (II) din reflex, e posibil insa ca incalcarea unui drept nepatrimonial
sa genereze si prejudicii patrimoniale, ce se pot repara patrimonial (dar daca e vorba doar de
un prejudiciu pur nepatrimonial, sunt admise oare si mijloace patrimoniale de reparare?).

Conceptia codului civil actual, regasita in art. 1391, ce consacra solutiile jurisprudentiale
si doctrinare propuse sub imperiul vechiului cod => acceptarea ideii repararii prejudiciului
moral, prin daunele morale (ele au o dubla semnificatie: prejudicii morale, dar si despagubiri
ce se acorda pentru repararea prejudiciului moral), adica recunoasterea posibilitatii repararii
patrimoniale a prejudiciului nepatrimonial, moral.

De fapt, nu se repara ceva moral sau ceva ce nu se poate cuantifica in bani (valori
economice), ci se repara consecintele durerii, inconvenientelor cauzate de acel prejudiciu.

Ex. pe art. 1391 (1): o persoana sufera un handicap in urma unui accident; ii va fi greu sa
se reintegreze; va avea nevoie de un scaun cu rotile, de exemplu; intr-o atare situatie,
faptuitorul va trebui sa atenueze aceasta stare neplacuta, procurand materialele necesare
(scaunul, in exemplul nostru).

Conditiile repararii prejudiciului

1. Prejudiciul sa fie cert. De regula, cel cert e cel ce s-a produs deja; poate fi cert
si cel ce nu s-a produs inca, dar se va produce inevitabil (exemplul cu accidentul: victima
ce va avea nevoie de ingrijiri medicale are dreptul sa pretinda despagubiri nu doar pentru
zilele de spitalizare trecute, ci si pentru cele ce vor veni, fiind evident ca va avea nevoie de
mai multe).
Exista posibilitatea ca, desi neprodus inca prejudiciul, sa subziste riscul ca el sa se
produca in viitor.s

2. Prejudiciul sa nu fi fost deja reparat. Nu e vorba de repararea facuta chiar de

autor (intr-o asemenea situatie nu se pune plata de doua ori). Totusi, sunt situatii in care
prejudiciul e reparat de alte persoane decat de faptuitor (sisteme de asigurari de sanatate,
impotriva accidentelor de munca: sunt sisteme publice, care indemnizeaza fix, aici autorul
va fi obligat doar la diferenta intre ce indemnizeaza statul si valoarea reala a prejudiciului;
(II) impotriva riscurilor distingem intre bunuri si persoane; la persoane, in masura in
care asigurarea nu are caracter indemnizator, de despagubire, autorul faptei ilicite va fi
obligat integral la repararea prejudiciului; la bunuri, intrucat indemnizatiile platite au
caracter reparator, autorul faptei va putea fi obligat la diferenta dintre indemnizatie si
valoarea reala, dar asiguratorul va avea un drept de regres contra autorului faptei, pentru
ceea ce a platit; cand asigurat e autorul faptei ilicite asigurare de raspundere delictuala,
 ca la proprietarii de autovehicule autorul faptei ilicite va fi obligat la diferenta dintre
valoarea reala si ce a platit compania de asigurare).
E posibil ca prejudiciul sa fie reparat de un tert. Ramane aici de vazut intentia repararii
prejudiciului. Daca tertul a vrut sa faca o liberalitate pentru victima (fara caracter
reparator), autorul faptei ilicite va fi obligat la plata integrala. Daca, dimpotriva, tertul a
platit pentru autor, atunci autorul va fi obligat la diferenta dintre prejudiciul real si ce a
platit tertul.

Principiile ce carmuiesc repararea prejudiciului

1. Repararea integrala (damnum emergens; lucrum cessans; prejudiciul cert, riscul;

prejudiciul previzibil si cel imprevizibil)

2. Repararea in natura (cel mai bine, victima ar trebui pusa in situatia anterioara
restitutio in integrum).

3. Repararea prin echivalent (de cele mai multe ori, de fiecare data cand nu se
poate pune victima in situatia anterioara, ca si cand nu ar fi avut loc fapta).
Despagubire prin echivalent suma de bani. Poate fi ori globala, ori intr-o suma de
bani platita periodic (de obicei si pentru prejudiciile produse in viitor).

Importanta: autoritatea de lucru judecat a hotararii prin care s-a dispus repararea (avem
fie reparare amiabila, fie judiciara). Daca suntem pe ipoteza a doua si s-a acordat o
despagubire globala, ea are autoritate deplina, nemaiputandu-se reveni (doar daca in viitor
apare un alt prejudiciu ca urmare a aceleiasi fapte, se pot acorda despagubiri pentru acest
element nou); daca avem despagubiri periodice, hotararea are o provizorie autoritate de lucru
judecat (in sensul ca se bucura de autoritate cat timp nu se schimba conditiile ce au stat la
baza acordarii despagubitilor periodice; chestiunea despagubirilor periodice e mereu supusa
reviziuirii ex.: victima se vindeca, acest caz nemaijustificand plata despagubirilor in sarcina
autorului faptei ilicite) => aici, despagubirile se pot elimina, diminua sau chiar mari.

Diferite forme de reparare cand prin prejudiciu e atinsa integritatea/sanatatea persoanei

sau prin care se produce decesul persoanei (art. 1387-1393). Aici vedem raporturile dintre
legiferare si doctrina/jurisprudenta ultimele doua, prin interpretari succesive, contureaza
gradual solutiile care capata valoare cvasinormativa.

3. Legatura de cauzalitate (Nu e o problema de drept, ci una filozofica )

1. Problema selectiei faptei ilicite cu valoare cauzala din multitudinea de fapte
cauzele anterioare prejudiciului (nu se pot selecta decat actiuni/inactiuni omenesti,
nu cauze naturale, desi acestea se pot asocia cu manifestarile omenesti)
2. Din manifestarile omenesti anterioare prejudiciului, numai unele au valoare de
cauza sau de conditie (cele importante, care nasc situatia, o influenteaza de asa
natura incat fara ele prejudiciul nu s-ar mai fi putut retine).
Uneori, legiuitorul intervine si indica el criteriul de selectie. De regula, el precizeaza
valoarea cauzala a unor actiuni/inactiuni, mai ales in materie penala (contributia autorului, dar
si a instigatorilor, complicilor, favorizatorilor tainuitorilor etc.) => aici vor raspunde nu doar
autorii, ci si coautorii, instigatorii, complicii, favorizatorii
3. Raritatea cauzei unice de foarte putine ori avem o singura cauza; avem ce se
numeste un complex cauzal (fie apartinand aceleiasi persoane, fie apartinand unor
 persoane diferite). Identificarea complexului cauzal presupune sa dam valoare
cauzala nu doar cauzelor (directe, indirecte; principale, secundare; imediate,
mediate), ci si conditiilor.
Cand mai multe persoane au contribuit la prejudiciu, ele vor raspunde impreuna
mereu. Importanta vadita in situatia repartizarii concrete a sarcinii fiecaruia.

4. Vinovatia
Alegerea unei optiuni din mai multe de catre o persoana tine de doua elemente: unul
intelectiv (trebuie sa ai reprezentarea virtuala a realitatii; sa stii despre ce e vorba depinde de
stagiul de cunoastere a societatii, in general, dar si in particular; importanta: standardul de
comportament pentru a stabili vinovatia, mai ales cand e vorba de culpa, la intentie nefiind
relevant; doar la culpa analizam daca a cunoscut sau daca trebuia si putea sa prevada) si unul
volitiv (are in vedere libertatea persoanei, in sensul de a fi in afara oricarei forte de
constrangere fizica sau morala)
=> ori de cate ori vor fi elemente ce inlatura fie posibilitatea de reprezentare corecta a
realitatii, fie libertatea volitiva, faptuitorul nu va raspunde
=> cauze ce inlatura raspunderea: forta majora, cazul fortuit, fapta victimei, fapta unui
tert (in masura in care acestea doua sunt asimilate primelor doua)

*Totusi, unele inlatura in egala masura si vinovatia, si legatura de cauzalitate (mai ales
la forta majora; odata inlaturata cauzalitatea, vinovatia nu se mai pune => intai ma uit la
cauzalitate, apoi la vinovatie).

*In materie delictuala, se raspunde indiferent de gradul de vinovatie (diferenta de

penal). In penal, vinovatia are consecinte asupra declansarii si intinderii raspunderii. In civil
delictual se raspunde si pentru cea mai mica forma de vinovatie.

*Raportul dintre vinovatie si discernamant/capacitate. Ele sunt o premisa a vinovatiei.

Desi o persoana nu are discernamant (deci nu are vinovatie, deci nu ar trebui sa raspunda),
uneori, din considerente de echitate, va putea fi obligata la raspundere, la despagubire si la
repararea prejudiciului. De fapt, e vorba de o obligatie de reparatie intemeiata pe ideea de
echitate, nu de raspundere art. 1367 [la (2) nu se inlatura deloc, doar e betie voluntara];
1368 despagubirea nu mai trebuie sa acopere integral prejudiciul (tocmai ca nu mai e
vinovatie => obligatie intemeiata pe echitate; tinand seama de echitate, se poate accepta o
proportie intre despagubire si prejudiciu, asa incat despagubirea poate fi mai mica decat
prejudiciu; se tine seama de starea patrimoniala a partilor NICIODATA nu se tine seama de
ea la raspunderea civila delictuala propriu-zisa).

5. Proba raspunderii delictuale presupune verificarea a 2 seturi de conditii

1. Conditiile obiective (fapta ilicita, prejudiciul, cauzalitatea)
2. Conditia subiectiva (vinovatia)

1. Cele obiective pot fi dovedite prin orice mijloc de proba; nicio restrictie.
2. In principiu, nu e nicio restrictie nici la vinovatie. Fiind totusi un element
subiectiv, nu e posibila proba directa
Ne folosim de prezumtii simple=rationamente ale judecatorului (context, imprejurari),
pornind de la elemente obiective

6. Raspunderea persoanei juridice

 Fiind o entitate abstracta, angajarea sa in raspundere delictuala e posibila doar daca fapta e
savarsita de organele de conducere (ele antrenand vointa persoanei juridice). Cel interesat se
poate intoarce si impotriva persoanei fizice din conducerea persoanei juridice, pentru fapta
proprie. Oricum, daca raspunde, persoana juridica are drept de regres contra persoanei ce
ocupa functia de conducere.
Chestiunea vinovatiei persoanei juridice nu poate fi separata de vinovatia persoanelor
fizice care o compun, fara a se confunda cu aceasta din urma!!!

12.11.2014
Curs VI
Niciun citat de data asta

In materie delictuala, regula este raspunderea pentru fapta proprie. Si unde avem o regula,
avem mai multe exceptii...

II. Raspunderea delictuala pentru fapta altei persoane1

Aceasta forma de raspundere delictuala se angajeaza atunci cand persoana chemata sa

raspunda nu a savarsit ea insasi fapta ilicita, ci o alta persoana.
Desi in NCCiv ar parea sa fie mentionate doar 2 forme de raspundere delictuala pentru
fapta altuia, ele sunt 3:
(a) avem in mod clar reglementata raspunderea comitentilor pentru prepusi in art. 1373
CCiv si
(b) pe de alta parte in art. 1372 se reglementeaza raspunderea pentru fapta minorului sau
a celui pus sub interdictie
(c) a 3-a forma de raspundere este reglem tot in art. 1372, care deci reglementeaza 2
forme de raspundere pentru fapta altuia. In art. 1372 (3) se face disctinctie intre parinti si
tutori, pe de o parte, si celelalte persoane care au obligatia de supraveghere a minorului =>
vom avea de fapt mai intai (I) raspunderea parintilor si a tutorilor pentru minorii, respectiv
persoanele puse sub interdictie, dupa care (II) vom avea raspunderea celor care au obligatia de
supraveghere a minorilor si a celor pusi sub interdictie.

II. 1. Raspunderea parintilor si a tutorilor pentru minori si persoane puse sub

interdictie

A. Sedes materiae: art. 1372 CCiv., cu referire speciala la art. 1372 (3), teza a II-a

B. Domeniul de aplicare: el este conturat prin notiunile care sunt folosite in text: parinti,
tutori, minori si persoane puse sub interdictie.
*Parintii raspund impreuna NCCiv e in deplin accord cu principiul constitutional al
egalitatii sotilor. In litera VCCiv, initial se prevedea raspunderea tatalui pentru ca la 1864
era o inegalitate intre soti, dar odata ce s-au adoptat constituiile care prevedeau principiul
egalitatii intre soti, practica a spus ca amandoi raspund.

1
Pentru punctul I, supra, v. pag. 35 Raspunderea delictuala pentru fapta proprie
 E vorba de parinti, indiferent daca minorii sunt din casatorie, din afara casatoriei sau
daca sunt adoptati. Cand adoptia este cu efecte restranse, vor raspunde si parintii naturali, si
parintii adoptivi.
*Tutorii: fie ca este vorba de persoane puse sub interdictie, fie minori in imprejurari
speciale, exista posibilitatea insitutirii unui reprezentant legal, tutorele, care va raspunde ca
parintii. E inovatia NCCiv, pentru ca in VCCiv raspundeau numai parintii. In orice caz, sub
noul cod nu vor raspunde institutiile de ocrotire (ele vor putea raspunde pentru fapta proprie,
daca sunt intrumite conditiile pentru fapta proprie in sarcina lor). *Instituiile de ocrotire vor
putea raspunde eventual pe temeiul obligatiei de supravehere tot raspundere pentru fapta
altei persoane, dar distincta de cea de aici.
*Minorii si cei pusi sub interdictie: raspund de la varsta majoratului, adica la
implinirea varstei de 18 ani sau prin efectul casatoriei de la 16 ani. Cel care a devenit major
prin casatorie nu va putea fi reper pentru angajarea raspunderii parintilor sau a tutorilor [adica
cel care in mod normal nu ar trebui sa aiba capacitate deplina de exercitiu, dar o dobandeste
anticipat (are 16 ani si se casatoreste), nu va raspunde pentru fapta altuia a copilului sau la
fel ca un parinte de 26 de ani].
*Interzisii: daca ne aflam in prezenta unei hotarari judecatoresti prin care o persoana a
fost pusa sub interdictie in acel moment, capacitatea de exercitiu este inlaturata (de asemenea
persoane este vorba aici)
Spre deosebire de VCCiv, nu se mai cere conditia comunitatii de locuinta intre parinti
si minori!!!

C. Fundamentarea acestei raspunderi

Suntem in prezenta unei exceptii, care se justifica in acest caz astfel: fundamentul are
in vedere autoritatea parinteasca, mai exact intrucat au obligatia parinteasca, parintii si tutorii
cand este cazul SAU, daca e vorba de persoane puse sub interdictie majore, tutorii au practic
puterea sa exercite toate drepturile; aceasta putere speciala a parintilor si a tutorilor justifica
raspunderea lor pentru faptele savarsite de minori si de cei pusi sub interdictie.
Asadar, intr-un caz este vorba despre autoritatea parinteasca; in celalalt caz, daca este
vorba despre tutorele unei persoane minore, nu si al unei persoane majore, este vorba despre
exercitarea tot a autoritatii parintesti. Aceasta fundamentare explica diferenta dintre
raspunderea (a) parintilor si a turorilor pentru faptele minorilor pe de o parte si (b)
raspunderea celor care au obligatia de supraveghere a minorilor ori a persoanelor puse sub
interdictie, pe de alta parte. Mai exact, fundamentul raspunderii parintilor si a tutorilor
pentru faptele minorilor este mult mai larg decat fundamentul celor care au obligatia de
supraveghere. In ultimul caz este vorba doar despre o singura obligatie (de supraveghere), pe
cand continutul autoritatii parintesti nu se reduce la obligatia de supravgeghere, CI include
numeroase obligatii, dintre care cele mai generale sunt obligatia de crestere si obligatia de de
educare.
Importanta: aceasta diferenta de fundament are consecinte pe taramul imprejurarilor
care exnonereaza de raspundere.s

D. Conditiile raspunderii parintilor

Ele-s conditii generale, care se analizeaza in persoana minorului sau a celui pus sub
interdictie, ce sunt tocmai conditiile raspunderii pentru fapta proprie, cu exceptia vinovatiei:
=> Prejudiciu
=> Fapta ilicita a minorului sau a celui pus sub interdictie
=> Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejucidiu
 NU se cere si vinovatia minorului sau a celui pus sub interdictie, pentru ca ratiunea
raspunderii este tocmai aceasta, minorul si cel pus sub interdictie nu au discernamant sau de
cele mai multe ori nu au, desi pasager s-ar putea sa aiba. Aceasta forma de raspundere a fost
instituita pentru a acorda o forma de protectia speciala. Daca s-ar cere conditia vinovatiei,
ratiunea acestei forme de raspundere pentru fapta altuia ar fi anihilata.
Sunt si conditii speciale:
=> Autorul prejudicului trebuie sa fie un minor sau o persoana pusa sub interdictie
=> Trebuie sa existe calitatea de parinte sau de tutore

E. Imprejurarile care inlatura raspunderea

Acestea pot fi analizate in legatura cu minorul sau cel pus sub interdictie sau pot fi
analizate in legatura cu parintele sau tutorele.
E1 In prima situatie putem avea in vedere numai imprejurari care inlatura raportul de
cauzalitate sau care inlatura caracterul illicit al faptei (NU vor avea relevanta imprejurarile
care inlatura vinovatia, pentru ca vinovatia minorului sau a celui pus sub interdictie nu este o
conditie pentru raspundere in acest caz!)
E2 Imprejurarile care se refera la parinti sau tutori: este vorba despre dovada foarte greu
de realizat a imprejurarii ca parintii sau tutorii au facut tot ce erau nevoiti sa faca, si-au
indeplinit toate obligatiile care intra in continutul autoritatii parintesti si cu toate acestea nu au
putut impiedica fapta. O asemenea dovada este greu de facut, daca nu chiar imposibil. Altfel
spus, legiuitorul a vrut sa limiteze la minimum posibil incercarea parintilor sau a tutorilor de a
inlatura raspunderea care le revine => este discutabil daca se mai poate vorbi de vreo urma de
vinovatie in conduita parintilor sau a tutorilor, iar fundamentul acestei raspunderi pe obligatia
din autoritatea parinteasca arata ca, de fapt, simpla calitate de parinte sau tutore este
suficienta pentru a se angaja raspunderea.

F. Efectele acestei raspunderi

Daca s-au dovedit cerintele generale sau speciale, daca nu exista imprejurari care sa
inlature raspunderea, se naste obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina parintelui sau a
tutorelui. Victima va putea sa porneasca actsiune in raspundere delictuala impotriva parintilor
care raspund solidar, respectiv impotriva tutorelui.
In masura in care in mod exceptional minorul sau cel pus sub interdictie a avut
discernamant in momentul savarsirii faptei, victima se poate indrepta si impotriva acestuia,
DACA face dovada vinovatiei acestuia, dar raspunderea minorului va fi pentru fapta proprie.
Intr-o asemenea situatie, victima ar mai putea sa faca o actiune impotriva ambilor (contra
parintilor si minorului/contra tutuorilor si minorului), caz in care toti vor raspunde solidar. Tot
intr-o asemenea situatie, daca parintii sau tutorii au acoperit prejudiciul, au o actiune in regres
impotriva minorului (evident, vorbim de ipoteza in care minorul ar avea discernamant).

II. 2. Raspunderea celor care au obligatia sa supravegheze un minor sau o persoana

pusa sub interdictie
In acest caz, temeiul obligatiei de supaveghere poate fi legal, contractual sau judiciar. Este
ceea ce spune expres art. 1372(1) => A. sedes materiae: art. 1372 CCiv.
B. Domeniul de aplicatie este conturat cu ajutorul notiunilor de persoana responsabila si
minor sau persoana pusa sub interdictie.
Persoana responsabila are o obligatie de suravgehere, indiferent de temeiul acestesia.
Avem in vedere in aceasta situatie, de regula, profesorii, institutorii, bonele, maistrul, dar si
orice alta persoana careia ii revine obligatia de supravgehere a unui minor sau a unei persoane
puse sub interdictie.
 C. In ceea ce priveste fundamentarea raspunderii, in acest caz nu mai este vorba despre
autoritatea parinteasca, ci numai despre obligatia (legala, conventionala sau judiciara) de
supraveghere. Faptul ca fundamentul acestei raspunderi e mai restrans faciliteaza posibilitatea
persoanei responsabile de a se exonera [art. 1372(3): in aceasta situatie trebuie doar dovada
ca, desi s-a facut tot ce era normal pentru indeplinirea obligatiei de supraveghere, totusi
minorul sau interzisul judecatoresc a savarsit fapta prejudiciabila].

C. Conditiile raspunderii celor ce aveau obligatia de supraveghere:

C1 Conditii generale: sunt conditiile raspunderii delictuale pentru fapta proprie, analizate
in persoana minorului sau a celui pus sub interdictie:
=> fapta ilicita
=> prejudiciul
=> raportul/legatura de cauzalitate.
*Nici in acest caz NU se cere vinovatia: art. 1372(2) CCiv. => prin ipoteza, o asemenea
raspundere este prevazuta de legiuitor tocmai pentru cazurile in care cel care a savarsit fapta
ilicita nu are discernamant. Si aici este forma de protectie pentru victima prejudiciului.
C2 Conditii speciale:
=> autorul faptei trebuie sa fie un minor sau o persoana pusa sub interdictie si
=> fapta ilicita trebuie sa fie savarsita in perioada in care minorul sau cel pus sub
interdictie se afla sub supraveghere sau trebuia sa se afle sub supraveghere.
Ex.: un profesor raspunde pentru perioada in care elevul e la scoala sau ar fi trebui sa fie la
scoala (este vorba despre ipotezele in care copilul a venit mai intai la scoala si apoi a chiulit,
ca daca nu a venit la scoala atunci proful sau invatatorul nu mai este responsabil, ci ne
intoarcem la parinte sau tutore; acum intelegem de ce la orice invoire de la ore din
scoala/liceu, profii se grabeau sa puna absente; daca in timpul invoirii noi furam ceva, de
exemplu, lor li se angaja raspunderea pentru ca aveau obligatia sa ne supravegheze ).

Daca sunt indeplinite conditiile generale si cele speciale, posibilitatea celui care are
obligatia de supraveghere de a se exonera este facilitata de faptul ca trebuie sa probeze doar
ca a facut tot ce putea sa impiedice rezultatul, adica fapta minorului/interzisului, pe temeiul
obligatiei de supravghere, dar ca totusi s-a savarsit fapta ilcita. Sarcina probei e mai usoara si
posibila fata de forma de raspundere de mai sus v. supra, a parintilor/tutorilor.
Daca NU s-a facut dovada imprejurarii exoneratoare de raspundere relativa la persoana
responsabila sau chiar la fapta illicita, se naste obligatia de reparare a prejudiciului in sarcina
persoanei responsabile (este efectul principal al acestei raspunderi).
Si in acest caz victima s-ar putea indrepta si impotriva minorului sau a celui pus sub
interdictie daca acesta a avut discernamant in momentul savarsirii faptei. Este posibila si
angajarea raspunderii solidare a persoanei responsabile SI a minorului/interzisului (caz in care
cei doi raspund solidar) SAU actiune in regres pentru recuperarea valorii prejudiciului.

Exista o interferenta intre aceste 2 forme de raspundere pentru fapta altei persoane: si
intr-un caz, si intr-altul, fapta ilicita e savarsita de un minor sau de o persoana pusa sub
interdictie. Ipoteza de baza: sa fie vorba despre un minor. Cand e vorba despre un minor
concurs intre raspunderea parintilor si a tutorilor (I) si raspunderea altei persoane
responsabile, exemplul cu proful (II).

***Daca elevul minor savarseste fapta ilicita cand este la scoala, cine raspunde?
 Acest concurs de raspunderi se rezolva conform urmatoarelor reguli: raspunderea
parintilor sau a tutorilor pentru persoana minorului este o raspundere generala si
subsidiara, iar raspunderea celor care au obligatia de supraveghere este o raspundere
speciala si principala => ori de cate ori sunt intrunite conditiile pentru a se angaja
raspunderea persoanelor care au obligatia de supraveghere, este exclusa raspunderea parintilor
sau a tutorilor pentru copii.

***Ce se intampla daca proful face dovada ca, desi a facut tot ce ii statea in putinta, nu a
evitat faptul prejudiciabil?
Renaste raspunderea parintilor/tutorilor: este o raspundere generala si subsidiara, fondul
general al raspunderii, care ramane valabil ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea
persoanelor care au obligatia de supraveghere. Aceasta solutie, pentru a curma toate
controversele de sub VCCiv, este expres prevazuta in art. 1374(1) NCCiv.

II. 3. Raspunderea comitentilor pentru prepusi

A. Sedes materiae: art. 1373 CCiv.

B. Domeniul de aplicatie: avem in vedere notiunile folosite comitent si prepus

(indica raportul de prepusenie).
Raportul de prepuenie2: art. 1373(2) CCiv. este comitent cel care in virtutea unui
contract sau in temeiul legii exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui
care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia
=> definitoriu pentru raportul de prepusenie este ca avem 2 persoane: comitentul si
prepusul, dintre care una (prepusul) este subordonata comitentului, supravegheata,
directionata de acesta, intrucat functiile sau insarcinarile pe care le indelineste sunt in
interesul comitentului sau al altei persoane care are legatura cu comitentul sau care este
desemnata de comitent. Cu alte cuvinte, ideeea de subordonare este de esenta raportului de
prepusenie. Plecand de la aceasta idee, trebuie sa observam ca temeiul raportului de
prepusenie poate fi (a) ori intelegerea dintre comitent si prepus (adica un contract, o
conventie), fie (b) existenta unei obligatii legale. De cele mai multe ori este vorba despre un
contract de munca.
Ce se intampla insa daca persoana este detasata? In acest caz cel la care a fost detasat
salariatul, intrucat va exercita controlul, directia, supravegherea, va deveni el insusi comitent.
In mod exceptional ar putea ca temeiul raportului de prespusenie sa fie un contract de
mandat, in masura in care se prevede in contract ca mandatarul e supus in activitatea sa
mandantului. Sau in cazul contractului de antrepriza, daca in el se precizeaza ca
antreprenorul se subordoneaza beneficiarului, deci nu are autonomia in exercitarea atributiilor
sale. Sau la locatiune, daca in contract se prevede ca sublocatarul e subordonat locatorului.

Ipoteza tipica pana la revizuirea Constitutiei din 2003 era ipoteza militarului in termen,
dar din 2003 s-a prevazut ca serviciul militar nu mai este obligatoriu => intr-o asemenea
situatie, intre militar si unitatea din care face parte este un raport de prepsusenie intemeiat pe
un contract; numai in mod exceptional s-ar putea vorbi de obligatia legala ca temei al
raportului de prepusenie, cand in situatii de urgenta (de razboi, asediu, calamitati etc.)
redevine obligatoriu serviciul militar.

2
Cineva citea prepusenie, cu S )))
 C. Fundamentarea acestei raspunderi: sub imperiul VCCiv., fundamentul raspunderii
comitentului a evoluat intr-un mod foarte interesant, de la ideea de culpa la ideea de garantie.
1) Mai intai s-a spus ca este vorba despre o culpa a comitentului, intrucat el nu a stiut
sa isi aleaga bine prepusul: culpa in eligendo (culpa, greseala in alegere).
2) Ulterior, s-a spus ca este vorba despre o culpa in supravegherea prepusului; daca il
supravegehea si controla mai atent comitentul nu ar mai fi avut surpriza sa constate ca
prepsusul savarsise o fapta ilicita: culpa in vigilando (culpa, greseala in supraveghere).
3) Apoi s a spus ca e o prezumtie de culpa in sarcina comitentului, ca apoi sa se afirme
ca aceasta prezumtie care initial era considerata relativa a devenit absoluta.

S-a observat ca a vorbi de o prezumtie absoluta de culpa este totusi echivalent cu a

spune ca nu mai conteaza deloc culpa!!!, moment in care in doctrina si-a gasit o alta
fundamentare a acestei raspunderi, pe ideea de garantie, lato sensu: intrucat interesul realizat
prin activitatea prepusului este al comitentului, atunci este firesc ca el, comitentul, sa
garanteze pentru riscul introdus in societate prin activitatea preupusului => nu mai e vorba
despre ideea de culpa, ci despre ideea de garantie intr-un sens special diferit sensul de cel
din materia garantiilor obligatiilor, pentru ca aici nu este vorba despre drepturi reale de
garantie (ipoteca, gaj, privilegii), ci despre o idee generala de garantie, care functioneaza
numai in masura in care prepusul a savarsit o fapta ilicita si atunci tertul, care este victima
faptei ilicite, trebuie sa fie despagubit de cel care garanteaza pentru prepus.

4) Din acest moment s-a vorbit de asa-numita raspundere obiectiva regula este ca
raspunderea se intemeiaza pe vinovatie: si in CCiv. avem art. 1547, care vorbeste in general
de raspunderea debitorului contractual sau delictual. Raspunderea fara vinovatie sau asa-
numita raspundere obiectiva, in realitate, nu mai este o raspundere, numai printr-o metafora o
numim raspundere. De fapt, este vorba despre un raport juridic distinct, care, desi are in
continut aceeasi obligatie de reparare a prejudiciului ca si raportul de raspundere delictuala
propriu-zis, totusi aceasta obligatie nu se mai intemeiaza pe ideea de vinovatie a faptuitorului,
ci pe ideea de echitate (este echitabil ca un comitent sa raspunda pe temeiul acestei idei de
garantie pentru prejudiciul savarsit de prepusul sau).

D. Conditiile raspunderii comitentului:

D1 Conditiile generale se analizeaza in persoana prepusului:
=> Fapta ilicita
=> Prejudiciul
=> Raportul/legatura de cauzalitate
=> Vinovatia prepusului!!! [sub imperiul VCCiv. aproape in unanimitate doctrina aprecia
ca e necesara vinovatia prepusului; jurisprudenta era unanima in acest sens; in art. 1373
NCCiv nu mai este reluata ideea din art. 1372(2) => per a contrario, conditia vinovatiei
prepusului este necesara]

D2 Conditii speciale:
=> Existenta raportului de prepusenie
=> Fapta ilicita sa fi fost savarsita de prepus in legatura cu atributiile sau cu scopul
functiilor incredintate [zice art. 1373 (1) CCiv]

Prepusul primeste de la comitent niste functii, aceste functii avand un scop si un continut.
Scopul exprima interesul comitentului sau al persoanei desemnate de acesta. Continutul este
dat de atributiile pe care le are prepusul in exercitarea functiilor incredintate.
 In raport cu atributiile si scopul functiilor incredintate, intalnim mai multe ipoteze:
a. fapta ilicita a prepusului are legatura si cu atributiile functiei, si cu scopul
functiei
Ex1: un sofer pe un camion care lucreaza pentru o companie de transport are atributia
de a transporta material intre doua localitati in scopul satisfacerii intereselor angajatorului si
cu aceasta ocazie savarseste un accident de circulatie si exista o victima; comitentul raspunde.

b. fapta ilicita are legatura cu atributiile functiei, dar atributiile sunt exercitate nu
in scopul functiei, ci prin deturnarea scopului functiei
Ex2: reluam Ex1, dar cu modificarea ca soferul face un ocol pe la el pe acasa si cu
ocazia aceea savarseste un accident. Intr-o atare situatie, chiar daca fapta e savarsita cand
scopul functiei nu mai exista, pentru ca are legatura cu atributiile, comitentul tot va raspunde.
E posibil ca prepusul sa depaseasca atributiile functiei, dar sa lucreze in interesul
comitentului, adica sa respecte scopul functiei. Raspunde comitentul.

c. fapta nu are legatura nici cu atributiile, nici cu scopul: nu se lucreaza nici in

intersul comitentului, nici pentru o persoana desemnata de comitent => comitentul nu va
raspunde, pentru ca fapta este dincolo de conditia ceruta de 1373(1) (in partea finala textul
vorbeste despre atributii SAU despre scop => nu e nevoie de o dubla legatura)!

Plecand de aici, tragem o consecinta privind intepretarea art. 1373(3): se sporesc

posibilitatile de exonerare a comitentului:
(a) daca fapta are legatura cu scopul functiei, dar victima a cunoscut ca atributiile erau
depasite, nu va raspunde comitentul;
(b) daca se dovedeste (de catre comitent) ca exista o imprejurare ca starea de
necesitate care inlatura un element al raspunderii in persoana prepusului care inlatura (I)
caracterul illicit al faptei prepusului, (II) vinovatia prepusului sau (III) raportul de cauzalitate
dintre fapta prepusului si prejudiciu;
(c) daca se dovedeste (de catre comitent) ca exista un caz de forta majora care practic
inlatura orice idee de cauzalitate intre prepus si prejudiciu si intre comitent si prepus
(prejudiciul e rezultatul altei cauze decat fapta prepusului).

E. Efectele acestei forme de raspundere

Daca sunt indeplinite conditiile generale si cele speciale, daca nu intervin imprejurari
exoneratoare de raspundere, efectul consta in nasterea obligatiei de reparare a prejudiciului
de catre comitent.
Acesta este efectul principal, dar este efect principal in raportul dintre victima si
comitent. *In acest plan trebuie sa observam ca victima are un drept de a alege: ea se poate
indrepta numai impotriva comitentului pe temeiul art. 1373 CCiv., dar poate sa il cheme in
judecata in acelasi timp si pe prepus pentru fapta proprie, caz in care raspunderea comitentului
si a prepusului devine o raspundere solidara.
*Cand prejudiciul este savarsit de mai multe persoane, acestea raspund solidar fata de
victima. Victima ar putea sa cheme in judecata numai pe prepus, dar intr-o asemenea ipoteza
isi reduce posibilitatea de a obtine despagubiri daca prepusul ar fi insolvabil.
*In masura in care comitentul a platit despagubiri catre victima se pune problema
regresului comitentului impotriva prepusului pentru ceea ce a platit. Regresul comitentului
este integral, pentru ca pana la urma fapta ilicita este a prepusului, comitentul nu raspunde
pentru fapta proprie, ci pentru fapta prepusului si este echitabil ca dupa ce victima a fost
despagubia, comitentul sa recupereze valoarea pagubei de la cel care este efectiv vinovat de
savarsirea faptei. Comitentul ar fi vinovat doar moral, ca a ales in realizarea scopului sau o
persoana neglijenta, care a cauzat acest prejudiciu.
In acest sens, in art. 1384 (1) CCiv se precizeaza ca cel care raspunde pentru fapta
altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul => ***prepusul s-ar putea
apara fata de comitent in actiunea in regres, spunand ca a existat chiar propria fapta a
comitentului care l-a determinat sa savarseasca fapta ilicita cauzatoare de prejudicii. Prin
ipoteza, insa, prepusul nu s-ar putea apara invocand nevinovatia sau o cauza care
inlatura caracterul illicit al faptei, intrucat daca initial comitentul a fost obligat la
despagubire, inseamna ca aceste cerinte au fost analizate in persoana prepusului si deja sunt
verificate => este important ca in procesul in care comitentul e chemat sa raspunda el sa il
cheme in garantie pe prepus, pentru ca hotararea pronuntata sa ii fie opozabila, sa aiba
autoritate de lucru judecat (res iudicata pro veritate accipitur/habetur, ca la procedura penala)
si fata de prepus.

Sunt mai multe imprejurari care au relevanta in raportul dintre comitent si prepus si in
legatura cu actiunea in regres.
Cand sunt mai multi comitenti, fiecare avand un prepus, iar fapta ilicita e savarsita de
prepusi impreuna: NCCiv zice ca, intr-o asemenea ipoteza, fiecare comitent raspunde numai
pentru partea de prejudiciu cauzata de propriul prepus; solutia este echitabila pentru ca daca
raspunderea se intemeiaza pe ideea de garantie, fiecare comitent garanteaza numai pentru
fapta propriului prepus, nu si pentru prepusii altor comitenti. In schimb, fata de victima, toti
prepusii raspund solidar, indiferent daca ei sunt legati de comitenti diferiti.

Ce se intampla cand sunt mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, iar ei cauzeaza
impreuna prejudiciul? Fata de victima comitentul va raspunde, ca pana acum, integral, dar in
actiunea in regres impotriva prepusilor nu mai beneficiaza de solidaritate, conform art 1384
(3) teza a II-a, finala: de la in toate cazurile pana la regresul => regresul se poate
exercita impotriva fiecarui prepus pentru partea de prejudiciu cauzata de el => ideea
divizibilitatii raspunderii prepusilor in raport cu comitentul in actiunea in regres.

III. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de animale sau de

lucruri (+ruina edificiului)

Si in acest caz este vorba despre o exceptie de la regula potrivit careia se raspunde pentru
fapta proprie. Exista insa ratiuni pentru care legiuitorul a prevazut aceste exceptii de la regula.

III. 1. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de lucruri, in

general

A. Sedes materiae: art. 1376 si 1377 CCiv.

B. Domeniul de aplicare este unul dintre cele mai largi, dar care pune si probleme
serioase, din cauza mai multor notiuni ce-l contureaza (lucru, paza juridica, paza
materiala, cauzare de catre lucru a prejudiciului, persoana responsabila)

notiunea de lucru: cea mai laconica definitie; avem in vedere orice lucru, cu exceptia
acelora pentru care legea prevede o raspundere speciala => nu vor intra in sfera de aplicatie a
acestei raspunderi (I) edificiul ruinat ca urmare a lipsei de intretinere/a unui viciu de
constructie (raspundere speciala in art. 1378), (II) animalele (raspundere speciala in art
1375), (III) lucrurile aruncate sau cazute dintr-un imobil (raspundere speciala in art 1379),
(IV) aeronavele (raspundere in lege speciala); (V) instalatiile nucleare (reglementare
speciala pentru accidentele nucleare).
Toate celelalte lucruri insufletite sau neinsufletite, cu dinamism propriu sau fara
dinamism propriu, periculoase sau nepericuloase vor intra in sfera de aplicare a notiunii de
lucru in sensul art. 1376 CCiv.

notiunea de paza juridica si notiuni corelative (paza materiala): trebuie avut in

vedere art. 1377 CCiv; textul consacra ceea ce sub imperiul VCCiv era denumit criteriul
directiei intelectuale asupra lucrului = e vorba despre controlul independent si supravegherea
lucrului de catre paznicul lui (notiuni folosite expressis verbis in art. 1377).

*Avem o prezumtie de paza juridica in sarcina proprietarului lucrului. Aceasta

prezumtie poate fi rasturnata in masura in care proprietarul a transmis paza juridica altei
persoane/in masura in care paza juridica a fost uzurpata de alte persoane.
Ex.: proprietarul constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate; de regula,
titularul dezmembramantului va avea control independent si supravegherea lucrului. Zicem
de regula fiindca s-a facut distinctie in doctrina pe baza unor cazuri din jurisprudenta intre
paza juridica a structurii lucrului si paza juridica a folosintei lucrului. S-a plecat de la un
caz din practica judiciara in care s-a prabusit un lift intr-un bloc, iar liftul era numai in
uzufructul asociatiei de proprietari; s-a spus ca, intrucat accidentul cauzat prin prabusirea
lucrului a fost cauzat de un viciu de structura si nu de modul de folosinta, va raspunde nudul
proprietar, iar nu uzufructuarul => uneori paza juridica este scindata in paza juridica a
structurii lucrului si paza juridica a folosintei lucrului.

*De asemenea, este posibil ca paza juridica sa nu se intemeieze pe un drept, ci pe o

simpla situatie de fapt (ne reamintim posesia ca stare de fapt). Posesorul, care stapaneste
pentru el, este paznic juridic, chiar daca nu are un drept asupra lucrului. Mai mult, chiar
poosesorul uzurpator hotul sau talharul este paznic juridic, intrucat este limpede ca are o
putere independenta, un control independent asupra lucrului si nu mai foloseste lucrul => in
toate cazurile important este sa existe o autonomie care defineste paza lucrului, sa existe un
control autonom si o supraveghere din partea celui care are lucrul.
Daca cel care are lucrul il stapaneste pentru altul, lucreaza pentru altul (cazul
detentorului precar), nu mai e vorba despre paza juridica, ci paza materiala. Numai paznicul
juridic raspunde conform art. 1376 CCiv, dar paznicul material ar putea raspunde daca sunt
intrunite conditiile raspunderii pentru fapta proprie (e un alt temei al raspunderii, nu mai e
raspundere pentru fapta lucrului)

notiunea de cauzare de catre lucru a prejudiciului

Este importanta, pentru ca trebuie sa facem distinctia intre fapta omului si fapta lucrului.
Daca prejudiciul este cauzat prin fapta omului, atunci se angajeaza raspunderea pentru fapta
proprie. Cum stabilim ca este vorba despre fapta lucrului? Cauzalitatea ne ajuta sa facem
distinctia intre fapta omului si fapta lucrului => in masura in care actiunea lucrului are
autonomie cauzala fata de orice fapta a omului, atunci poate fi angajata raspunderea prevazuta
in art. 1376 CCiv => lucrul nu trebuie sa fie o simpla prelungire a actiunii omului ex.
clasic al celui care loveste cu cutitul nu poate spune ca e vorba despre raspunderea cutitului, ci
e raspunderea proprie, DAR daca cel care conduce o masina scapa masina de sub control
pentru ca e un viciu de structura (de fabricatie) al masinii, se poate apara spunand ca lucrul a
dobandit autonomie cauzala, e eficienta cauzala a faptei lucrului.
 Persoana care poate invoca raspunderea
Este vorba despre victima, dar sunt anumite situatii in care victima nu poate invoca
aceasta raspundere.
a) Asa se intampla in cazul in care victima foloseste lucrul ea insasi cu acordul paznicului
juridic in propriul beneficiu
b) Sau atunci cand fara sa fie o intelegere expresa un contract intre victima si paznicul
juridic, victima foloseste totusi lucrul prin vointa paznicului juridic. Totusi, si in aceste cazuri,
daca este vatamata chiar sanatatea sau integritatea corporala a victimei, ea va putea invoca in
favoarea sa raspunderea pentru fapta lucrului
c) Cand victima foloseste lucrul clandestin ex. calatorului care se urca in tren fara bilet
si caruia ii cad apoi sau i se deterioreaza bagajele el nu ar mai putea angaja raspunderea
paznicului juridic, doar daca, eventual, ar putea sa faca dovada raspunderii pentru fapta
proprie (abia atunci ar putea sa obtina o despagubire).

C. Fundamentarea acestei forme de raspundere

NCCiv a curmat discutiile care existau sub imperiul VCCiv si a conscarat ideea potrivit
careia obligatia de despagubire se naste in sarcina paznicului juridic, indiferent de vinovatia
sa [este ceea ce se spune in terminis in art. 1376 (1) CCiv independent de orice culpa
este si aici ideea de garantie, ca la comitent, si numai metaforic mai vorbim de o raspundere,
pentru ca in absenta vinovatiei sau a culpei avem mai degraba o obligatie de reparare a
prejudiciului intemeiata pe ideea de garantie si pe ideea mai generala de echitate]. Este si
aici o forma de protectie a victimei, pentru ca s-a spus ca atunci cand se introduc in societate
surse se pericol aceste surse sunt folosite in interesul paznicului juridic sau de cele mai
multe ori pentru profitul paznicului juridic si e normal ca el sa garanteze fata de terti pentru
eventualelele prejudicii pe care ei le-ar putea suferi din cauza acestor surse de pericol.

Tendinta obligatiei la repararea prejudiciului in absenta vinovatiei se justifica, dar numai

in aceste cazuri speciale.
NB!!! Este foarte periculoasa tendinta potrivit careia intotdeauna se raspunde fara
vinovatie, caci ar insemna sa negam chiar esenta ideii de raspundere (care se leaga de
vinovatie, de o reprezentare psihica si de o imputabilitate persoanei, cam ca in penal, dar
apreciata mai larg) si ca exista o corelatie intre ideea de libertate individuala si ideea de
raspundere, iar anularea raspunderii bazate pe vinovatie inseamna anularea libertatii. Numai
in imprejurari speciale e admisibila obligatia de reparare a prejudiciului in absenta vinovatiei
autorului prejudiciului (cum am vazut, la fapta prepusului si la lucruri, in certe conditii).

D. Conditiile pt angajarea acestei forme de raspundere

D1 Conditii generale:
=> sa avem un prejudiciu
=> acel prejudiciu sa fie cauzat de un lucru.
D2 Conditie speciala:
=> sa existe un raport de paza juridica (iar paznicul juridic va fi cel raspunzator)

Paznicul juridic se poate exonera invocand forta majora, fapta victimei sau fapta unui tert,
dar numai daca acestea au ele insele valoarea unei forte majore.
Forta majora si cazul fortuit definite in art. 1351, iar fapta victimei si fapta tertului
definite in art. 1352.

E. Efectul acestei forme de raspundere

 Daca sunt indeplinite cerintele generale si cele speciale si daca nu exista o cauza
exoneratoare de raspundere, efectul consta in nasterea obligatiei de reparare a prejudiciului de
catre paznicul juridic. Daca exista un paznic material si acesta a actionat cu vinovatie, victima
s-ar putea indrepta si impotriva lui, dar pe temeiul raspunderii pentru fapta proprie. Tot in
aceasta situatie, daca paznicul juridic plateste despagubirea, el are atunci drept in regres
impotriva paznicului material care a actionat cu vinovatie.

III. 2. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de animale

Sedes materiae: art. 1375 CCiv.

Singura diferenta relevanta este a domeniului de aplicare (toate celelalte conditii analizate
in legatura cu raspunderea pentru lucrururi in general raman valabile). Cat priveste domeniul
de aplicare, vom avea si aici notiunea de paza juridica si notiunile correlative, dar vom avea in
mod diferentiat notiunea de animal si notiunea de cauzare a prejudiciului de catre animal.
Notiunea de animal: in practica judiciara si in doctrina se spune ca in primul rand, animale
domestice (NB: aici intra si pasarile, chiar si albinele daca sunt in stup); in al doilea rand,
animalele salbatice (distinctie cele care sunt in rezervatii, administratia rezervatiei are paza
juridica si raspunderea pe temeiul art. 1375 si animale libere, in afara rezervatiilor nu este
aplicabil pentru ele 1375). Pentru pagubele savarsite de animalele salbatice libere ar putea
raspunde inspectoratele silvice sau directiile judetene ROMSILVA, daca nu au luat masurile
legale cum sunt cele referitoare la rarirea vanatului (din cand in cand animalalele salbatice
trebuie rarite prin vanare) sau cele referitoare la semnalizare, la rute ocolitoare care sa nu
treaca prin arealul acelor animale, la garduri si alte sisteme de siguranta.

III. 3. Raspunderea civila delictuala pentru ruina edificiului

A Sedes materiae: art. 1378 CCiv.

B. Domeniul de aplicatie presupune studiul anumitor notiuni (edificiu, ruina

edificiului, lipsa de intretinere si viciul de constructie, persoana responsabila)

notiunea de edificiu: orice constructie supra sau subterana

notiunea de ruina/viciu de constructie: deteriorarea, desprinderea unei parti a
edificiului; se au in vedere fie distrugerea totala, fie partiala a constructiei; important e ca si
ruina, si desprinderea partiala sunt urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie
(daca vorbim de cauze naturale, cum ar fi un cutremur, nu se va aplica art. 1378 le putem
considera cazuri fortuite sau chiar de forta majora)
notiunea de persoana responsabila: in acest caz nu mai raspunde paznicul juridic, CI
mereu numai proprietarul => avem o prezumtie absoluta de paza juridica in sarcina
proprietarului (paza juridica nu se mai transmite la alte persoane in acest caz!). In pozitia
proprietarului este si superficiarul cand avem dreptul de superficie in forma deplina =>
superficiarul raspunde pentru ca el este, de fapt, proprietarul constructiei. Tot in pozitia
proprietarului sunt si coproprietarii.

C. Conditiile acestei forme de raspundere

C1 Conditii generale:
=> sa existe un prejudiciu
 => prejdiciul sa fie cauzat de ruina edificiului.

C2 Conditie speciala:
=> ruina sa fie determinata de lipsa de intretinere a edificiului sau de un viciu de
constructie.

D. Efectele acestei forme de raspundere

Proprietarul se poate apara invocand forta majora, fapta unui tert sau fapta victimei, daca
acestea au valoarea fortei majore, adica numai atunci cand prejudiciul este cauzat de un alt
factor cauzal, deci cand se inlatura raportul de cauzalitate dintre ruina edificiului si
prejudiciu,. Doar astfel proprietarul este exonerat de raspundere. Altminteri, efectul e ca se
naste obligatia de reparare integrala a prejudiciului. Proprietarul, dupa ce plateste
despagubirea catre victima, s-ar putea indrepta
(a) fie impotriva constructorului, daca e un viciu de constructie,
(b) fie a proiectantului, daca e viciu de proiectare,
(c) fie a locatarului, daca acesta a cauzat anumite degradari ale imobilului din a caror
cauza s-a ruinat,
(d) fie impotriva vanzatorului de la care a cumparat edificiul, in masura in care face
dovada ca au existat vicii ascunse ale bunului cumparat.

III. 4. Raspunderea civila delictuala pentru lucruri aruncate/cazute dintr-un imobil

A. Sedes materiae: art. 1379 CCiv.

B. Domeniul de aplicare e circumscris notiunilor de lucru aruncat, lucru care cade din
imobil, persoana responsabila

notiunea de lucru:
-2 ipoteze trebuie avute in vedere aici:
1. atunci cand este vorba despre un lucru aruncat
2. atunci cand este vorba despre un lucru care cade dintr-un imobil.

notiunea de persoana responsabila: in aceste cazuri, persoana responsabila este cel

care ocupa imobilul, chiar fara niciun titlu, deci nu doar proprietarul (poate fi chiriasul,
uzufructuarul, uzurpatorul cel care ocupa imobilul fara niciun titlu).
Este de observat ca daca avem un concurs intre raspunderea pentru ruina edificiului
din art. 1379 si raspunderea pentru lucruri in general din art. 1376 victima are un drept
potestativ de optiune, putand apela fie la raspunderea speciala din 1379, fie la raspunderea
pentru lucruri in general, din 1376.

Ce se intampla daca exista un concurs intre raspunderea comitentului, raspunderea

parintilor si raspunderea persoanelor care au in supraveghere un copil sau un minor?
Chestiunea de principiu se pune numai in cazul in care minorul este si prepus. In acest
caz s-a spus ca raspunderea comitentilor prevaleaza in raport cu raspunderea parintilor sau a
tutorilor. Or, ipoteza nu poate fi un concurs cu raspunderea celor care supravegheaza copilul,
pentru ca raportul de prepusenie presupune ca aceasta supraveghere o are comitentul
(raspunderea comitentului inlatura, exclude raspunderea persoanelor care aveau in paza, in
supraveghere minorul).
 Asadar, raspunderea comitentului inlatura alta forma de raspundere, cu exceptia
cazului in care comitentul este si parintele prepusului. In acest caz, victima are optiunea
intre raspunderea parintelui si raspunderea comitentului. Diferenta, miza sta in conditii: e mai
usor sa dovedesti indeplinirea conditiilor raspunderii parintelui (care am vazut ca se
poate apara cu greu, mai ales din cauza vastei obligatii pe care o are de crestere si de educare
a copilului; e greu sa spui ca na, copilul e naravas din fire, din moment ce firea unui om, desi
ramane in anumite aspecte insondabila si de nemodificat, poate fi cizelata de cei care te cresc,
asa incat cine esti si cine ajungi depinde in proportie covarsitoare de familia pe care o ai )
decat ale comitentului (pentru ca in cazul raspunderii comitentului trebuie dovedita, in plus,
si vinovatia prepusului!).

19.11.2014
Curs VII

Efectele obligatiei. Plata. Executarea silita

Obligatia trebuie sa se stinga, iar oamenii, ca fiinte rationale, odata ce s-au angajat sa
dea, sa faca sau sa un faca ceva, trebuie sa-si respecte cuvantul dat. Ca urmare, efectul
principal al oricarei obligatii este si trebuie sa fie executarea benevola a acesteia. Aceasta
executare benevola poarta numele de plata.
Daca, insa, obligatia nu este executata de bunavoie, creditorul are la indemana
instrumente juridice de constrangere a debitorului, pentru a executa fie in natura, fie prin
echivalent. Este vorba de executarea silita, care este si trebuie sa fie o exceptie.
Distingem, asadar intre executarea de bunavoie si executarea silita.
Dar, in legatura cu executarea silita, o distinctie este necesara: nu trebuie sa
confundam notiunea de executare silita, in intelesul ei substantial (specific efectelor
obligatiilor civile) cu notiunea de executare silita in intelesul ei procedural. In materie
procedurala, executarea silita se refera la executarea titlurilor executorii. Este vorba, deci, de
un ansamblu de reguli procedurale ce guverneaza executarea titlurilor executorii.
Pentru a corela cele 2 intelesuri, ne imaginam ca debitorul refuza sa isi execute
datoria, creditorul il cheama in judecata, adica recurge la executarea silita a obligatiei, in
inteles substantial, apoi, dupa ce obtine hotararea judecatoreasca privita ca titlu executoriu,
daca debitorul refuza in continuare, creditorul va parcurge procedura executarii silite a titlului
executoriu. Titlul executoriu poate fi si o hotarare arbitrala, ori un contract in forma autentica,
daca legea prevede. Pe noi, insa, ne intereseaza intelesul substantial.
Aceasta executare silita este de 2 feluri: in natura (directa) si prin echivalent
(indirecta).
Intre notiunea de executare silita prin echivalent, in masura in care este vorba de o
obligatie nascuta dintr-un contract, exista o corelatie cu notiunea de raspundere civila
contractuala.
 I. PLATA executarea benevola a obligatiilor civile (art. 1469)
Aceasta este regula, obligatiile civile trebuie executate de bunavoie. Notiunea de plata,
in sens juridic, are o alta acceptie decat aceea din limbajul obisnuit, fiindca nu este vorba doar
de plata unei sume de bani, ci este vorba de executarea benevola a oricarei obligatii civile.
Orice prestatie prin care se executa o obligatie civila este elementul material al platii.
Aceasta formula vrea sa spuna ca notiunea de plata are caracter complex. Astfel, ea
include, (a) pe langa prestatia propriu-zisa care are semnificatia platii si care este un act
material, si (b) un acord de vointa intre debitor si creditor, in sensul ca debitorul propune un
anumit mod de executare a obligatiei, iar creditorul accepta acest mod de executare a
obligatiei.
S-a spus ca plata ar fi un contract, ceea ce inseamna ca, in general, plata trebuie sa
indeplineasca cerintele de validitate cerute pentru un contract. Totusi, asa cum vom vedea,
conditia capacitatii nu mai este asa de riguroasa, astfel cum se intampla in materia
contractelor in general. De exemplu, daca debitorul este incapabil si executa plata, nu poate sa
ceara restituirea acesteia. Daca este incapabil creditorul, plata il libereaza pe debitor doar in
masura in care aceasta profita creditorului (art. 1476).
Asadar, observam ca pe terenul executarii obligatiilor, notiunea de plata are cea mai
larga acceptie. Plecand de la aceasta notiune de plata, trebuie sa raspundem mai multor
intrebari:
1. Cine face plata?
2. Cui i se face plata?
3. Ce se plateste (obiectul platii)?
4. Cum se plateste (principiul indivizibilitatii platii si exceptia de la acest
principiu)?
5. Unde se plateste?
6. Cand se plateste?
7. Cine suporta cheltuielile platii?
8. Cum se face dovada platii?
9. Cum se face imputatia platii?
10. Ce se intampla daca creditorul refuza plata?
Toate aceste intrebari isi gasesc raspunsul in Codul Civil, la art. 1472-1515. Intrucat
nu este nevoie de comentarii speciale, raspunsul exista in textele precizate => vom discuta
numai despre raspunsul la ultima intrebare.
Este nevoie de un accent special asupra acestei ultime chestiuni, intrucat NCCiv.
contine o inovatie (art. 1510).
Astfel, in NCCiv. avem 2 texte (art 1510 si art 1511) care reglementeaza punerea in
intarziere a creditorului. (a) In primul text se precizeaza ca, daca refuza creditorul sa
primeasca plata, in mod nejustificat, el poate fi pus in intarziere. Punerea in intarziere este un
act formal, care presupune ca debitorul ii aduce la cunostinta creditorului ca trebuie sa
primeasca plata, evident, in masura in care aceasta este corespunzatoare. (b) Mai poate fi pus
in intarziere creditorul atunci cand, desi formal nu refuza primirea platii, totusi refuza sa
savarseasca actele pregatitoare necesare pentru executarea obligatiei.
In masura in care este pus in intarziere creditorul, se produc anumite efecte.
1. Primul efect este acela ca riscul imposibilitatii de executare a obligatiei va fi preluat
de creditor.
2. Al doilea efect este acela ca dupa punerea in intarziere a creditorului, debitorul nu
mai trebuie sa restituie fructele culese ulterior acestui moment.
3. Al treilea efect consta in acela ca in masura in care dupa punerea in intarziere a
creditorului, debitorul face anumite cheltuieli pentru conservarea bunului ori sufera anumite
prejudicii in legatura cu bunul respectiv, creditorul va trebui sa-l despagubeasca pe creditor cu
valoarea cheltuielilor ori a prejudiciului.
4. In al patrulea rand, in masura in care creditorul a fost pus in intarziere si a refuzat sa
primeasca plata, debitorul poate recurge la consemnarea bunului pe cheltuiala si riscurile
creditorului, iar din momentul consemnarii bunului se considera ca obligatia a fost executata,
adica debitorul este eliberat de plata. Aceasta procedura se cheama procedura ofertei de
plata si a consemnatiunii.
5. In al cincilea rand, daca bunul care trebuie sa fie platit nu poate fi consemnat, tinand
seama de natura sa, ori daca este perisabil sau depozitarea ar necesita costuri de intretinere ori
cheltuieli considerabile, legea acorda drebtul debitorului de a porni vanzarea silita a bunului,
dupa care va aplica procedura ofertei de plata si a consemnatiunii in legatura cu pretul obtinut,
DAR, pentru a putea proceda in acest fel (al cincilea efect), debitorul trebuie sa il
notifice mai intai pe creditor, iar apoi sa obtina incuviintarea instantei de judecata; nu e nevoie
de notificarea prealabila a creditorului in cazul in care este vorba despre un bun cotat la bursa
sau pe o alta piata reglementata si debitorul nu mai trebuie sa il notifice pe creditor, si va cere
doar incuviintarea instantei de judecata pentru vanzarea bunului.
Dupa consemnarea bunului, debitorul are dreptul sa retraga bunul, in masura in care
nu a fost deja preluat de creditor, efectul fiind acela ca va renaste creanta cu toate garantiile si
accesoriile sale, chiar din momentul retragerii bunului (s).

II. TRECEREA LA EXECUTAREA SILITA A OBLIGATIEI

Plata este modul tipic de stingere al obligatiilor. Prin plata, obligatia se stinge. Dar este
o stingere a obligatiei prin care este implinit chiar scopul pentru care obligatia s-a nascut: se
realizeaza dreptul creditorului, potrivit obiectului initial al obligatiei. Totusi, in situatiile de
exceptie cand debitorul nu executa de bunavoie, legea prevede mai multe remedii la indemana
creditorului (am evocat cu alta ocazie rezolutiunea si rezilierea). Exista mai multe remedii,
prevazute de art. 1516. Distingem intre executarea silita directa (sau in natura) si
executarea silita indirecta (sau prin echivalent).
II. 1. EXECUTAREA SILITA IN NATURA (directa)
 Cand debitorul refuza sa execute de bunavoie datoria, creditorul poate solicita
instantei sa dispuna executarea silita in natura,
DAR, in legatura cu aceasta forma de executare, trebuie sa raspundem la o intrebare
prealabila: este posibila intotdeauna executarea silita in natura a obligatiei?
Raspunsul este nu
Astfel, trebuie sa vedem cand este posibila si cand nu este posibila executarea silita in
natura.
Astfel, trebuie sa revenim la clasificarea obligatiilor in functie de obiectul lor: obligatii
de a da, de a face si de a nu face.

1. Cat priveste obligatiile de a da, ceea ce presupune constituirea sau transmiterea

unui drept real, in principiu ele sunt intotdeauna posibil de executat in natura. Aceasta pentru
ca, de cele mai multe ori, aceste obligatii se executa instantaneu prin insusi actul juridic din
care ele se nasc. Adicatelea de cele mai multe ori nu mai este nevoie de o alta prestatie a
debitorului. Spre exemplu, daca se incheie un contract de vanzare-cumparare a unui bun
mobil dreptul se transmite simultan cu incheierea contractului. Chiar si atunci cand s-a
prevazut un termen, la termen debitorul nu trebuie sa faca alta prestatie, ci simpla implinire a
termenului face ca, prin efectul legii, dreptul sa se transmita.
Mai delicata este situatia drepturilor reale imobiliare, in acele unitati administrativ-
teritoriale in care au fost finalizate lucrarile de cadastru si s-au deschis toate cartile funciare.
In asemenea unitati adimnistrativ-teritoriale (5 sau 6 in prezent, toate comune), chiar daca s-a
incheiat contractul translativ de proprietate, efectul translativ se va produce doar din
momentul inscrierii in cartea funciara => intr-o asemenea situatie, obligatia de a da este
susceptibila de executare silita in natura, prin actiunea in prestatie tabulara.

2. Dificila este situatia obligatiilor de a face si de a nu face.

2.1. In ceea ce priveste obligatiile de a face, daca debitorul refuza sa isi execute de
bunavoie obligatia, in masura in care NU este vorba de o obligatie intuitu personae, creditorul
poate sa execute el insusi, pe cheltuiala debitorului, sau, tot pe cheltuiala debitorului, sa
execute obligatia prin intermediul altei persoane (asa cum zice art. 1528).
Aceasta procedura nu e la indemana in cazul obligatiei intuitu personae, intrucat se
presupune ca numai debitorul poate executa aceasta obligatie (un pictor celebru, doar el poate
picta ce i s-a cerut, fiind ales ca debitor in virtutea calitatilor sale).
Dar atunci cand este posibila executarea silita in natura a obligatiei de a face, inainte
de a recurge la posibilitatea prevazuta in alin (1) al art 1528, creditorul trebuie, mai intai, fie
odata cu punerea in intarziere a debitorului, fie ulterior punerii in intarziere sa ii comunice
debitorului ca va recurge la aceasta posibilitate [alin (2)].
Chiar si obligatiile intuitu personae sunt susceptibile de executare silita in mod
indirect, prin presiunea juridica pe care creditorul o poate exercita asupra debitorului. In
vechiul cod civil, aceasta presiune imbraca forma juridica a daunelor-cominatorii, adica sume
de bani la care debitorul, la cererea creditorului, putea fi obligat de catre instanta, pana la
executarea obligatiei. In prezent, NCPCiv. prevede ca, dupa ce se obtine un titlu executoriu,
creditorul poate cere obligarea debitorului la amenzi cominatorii (amenzi de intarziere). In
raport cu noile prevederi din NCPCiv., nu mai poate fi admisa solutia platii daunelor-
cominatorii in alt cadru decat cel prevazut in procedura civila. Altfel spus, creditorul nu poate
cere, o data cu cererea de executare silita in natura, ca instanta sa se pronunte si asupra
amenzilor cominatorii. Mai intai se va obtine titlul executoriu, si daca si ulterior debitorul
refuza executarea, atunci creditorul poate solicita plata amenzilor cominatorii.
NB: *Tot in legatura cu obligatia de a face, mai este de observat ca, daca suntem in
prezenta unei obligatii de a preda o suma de bani, aceasta poate fi tot timpul executata in
natura, intrucat, daca debitorul refuza plata, creditorul ii poate vinde bunurile in procedura
executarii silite, indestulandu-se din sumele de bani obtinute astfel!!!
*Situatia este asemanatoare si in cazul bunurilor de gen, altele decat banii, intrucat
bunurile de gen nu pier (res genera non pereunt), asa incat debitorul va fi obligat sa predea
bunuri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate. Creditorul ar putea cumpara el
insusi astfel de bunuri, ca apoi sa primeasca banii pe ele de la debitor, in masura in care acesta
din urma nu si-ar executa, totusi, obligatia.
Este posibil ca, atunci cand este vorba de o obligatia de a preda un bun individual
determinat, debitorul sa predea un bun care nu este inca al sau, ceea ce inseamna ca, ulterior,
va avea obligatia sa cumpere de la adevaratul proprietar bunul respectiv ori sa despagubeasca
pe proprietarul bunului. In orice caz, debitorul nu va putea cere restituirea bunului de la
creditor [art 1491 (1)].
2.2. Cand este vorba de o obligatie de a nu face, in masura in care debitorul face ceea
ce nu avea voie sa faca, adica atunci cand incalca obligatia, art. 1529 prevede remedii:
intr-o asemenea situatie, creditorul poate cere instantei incuviintarea de a i se permite sa
inlature ori sa ridice tot ce a facut debitorul prin incalcarea obligatiei de a nu face. Evident ca
toata cheltuiala suportata de creditor cu aceasta ocazie va trebui sa fie restituita de debitor.
Observam o mare deosebire intre
(I) executarea unei obligatii de a face prin mijloacele creditorului ori ale altei
persoane, dar pe cheltuiala debitorului (caz in care nu e nevoie de o incuviintare prealabila a
instantei de judecata inovatie a NCCiv)
si (II) executarea unei obligatii de a nu face (cand e vorba de o obligatie de a nu face
care a fost incalcata, art. 1529 prevede ca este intotdeauna necesara incuviintarea instantei de
judecata; in partea finala a acestui text se precizeaza ca creditorul va putea sa inlature sau sa
ridice ceea ce a facut debitorul prin incalcarea obligatiei de a nu face numai in limita
prevazuta in hotararea judecatoreasca).

II. 2. EXECUTAREA SILITA PRIN ECHIVALENT (indirecta)

Exista o anumita corelatie intre executarea silita prin echivalent si raspunderea civila
contractuala. Raspunderea civila este nu doar delictuala, ci poate fi si contractuala.
Raspunderea delictuala este dreptul comun in materia raspunderii civile.
 Este adevarat ca problema cumulului raspunderii delictuale cu raspunderea
contractuala se rezolva in sensul ca, ori de cate ori este operanta raspunderea contractuala,
prima este inlaturata.
Astfel, daca aplicam raspunderea contractuala si raman anumite probleme nerezolvate,
putem face aplicatia raspunderii delictuale. Este vorba de aplicarea in principal a dispozitiilor
in materia raspunderii contractuale, si numai in masura in care este necesar se apeleaza la
completarea cu dispozitiile raspunderii delictuale.
Daca ar fi vorba de o obligatie nascuta dintr-un delict civil, intrucat nu suntem in
ipoteza incalcarii unor obligatii contractuale, singura problema care se pune este aceea a
repararii prejudiciului, fie in natura, fie prin echivalent.
Daca ar fi vorba despre o obligatie nascuta dintr-un fapt juridic licit, iarasi chestiunea
unei eventuale executari silite indirecte se rezolva de la bun inceput tot prin aplicarea regulilor
raspunderii delictuale.
Ca urmare, reguli proprii pentru rezolvarea executarii prin echivalent a obligatiei
exista doar in materia raspunderii contractuale.
Ca urmare, prevederile din codul civil care se refera la executarea silita prin
echivalent de la art. 1530-1557 se refera in principal la raspunderea contractuala,
chiar daca aceasta idee nu este prevazuta explicit.
In legatura cu aceste prevederi legale, o parte din ele au fost deja analizate (art 1549-
1557 efectele specifice ale contractelor sinalagmatice). In plus, in legatura cu aceste ultime
prevederi, se spune ca ele nici macar nu s-ar referi la executarea silita prin echivalent, ci ca
s-ar referi la remedii diferite. Chestiunea este discutabila: e adevarat ca in mod propriu-zis,
rezolutiunea, rezilierea si exceptia de neexecutare nu sunt forme de executare silita, cat
remedii lato sensu.
Asadar, de principiu, cand vorbim de executarea silita prin echivalent, ne gandim ca
avem o obligatie contractuala, asadar un contract din care s-a nascut acea obligatie.

In masura in care obligatia nu poate fi executata in natura, ori daca executarea in

natura nu mai prezinta interes pentru creditor, acesta poate sa aleaga calea executarii silite prin
echivalent. Aceasta inseamna ca in locul prestatiei initiale a obligatiei, debitorul va fi obligat
sa plateasca o suma de bani care constituie echivalentul obiectului initial al obligatiei, precum
si echivalentul oricarui prejudiciu suferit de creditor prin neexecutare.
S-a vorbit, in aceasta situatie, de o convertire a obiectului initial al obligatiei cu o
suma de bani. Formula nu trebuie sa duca insa la ideea ca am fi in prezenta unei obligatii noi.
Obligatia ramane aceeasi.
NB!!! Executarea silita prin echivalent NU este similara novatiei, care presupune
stingerea unei obligatii vechi si nasterea unei obligatii noi. In realitate, obligatia este aceeasi,
cu toate garantiile si accesoriile ei, fiind vorba doar de o convertire a prestatiei initiale in suma
de bani corespunzatoare. Aceasta idee trebuie bine retinuta, intrucat, in realitate, este vorba
de trepte ale executarii obligatiei initiale.
 Dar, pentru ca aceasta convertire inseamna o suma de bani, aceasta este de obicei
denumita prin formula daune-interese.
Daunele-interese sunt de 2 feluri: compensatorii si moratorii.
a) Daunele-interese moratorii sunt echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca
urmare a intarzierii executarii obligatiei de catre debitor. Prin simpla trecere a timpului de la
scadenta, este posibil ca creditorul sa sufere un prejudiciu. Uneori, daunele-moratorii imbraca
forma unor dobanzi, cand este vorba de sume de bani.
NB!!! Daunele moratorii se pot cumula cu executarea in natura. Daunele moratorii se
pot cumula, de asemenea, si cu daunele compensatorii.
Daunele moratorii se datoreaza
(i) fie pana in momentul cand debitorul isi executa obligatia in natura,
(ii) fie pana in momentul in care obligatia a devenit imposibil de executat,
(iii) fie pana in momentul in care creditorul, luand act ca nu mai prezinta interes
pentru el executarea in natura, a formulat deja cerere de executare silita prin echivalent.
In momentul in care creditorul opteaza pentru executarea silita prin echivalent si
constata ca nu mai prezinta interes executarea obligatiei in natura [suntem pe ipoteza (iii)],
NU mai poate cere daune moratorii, cu exceptia cazului in care obligatia are ca obiect sume
de bani. Intr-o asemenea situatie, in realitate, nu mai este vorba de o executare prin echivalent,
intrucat obligatiile care au ca obiect sume de bani se executa in natura, ci se vor cumula, cum
spuneam mai sus, daunele moratorii cu executarea in natura.
Daca se converteste obiectul obligatiei initiale in plata unei despagubiri, debitorul
poate fi obligat la despagubiri si la dobanda datorata de la pronuntarea hotararii judecatoresti
prin care sunt stabilite despagubirile si pana la predarea sumei de bani.
b) Daunele-interese compensatorii sunt echivalentul prejudiciului suferit de creditor
ca urmare a neexecutarii in natura a obligatiei.
Daca debitorul are de predat o casa, echivalentul este in primul rand valoarea casei.
Dar nu este vorba numai de valoarea obiectului obligatiei, ci de intregul prejudiciu suferit de
creditor. Daca creditorul a suferit si alte pagube, debitorul va fi obligat sa repare si alte pagube
=> va trebui sa facem o distinctie intre daunele compensatorii in sens restrans si in sens larg.
*In sens restrans, cuprind valoarea prejudiciului suferit de creditor, cu exceptia
daunelor moratorii.
*In sens larg, daunele compensatorii vor include si daunele moratorii.
In practica, atunci cand se acorda daune compensatorii, este vorba despre o
suma globala care include toate elementele prejudiciului. Numai in masura in care
(a) s-a prevazut in contract, in mod distinct, valoarea daunelor moratorii
sau (b) cand e vorba de sume de bani, se vor acorda separat.
 Important este ca, in toate cazurile, pentru a acorda daunele, indiferent de forma lor,
sunt necesare mai multe conditii:
I existenta faptei ilicite neexecutarea partiala sau totala a obligatiei contractuale
II existenta vinovatiei debitorului
III existenta unui prejudiciu suferit de creditor, evaluat in forma daunelor moratorii si
compensatorii
IV legatura de cauzalitate intre neexecutare si prejudiciu
V in masura in care nu este de drept in intarziere, ori partile nu au prevazut
necesitatea punerii in intarziere, daunele-interese se pot acorda numai DUPA punerea in
intarziere a debitorului
VI daunele-interese se acorda numai daca NU exista o clauza de raspundere
valida

Asadar, vom analiza cele 6 elemente necesare pentru plata daunelor-interese, dintre
care primele 4 sunt elemente ale raspunderii contractuale, necesitand doar cateva lamuriri.

I. Mai intai, fapta ilicita consta in neexecutarea, executarea partiala sau executarea
necorespunzatoare a unei obligatii contractuale.
I. A. Cat priveste neexecutarea partiala, trebuie sa tinem seama de faptul ca
neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta (din materia rezolutiunii). Cand e vorba de
contracte cu executare succesiva, chiar daca executarea este neinsemnata, dar are caracter
repetat, se justifica acordarea daunelor-interese. Mai mult decat atat, chiar daca neexecutarea
este neinsemnata si este vorba de un contract cu executare dintr-o data, in masura in care nu
este posibila reducerea corespunzatoare a prestatiilor, alin (3) art. 1551 prevede ca se pot
acorda, si in acest caz, daune-interese.
I. B. In legatura cu neexecutarea obligatiei contractuale (totala, partiala ori
necorespunzatoare), mai trebuie sa vedem care este relatia acestei neexecutari cu notiunea de
rezultat al obligatiei. Am facut distinctia intre obligatiile de mijloace si obligatiile de rezultat
(art. 1481).
(a) In cazul obligatiilor de rezultat, simpla neatingere a rezultatului genereaza o
prezumtie de neexecutare. Creditorul, deci, nu are sarcina probei. Debitorul va fi acela care va
trebui sa dovedeasca, eventual, imprejurarile obiective care l-au determinat sa nu execute.
(b) In schimb, daca este vorba de o obligatie de mijloace, neatingerea rezultatului nu
naste o prezumtie de neexecutare in sarcina debitorului. Sarcina probei apartine in totalitate
creditorului.
CU toate acestea, fiind vorba de o fapta ilicita, trebuie sa tinem cont si de alte
imprejurari care ar putea sa inlature caracterul ilicit al faptei:
 (a) In primul rand, imprejurarea din art. 1517 fapta creditorului. Daca insusi
creditorul a impiedicat executarea obligatiei de catre debitor, ar fi imoral sa poata solicita
daune-interese.
(b) Art. 1555-1557: de regula, aceste cauze care justifica neexecutarea inlatura si
vinovatia debitorului.

II. Asa cum am vazut, art. 1547 conditioneaza raspunderea de existenta vinovatiei
fie in forma intentiei, fie in forma culpei. Art. 1548 instituie prezumtia de culpa in sarcina
debitorului unei obligatii contractuale. Asadar, creditorul nu trebuie sa faca dovada vinovatiei.
Prezumtia de culpa a debitorului opereaza in favoarea sa. Dimpotriva, debitorul are o sarcina
probatorie daca ar dori sa rastoarne prezumtia de culpa.
Neintelegerea acestui mecanism probatoriu a vinovatiei in materie contractuala i-a
determinat pe unii autori sa afirme, in mod nejustificat, ca si in materie contractuala ne aflam
in situatia unei raspunderi obiective (fara culpa). Aceasta observatie este, in lipsa unor
prevederi legale exprese, nejustificata.
Debitorul ar trebui sa faca dovada evenimentului fortuit: a fortei majore, a cazului
fortuit, a faptei victimei ori a faptei unui tert, in masura in care acestea au valoarea fortei
majore ori a cazului fortuit. Chiar atunci cand este vorba de o obligatie de mijloace, in pofida
a ceea ce spun multi autori, prezumtia de culpa opereaza (intocmai ca in cazul obligatiei de
rezultat).

III Prejudiciul. Dovada si modalitatile de evaluare a acestuia

III. 1. Dovada prejudiciului
Mai intai, cat priveste dovada, prejudiciul poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.
Uneori, creditorul beneficiaza de anumite prezumtii. Dar, pentru a vedea cum se evalueaza
prejudiciul, trebuie sa vedem ca sunt mai multe modalitati de evaluare:
Evaluarea judiciara se face de judecator
Evaluarea legala se face de catre legiuitor
Evaluarea conventionala se face chiar de catre parti, dar cu anticipatie, chiar inainte
de comiterea prejudiciului.
*Judiciara: cand partile nu au convenit in legatura cu intinderea prejudiciului si se
adreseaza instantei de judecata, atunci prejudiciul va fi evaluat judiciar. In aceasta operatie de
evaluare a prejudiciului, judecatorul trebuie sa tina seama de criterii rationale: mai intai,
prejudiciul trebuie sa contina damnun emergens (paguba suferita) si lucrum cessans
(beneficiul nerealizat ca urmare a neexecutarii contractului).
Cat priveste prejudiciul imprevizibil, in materie contractuala de regula acesta nu se
repara, cu exceptia cazului cand creditorul dovedeste ca debitorul a actionat cu intentie.
Prejudiciul trebuie sa fie direct. Notiunea de prejudiciu direct NU are in vedere
cauzalitatea directa. Ca si in materie delictuala, in materie contractuala, raportul de cauzalitate
poate fi direct, indirect, mediat, imediat, mijlocit, nemijlocit. Prejudiciu direct trebuie sa
existe un raport de cauzalitate, indiferent de natura lui, intre neexecutarea corespunzatoare a
contractului si prejudiciu.
**Legala: in mare, si in materie contractuala functioneaza principiul repararii integrale
a prejudiciului. Exista insa si asa-numita modalitate legala de evaluare a prejudiciului. Este
vorba de acele situatii in care insusi legiuitorul intervine. Este vorba de obligatiile banesti in
cazul carora legiuitorul prevede dobanda legala. Aici trebuie sa facem distinctie intre cele 2
intelesuri ale notiunii de dobanda:
(a) dobanda este fie un fruct civil, fie o forma de evaluare a daunelor-interese.
(b) nu trebuie sa confundam dobanda ca fruct civil cu dobanda datorata cu titlu de
daune-interese. In al doilea caz suntem pe taramul raspunderii civile contractuale.
Observam ca pentru aceeasi suma de bani, pot fi datorate pana la un moment dat si
dobanzi cu titlu de fructe civile, dar dupa scadenta, daca debitorul nu plateste imprumutul,
dobanda va fi datorata cu titlu de daune-interese.
Atunci cand este vorba de daune-interese, fie partile au stabilit de la bun inceput care
este valoarea dobanzii, fie, daca nu au prevazut, va fi vorba despre o dobanda legala (la
seminar vorbim despre cuantum).
III. 2. *Evaluarea conventionala clauza penala
NB! Evaluarea conventionala nu se refera la intelegerea partilor DUPA ce prejudiciul
s-a produs. Fara indoiala ca este posibila o asemenea intelegere, dar intr-o asemenea situatie
nu mai sunt probleme de rezolvat, intelegerea partilor facand inutila orice alta situatie.
Clauza penala se refera la evaluarea cu anticipatie a prejudiciului. Astfel, inainte sau in
timpul contractului, dar pana la producerea prejudiciului, partile se inteleg cu privire la suma
de bani pe care trebuie sa o plateasca debitorul daca nu isi va executa obligatia la termen.
Consecinta este ca, in momentul in care debitorul nu executa, creditorul este scutit de sarcina
dovedirii intinderii prejudiciului, operand clauza penala.
Conditia este ca aceasta clauza penala sa fie valabila. Ca orice contract, clauza penala
trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate. Analiza acestor cerinte este DUBLA, intrucat
clauza penala are caracter accesoriu in raport cu contractul principal, fie ca este inclusa de la
inceput ori ulterior => ca urmare, este posibil sa fie indeplinite cerintele de validitate a clauzei
penale, dar daca contractul principal este nul, nula va fi si clauza penala; daca e nula clauza
penala, nu inseamna automat ca e nul si contractul principal.
Utilitate: clauza penala are principalul merit de a-l scuti pe creditor de sarcina dovezii
prejudiciului.
In principiu, debitorul nu poate fi obligat la mai mult decat s-a prevazut in clauza
penala. Totusi, daca creditorul face dovada ca intinderea prejudiciului este mai mare decat
intinderea clauzei penale, atunci, in masura probarii acestui fapt si in masura in care este
vorba de o relatie de cauzalitate intre suplimentul de prejudiciu si neexecutarea contractului,
s-ar putea acorda diferenta.
*Foarte dezbatuta a fost posibilitatea reducerii cuantumului clauzei penale [art 1541
(1) lit. a)]. Ca urmare a opiniilor expirmate in doctrina, in NCCiv. se mai prevede o exceptie
la lit b): situatia in care in momentul incheierii clauzei penale, partile puteau sa prevada ca
penalitatea este excesiva fata de prejudiciul ce putea sa intervina.
Asadar, sunt 2 elemente:
*Mai intai cuantumul clauzei penale trebuie sa fie excesiv nu este suficient sa avem
o diferenta minima intre clauza penala si valoarea prejudiciului, trebuie sa fie o discrepanta
mare (aprecierea caracterului excesiv este la aprecierea instantei; trebuie avute in vedere
imprejurarile concrete).
*De asemenea, este necesar ca, in momentul incheierii clauzei penale, partile sa fi
prevazut aceasta disproportie (acestea au incheiat totusi clauza penala, intrucat o parte
contractuala a fost mai puternica si a impus-o, lucru imoral). Daca partile nu au prevazut
disproportia de la inceput, dar totusi apare ca urmare a unor imprejurari obiective, atunci se
poate recurge la impreviziune.
Daca se aplica solutia reducerii penalitatii, trebuie sa tinem seama de alin (2):
penalitatea redusa trebuie sa fie, totusi, superioara valorii prestatiei. Aceasta, este prevazuta
pentru a pastra functia de garantie a clauzei penale. Intr-adevar, sub amenintarea clauzei
penale, debitorul va fi psihologic presat sa execute, altminteri fiind fortat, oricum, sa execute
mai mult. In art. 1542 si 1543 sunt prevazute solutiile dupa cum obligatia este divizibila ori
indivizibila.
De discutat diferentele intre clauza penala si arvuna.

IV Cat priveste raportul de cauzalitate intre fapta ilicita (neexecutarea contractului)

si prejudiciu, ceea ce am spus in cazul raspunderii delictuale ramane valabila.

V Punerea in intarziere si art. 1355.

Cat priveste punerea in intarziere a debitorului, este vorba de o formalitate pe care
creditorul trebuie sa o indeplineasca ori de cate ori debitorul nu este de drept in intarziere sau
partile nu au prevazut in contract ca nu e necesara punerea in intarziere. Formalitatea prin care
se realizeaza punerea in intarziere este o notificare scrisa prin care creditorul il forteaza pe
debitor sa execute. In mod alternativ, creditorul il poate pune in intarziere prin chemarea in
judecata (cea mai energica punere in intarziere).
Efectul principal al punerii in intarziere este ca, din acel moment, curg daunele
moratorii, iar riscurile neexecutarii sunt preluate integral de catre debitor.
Cand e vorba de formalitatea notificarii, aceasta trebuie comunicata prin executor
judecatoresc, in masura in care nu s-a derogat de la aceasta regula prin contract ori printr-o
alta prevedere legala.
Prin notificare, creditorul trebuie sa prevada termenul in care debitorul trebuie sa
execute. Nu este vorba despre scadenta, ci, pe langa faptul ca debitorul a beneficiat de un
termen, el beneficiaza de un al doilea termen, care trebuie prevazut in notificare. Daca nu s-a
prevazut in notificare, debitorul beneficiaza de un termen rezonabil, in functie de imprejurari,
in care va putea sa execute in mod valabil.
 Dar, ca o aplicare particulara a exceptiei de neexecutare, creditorul va putea sa
suspende executarea propriei obligatii pana cand cealalta parte isi va executa propria
obligatie. In plus, creditorul poate cere si daune-interese (evident, daune-interese moratorii).
Aceste drepturi pe care le are creditorul depind insa (a) de exprimarea pozitiei ferme a
debitorului ca nu va executa la termenul stabilit, sau (b) de expirarea termenului din
notificare, dublata de persistenta debitorului naravas, care totusi nu a executat
In masura in care creditorul recurge la punerea in intarziere prin cererea de chemare in
judecata, in mod simetric, debitorul beneficiaza de un termen rezonabil de a executa datoria.
Acest termen se calculeaza de la momentul cand a fost comunicata cererea de chemare in
judecata debitorului. In masura in care debitorul executa in acest termen, cheltuielile de
judecata vor fi suportate de catre creditorul reclamant.

26.11.2014
Curs VIII Stoica

Dreptul creditorilor asupra patrimoniului debitorului

Transmisiunea obligatiilor

Functiile patrimoniului numara si garantia generala a creditorilor (nu se justifica

exprimarea gajul general, ca nu e cu deposedare, nici drept real).

Aceasta garantie comuna a creditorilor (art. 2324) este temeiul drepturilor creditorului
asupra patrimoniului debitorului (ele sunt manifestari ale acestei functii a patrimoniului).

Capitolul III din Titlul V Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului:

-masurile conservatorii;
-indeplinirea unor formalitati de publicitate;
-asigurarea dovezilor;
-actiunea oblica;
-masurile asiguratorii

Conform art. 1558, actiunea oblica e o masura conservatorie.

In masurile asiguratorii (o specie de masuri conservatorii) sunt incluse sechestrul si
poprirea asiguratorie, dar de ele ne ocupam la procedura civila.

1. Actiunea oblica (actiunea indirecta)

Sedes materiae: art. 1560-1561

Structura/definitie: indirect, creditorul poate exercita drepturile patrimoniale si

actiunile pe care le are debitorul sau, in masura in care debitorul, ramanand in pasivitate,
prejudiciaza interesele creditorului

Sfera de aplicare: drepturile patrimoniale ale debitorului si actiunile cu privire la

aceste drepturi => nu intra aici drepturile personal nepatrimoniale ale debitorului; totusi, chiar
si in legatura cu drepturile patrimoniale exista doua exceptii, sub denumirea de la art. 1560
(2): drepturi si actiuni care sunt strans legate de persoana debitorului
a) cele ce presupun o apreciere subiectiva din partea debitorului: o actiune pentru
revocarea donatiei ca urmare a ingratitudinii donatarului NU poate fi exercitata pe
calea actiunii oblice, intrucat aprecierea ingratitudinii e o chestiune subiectiva, pe
care o poate face numai donatorul-debitor
b) drepturile debitorului ce au ca obiect bunuri neurmaribile, insesizabile: rostul
actiunii oblice e de a aduce bunuri in patrimoniul debitorului ce s-ar putea pierde
prin pasivitate; or, daca nu pot fi urmarite acele bunuri, creditorul nu mai are
interes

Conditii:

1. Debitorul sa intarzie sa exercite dreptul/actiunea prejudiciabila

2. Creditorul sa aiba un drept sau interes legitim. Daca debitorul, chiar ramanand
in pasivitate, are suficiente bunuri in patrimoniu, ce ar asigura indestularea creantei
creditorului, nu exista interesul acestuia din urma pentru exercitarea actiunii. DAR
daca intarziind sa actioneze debitorul, creditorul ar fi in risc de a nu-si mai acoperi
creanta, atunci exista interes
3. Creanta trebuie sa fie certa si exigibila (nu se prevede cerinta lichiditatii e
determinata sau determinabila intinderea ei)
-certa: se refera la existenta sau siguranta ei (fie nu e contestata de debitor, fie sunt
suficiente probe care atesta existenta ei, in ciuda impotrivirii debitorului)
-exigibila: poate fi executata (a ajuns la scadenta)

Efecte
Daca se admite aceasta actiune, drepturile debitorului sunt salvate in patrimoniul
debitorului, NU in cel al creditorului. Efectul derivat e acela ca nu va fi inlaturat concursul
celorlalti creditori, care, desi nu au facut efortul de a exercita actiunea oblica, vor beneficia de
efectele ei => vor putea participa, la egalitate cu creditorul ce a exercitat-o, la impartirea
bunurilor readuse in patrimoniul debitorului

2. Actiunea pauliana (revocatorie)

Sedes materiae: art. 1562-1565

Definitie: actiunea prin care creditorul cere instantei sa declare inopozabile actele
frauduloase savarsite de debitorul sau.

Sfera de aplicare: actiunea revocatorie are aproape un domeniu de aplicare identic cu

cel al actiunii oblice, DAR un pic mai larg: desi e vorba de bunuri neurmaribile, actiunea
pauliana poate fi exercitata, in masura in care debitorul a creat in mod fals impresia ca
este vorba de bunuri neurmaribile ex.: pensia de intretinere care e datorata de debitor;
daca se incheie un act prin care se stabileste pensia pe care D o datoreaza unui C, D nu ar
putea fi suspectat de frauda; in realitate, ar putea fi un cuantum foarte mare care sa nu fie
proportional cu nevoile de intretinere ale creditorului pensiei (C) => se mareste artificial
pasivul debitorului (D), care, de fapt, nu plateste cat scrie in contract creditorului pensiei (C),
ci mai putin, dar fara sa stie creditorul sau (A) de asta A putand sa intenteze actiunea
revocatorie in acest caz.
 Conditii, cerinte
1. Existenta prejudiciului suferit de creditor: crearea/marirea starii de
insolvabilitate a debitorului, cu consecinta directa ca nu va mai fi satisfacuta
creanta creditorului
2. Frauda din partea debitorului: atitudinea subiectiva pe care o are debitorul cu
ocazia incheierii actului juridic cu tertul (altfel zis, debitorul trebuie sa aiba
animus fraudendi sa stie clar ca isi micsoreaza posibilitatea de plata a creantei
sau cel putin ca risca sa nu isi mai poata plati, sa actioneze deci cu intentie)
3. Complicitatea la frauda a tertului: cerinta functioneaza doar daca actul intre
debitor si tert e unul cu titlu oneros; daca e cu titlu gratuit, nu mai e necesar
concursul tertului, creditorul nemaifiind nevoit sa faca dovada complicitatii tertului
la frauda in aceasta situatie, tertul are un avantaj ca nu a platit nimic, nu a dat
vreo contraprestatie, nu sufera nimic, desi a fost de buna-credinta (is qui certat de
damno vitando anteponendus est ei qui certat de lucro captando, adicatelea i se da
intaietate celui ce incearca sa evite o pierdere in fata celui ce incearca sa pastreze
un castig)
4. Creanta creditorului sa fie certa in momentul introducerii actiunii pauliene
(nu trebuie sa fie exigibila si cu atat mai putin lichida), dar creanta trebuie sa fie, in
principiu, anterioara actului atacat e de bun-simt sa constatam ca un act nu e
fraudulos, cata vreme nu exista un creditor care sa fie pagubit la momentul
incheierii actului; totusi, in anumite situatii debitorul poate actiona in intentia de a
pagubi creditori viitori (savarsirea unei infractiuni, iar debitorul infractor, avand
temerea ca ar putea fi descoperit, instraineaza bunurile avute, ca atunci cand se va
porni actiunea civila pentru paguba produsa prin infractiune, victima sa nu mai
aiba bunuri de executat; de fapt, in aceasta ipoteza e de observat ca a creditorului
creanta nu se naste in momentul instrainarii, ci in momentul savarsirii infractiunii
=> nu e vorba de un creditor viitor, ci de pur si simplu de faptul ca autorul
infractiunii nu e cunoscut, DAR el e actual)

Consecinte: acum vedem de ce denumirea de actiune revocatorie e incorecta. De

fapt, actul fraudulos nu e desfiintat sau revocat. Actiunea pauliana nu e in nulitate (daca avem
fraus omnia corrumpit, atunci e desfiintare, dar pentru cauza ilicita/imorala, pentru nulitate).
Conform art. 1562 (1), actiunea pauliana e o actiune in declararea inopozabilitatii
actului fraudulos (exceptie de la opozabilitatea actelor juridice fata de terti), NU in
desfiintarea actului. Totusi, acest efect este relativ [actul e inopozabil doar fata de creditorul
care a actionat si fata de cei ce au intervenit in cauza art. 1565 (1)] si poate fi si partial
(actul e inopozabil doar in limta satisfacerii creantei creditorului; pentru restul, el e opozabil).

TRANSMITEREA OBLIGATIILOR

Transmiterea obligatiilor este operatiunea prin care elementele active/pasive sau

atat cele active, cat si cele pasive ce intra in continutul unui raport obligational se
transmit la alte persoane decat subiectele initiale ale obligatiei.

Operatiunea de transmitere nu are in vedere raportul obligational, in ansamblu, ci are

in vedere continutul raportului, ceea ce implica si obiectul. Transmiterea se face de la
subiectele initiale catre altele, care vor deveni din acel moment titulare de drepturi si obligatii
in acel raport.
 Astfel inteleasa, transmiterea obligatiilor cunoaste in actualul cod civil mai multe
variante:
-cesiunea de creanta
-subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei
-preluarea de datorie
-cesiunea contractului

Pe vechiul cod se puteau transmite doar creantele, nu si obligatiile. Cu atat mai mult
nu se puteau transmite atat obligatiile, cat si drepturile (creantele) asa incat erau
reglementate doar primele doua (cesiunea creantei si subrogatia in drepturile creditorului prin
plata creantei). *Cand e vorba de transmiterea in ansamblu si a datoriilor, si a drepturilor, e
nevoie de un contract.

Transformarea obligatiilor este o operatiune juridica prin care o obligatie juridica

initiala este inlocuita cu una noua asa incat se sting odata cu obligatia initiala si accesoriile
obligatiei initiale (novatia). La transmitere, obligatia nu se modifica, ci doar se transmite
cu consecinta ca, desi transmisa, ea isi pastreaza, de regula, toate accesoriile sale.

I. CESIUNEA DE CREANTA (1566-1592, dar pentru 1587-1592 facem la

comercial)

Cesiunea de creanta este un contract prin care creditorul (numit cedent) transmite
creanta pe care o are impotriva unui debitor (numit tert cedat) catre o alta persoana (numita
cesionar). E vorba de un contract => trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate
cerute pentru un contract + *conditii specifice in functie de fondul cesiunii.
NCCiv zice expres ca prin cesiune se poate transmite un drept cu titlu oneros sau cu
titlu gratuit, in art. 1567 (1)
=> (a) cand e cu titlu oneros, cesiunea poate fi un contract de vanzare-cumparare sau
de schimb sau orice altfel de contract prin care se poate transmite o creanta cu titlu oneros;
=> (b) cand e cu titlu gratuit, cesiunea e ca o donatie

consecinta fiind ca, pe langa acele conditii generale, pentru fondul cesiunii, trebuie sa
tinem cont de reguli diferite, dupa cum e cu titlu oneros (cerintele privind pret) sau gratuit
(forma autentica).

Regula e ca orice creanta poate fi transmisa, dar avem si exceptii:

a) art. 1566 (2) creante constatate prin titluri nominative/la purtator
b) art. 1569 creantele declarate netransmisibile de lege; creanta ce are ca obiect o
alta prestatie decat plata de bani poate fi cedata doar daca cesiunea nu face ca
obligatia sa fie, substantial, mai oneroasa

Structura bipartita: debitorul sau tertul cedat nu e parte in contract => cerinta de
validitate referitoare la consimtamant se va analiza doar in legatura cu cedentul si cesionarul,
nu si in legatura cu debitorul sau tertul cedat.

Ce valoare mai are manifestarea de vointa a debitorului in sensul acceptarii?

Ea nu produce efecte pe taramul validitatii cesiunii, ci pe acela al opozabilitatii. Ca sa
fie opozabila fata de tertul cedat, acest contract (cesiunea de creanta) trebuie sa fie, conform
art. 1578,
 (a) ori comunicat debitorului (debitorul primeste pe suport de hartie sau in format
electronic o comunicare/notificare a cesiunii important e sa se mentioneze identitatea
cesionarului, care este creanta cedata si sa contina cererea adresata debitorului de a executa
prestatia fata de cesionar; daca e partiala, trebuie sa se mentioneze partea din creanta care a
fost cedata)
(b) ori acceptat de catre debitor (prin inscris cu data certa consimtamantul
debitorului, nu ca parte in cesiune, ci pentru opozabilitate)
Daca se transmite o universalitate de creanta, avem o formalitate speciala inscrierea
in arhiva nationala de garantii mobiliare (mobiliare, pentru ca o creanta e bun mobil),
sistem electronic prin care, ori de cate ori e vorba de o cesiune, cel interesat poate cere
inscrierea, asa ca din acel moment se presupune ca oricine a luat cunostinta ca un fel de
Carte Funciara.

Efecte
A. In ipoteza in care se fac mai multe cesiuni de creanta, va avea castig de cauza
cesionarul ce a indeplinit primul formalitatile de publicitate importanta in domeniul
efectelor cesiunii.
Efectele se calculeaza tocmai de la data la care cesiunea e opozabila. Pana la acel
moment, ea produce efecte inter partes (cedent cesionar) => pana la opozabilitate, debitorul
isi poate executa valabil obligatia fie fata de cedent, fie fata de cesionar. TOTUSI, din
momentul incheierii contractului intre cesionar si cedent, se transmit cesionarului, pe langa
creanta propriu-zisa, toate accesoriile [art. 1568 (1), lit. b].
De asemenea, la 1575 se precizeaza ca cesiunea de creanta produce efecte intre cedent
si cesionar si chiar daca cedentul a prmit datoria de la debitor, cesionarul poate sa ii ceara tot
ceea ce debitorul i-a dat; altfel spus, textul subliniaza caracterul obligatoriu al cesiunii in
raporturile dintre cedent si cesionar, chiar inainte de a deveni cesiunea opozabila debitorului.

Ce se intampla dupa ce devine opozabila debitorului cesiunea?

De atunci, plata se face valabil numai noului proprietar al creantei cesionarului.
Daca e o cesiune partiala, debitorul se va libera platind proportional ceva cesionarului,
restul cedentului.

B. Obligatia de garantie:

B1 la cesiunea titlu oneros cedentul are obligatia de garantie ca la vanzare (art.

1585, 1586 garantia contra viciilor si contra evictiunii)
*Cedentul nu garanteaza pentru insolvabilitatea debitorului decat daca si-a asumat
obligatia expres, DAR daca stia dinainte, va fi obligat ca si cum si-ar fi asumat (suntem intr-o
ipoteza in care creanta are vicii similitudine/paralela intre situatia in care bunul chiar are
un viciu si situatia in care bunul nu poate fi executat din cauza insolvabilitatii debitorului,
cunoscuta de cedent, care ar fi cam de rea-credinta)

B2 la cesiunea cu titlu gratuit in lipsa unei stipulatii contrare, cedentul nu are

obligatia de garantie nici macar cu privire la existenta creantei [art. 1585 (5)]

II. SUBROGATIA IN DREPTURILE CREDITORULUI

 Se cedeaza latura activa. Ipoteza: creditorul e platit de oricine altcineva in afara
debitorului (=> se poate pune problema platii nedatorate/persoana care e platita se poate
intoarce pentru gestiunea de afaceri sau imbogatirea fara justa cauza)
La noi, tertul il inlocuieste pe debitor in raportul obligational => tertul platitor devine
titular al creantei initiale, dar o asemenea posibilitate nu opereaza oricand si oricum

Conditii:
I. Inlocuirea sa se produca fix in momentul platii
II. Verificarea mecanismului [e o subrogatie personala, nu reala (se inlocuieste un subiect al
raportului civil obligational cu altul)]

a. mecanismul legal: legiuitorul prevede in mod expres ca daca un tert plateste in locul
debitorului, tertul se subroga in drepturile creditorului platit

Art. 1596: subrogatia se produce de drept

-a) creditorul are o creanta ce se bucura de un drept de preferinta; daca tertul (chiar
creditor chirografar) plateste, va primi el creanta cu dreptul de preferinta
-b) in folosul dobanditorului unui bun care plateste datoria (cumperi o casa grevata;
creditorul voia sa execute silit, tu platesti, asa ca te subrogi in drepturile lui contra celui de la
care ai primit)
-c) multe ipoteze: cei obligati solidar/indivizibil, fideiusorii; raspunderea delictuala
comitentul plateste pentru prepus
-d) in folosul mostenitorului ce plateste din bunurile sale datoriile mostenirii (ipoteza e
ca sunt mai multi mostenitori, plateste tot unul, apoi se intoarce impotriva celorlalti
mostenitor pentru ce a platit peste partea sa)
-e) alte cazuri

b. mecanismul conventional: in momentul platii, se incheie un contract intre, si avem doua

ipoteze de distins:

-subrogatia personala consimtita de creditor: cand primeste plata de la un tert, creditorul ii

transmite tertului platitor chiar in momentul platii toate drepturile pe care le avea contra
deitorului [art. 1594 (1)] NB! Contractul e doar intre creditor si tertul platitor, nu e nevoie
de consimtamantul debitorului; nu putem avea nici macar clauze contrare

-subrogatia personala consimtita de debitor: mai multe elemente ce insotesc consimtamantul

debitorului, asa ca nu mai avem doar un contract
Mai intai, prin ipoteza, trebuie sa fie vorba de un imprumut pe care il face debitorul
pentru a plati datoria catre creditor. Cu aceasta ocazie, debitorul transmite celui ce acorda
imprumutul drepturile pe care creditorul le avea contra sa, debitorului. E primul element ce
exprima consimtamantul debitorului (aici conventia e intre debitor si tertul imprumutator).
Apoi, mai avem si alte cerinte.
In contractul de imprumut (forma scrisa a imprumutului) trebuie sa se mentioneze ca
imprumutul se face pentru plata datoriei catre un anumit creditor. Cand elibereaza chitanta de
plata, trebuie sa se mentioneze ca plata s-a facut cu bani imprumutati.
Daca sunt indeplinite, opereaza subrogatia imprumutatorului in drepturile creditorului
platit. In acest caz, nu e nevoie de consimtamantul creditorului (viceversa fata de celalalt caz),
DAR aici se poate deroga prin clauza contrar (diferenta fata de cealalta situatie).
 Indiferent de natura ei, legala/conventionala, de cine o consimte, subrogatia are
aceleasi efecte (art. 1597): transmiterea creantei + exceptiilor + garantiilor de la o
persoana (fost creditor, acum platit) la alta (tert platitor), chiar din momentul platii.
Daca e o plata partiala, cel ce plateste va primi numai o parte din creanta. Daca
creditorul initial s-a obligat fata de noul creditor sa garanteze suma pentru care a operat
subrogatia, noul creditor va fi preferat atunci cand va porni executarea contra debitorului, la
executarea silita [art. 1598 (2) se stabileste o ordine de preferinta].

III. PRELUAREA DATORIEI (art. 1599-1604/1608)

Se cedeaza latura pasiva. Este o operatiune juridica tripartita: e necesar

consimtamantul nu numai al noului debitor, nu numai al vechiului debitor, ci si al creditorului
initial.
Contractul se incheie fie (a) cu debitorul initial, fie (b) cu creditorul initial, DAR
inlocuirea efectiva a debitorului initial cu cel nou se produce mereu numai daca aem si
consimtamantul celei de-a treia persoane [fie debitorul initial, pe (a), fie creditorul initial, pe
(b)].
Efectul consta in transmiterea obligatiei de la debitorul initial catre cel nou.
Daca debitorul initial e liberat de datorie, se pune problema insolvabilitatii noului
debitor. Intr-o asemenea ipoteza, nu se produce liberarea debitorului initial, ci va ramane in
continuare legat in raportul obligational, iar creditorul il va putea urmari (art. 1601).

Ca la cesiunea de creanta, si la preluarea de datorie, in principiu, creditorul poate

folosi impotriva debitorului nou toate drepturile pe care le avea in legatura cu datoria preluata
(contra fostului debitor), DAR, spre deosebire de cesiunea de creanta, in ce priveste garantiile
creantei, daca ele sunt strans legate de persoana debitorului initial, nu vor mai putea fi folosite
contra noului debitor [art. 1602 (2)]. Daca a existat o garantie personala (fideiusiune) pentru
realizarea creantei, aceasta se stinge in ipoteza in care fideiusorul nu isi da acordul la preluare
=> aici e nevoie si de cordul celei de-a patra persoane!!! [art. 1602 (3)]

Caracterul tripartit al preluarii de datorie functioneaza cu adevarat cand conventia se

realizeaza intre debitorul initial si noul debitor (cand e intre creditor si noul debitor, acordul
vechiului debitor nu e strict necesar). In prima ipoteza e nevoie de acordul creditorului, ca
poate noul debitor nu e o persoana serioasa.
Dupa ce se realizeaza intelegerea intre cei doi debitori (fostul si noul), se comunica
aceasta conventie creditorului. Trebuie sa se prevada termen de acceptare. Daca sunt 2
termene, acceptarea trebuie data in termenul ce se implineste cel din urma (cel mai tarziu,
adica). Tacerea nu echivaleaza consimtamant daca nu zice nimic, creditorul e prezumat a
nu-si fi dat consimtamantul => conventia dintre vechiul si noul debitor nu isi pierde efectele
(pacta sunt servanda intre ei doi) => in raport cu debitorul initial, noul debitor e obligat sa
execute obligatia fata de creditor, DAR creditorul, nepreluand expres datoria, nu are actiune
contra noului debitor, are actiune doar contra vechiului (asa zice art. 1608).

IV. CESIUNEA CONTRACTULUI (art. 1315-1320)

Se cedeaza atat activul, cat si pasivul. De fapt, nu e vorba de o cesiune totala, ci de o

cesiune a drepturilor si obligatiilor unei parti => este o operatiune juridica prin care unul din
contractanti (cedent) transmite catre o alta persoana (cesionar) drepturile si obligatiile pe care
le are in raport cu celalalt contractant (contractant cedat).

Ipoteza speciala (dubla cesiune fiecare parte transmite): mereu e situatie tripartita.
Cesionarul, cedentul si contractantul cedat trebuie sa isi exprime consimtamantul => cerintele
de validitate sub aspectul consimtamantului se vor analiza in raport cu fiecare din cele 3 parti

In ipoteza in care contractul initial trebuia sa indeplineasca anumite cerinte (forma

autentica), si cesiunea contractului trebuie sa fie facuta in forma autentica.
Cat priveste exprimarea consimtamantului contractantului cedat, avem 2 variante:
a) Consimtamantul e exprimat in acelasi timp de catre toate cele 3 parti
b) Consimtamantul e dat cu anticipatie deci inainte de incheierea cesiunii de contract
propriu-zise (cand se incheie contractul initial sau chiar ulterior, una dintre partile
contractului consimte ca partea cealalta din contract sa cedeze drepturile si obligatiile
sale altuia dar consimte in principiu, FARA a cunoaste persoana cesionarului)
Intr-o atare ipoteza [cea de la b)], cesionarul va fi identificat ulterior de catre cedent,
moment in care va trebui sa fie notificat contractantul cedat, pentru a lua cunostinta de cine
este cesionarul. Aceasta diferenta de realizare a mecanismului cesiunii de contract e
importanta sub aspectul producerii efectelor cesiunii contractului.

Efecte
a) daca e simultan sau e exprimat ulterior incheierii cesiunii intre cedent si cesionar, dar
isi exprima in mod direct consimtamantul contractantul cedat, efectele cesiunii se
produc in momentul in care toate 3 consimtamintele au fost exprimate
b) daca e exprimat anterior cesiunii contractului, efectele cesiunii se produc (i) din
momentul notificarii celui ce si-a exprimat consimtamantul cu anticipatie, in legatura
cu persoana cesionarului SAU (ii) din momentul in care e acceptat persoana
cesionarului [NB: in ultimul caz (ii), acceptarea nu are valoarea consimtamantului la
cesiunea de contract, ca el a fost deja exprimat cu anticipatie; de fapt, ultima acceptare
marcheaza momentul de la care se produc efectele cesiunii]
Daca sunt aplicabile exigentele Cartii Funciare (drepturi reale imobiliare), efectele trebuie
conditionate si de efectuarea formalitatilor de publicitate.

Art. 1318
Momentul producerii efectelor e important, ca de atunci, in principiu, cedentul e liberat de
obligatiile sale fata de contractantul cedat. Zicem in principiu, pentru ca e posibil ca de la
bun inceput sa se precizeze ca nu e total eliberat cedentul prin cesiunea de contract, ceea ce
inseamna ca cedentul va ramane obligat subsidiar => daca cesionarul nu isi executa obligatiile
fata de contractantul cedat, atunci acesta se poate indrepta impotriva cedentului (contractant
initial), dar numai daca il notifica in termen de 15 zile de la data neexecutarii contractului de
catre cesionar
Intr-o atare ipoteza, cedentul ramane in pozitia unui garant, dar garant special, asemanator
cu fideiusorul, dar fara sa se confunde cu acesta.
E posibil totusi ca prin cesiunea de contract, cedentul sa se oblige ca va garanta executarea
contractului de cesionar, caz in care va fi exact ca un fideiusor fata de contractantul cedat.
Utilitate: in comert; mai ales in contracte cu executare succesiva, cu durata indelungata;
cesiunea e o facilitate a partilor pentru a asigura ducerea la bun sfarsit a relatiilor contractuale,
cand pozitia unei parti se modifica.
 TRANSFORMAREA OBLIGATIILOR. NOVATIA (1609-1614)

Novatia este o operatiune juridica prin care se transforma obligatia fie (i) in sensul
ca se schimba un subiect al obligatiei, fie (ii) in sensul ca se modifica un element din
continutul obligatiei => novatie subiectiva si novatie obiectiva.

Novatia subiectiva

1. Prin schimbare de creditor

2. Prin schmbare de debitor

Nu mai e reglementatas delegatia (era doar o forma particulara a novatiei prin schimbare
de debitor).
Contractul e tripartit: vor fi parti cele doua persoane, initiale + subiectul nou (fie noul
debitor, fie noul creditor)

Novatia obiectiva

1. Se poate schimba obiectul contractului

2. Se poate modifica o modalitate (se adauga/inlatura un termen/o conditie)
Parti in contract sunt cele doua persoane.

Cerintele speciale ale novatiei (aparte de conditiile generale de valabilitate a

contractelor, pe care oricum trebuie sa le respecte obiect, cauza, capacitate, consimtamant,
uenori forma):
1. Existenta unei obligatii vechi, valabile (daca e nula, nu se pune problema
transformarii ei, iar novatia e fara efect)
2. Existenta intentiei de a nova
3. Nasterea unei obligatii noi, valabile
4. Existenta capacitatii celor ce noveaza

Efectele novatiei
Se stinge vechea obligatie si ia nastere una noua => consecinta e ca odata cu vechea
obligatie se sting si accesoriile ei, inclusiv garantiile ce o insotesc; ele pot supravietui doar
daca sunt insotite de un acord nou de vointa cu cel ce a constituit garantiile. Tocmai pentru ca
se stinge vechea obligatie, daca e o novatie prin schimbarea debitorului, noul debitor nu va
putea opune creditoruui mijlocele de aparare pe care le avea vechiul debitor. TOTUSI,
obligatia veche trebuie a fi valabila, asa ca noul debitor se va putea prevala de efectele actiunii
in nulitate absoluta (care poate fi invocata de oricine are interes; pentru nulitate, el nu are
restrictie).

03.12.2014
Curs IX Stoica
O, tara trista, plina de umor

Moduri de stingere a obligatiilor

Clasificare dupa vointa partilor:

a) moduri voluntare: compensatia conventionala: darea in plata; remiterea de datorie
 b) moduri ce tin de vointa legiuitorului: compensatia legala si judiciara; confuziunea;
imposibilitatea fortuita de executare

Clasificare dupa satisfacerea creantei crebitorului

a) Moduri ce duc la satisfacerea creditorului: compensatia, confuziuneasi darea in plata
b) Moduri ce lasa cu buza umflata, ce nu ii dau satisfactie: remiterea de datorie si
imposibilitatea fortuita de executare

I. PLATA regula in materia stingerii obligatiilor

II. COMPENSATIA (sedes materiae: art. 1616-1623)

Definitie
Compensatia este un mod de stingere a obligatiilor ce opereaza in prezenta datoriilor
reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele.

Ea presupune existenta a doua raporturi obligationale, intre aceleasi subiecte, dar in care
aceste subiecte au roluri inversate (undeva unul e creditor, iar altundeva acelasi subiect e
debitor).
Pe langa reciprocitate, datoriile trebuie sa existe in acelasi timp.
Astfel inteleasa, ea are un domeniu de aplicare foarte larg; cu cateva exceptii, ea poate
opera in privinta oricarui raport obligational.

Art. 1618 exceptii:

a) cand creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi

Textul se poate aplica si raspunderii contractuale, pe langa cea delictuala. Conditia e
ca fapta sa fie savarsita cu intentie
b) cand datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat:
cand e vorba de compensatie, datoriile pot avea izvoare diferite; in cazul nostru, e
posibil ca deponentul sa aiba o obligatie de a-i plati o suma de bani depozitarului din
alt contract; totusi, nu se va putea prevala deponentul de compensatie
-ratiune: protectia legiuitorului acordata acestor contracte; mai e vorba si de dreptul de
proprietate asupra acelui bun (cel ce il da in depozit sau comodat e si proprietar)
c) asupra bunurilor insesizabile
-ratiune: bunul nu poate fi urmarit
d) *1622 (1) si (2), evocata situatia deja la 1618, a).

Poprire: avem creditor ce are un debitor; debitorul acesta mai are si el un debitor la randul
lui; creditorul A vrea sa execute creanta contra debirorului sau, B (e insolvabil, nu executa) =>
cere o poprire asupra lui C, ultimul debitor, ca acesta sa ii plateasca direct lui A, nu lui B

(2): Din momentul infiintarii popririi (C a primit ordin sa plateasca direct lui A), de atunci
nu mai poate opera o eventuala compensatie intre A si C (ulterior nu va putea C sa ii opuna
compensatia lui A, daca va deveni creditor ulterior).

Tipuri
1. Compensatia legala: opereaza de drept (nu e nevoie de acordul partilor sau de
interventia instantei).

-conditii: (a) doua datorii reciproce;

(b) obiectul obligatiilor e dat de bunuri fungibile;
(c) creantele reciproce sa fie certe (sa existe si sa fie sigure nu neaparat cu cu titlu
executoriu; cand e necontestata de debitor; cand e contestata de debitor, dar exista probe
suficiente care demonstreaza ca exista); exigibile (a ajuns la termen, poate fi executata) si
lichide (cand cuantumul/intinderea ei e determinat/a sau determinabil/a).
Compensatia trebuie sa fie invocata de oricare din cele doua parti interesate. De nu, se
prezuma ca s-a renuntat la ea (chiar si tacit) art. 1617 (3) => 1622 (3) ipoteza speciala
de renuntare: acceptarea platii fata de cealalta parte, in locul invocarii compensatiei
(platesti, nu mai invoci).
DESI intre parti nu opereaza compensatia, in raporturile cu tertii ea produce efecte (ca
si cand ar fi operat) => creanta nestinsa, chiar daca se bucura de anumite privilegii si
ipoteci, poate fi executata doar in raporturile cu debitorul ei, aceste privilegii si ipoteci
neputand fi invocate contra tertilor.
*Compensatia legala opereaza desi are un termen de gratie una dintre obligatii (art.
1619). Termenul de gratie e un beneficiu pentru eecutor, daca ar trebui sa execute in
natura. In cazul compensatiei, fiecare dintre parti nu isi mai executa propria prestatie =>
ea evita o dubla plata (1); are si o functie de garantie (2) daca fiecare creditor ar porni
urmarirea silita asupra debitorului, ar trebui sa suporte concursul celorlalti creditori; ca
urmare a efectului compensatiei, acest concurs e inlaturat.

E posibil ca o creanta sa fie cesionata sau sa formeze obiectul unei ipoteci mobiliare.
Chestiunea presupune o relatie specifica intre cesiunea de creanta (1) si compensatia (2).
La cesiunea de creanta, ne amintim, ca ea sa fie opozabila debitorului, e nevoie fie de
acceptarea cesiunii de catre debitor, fie de indeplinirea formalitatilor de publicitate a
cesiunii. In functie de fiecare dintre cele doua ipoteze, exista un efect specific asupra
posibilitatii de a invoca aceasta compensatie.
**daca debitorul a acceptat cesiunea: nu mai poate sa invoce compensatia pe care o
putea invoca impotriva creditorului initial (desi legal compensatia a operat ca ea opreaza
cand cele doua creante sunt reciproce, simultane, fara sa fie nevoie de acordul
partilor/interventia judecatorului; acceptarea cesiunii practic revoca aceasta compensatie)
**daca vorbim de indeplinirea formalitatilor de publicitate a cesiunii: nu mai poate
opera compensatia intre debitorul cedat si creditorul initial numai in raport cu datoriile
creditorului initial nascute ulterior momentului indeplinirii formalitatilor de publicitate,
DAR poate opera compensatia pentru datoriile anterioare ale creditorului initial (ultima
parte e diferenta fata de prima ipoteza ** acolo nu mai poate opera nici pentru datoriile
ulterioare, nici pentru cele anterioare)

2. Compensatia judiciara; 3. Compensatia conventionala

Efectele compensatiei
1. Stingerea datoriilor reciproce pana la concurenta celei mai mici.
Stingerea e posibila tocmai pentru ca obiectul celor doua obligatii e format din bunuri
fungibile. Daca o creanta are un cuantum mai mare, ea va subzista, dar numai partial, in
limita ramasa necompensata (in raport cu valoarea pentru care nu a operat compensatia)
2. Stingerea garantiilor si accesoriilor
 Daca avem o datorie mai mare, stingerea aceasta tot partiala e. In masura in care sunt
mai multe obligatii susceptibile de compensatie, se pune intrebarea care din ele se stinge.
Se vor stinge conform imputatiei.

*Ce se intampla daca avem o obligatie garanta prin fideiusiune? Art. 1621
(1) Fideiusorul poate beneficia de compensatia dintre creditor si debitorul garantat de el.
(2) Debitorul nu poate sa beneficieze de compensatia dintre creditor si fideiusor

III. CONFUZIUNEA (sedes materiae: 1624-1628) dobandirea a doua calitati

incompatibile

Definitie
In cadrul unui raport obligational, aceeasi persoana dobandeste in legatura cu
aceeasi obligatie dubla calitate de debitor si creditor.
=> Ex.: decedeaza debitorul si creditorul e mostenitorul lui; in mostenire creditorul se
substituie persoanei debitorului => aceeasi persoana isi e siesi debitor si creditor =>
Consecinta e ca obligatia se stinge, NB! in masura in care ambele datorii se refera la aceeasi
masa de bunuri din patrimoniul celui ce cumuleaza dubla calitate de creditor si debitor.
=> Exista situatii in care patrimoniul e divizat masa patrimoniala profesionala, masa
bunurilor afectate acelei profesii, de exemplu, si masa patrimoniala neafectata => nu opereaza
confuziunea aici, pentru ca e ca si cum ar fi vorba de doua persoane diferite; de fapt e o
singura persoana, dar se manifesta diferit ea fata de o masa si fata de alta. E posibil ca din
masa bunurilor proprii (neafectate) sa se acorde un imprumut catre masa bunurilor destinate
profesiei. In ipoteza confuziunii, ceea ce e important e ca avem doua obligatii, dar fiecare
nascuta in legatura cu alta masa de bunuri din patrimoniul acelei persoane.

Efecte
1. Se sting datoriile
2. Se sting si accesoriile si garantiile

*Raportul dintre creditorul ipotecar si debitor. Daca cele doua calitati se intrunesc in
aceeasi persoana, ipoteca se stinge => largire a sferei de aplicare a confuziunii, ca normal e un
mod de stingere a obligatiilor (ipoteca e un drept real accesoriu), dar tocmai pentru ca ipoteca
e legata de un raport obligational, confuziunea poate opera nelimitat si in aceasta ipoteza.
DAR daca e evins creditorul dintr-o cauza independenta de el, ipoteca renaste.

*Daca avem drepturi reale principale, o problema asemanatoare se pune la

dezmembraminte. Acolo nu se numeste confuziune, ci consolidare (dezmembramantul se
stinge cand aceeasi persoana e si nud proprietar, si titular al dezmembramantului).

*La fideiusiune, la fel ca la compensatie: confuziunea dintre creditor si debitorul principal

profita fideiusorului (se stinge obligatia lui); DAR confuziunea dintre creditor si fideiusor nu
profita debitorului principal (obligatia lui subzista).

Confuziunea nu poate vatama drepturile pe care anterior le-au dobandit tertii in legatura
cu creanta respectiva. Art. 1628 reglementeaza ce se petrece prin desfiintarea confuziunii.
Ipoteza: anularea declaratiei judecatoresti de moarte (persoana fizica); anularea
fuziunii/absorbtiei (persoana juridica).
 IV. REMITEREA DE DATORIE

Definitie
Mod de stingere a datoriei prin care creditorul il libereaza pe debitorul sau de
executarea datoriei sale => suntem in prezenta fie a unei conventii (donatie indirecta =>
trebuie sa indeplineasca toate cerintele de validitate, cerute de lege, FARA forma specifica,
autentica), fie a unui legat (intr-un testament => trebuie indeplinite cerintele de validitate a
testamentului). Fiind totusi liberalitati trebuie respectate regulile succesiunii de la raportul
donatiilor si reductiunea liberalitatilor excesive.

Tipuri
-remitere totala/partiala
-remitere expresa/tacita

Cand avem o conventie, proba se face similar probei platii, desi art. 1631 trimite doar la
1499, de fapt, sunt aplicabile toate dispozitiile ce privesc dovada platii (1499-1505).

Art. 1632. Relatia remitere de datorie garantie (ipoteca): avem, ca la compensatie si

confuziune, ideea ca obligatia principala nu e afectata de ce se intampla cu accesoriile ei;
invers, da, accesoriile sunt afectate de ce se intampla cu principala

Art. 1633. Relatia remitere de datorie fideiusor (daca sunt mai multi fideiusori, ei
suporta si obligatia remisa unui fideiusor, daca au consimtit expres la exonerarea lui; de nu,
vor fi tinuti doar pentru partea lor)

IV. IMPOSIBILITATEA FORTUITA DE EXECUTARE (1634)

Cel putin trei perspective ii dezvaluie semnificatiile:

a) In materia raspunderii delictuale: evenimentul fortuit are semnificatie in raport cu
vinovatia (o inlatura); si in materie contractuala e la fel
b) In materia efectelor specifice ale contractelor sinalagmatice: are relevanta in legatura
cu rezolvarea problemei riscului contractului
Daca neexecutarea obligatiei e determinata de un eveniment fortuit, nu se mai pune
problema raspunderii contractuale, ci cea a riscului contractual.
c) In materia contractelor unilaterale: e un mod de stingere a obligatiei

La contractele sinalagmatice, atunci cand imposibilitatea de executare e definitiva si

generala, se desfiinteaza de drept contractul. Daca asimilam desfiintarea contractului cu
stingerea obligatiei putem spune ca imposibilitatea fortuita de executare e un mod de stingere
a contractului sinalagmatic (dar indirect, e o metafora, ca stingerea presupune o datorie
existenta, pe cand la desfiintare ea nu mai exista).
Noi tratam acum aceasta figura juridica precum un mod de stingere a contractelor
unilaterale.
Evenimentul fortuit: (a) forta majora; (b) cazul fortuit; (c) fapta unui tert si (d) fapta
victimei (daca ultimele doua au valoare de forta majora sau caz fortuit).

Ipoteze
I. Daca genereaza o imposibilitate generala si definitiva, obligatia se stinge.
 II. Daca obligatia e doar partial imposibila, dar definitiv, ea se stinge doar partial.
III. Daca imposibilitatea e nedefinitiv imposibila, ea nu se stinge, ci se suspenda
executarea sa. Cand inceteaza cauza, obligatia poate fi executata.

Aceasta cauza opereaza chiar si cand debitorul se afla in intarziere, dar numai in
masura in care creditorul nu ar fi putut sa beneficieze de executarea obligatiei ca urmare a
evenimentului fortuit. Totusi, daca si-a asumat riscul, in masura in care era in intarziere,
debitorul va fi obligat la despagubire. Dovada trebuie facuta de debitor (actori incumbit
probatio).
Mai mult, ca debitorul sa fie liberat 100% de obligatie, el trebuie sa il notifice pe creditor
imediat ce a luat la cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de interventia evenimentului fortuit
[art. 1634 (5)] daca notificarea nu ajunge in termen rezonabil, debitorul va putea fi obligat
la despagubiri in masura prejudiciului dovedit de creditorul neinformat, nenotificat.
Daca e vorba de res genera, evenimentul fortuit nu are absolut niciun efect (genera non
pereunt) => debitorul va putea sa presteze bunuri de acelasi gen, cantitate, calitate etc.

RESTITUIREA PRESTATIILOR

Sedes materiae: 1635-1649

1635 (1); (2)

a) tinut, in virtutea legii, sa inapoieze bunuri primite fara drept sau din eroare: plata
nedatorata si imbogatirea fara justa cauza
b) contract desfiintat ulterior: rezolutiune (nu reziliere: acolo, daca o parte si-a executat
obligatiile, iar alta deloc, atunci acea a doua parte e tinuta sa execute pana la
momentul interventiei rezilierii); nulitate; indeplinirea conditiei rezolutorii
c) obligatii imposibil de executat: eveniment fortuit (pentru contractele unilaterale)
d) cauza viitoare: o parte executa azi, dar in considerarea ca cealalta parte va executa in
viitor (afara numai de cazul in care partea stia ca infaptuirea cauzei e imposibila stia,
cunostea SAU afara de cazul in care impiedica cu intentie producerea ei sanctiune
ex.: cand cineva impiedica implinirea termenului, se considera ca nu se mai indeplini
termenul)
La contractele de intretinere: prestatie cu executare dintr-odata si prestatie cu executare
continua => privind din perspectiva celui ce da bunul, credirentierul, e rezolutiune; privind
din perspectiva celui ce trebuie sa ofere prestatia, renta, debirentierul, e reziliere => cand
avem desfiintare pentru neexecutare la contractele de intretinere, avem si efecte retroactive, si
efecte pentru viitor.

1636: Dreptul la restituire apartine (1) celui ce a facut prestatia supusa restituirii, clasicul
creditor, dar si (2) altuia, indreptatit (succesorul, reprezentantul).

1637 (2): restituirea prestatiilor nu se intemeiaza pe ideea de raspundere, nici delictuala,

nici contractuala (independent de vinovatia celui ce trebuie sa restituie; daca ar fi fost
vinovatie, ar fi fost datorate si daune-interese, de regula)

=> in principiu, restituirea opereaza pe taramul imbogatirii fara justa cauza sau al platii
nedatorate (temei extracontractual), pe cand daunele-interese opereaza fie pe taram
contractual (nu executa o parte cum trebuie obligatia), fie pe taram delictual.
 1638: fraus omnia corrumpit cauza ilicita/imorala da mereu nastere restituirii
Pe vechiul cod, se zicea nemo auditur propriam turpitudinem allegans chiar pentru
culpa grava/intentie, restituirea nu e impiedicata.

Restituirea prin echivalent vs. restituirea in natura

-art. 1640 face distinctie intre situatiile in care e posibila in natura si cele in care nu

*serviciile deja prestate, nu se pot intoarce in natura, asa incat e nevoie de echivalentul lor
(se zugraveste o casa)
*impediment serios: si ipoteza in care e posibila executarea in natura, DAR nu mai
prezinta interes pentru beneficiarul restituirii

(2): regula cu privire la momentul evaluarii prestatiilor cand creditorul primeste prestatia
NB! Avem in vedere valoarea, iar nu expresia ei pecuniara! Expresia baneasca nu e sinonima
cu valoarea, tocmai pentru ca banii se pot devaloriza. Avem in vedere valoarea economica,
reala a bunului, a prestatiei lato sensu. Pentru ca se schimba valoarea banilor (denominalizare,
fluctuatii monetare, crize) nu inseamna ca se schimba si valoarea economica a prestatiei (care
fluctueaza si ea in timp, dar mai lent, logic ).

Exceptie: 1641 teza I impune alegerea (1) fie momentul primirii; (2) fie momentul pieirii
sau instrainarii se alege cel in raport cu care valoarea e mai mica (analogie cu imbogatirea
fara justa cauza si aplicatie a limitelor restituirii); teza II impune alegerea valorii mai mari,
daca e de rea-credinta debitorul sau restituirea e datorata culpei sale.

1642 teza I subrogatie reala cu titlu particular (bun contra indemnizatie/drept de a o

primi); teza II daca e pus in intarziere debitorul, el nu va fi liberat de obligatia de restituire;
daca e de rea-credinta sau restituirea se datoreaza culpei sale, el va fi liberat doar daca
dovedeste ca bunul ar fi pierit si in cazul in care l-ar fi predat la timp creditorului.

1643 (2) doua culpe diferite

a) Culpa raportata la cauza restituirii: ceea ce genereaza obligatia de restituire:
accipiensul stia ca nu i se datoreaza ceva de la solvens, dar a primit
b) Culpa raportata la cauza scaderii valorii bunului: ceea ce determina deteriorarea
bunului

1647: limita si mai restrictiva a imbogatirii (la fara justa cauza, aveam in vedere valoarea
imbogatirii sau a saracirii); aici, avem in vedere valoarea folosului concret, real
(2): nu restrange aplicarea doar la minorii de peste 14 ani se poate face dovada contrara
a existentei discernamantului pentru orice minor

1648: actiunea personala pe care o are creditorul restituirii intemeiata pe un drept de

creanta contra celui ce a primit prestatia (1) si actiunea reala pe care o are creditorul restituirii
intemeiata pe dreptul real contra tertului dobanditor (efect al opozabilitatii erga omnes a
drepturilor reale urmaresti bunul in mainile oricui) (2) => la (1) se apara un drept de creanta,
la (2) se apara un drept real.
Pe motive de echitate, avem cele 3 ipoteze din teza a II-a: dobandirea pe Cartea Funciara;
posesia de buna-credinta a bunurilor mobile; uzucapiunea.
 1649: in toate situatiile in care nu se aplica 1648, actele facute cu tertii de cel ce a
beneficiat de prestatie, raman valabile; daca sunt cu executare succesiva, raman valabile
maximum un an de la data desfiintarii titlului constituitorului (cel ce primise prima data bunul
si apoi il instrainase).

10.12.2014
Curs X Stoica
Orice cuvant e o conventie. Cuvantul e cea mai veche conventie a omenirii

OBLIGATIILE COMPLEXE

In doctrina, sub imperiul VCCiv, in sfera obligatiilor complexe erau incluse atat
obligatiile afectate de modalitati, cat si asa-numitele obligatii plurale. NCCiv pare sa
infirme aceasta intelegere a notiunii de obligatii complexe. Intr-adevar, in CCiv actual, in
cartea de obligatii, in titlul III sunt reglementate modalitatile obligatiilor si in titlul IV sunt
reglementate obligatiile complexe => noua reglementare reduce sfera obligatiilor complexe la
ceea ce inainte erau obligatiile plurale.
Obligatiile afectate de modalitati nu necesita o tratare speciala, deja stim (termen;
conditie) tot ceea ce se aplica la acestea doua ca modalitati ale actului juridic se aplica
mutatis mutandis si obligatiilor afectate de modalitati (care obligatii se nasc din aceste acte
afectate de modalitati).

*Uneori, in mod atipic, o obligatie poate fi afectata de modalitatea conditiei prin vointa
legiuitorului, iar nu prin vointa partilor! In asemenea cazuri de exceptie, obligatia afectata de
modalitati nu se mai naste din act juridic, ci dintr-u fapt juridic in sens restrans, de care legea
leaga anumite efecte juridice, inclusiv modalitatea conditiei.
Un exemplu ar fi proprietatea rezolubila atipica accesiunea imobiliara artificiala:
conditia rezolutorie atipica e prevazuta de legiuitor (trebuie sa avem in vedere nu doar
proprietatea rezolubila, CI SI raporturile obligationale care se nasc in raport cu proprietatea
rezolubila => raportul obligational ce are in continutul sau dreptul de creanta al
constructorului contra proprietarului terenului e afectat de o conditie aceea a manifestarii de
vointa a proprietarului terenului in sensul dobandirii si constructiei

Conditia=modalitate a actului juridic si a obligatiei constand intr-un eveniment viitor si

nesigur, aleatoriu, de care depinde fie (1) nasterea obligatiei conditie suspensiva, fie (2)
stingerea obligatiei conditie rezolutorie.

Obligatii complexe=doar acelea in care raportul obligational are (1) fie mai multi
debitori, (2) fie mai multi creditori, (3) fie si mai multi debitori si mai multi creditori in
acelasi timp, (4) fie mai multe obiecte (fostele obligatii plurale de subiecte si/sau de
obiecte).

I. PLURALITATE DE SUBIECTE

Adevarate obligatii complexe cu pluralitate de subiecte sunt cele INDIVIZIBILE si cele

SOLIDARE => obligatiile divizibile nu sunt complexe
Ratiune: e posibil sa avem 2 creditori sau 2 debitori, regula fiind aici divizibilitatea
obligatiei, fie sub aspect pasiv, fie sub aspect activ => daca avem 2 creditori, fiecare dintre ei
va avea doar o parte din creanta ( in lisa unei prevederi contrare), cu consecinta ca fiecare
dintre ei va putea cere numai partea sa de creanta
=> daca avem 2 debitori, fiecare va fi
tinut doar pentru partea sa din datorie ( in lipsa unei prevederi contrare)

OBLIGATIILE INDIVIZIBILE

Art. 1422: inconsecventa aceeasi prestatie => ori de cate ori avem o obligatie
divizibila, nu avem aceeasi prestatie, ci o multitudine de raporturi obligationale (si de
prestatii), in functie de numarul debitorilor si/sau al creditorilor (fiecare legatura dintre
creditori si debitori e privita ca fiind autonoma); doar in aparenta e vorba de o singura
obligatie
Ex.: A si B platesc o suma de bani lui C, aparenta unicitatii obligatiei rezulta din modul de
formulare a datoriei (suma de bani), dar de fapt datoria e divizibila, asa ca fiecare debitor (A si
B) va plati doar o parte => 2 raporturi (A-C; B-C), 2 prestatii

Art. 1423 prezumtia relativa a egalitatii (rasturnabila fie prin conventia partilor, fie
evidentiindu-se textul legal ce prevede o alta situatie).

Art. 1424 prezumtia de divizibilitate

Exceptii: fie se face dovada ca partile au stabilit ca prestatia e indivizibila; fie prin natura
sa, prestatia e indivizibila.
Sursele indivizibilitatii: natura obligatiei (a); vointa partilor (b)

Obligatiile de a da sunt, prin natura lor, divzibile, dar partile pot prevedea
indivizibilitatea.
Obligatiile de a face si de a nu face sunt, prin natura lor, indivizibile.
Consecinta este ca, si intr-un caz si in altul, fie ca e vorba de indivizibilitate
conventionala, fie de indivizibilitate legala (de natura obligatiei), se produc efecte speciale, iar
obligatia va avea o configuratie speciala, configuratie care depinde de caracterul activ sau
caracterul pasiv al indivizibilitatii.

Indivizibilitate activa: mai multi creditori si fiecare dintre ei poate, tinand seama de
indivizibilitate, cere executarea integrala a prestatiei de catre debitor; simetric, debitorul va
putea executa catre orice creditor.
Indivizibilitate pasiva: mai multi debitori si fiecare dintre ei poate, tinand seama de
indivizibilitate, suporta executarea integrala a prestatiei catre creditor; simetric, creditorul
poate cere executarea de la orice debitor.
*Acest caracter indivizibil se pastreaza in cazul succesiunii (principala diferenta fata de
solidaritate, unde obligatia se transmite mostenitorilor, DAR divizibila, nu tot solidara)
=> art. 1425 fiecare mostenitor, (a) daca e succesorul debitorului, va fi tinut sa execute
intreaga prestatie, iar (b) daca e succesorul creditorului, va putea cere executarea intregii
prestatii.

Corelatie indivizibilitate solidaritate: ori de cate ori avem o obligatie solidara, NU se

prezuma ca exista si indivizibilitate; simetric, ori de cate ori avem o obligatie indivizibila, NU
se prezuma ca exista si solidaritate,
 DAR prin ex lege sau ex contractu, anumite obligatii pot fi simultan si indivizibile, si
solidare. Interesul exista mai ales la cele solidare de a se preciza ca sunt si indivizibile, ca se
transmita mostenitorilor asa, nedivizate.

a) Cand o obligatie indivizibila prin natura ei nu are decat un singur creditor si

debitor, isi va pastra caracterul indivizibil in cazul transmiterii catre succesori;
deci, desi initial obligatia nu are mai multe subiecte (decat cele 2, logic), in masura
in care una din parti are mai multi mostenitori, obligatia se transforma intr-una cu
mai multe subiecte (pluralitate de subiecte), nu va deveni (verb copulativ)
divizibila.
b) Cand o obligatie e divizibila prin natura ei, chiar daca exista un singur creditor si
debitor, ea se aseamana cu cea indivizibila, dar dintr-o cauza cunoscuta
principiul indivizibilitatii platii; debitorul trebuie sa execute integral prestatia catre
creditor, desi ea ar fi prin natura ei divizibila (art. 1427) e logic ca daca A are
doar un debitor, B, B sa fie obligat la plata integrala, desi ar fi divizibila obligatia,
pentru ca A, in cazul acesta, s-ar vedea cu datoria satisfacuta doar in parte

Executare prin echivalent: obligatia de a da un bun de gen (obligatiile de a da sunt

mereu divizibile), chiar daca au ca obiect un bun individual determinat.
Ex.: transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului catre 2 persoane ele
dobandesc doar o cota-parte din dreptul de proprietate (comuna), care era pur si simplu la
vanzator.

La pasiv, daca obligatia indivizibila a devenit imposibil de executat din culpa unuia
din debitorii legati indivizibil, daunele interese nu sunt indivizibile, ci vor fi cerute integral de
la debitorul in culpa.
La activ, daca obligatia indivizibila a devenit imposibil de executat din culpa
debitorului, fiecare creditor nu va putea cere decat o parte din echivalent (opereaza
divizibilitatea).

Efectele obligatiilor indivizibile

a) La activ: principalul efect decurge din configuratia obligatiei fiecare creditor va

putea cere plata integrala de la debitor, iar acesta va putea executa integral plata
catre oricare dintre creditori
Spre deosebire de solidaritate, la indivizibilitate activa NU exista o relatie de
reprezentare reciproca intre creditori [conform art. 1431 (1)] => nu se prezuma ca actele
facute de un creditor indivizibil profita sau pot fi opozabile celorlalti creditori. E o singura
exceptie de la regula nereprezentarii reciproce, anume in art. 1433 (1):
suspendarea/intreruperea cursului prescriptiei fata de unul dintre creditori produce efecte si
fata de ceilalti.
Confuziunea, novatia, remiterea de datorie si compensatia ce opereaza fata de un
creditor nu sting obligatia decat pentru partea din creanta ce revine creditorului; fata de
ceilalti creditori, va fi obligat pentru tot ipoteza obligatiei indivizibile conventional sau
cand se pune problema executarii prin echivalent, ca daca aveam obligatie indivizibila
natural, atunci nu se putea pune problema unui executari partiale.

b) La pasiv: configuratia obligatiei determina principalul efect creditorul va putea

cere executarea prestatiei integrale de la oricare debitor, simetric, oricare debitor
se va putea libera executand integral fata de creditor
 Nici aici nu functioneaza reprezentarea reciproca a debitorilor in raport cu creditorul
[conform art. 1431 (1)]. Si aici e exceptia: intreruperea/suspendarea cursului prescriptiei fata
de un debitor profita si celorlalti debitori.
In ceea ce privest novatia, remiterea de datorie, compensatia si confuziunea, efectele
sunt aceleasi ca la indivizibilitatea activa.

In ipoteza in care creditorul cheama in judecata pe unul dintre debitori, acesta va putea
cere introducerea in cauza a celorlalti debitori indivizibili, cu exceptia cazului in care cel
chemat in judecata e singurul ce poate executa prestatia integral (ex.: A are B si C debitori
indivizibili; daca doar B are calul pe care convenisera B si C sa il dea lui A, atunci e logic ca
doar B va putea presta, deci ar fi inutil sa il cheme in justitie si pe C).
Dreptul de regres mereu e vorba de regresul prin echivalent; cel ce a executat
integral va putea cere de la ceilalti debitori echivalentul in bani al partii lor de datorie.

Tocmai pentru ca nu functioneaza reprezentarea, punerea in intarziere a unui debitor

nu produce efecte fata de ceilalti => creditorul trebuie sa ii puna in intarziere pe toti, daca
doreste sa obtina efectele punerii in intarziere (remediile neexecutarii contractuale).

OBLIGATIILE SOLIDARE

Obligatiile cu mai multi creditori oricare creditor poate cere executarea integrala de
la debitor; cu mai multi debitori oricare e constrans sa execute integral prestatia catre
creditor => in primul caz, oricare debitor se va putea libera si pe el si pe ceilalti platind
integral datoria catre creditor, pe cand in al doilea caz, daca e un singur debitor, el se va libera
platind datoria catre oricare creditor.

Solidaritate activa
Solidaritate pasiva

Izvorul solidaritatii e fie vointa partilor, fie vointa legiuitorului (niciodata natura
obligatiei, ca la indivizibilitate). Niciodata, solidaritatea nu se prezuma.

1. Solidaritatea activa (mai multi creditori si un singur debitor)

Fiecare creditor poate cere plata datoriei de la debitor; simetric, debitorul se poate
libera platind oricarui creditor.
Aici functioneaza principiul reprezentarii reciproce a creditorilor => fiecare creditor
solidar e prezumat ca e imputernicit de ceilalti creditori solidari, dar numai pentru actele care
profita! creditorilor solidari actele de gestionare si de satisfacere a interesului comun al
creditorilor solidari => niciun creditor nu va putea realiza acte in dauna celorlalti creditori =>
nu va putea reduce sau inlatura drepturile, accesoriile sau beneficiile creantei.
O hotarare judecatoreasca obtinuta de un creditor solidar contra debitorului comun
profita tuturor creditorilor (daca e favorabila creditorilor); daca un creditor solidar pierde
procesul contra debitorului comun, hotararea nu va fi opozabila celorlalti creditori.
Pentru a evita situatia, debitorul urmarit poate cere introducerea in cauz a tuturor
creditorilor, ca sa le fie opozabila mereu.

La plata: debitorul are un drept potestativ de alegere a creditorului caruia ii face plata,
daca initiativa vine de la el, cu efectul de a se libera fata de toti ceilalti creditori. Dreptul
acesta exista doar pana in momentul in care unul dintre creditori ar porni o actiune in justitie
contra debitorului, ca de atunci acest debitor se va putea libera doar daca face plata
creditorului urmaritor.

Ca la indivizibilitate, si la solidaritate avem anumite particularitati referitoare la

compensatie, confuziune si remitere de datorie.
-1438+1439+1440: sintagma in proportie cu partea din creanta are deplina aplicare
in toate cazurile => prin ipoteza e vorba de o obligatie divizibila; atunci, daca a operat
compensatia in raport cu un creditor, ea va profita debitorului in raport cu acel creditor, dar
debitorul va ramane legat fata de ceilalti creditori, dar tinand cont (scazand) de partea din
creanta care se cuvenea creditorului si care s-a stins prin confuziune/compensatie/remitere de
datorie

Un act facut pentru intreruperea/suspendarea cursului prescriptiei produce efecte si

fata de ceilalti creditori solidari.

Spre deosebire de indivizibilitate, obligatia solidara initial nu se transmite la

mostenitori, ci devine divizibila. (A si B au debitor pe C; C are 2 copii => D si E vor obtine o
obligatie divizibila, fiecare va fi tinut doar jumatate)

2. Solidaritatea pasiva
Rol de garantie: Riscul insolvabilitatii unuia dintre debitori e suportat de ceilalti
debitori solidari => creditorul are posibilitatea, daca un debitor e insolvabil, sa satisfaca a sa
creanta executand oricare alt debitor
Ne aflam in prezenta unei asemenea garantii in 2 ipoteze
fie exista un drept real de garantie;
fie se produce o multiplicare a garantiei comune a creditorilor (aici, creditorul are la
dispozitie mai multe patrimonii pe care le poate executa)
Creditorul beneficiaza de garantia comuna NU DOAR asupra patrimoniului unui
debitor, CI asupra oricarui patrimoniu al oricarui debitor solidar.

Configuratia juridica: un creditor si mai multi debitori; creditorul poate cere

executarea creantei de la oricare debitor solidar; simetric, fiecare debitor se poate lbera,
platind integral datoria catre un creditor (art. 1443).
Solidaritatea poate opera si in situatia in care debitorii sunt legati de creditor sub
modalitati diferite. Solidaritatea pasiva nu se prezuma trebuie stipulata expres de lege sau de
part. Singura exceptie: la obligatiile contractate in exercitiul unei intreprinderi, functioneaza
prezumtia inversa de solidaritate, cu exceptia cazului in care avem o prevedere legala contrara
(am avea o exceptie de la exceptie, deci ne-am reintoarce la regula).

Efectele obligatiilor solidare

1. Intre creditor si debitorii solidari

a) Principale: creditorul poate cere executarea totala de la orice debitor, iar orice debitor
se poate libera executand integral plata catre creditor, debitorul neputand face apel de
beneficiul de diviziune (ceea ce face diferenta fata de fideiusiune solidaritatea are o
functie de garantie mai accentuata).
 Si aici avem un drept potestativ de optiune a creditorului (I) de a alege debitorul
impotriva caruia va porni actiunea.
Totusi, alegerea nu il impiedica pe creditor, daca primul debitor e insolvabil, (II) sa
porneasca ulterior urmarirea contra oricarui debitor solvabil, legat solidar.
(III) Creditorul ar putea chiar porni simultan urmarirea contra tuturor NU pentru a
obtine de la fiecare executarea integrala (ar obtine de mai multe ori aceeasi prestatie), CI
pentru a obtine tot, macar de la unul.

Daca e urmarit doar un debitor, acesta poate cere introducerea in cauza a celorlalti debitori
solidari, ca in ipoteza in care el va fi obligat, sa aiba regres contra celorlalti, pentru partea de
datorie ce le revine.
Debitorul solidar chemat in judecata poate invoca mai multe exceptii contra creditorului:
-exceptiile specifice (decurg din propriul raport dintre el si creditor si care nu mai pot fi
invocate de alti debitori); ex.: daca un debitor beneficiaza de un termen, el (si doar el) va
putea invoca acest termen
-exceptii comune tuturor debitorilor
Debitorul nu va putea invoca exceptii personale ale celorlalti debitori.

Art. 1448 (2) exceptie personala a debitorului si o sanctionare a creditorului: ne

gandim la dreptul de regres al debitorului platitor in raporturile cu ceilalti debitori; daca
plateste integral datoria, nu inseamna ca debitorul va ramane singurul platitor, ci va putea
recupera sumele care se cuveneau partii celorlalti debitori; daca prin fapta personala,
creditorul inlatura o garantie/un drept pe care ar fi putut-o/l-ar fi putut folosi debitorul, ca
acesta sa nu mai aiba regres contra celorlalti debitori, atunci acest debitor pagubit nu va mai
plati creditorului, pana la concurenta valorii acelor garantii/drepturi. Adica daca acel creditor
face sa se piarda garantiile/drepturile in detrimentul debitorului solidar, acest debitor nu ar
mai putea avea regres (subrogatie personala); ca sa nu ramana pagubit, debitorul acesta
solidar nu va mai fi tinut sa plateasca creditorului.

Functioneaza reprezentarea reciproca => suspendarea/intreruperea cursului prescriptiei

fata de un debitor produce efecte fata de ceilalti debitori.
Totusi, pentru ca solidaritatea pasiva NU se transmite la mostenitori,
intreruperea/suspendarea prescriptiei fata de un mostenitor al debitorului solidar nu va
produce efecte fata de ceilalti debitori DECAT pentru partea acelui mostenitor [desi e vorba
de o creanta ipotecara art. 1449 (2)].

Art. 1450 compensatia nu produce efecte decat in limita datoriei pe care o are acel
debitor solidar (efect partial). In acest caz, s-a stins partial obligatia, ramanand solidaritate
NUMAI PENTRU partile de datorie ale celorlalti debitori ce nu s-au stins prin compensatie.

Art. 1451 remiterea de datorie nu ii libereaza pe ceilalti debitori solidari, nu produce

efecte deloc (la compensatie, ea produce efect partial);
-exceptii: (I) creditorul mentioneaza expres creditorul aceasta (ca profita remiterea
tuturor), atunci va putea sa urmareasca doar in limita partilor ramase;
(II) creditorul remite de bunavoie inscrisul sub semnatura constator al
creantei, caz in care s-ar putea indrepta doar in limita ramasa contra celorlalti debitori
(III) daca e inscris autentic, prezumtie relativa exista, ca profita si celorlati debitori,
doar ca creditorul poate sa faca proba contrara
 Art. 1452 confuziunea: daca ar opera cu privire la toata obligatia, ea s-ar stinge =>
opereaza partial.

Renuntare la solidaritate expresa sau tacita;

- in favoarea unui debitor (caz in care ceilalti raman legati)
- e posibil ca renuntarea sa ii priveasca pe toti => obligatia
devine indivizibila.

Regula: renuntarea expresa. Exceptii: art. 1453 (3) a, b cere doar executarea partiala, iar
cererea e admisa, concluzia e ca a renuntat tacit in privinta acestui debitor

b) Secundare: daca executarea in natura devine imposibila din culpa unuia sau mai
multor debitori solidari, ceilalti vor ramane in continuare obligati; totusi, nu vor
raspunde de daune-interese (vor fi cerute, logic, doar debitorilor din culpa carora a
devenit imposibil de executat obligatia).
Desi nu sunt in culpa, dar au fost pusi in intarziere, acesti debitori vor raspunde, de
asemenea, pentru daune-interese. Sigur, punerea in intarziere trebuie sa fie anterioara
devenirii imposibil de executat a obligatiei.

Ca la solidaritatea activa, hotararea judecatoreasca pronuntata contra unui debitor solidar

(defavorabila) nu va fi opozabila si celorlalti debitori solidari. Simetric, daca hotararea e
favorabila, va profita si celorlalti cu exceptia cazului in care hotararea a fost obtinuta pe
temeiul unei exceptii strict personale debitorului urmarit, chemat in judecata, exceptie de care
nu se pot prevala si ceilalti debitori tocmai ca e intuitu personae.

2. Intre debitorii solidari

Cel mai important efect actiunea in regres, DAR aici se pierde solidaritatea asa ca
debitorul platitor va putea recupera doar partea de datorie a debitorului solidar pe care il
cheama in judecata (adica nu va putea sa ceara oricarui debitor solidar toata partea). Se
prezuma ca partile debitorilor sunt egale, in lipsa unei prevederi contrare.
Exceptie de la pierderea beneficiului de solidaritate: atunci cand (a) datoria a fost
contractata in beneficiul exclusiv al unui debitor solidar sau (b) cand rezulta din fapta
acestuia, el va fi in final tinut sa plateasca integral.
Codebitorii care nu au statutul special de interesati in crearea datoriei au pozitia
fideiusorului.

Daca unul dintre debitorii solidari e insolvabil, creditorul va putea recupera intrega
datorie de la ceilalti, dar riscul insolvabilitatii se va suporta proportional de catre ceilalti
debitori solidari.

II. PLURALITATE DE OBIECTE

1. Obligatiile facultative (sedes materiae: art. 1468): debitorul nu va putea fi obligat

sa execute prestatia subsidiara, daca nu poate fi executata cea principala.
Intr-un fel, obligatia de la 1468 se asemeana cu darea in plata, dar e o dare in plata
anticipata de la inceput exista consimtamantul creditorului de a primi o alta prestatie decat
cea principala. Totusi, la darea in plata exista o conventie chiar in momentul platii intre
creditor si debitor, conventie prin care creditorul accepta o alta prestatie decat cea initiala (am
convenit cu tine sa imi dai o masina, dar tu imi dai o casa; eu zic da) si e o modalitate de
stingere a obligatiei, aidoma platii (art. 1492).
Diferente intre novatie si obligatiile facultative/darea in plata
Novatia e si ulterioara (se deosebeste de cea facultativa), dar si anterioara momentului
platii (se deosebeste de darea in plata). Oricum, novatia se aseamana mai mult cu darea in
plata, fiind tot o conventie, diferenta fiind legata de momentul interventiei conventii la
novatie, inainte de plata; la darea in plata, chiar in momentul platii.

2. Obligatiile alternative: ele au de la inceput ca obiect 2 prestatii, dar debitorul va fi

liberat cand va executa una dintre ele; exista o alternanta; cel ce face alegerea e, de
regula, debitorul. Totusi, poate fi stipulatie in sensul acordarii dreptului de alegere
pentru creditor.
In orice situatie, daca se da termen unei parti pentru a alege, dar ea nu alege, dreptul
trece la cealalta parte. Important e ca debitorul trebuie sa execute ori una, ori alta din cele
doua => nu va putea fi obligat sa execute o parte dintr-una si o parte din alta.

Daca alegerea e facuta de debitor (1464)

a) iar una a devenit imposibil de executat, chiar din culpa sa, el se poate libera
executand cealalta prestatie (1464)
b) daca ambele prestatii au devenit imposibil de executat, doar numai una din culpa
debitorului, atunci debitorul va fi silit sa plateasca echivalentul ultimei obligatii ce
a devenit imposibil de executat (1464).
c) daca ambele au devenit imposibil de executat fara culpa debitorului, obligatia se
stinge

Daca alegerea e facuta de creditor 1465.

17.12.2014
Curs XI Stoica
Odat cu autopastiarea piere valoarea
Poezia i codul civil au meritul de a nate n sufletul cititorului starea pe care a
avut-o autorul

GARANTIILE OBLIGATIILOR

Art. 2324 consacra garantia comuna a creditorilor si le ofera o posibilitate de a-si

vedea asfigurata creanta (concreta de executare), daca debitorul nu executa de bunavoie;
totusi, ea depinde de solvabilitatea debitorului; cu alte cuvinte, patrimoniul (garantia comuna)
ofera doar o posibilitate limitata de satisfacere a creditorilor;
Daca debitorul e solvabil, creantele pot fi acoperite prin executarea silita.
Daca insa e insolvabil, garantia comuna a creditorilor nu mai e eficace, iar pentru asta
avem in vedere principiul egalitatii creditorilor din art. 2326: dublu aspect
a) daca debitorul e insolvabil, iar executarea creantelor nu e posibila decat partial,
creditorii vor fi despagubiti sau se vor satisface proportional cu valoarea creantelor
lor => egalitatea nu presupune egalitatea creantelor, CI saitsfacerea creditorilor
proportional cu valoarea creantelor lor
b) cand e vorba de creditori din aceeasi categorie: de obicei, creditorii ce au garantii
reale; daca au acelasi rang, functioneaza satisfacerea creantei proportional.
 E posibil ca un creditor sa depaseasca impasul insolvabilitatii debitorului si sa se
asigure ca isi va recupera integral la scadenta creanta? DA. Garantiile obligatiilor ofera
aceasta siguranta pentru creditor, de a mari sansele de executare a creantei sale la scadenta, ni
cazul in care debitorul nu executa de bunavoie (mari, pentru ca uneori nici garantiile nu
ofera certitudine in ce priveste satisfacerea creantelor creditorului).

Pentru a mari aceste sanse (spori), creditorul are 2 instrumente

1. Unul prin care se multiplica garantia comuna a creditorilor (pe langa

patrimoniul debitorului, un alt patrimoniu/mai multe alte patrimonii vor deveni de
asemenea garantia acelei creante => garantiile personale fideiusiune; scrisorile
de garantie si de confort). Se numes personale pentru ca o alta persoana decat
debitorul, un garant, ofera SI patrimoniul sau pentru a forma obiectul garantiei
comune a creditorului (in asta consta multiplicarea).
2. Unul care inlatura principiului egalitatii creditorilor (cauze de preferinta)
privilegiile, ipotecile si gajul
a) Cauze de preferinta prin care se inlatura egalitatea creditorilor, dar se instituie
o simpla ordine de preferinta intre acestia, fara ca vreunul dintre ei sa
beneficieze de un anumit bun din patrimoniul debitorului sau al altei persoane,
asupra caruia sa se concentreze executarea pentru satisfacerea creantei
(privilegiile)
b) Cauze de prferinta drepturile reale de garantie/garantiile reale (ipoteci si gaj),
care nu doar inlatura egalitatea creditorilor, CI SI ofera unui anumit creditor
sun bun determinat/determinabil pentru executare in vederea satisfacerii
creantei (ele sunt cele mai sigure, oferind cea mai mare probabilitate de
executare a creantei creditorului, daca debitorul nu executa de bunavoie).

Garantiile obligatiilor sunt nstrumente juridice prin care fie se inlatura principiul
egalitatii creditorilor si se ofera un anumit bun din patrimoniul debitorului unui creditor spre
executare, fie se multiplica obiectul garantiei comune a creditorilor. Privilegiile nu sunt
garantii propriu-zise.
Alte instrumente precum clauza penala sau arvuna nu sunt nici ele garantii propriu-
zise.
Avem si alte 2 instrumente, solidaritatea si indivizibilitatea, care au o functie de
garantie, caci multiplica si ele obiectul garantiei comune a creditorilor. Totusi, ele sunt mai
mult decat garantii, caci au si elemente specifice ce le fac sa fie mai complicate/complexe.
*Dreptul de retentie este un drept real de garantie imperfect (dar poate intra, lato
sensu, in garantiile reale).

GARANTIILE PERSONALE (fideiusiunea, scrisoarea de intentie, scrisoarea

de garantie)

FIDEIUSIUNEA (art. 2280-2320): 3 perspective

-din una, e contract
-din alta, e un drept subiectiv civil (adica un drept personal de garantie)
-din alta, e un raport juridic obligational in continutul caruia intra dreptul de garantie (de la 2)
Art. 2280 prefera prima perspectiva, dar si celelalte doua implicit. E si o garantie, dar si
un raport juridic, ca daca fideiusorul se obliga fata de creditor sa execute, avem si obligatia
corelativa dreptului creditorului de a-si vedea creanta executata de fideiusor, daca debitorul
principal nu executa (deci elemente unui raport juridic civil).

A. Caracterele fideiusiunii
1. CARACTERUL ACCESORIU pe langa raportul juridic in continutul caruia intra
creanta/datoria principala (de cele mai multe ori, fideiusiunea e secundara pe langa un
contract) => accessorium sequitur principale

Art. 2289 precizeaza ca fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost
contractata, dar daca nu sunt precizate in contractul principal, ele sunt prevazute de lege.
-daca ar depasi ce e datorat de debitorul principal sau daca ar fi contractata in conditii mai
grele decat creanta principala, fideiusiunea va fi valabila doar in limitele obligatiei principale
Art. 2290 spune ca fideiusiunea are in vedere si accesoriile obligatiei principale, precum si
cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului, si cheltuielile de judecata (cand
creditorul il cheama in justitie pe fideiusor); totusi, in legatura cu cheltuielile de judecata,
inclusiv cele cu executarea silita avansate de creditor in procesul principal si apoi in faza de
aexecutare, alin (2) din 2290 precizeaza ca acestea vor fi datorate de fideiusor, doar in cazul
creditorul l-a instiintat la timp (inainte de a porni procedurile impotriva debitorului principal),
altminteri ele nu vor mai fi datorate de fideiusor
-daca a fost contractata doar pentru o parte a datoriei principale sau e contractata in conditii
mai usoare decat obligatia principala, ea nu va opera decat in limitele contractate
=> fideiusiune totala si fideiusiune partiala

2. CARACTERUL SOLEMN (spre deosebire de vechiul cod), care se manifesta dublu:

-fie prin inscris autentic
-fie prin inscris sub semnatura privata
DECI indiferent de forma de solemnitate, nerespectarea vreuneia atrage nulitatea absoluta
a fideiusiunii (art. 2282).

3. CARACTERUL ONEROS sau CU TITLU GRATUIT (art. 2280 daca e gratuit,

fideiusorul se obliga fara sa ceara ceva in schimb creditorului; daca e cu titlu oneros,
fideiusorul, in schimbul faptului ca isi ia o povara si garanteaza, cere ceva)

4. CARACTER UNILATERAL (cand e cu titlu gratuit) sau SINALAGMATIC (oneros)

B. Constituirea/incheierea fideiusiunii. Publicitatea difera in functie de cele 3

forme ale fideiusiunii conventionala, legala si judiciara.

NB!!! Toate cele 3 tipuri se incheie prin contract (deci toate sunt conventionale), doar ca
sunt fideiusiuni lasate la aprecierea debitorului si creditorului (libertatea de vointa), dar sunt si
fideiusiuni impuse creditorului fie de lege, fie de judecator => ultimele 2 se incheie tot prin
contracte, dar contracte fortate de legiuitor (legale) sau judecator (judiciare).

a. In ce priveste partile, la conventionala oricine poate sa fie fideiusor, DAR daca e o

fiudeiusiune impusa, trebuie sa se tina seama de cerintele prevauzte in art. 2285 (1), pe care
trebuie sa le indeplineasca persoana fideiusorului 3: capacitate; detinerea si mentinerea
bunurilor suficiente pentru satisfacerea creantei in Romania; domicilierea in Romania. De nu,
fideiusiunea nu e valabila [asa cum zice alin(1), teza II] => nulitate virtuala?
NB!!!Daca totusi creditorul a indicat persoana, expres, cerintele de la (1) nu se mai aplica.

La fideiusiunea impusa, debitorul poate oferi o alta garantie (un bun pentru constituirea
unei ipoteci). Important e ca garantia oferita de debitor sa fie suficienta, pentru ca uneori
ceasta idee ar putea sa nasca neintelegeri, respectiv litigii, in art. 2287se precieaza ca acestea
sunt solutionate de instanta pe calea ordonantei presedintiale.

b. In ce priveste obiectul, regula e ca se poate incheia fideiusiunea pentru o obligatie

principala valabila (daca prima e nula, rezulta ca si fideiusiunea va fi nula, in baza
caracterului accesoriu). TOTUSI, fideiusiunea se poate incheia si pentru o datorie
viitoare/conditionala (fie soarta ei depinde de indeplinirea/neindeplinirea conditiei, fie
lichiditatea ei depinde de acele evenimente), precum si pentru o obligatie naturala (ea e
valabila, per se, dar e limitata posibilitatea de executare; daca fideiusorul accepta sa garanteze
o asemenea datorie, el nu va mai putea invoca impotriva creditorului prescriptia obligatiei
principale).
Nu e nevoie de consimtamantul debitorului principal (dar importanta are
consimtamantul sau pe planul efectelor).

*Fideiusiunea asimilata (art. 2292): mai intai avem un raport specific, de imprumut
A se obliga fata de B sa il imprumute pe C; de fapt, A a incheiat 2 contracte cu B (obligatia
de a acorda imprumutul lui C) si cu C (obligatia concreta de a-i acorda imprumutul) => de
aici B va deveni fideiusor fata de A pentru a garanta obligatia lui C de a restitui imprumutul.
E prezumtie relativa? Cum se poate rasturna? Intentia legiuitorului a fost sa se
asimileze fiudeiusiunea in aceasta operatie juridica => fideiusiunea e obligatorie, deci ar fi o
prezumtie absoluta (pentru ca nu se pot rasturna 2 argumente nu avem mentiunea pana la
proba contrara; caracter imperativ este considerat fideiusor; intentia, interpretarea
teleologica denumirea marginala a textului).
Aici, caracterul solemn nu se mai pastreaza. Important e sa fim pe ipoteza, sa se
indelineasca acele conditii, nu mai conteaza forma => daca se indeplinesc, avem o fideiusiune
asimilata si deci si o exceptie de la caracterul solemn al fideiusiunii.

C. EFECTELE FIDEIUSIUNII

1. Intre fideiusor si creditor:

1.1. Beneficiul de diviziune: nu exista o ordine legala de executare (creditorul se
poate intoarce fie impotriva debitorului principal, fie impotriva fideiusorului);
totusi, daca se duce fix, din prima, contra fideiusorului, acesta (a) poate accepta,
dar poate (b) si invoca beneficiul de discutiune sa urmareasca mai intai bunurile
debitorului principal [art. 2294 (1)]; e invocabil doar daca fideiusorul nu a
renuntat expres; acest benficiu functioneaza doar pentru fideiusorul conventional si
legal
-conditii: (i) momentul (pana la judecata in fond a procesului; de nu e invocat, se presupune
ca implicit fideiusorul a renuntat la acest beneficiu); (ii) invocand beneficiu, fideiusorul
trebuie sa invoce si sa precizeze care sunt bunurile urmaribile ale debitorului principal; (iii)
fideiusorul trebuie sa ofere creditorului sumele necesare pentru urmarirea acelor bunuri
Odata indeplinite, poate fi invocat beneficiul. Daca dupa aceasta, creditorul intarzie
urmarirea debitorului, iar acesta devine insolvabil, creditorul va raspunde in fata fideiusorului
pentru insolvabilitatea totala/partiala a debitorului (daca aceasta insolabilitate intervine dupa
precizarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului).

1.2. Beneficiul de diviziune: ipoteza mai multi fideiusori; intr-o atare situatie,
daca unul din fideiusori e urmarit de creditor, el va putea cere acestuia sa ii
urmareasca si pe ceilalti fideiusori, fiecare pentru partea lui; si aici beneficiul va
putea fi invocata doar daca nu a renuntat expres la el.
Daca unul din fideiusori era insolvabil cand alt fideiusor a cerut diviziunea, fideiusorul
ce a formulat cererea de divizune va ramane in continuare obligat proportional pentru
insolvabilitatea celuilalt fideiusor. DACA apare dupa diviziune insolvabilitate, nu mai exista
raspunderea aceasta.
E posibil de la inceput ca creditorul sa divida actiunea adica sa ceara fiecarui
fideiusor doar pentru partea sa => nu mai e obligatia fideiusorilor de a garanta fiecare intre ei
pentru insolvabilitatea vreunuia.
Pentru a-si mari sansele de executare a creantei, creditorul poate incheia un
contract de fideiusiune SI sa precizeze ca intre debitorul principal si fideiusor e
solidaritate => aici nu se mai poate invoca niciun beneficiu (nici de discutiune, nici de
diviziune).
Tocmai pentru a face posibila invocarea beneficiului de discutiune, mai ales, creditorul
are obligatia de a-l informa pe debitor atat cu privire la continutul obligatiei principale, cat si
cu privire la modalitatile (termen, conditie, sarcina) ce o afecteaza si cu privire la stadiul de
executare a acesteia.

1.3. Posibilitatea fiudeiusorului de a invoca impotriva creditorului anumite exceptii

Sunt 2 categorii de exceptii
(i) care se refera la obligatia principala (pe care le-ar fi putut invoca si debitorul
contra creditorului, daca s-ar fi pornit urmarirea mai intai contra debitorului, mai putin cele
intuitu personae, strict personale debitorului) si
(ii) care tin de raportul de fiudeiusiune (nulitatea contractului pentru lipsa formei
autentice, de exemplu)
E posibil sa existe fiudeiusiune la fideiusiune: aici se incheie contractul intre
fideiusorul principal si cel secundar (NU intre creditor si fideiusorul secundar). In acest caz,
creditorul nu mai are optiunea de a se indrepta direct impotriva fideiusorului secundar, CI
trebuie mai intai sa se indrepte fie impotriva debitorului principal, fie impotriva fideiusorului
principal SI DOAR DACA cei doi nu executa se poate duce contra fideiusorului secundar. Va
avea aceasta posibilitate daca debitorul principal si fideiusorul principal vor fi liberati de el
pentru exceptii personale.

2. Intre fideiusor si debitor: efectul principal e nasterea dreptului de regres al

fideiusorului contra debitorului, dupa ce fideiusorul face plata catre creditor (e logic:
fideiusorul nu garanteaza pentru sine; el doar face o plata pentru altul, asa ca are drept
de regres, sa recupereze ceea ce a platit creditorului de la debitor => caz de
subrogatie personala legala art. 2305)

Intinderea regresului. Limite (art. 2306; 2309): aici are relevanta consimtamantul
debitorului (mai ales la 2309) daca se face cu acordul debitorului, intinderea dreptului de
regres e mai mare (2306); daca se face fara acordul debitorului, dar si fara impotrivirea
expresa, regresul e limitat; daca se face fara acordul debitorulu, cu impotrivirea expresa,
regresul e si mai limitat (2309); daca debitorul e incapabil, regresul e drastic limitat, doar la
imbogatirea acestuia (art. 2307).
 Pierderea dreptului de regres: art. 2310 oricum, fideiusorul se va putea intoarce pe
temeiul platii nedatorate contra creditorului. Viceversa, conform art. 2311, debitorul trebuie
sa faca diligentele ca fideiusorul sa nu faca si el a doua oara plata, iar daca nu e notificat
fideiusorul, atunci el va avea actiune in regres contra debitorului (chiar daca debitorul mai
platise); dupa ce ii da banii fideiusorului, debitorul are si el intoarcere contra creditorului, pe
temeiul platii nedatorate (situatia inversa fata de cea de la 2310).

Art. 2312: desi nu a platit nimic creditorului, fideiusorul poate cere de la debitor ceea ce
risca sa plateasca/va plati creditorului

3. Intre fideiusori
3.1. Fideiusorul ce a platit garantia total va avea regres contra celorlalti pentru
partea lor, dar ea e impiedicata in situatia in care fideiusorul n-ar fi putut inainte de
plata sa se indrepte contra
3.2. Garantia reciproca a fideiusorilor pentru insolvabilitatea vreunuia (partea de
garantie a fideiusorului insolvabil se divide proportional intre ceilalti fideiusori
solvabili).

D. INCETAREA FIDEIUSIUNII
1. Toate situatiile in care se stinge raportul principal (daca plateste debitorul de
bunavoie, atunci se stinge obligatia principala si, odata cu ea, si fideiusiunea)
2. Cauzele prin care inceteaza in mod direct fideiusiunea (remitere de fideiusiune;
confuziune debitorul devine si fideiusor sau creditorul il mosteneste pe fideiusor).
3. Caz special de stingere a fideiusiunii din art. 2320

Fideiusiunea nu se transmite la mostenitori!

GARANTIILE REALE

I. GAJUL (sedes materiae: art. 2480-2494)

In sensul noului cod civil, notiunea de ipoteca a fost extinsa, a.i. ipoteca se aplica
acum nu doar in legatura cu bunurile imobile, ci si in legatura cu cele mobile. In NCCiv se
face distinctie intre ipoteca mobiliara si cea imobiliara.

=> Trebuie sa facem distinctie intre gaj si ipoteca mobiliara (ambele avand ca
obiect bunuri mobile) si avem 2 distinctii, referitoare la

a) Obiectul lor: gajul are ca obiect doar bunuri mobile corporale sau titluri
negociabile emise in forma materializata (=titlurile nominative sau la purtator;
titluri la ordin); important e ca la aceste titluri materializate, valoarea creantei e
incorporata in materialitatea inscrisului => ele devin susceptibile de posesie (ce
poate avea ca obiect doar bunuri corporale; dar cine poseda inscrisul cu forma
materiala poseda si creanta, printr-o fictiune a legii); spre deosebire de gaj, ipoteca
mobiliara are ca obiect si bunuri mobile incorporale, desi acestea nu sunt
materializate intr-un inscris si deci nesusceptibile de posesie
b) Modul de operare: gajul presupune deposedarea de bun, care e remis creditorului,
in timp ce ipoteca mobiliara nu presupune in mod necesar deposedarea de bun (iar
daca e vorba de bunuri mobile incorporale, deposedarea nici nu are sens)
=> Sfera restransa de aplicare a gajului; mai ales in raporturile dintre profesionisti se foloseste
ipoteca imobiliara

Gajul are, ca fideiusiunea, 3 acceptiuni

1. Contractul de gaj
-contract real: nu e suficient acordul de vointa dintre creditor si proprietarul bunului dat in
gaj; e necesara si remiterea materiala a bunului dat in gaj ca sa se nasca valabil (e un contract
formal, alaturi de cele solemne) => acordul (necesar, dar nu suficient) + faptul material
(predarea bunului mobil).
In functie de proprietarul bunului, gajul poate fi incheiat intre creditor (mereu apare el) si
debitor (daca el e si proprietarul bunului gajat) SAU intre creditor (mereu apare el) si un tert,
care garanteaza cu bunul sau (daca debitorul nu e si proprietarul bunului gajat).
El e, de obicei, un contract unilateral => nu se mai vorbeste de gaj cu titlu oneros
2. Dreptul de gaj (drept real accesoriu)
3. Raportul obligational in continutul caruia intra dreptul de haj

Constituirea cuprinde indeplinirea cerintelor de valabilitate (consimtamant si predare

materiala) + de publicitate (poate si in arhiva nationala de valori imobiliare; titluri la ordin
andoasarea titlului la ordin)

Efectele gajului = drepturile creditorului gajist asupra bunului

NB!!! Creditorul nu e un posesor propriu-zis; el are elementul material al posesiei, corpus
(de aici e nevoie ca bunul sa fie corporal sau, desi incorporal, materializat); cat priveste
elementul subiectiv, intelectiv, animus, creditorul gajist nu stapaneste bunul pentru el (el e un
detentor precar) => de aici el nu poate culege fructele naturale si industriale ale bunului; daca
vorbim de fructe civile, ele se imputa asupra cheltuielilor facute de creditor cu pastrarea
bunului, apoi asupra dobanzilor si la final asupra capitalului
La fel se intampla si cand se rascumpara actiuni de la capitalul social al unei societati.
Pe durata gajului, creditorul va avea drepturile si obligatiile celui care administreaza
bunurile altuia (art. 725-799).

Daca bunul piere din forta majora (fara culpa creditorului), el nu va plati despagubiri
proprietarului; totodata, nu se platesc despagubiri nici daca e vorba de uzura/folosinta normala
a bunului, in masura in care exista autorizarea proprietarului de a folosi bunul.
In mod normal, fara autorizarea proprietarului, creditorul NU poate folosi bunul, il poate
doar detine! Garantia nu presupune si folosirea, automat, fara acordul proprietarului; daca il
foloseste asa, inceteaza gajul anticipat.
Incetarea gajului e posibila si anticipat platii de catre debitor, daca creditorul utilizeaza
abuziv bunu (adica dincolo de ce a fost admis prin autorizare), dar aici e nevoie de o hotarare
a instantei de constatare a depasirii limitelor autorizarii. Gajul poarta asupra tuturor bunurilor
si partilor acestuia (indivizibil). In rest, in ce priveste publicitatea, prioritatea, executarea si
stingerea se aplica mutatis mutandis dispozitiile de la ipoteca.

Cand plateste debitorul, bunul trebuie restituit debitorului sau celeilalte persoane, terte
(adica proprietarului).

II. DREPTUL DE RETENTIE (sedes materiae: art. 2495-2499)

Aplicarea dreptului de retentie

 (i) contractele sinalagmatice: cand e o obligatie de predare nascuta din asemenea
contracte (dar nu orice contracte sinalagmatice, ci cele din care se naste obligatia de a preda;
altfel, opereaza exceptia de neexecutare DAR nu prin retentie interferenta intre retentie si
exceptie de neexecutare), o parte poate sa retina un bun pana cand cealalta nu isi executa
obligatia
Ipoteza:

(ii) debitum cum re iunctum: la depozit, comodat; daca depozitarul sau comodatarul face
cheltuieli pentru salvarea/conservarea bunului, din aceasta gestiune de afaceri se naste
obligatia deponentului sau a comodantului de a plati aceste cheltuieli (izvor: fapt
extracontractual); in acest caz, cel ce detine bunul poate sa continue sa il detina pana cand se
platesc acele cheltuieli
Ipoteza: cand cel ce detine un bun, dar nu pe temei contractual sinalagmatic, va fi
indreptatit sa il retina pana cand se restituie cheltuielile facute cu acel bun debitum cum re
iunctum adica acele cheltuieli trebuie facute din cauza si in legatura cu acel bun, strans
legate, altminteri nu poate sa retina corect bunul persoana respectiva).

Art. 2496 exceptii

a) Fapta ilicita; abuziv; nelegal; bunul nu e sesizabil
b) Posesorul de rea-credinta (accesiunea mobiliara artificiala), cand cel ce e de rea-
credinta nu e asimilat imediat celui ce face o fapta ilicita [altminteri am fi pe a)]

Efectele dreptului de retentie

1. Opozabilitatea erga omnes e opozabil si tertilor
*exceptii (pe VCCiv: opozabil creditorilor chirografari; creditorilor cu garantii reale, dar
daca erau constituite dupa ce intra in detentia bunului creditorul gajist; invers, daca erau
garantiile reale constituite anterior, retentia nu era opozabila acelor creditori).

Pe NCCiv, sfera e restransa (fragilizarea dreptului de retentie sau accentuarea caracterului

imperfect de drept real): nu mai e opozabil nici chirografarilor, *cu beneficiul ca va putea
participa creditorul gajist alaturi de cei ce urmaresc silit bunul la distribuirea pretului bunului
[art. 2498 (2)]
2. Retentia da detentie, nu posesie
3. Retentorul nu poate culege fructele

Stingerea dreptului de retentie

Daca retentorul primeste suma de bani de la debitor sau daca i se ofera o alta garantie
suficienta, dreptul de retentie inceteaza.
*El e imperfect si sub aspectul caracterului real din perspectiva prerogativei urmaririi.
Daca retentorul pierde stapanirea bunului, el poate cere restituirea bunului de la cel ce l-a
preluat fara drept, dar numai daca nu s-a prescris dreptul pentru actiunea principala sau pentru
dobandirea de buna-credinta bunurilor mobile (uzucapiune).

07.01.2015
Curs XII Laura Toma

PRIVILEGIILE SI IPOTECA IMOBILIARA

 PRIVILEGIILE

Sunt preferinte acordate de legiuitor unui creditor in considerarea creantei (sedes

materiae: incepand cu art. 2333-2342).

Caractere

1. Indivizibilitatea
Daca creanta mea e de 100.000. Creditorul plateste partial 50.000. Pentru suma ramasa,
bunul/bunurile afectate privilegiului vor putea fi urmarite pana la realizarea restului de creanta
(afectarea).
2. Accesorietatea (ca la toate garantiile reale si personale)
Garantia subzista atat timp cat creanta principala subzista.

Categorii
a) generale (2338) trimitere la art. 864 CprocCiv: de ce in ordinea respectiva? Ce fel de
creante sunt privilegiate? Ce au in comun? Primele conditioneaza insasi existenta creantei
(cheltuieli de judecata) devin active chiar cand se pune in miscare executarea silita, se
doreste vanzarea silita a bunurilor debitorului; cei privilegiati vin sa se indestuleze inaintea
celorlalti.
*Titlul executoriu: de obicei, inexistent la creantele izvorate din fapte licite/ilicite;
creditorul va trebui sa se duca la instanta sa ii ceara sa analizeze conditiile si intrunirea lor
(pentru raspundere delictuala, de exemplu), deci sa recurgala proces, ca apoi instanta sa ii dea
acel titlu cu care sa se duca la executorul judecatoresc.
Daca avem contract, acolo e beneficiul ca e deja titlul (contracte de credit bancar, de
exemplu sau de leasing financiar) in mainile creditorului, el nu mai trebuie sa parcurga etapa
procesuala, cerand direct executorului judecatoresc executarea silita propriu-zisa.

*Executorul judecatoresc are obligatia sa ii incunostinteze pe toti creditorii debitorului

contra caruia porneste o executare silita, ca ei sa poata sa participe la vanzarea silita si la
repartitia banilor rezultati (ca sa nu se indestuleze primul un creditor chirografar care porneste
el executarea silita, inaintea unui creditor privilegiat sau ipotecar).

Practi, privilegiul priveste ordinea in care se elibereaza banii

-prima data cheltuielile de judecata (in proces): daca nu era creditorul care a pornit
-creditorii cu cheltuieli de inmormantare
-salarii
-alocatii
-si urmatoarele (de obicei, e interesul public care dicteaza ordinea: amenzi, taxe/interes privat,
dar important alocatii, daune datorate ca urmare a vatamarii integritatii corporale etc.)
b) speciale (2339): 2 ipoteze
Care e criteriul impartirii in generale si speciale? Situatii particulare bun mobil
vandut unei persoane/bun mobil cu privire la care imi exercit dreptul de retentie
Privilegiul general poarta asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului.

Daca incepe o urmarire silita a unui creditor chirografar, iar debitorul are in
patrimoniu o casa, doua masini si niste bani la casa nu pot avea decat privilegii
generale; la masini putem avea si generale, si speciale.
 Ordinea
-I data de art. 864 Cprocciv; simetric, 2339(2) intern: adica intre generale, ele intre ele,
pe de-o parte, si speciale, ele intre ele
-II daca avem concurs intre cele generale si speciale, solutia e in art. 866 Cprocciv: intra
specialele intre b si c de la generale (adica mai intai vin cheltuielile de judecata si cele cu
privire la executarea silita a bunului; cele cu inmormantarea, APOI vin privilegiile
speciale, cele 2, apoi continua celelalte generale).

Stingerea: instrainarea/transformarea/pieirea bunului. Privilegiul se stinge si daca se

stinge obligatia garantata.
*El nu trebuie inscris in registrele de publicitate pentru a fi opozabil; cu toate acestea, la
concursul dintre privilegii si ipoteci va fi interesul inscrierii privilegiului la arhiva, pentru ca
acel creditor cu creanta privilegiata sa poata fi preferat celui ipotecar [2342 (2)] si la
inscrierea asta (facultativa) vorbim de privilegiile speciale (ca cele generale sunt considerate a
fi cunoscute de toata lumea).

Concursul general intre cauzele de preferinta si ipoteci [2342(1)]: au prioritate creantele

privilegiate asupra bunurilor mobile (conform 2339), apoi creantele garantate cu ipoteca/gaj.
2341: A ii da lui B un bun mobil; B nu ii da banii => se naste automat in patrimoniul lui A
privilegiul speciala cu privire la creanta; daca si B instraineaza bunul lui C si nu primeste
banii, si el are un privilegiu; primul privilegiu e preferat celui de-al doilea (A>B).

IPOTECA IMOBILIARA

Este un drept real ce poarta asupra unor bunuri imobile afectate unei obligatii.

Caractere

1. Indivizibilitatea (ca la privilegii): priveste fie o parte din creanta (daca ea se divide
intre mai multi creditori, fiecare va putea urmari intregul bun pentru partea sa; daca
piere in parte bunul, restul ramas ramane afectat, ipotecat)
2. Accesorietatea fata de creanta principala => daca se stinge obligatia principala se
stinge si obligatia accesorie, cu o exceptie, de la prescriptie (actiunea ipotecara are
un termen de prescriptie de 10 ani)+se urmareste doar in limitele valorii bunului si in
limitele obtinute ca urmare a executarii silite (daca A are o creanta de 100.000 de lei;
se prescrie creanta principala in 3 ani; raman inca 7 ani pentru ipotecara; la data
intentarii actiunii ipotecare
3. Preferinta si urmarirea
-urmarirea: daca debitorul B a constituit o ipoteca fata de A; B poate sa vanda usor bunul;
pe A nu il intereseaza, pentru ca atunci cand devine exigibila creanta, el o sa urmareasca
bunul (indiferent ca a ajuns la C, D, Z).

Obiectul
-bunurile mobile (la ipoteca mobiliara)/imobile
-bunuri corporale/incorporale, universalitati de bunuri
-bunuri determinate (in principal) sau determinabile constructii viitoare (2380)
-bunuri alienabile, sesizabile
 *ce se intampla cand am o inalienabilitate/insesizabilitate conventionala? Pot sa
institui o ipoteca viitoare, care sa opereze de la data la care expira
inalienabilitatea/insesizabilitatea

-o parte a doctrinei: ipoteca ar fi nula, pentru ca la data constituirii nu se putea dispune de

bun
-cealalta parte: ipoteca va fi valabila, dar va fi considerata asupra unui bun vitor [2351(2)]
=> aceasta ultima solutie e cea corecta: ipoteca asupra unor bunuri
inalienabile/insesizabile conventional e valabila, dar e considerata asupra unor bunuri
viitoare (interesul creditorului e de a obtine un rang anterior el va fi inscris in registru de
la data cererii, chiar daca nu putea opera ipoteca, si nu va fi inscris de la data la care
ipoteca devine exercitabila, adica atunci cand ar expira inalienabilitatea/insesizabilitatea).

Dpdv juridic, bunul e obiect al unui drept, dar in patrimoniu nu exista decat un drept =>
obiectul ipotecii este de fapt dreptul, nu bunul! (vezi art. 2379 chiar la a), e vorba de dreptul
de proprietate) de fapt se executa dreptul, nu bunul
2379(2): cand vorbim de chirii sau arenzi, ele sunt fructe civile, dar si drepturi de creanta
=> ar urma regimul juridic al unei ipoteci mobiliare (ca o creanta e bun incorporal mobil), dar
pentru ca sunt in legatura cu un imobil, urmeaza regimul de la ipoteca imobiliara => de aia e
nevoie de inscriere.

Intindere: ipoteca va primi dreptul asupra bunului

-exceptie1 2352: ipoteca asupra nudei proprietati se extinde asupra intregii proprietati, la
stingerea dezmembramantului
-exceptie2 2355: ipoteca se extinde si asupra bunurilor ce se unesc prin accesiune
(bunurile accesorii unui imobil, desi sunt ulterioare => daca am un teren ipotecat, si peste 2
ani construiesc o casa, ipoteca se extinde si la casa)
-exceptie3 2383: ipoteca se extinde si asupra fructelor (am o livada; fructele imobilului nu
fac obiectul ipotecii, cu exceptia ca de la momentul in care incepe executarea silita, ipoteca se
extinde atunci si asupra fructelor imobilului)
-exceptie4 2356: bunurile mobile accesorii unui bun imobil, DAR care nu si-au pierdut
individualitatea, vor intra in obiectul ipotecii [sunt pe regula de la 2379 (1), a)]; cu toate astea,
pot ipoteca si separat, dar va fi o ipoteca mobiliara (pentru bunul mobil, desigur), adiacent,
dar individualizat fata de cel imobil (fata de care ramane ipoteca imobiliara).

Clasificare

1. IPOTECA LEGALA (art. 2386)

Cu exceptia contractului de intretinere, unde notarul e obligat sa transmita CF ipoteca, in
celelalte cazuri Dumnezeu iti da, dar nu iti pune si in sac ai un drept de ipoteca legala, dar
ca sa fie opozabil si celorlalti creditori, e nevoie sa il inscrii in CF => daca inchei un contract
de vanzare-cumparare, iar notarul nu te intreaba expres, trebuie ca parte sa spui ca te prevalezi
de acest drept. Ai avea avantaj rectificarea CF (daca am inscrisa o ipoteca, bunul e
instrainat; eu pot sa ma intorc si impotriva tertului subdobanditor pentru ca e de rea-credinta,
vazand si el in CF ca era ipotecat bunul

2. IPOTECA CONVENTIONALA

Exemple prin cod: 1337 (4): pentru gestiune + 591 (2) pentru accesiune
 Cine poate constitui ipoteca? Cine poate dispune de bun debitorul, dar si un tert (daca
vrea sa ajute creditorul sa isi satisfaca a sa creanta) => 2366.

Obligatia principala (pe langa cafre se naste ipoteca) poate fi prezenta, viitoare, eventuala
(2370 interes pentru creditor: de la constituire si inscriere in registru, el va ava preferinta
fata de alti creditori).

Incheiere/constituire (2372 de fond; 2378 de forma)

a) Conditiile de fond (continutul) pentru contractul de ipoteca

Art. 2372(2) il protejeaza pe constituent de la momentul la care am constituit ipoteca
sa cunosc intinderea obligatiei (daca obligatia e de 30.000 de lei, poate accept, eu, ca
debitor, sa ipotechez, ca mai am rezerve de 30.000 de lei, dar nu as fi fost de acord daca era
creanta mai mare). Pentru ca avem efectul patrimonial dur eventual, anume instrainarea
bunuluui.
Si alte conditii: identificarea constituitorului si a creditorului; cauza obligatiei (din ce
izvoraste; nu atat motivul determinant, nu la cauza mediata/imediata, CI izvorul ca sa pot
urmari repede cum se stinge acea obligatie); descriere suficienta a bunului ipotecat.

b) Conditiile de forma
2378 (1) particularizeaza: in forma autentica, dar numai de notarul public (sub nulitate
absoluta). Daca e incheiat contractul de ipoteca prin mandat, si mandatul trebuie incheiat in
forma autentica (pentru a respecta simetria formelor).

c) Pe langa conditiile de fond/forma, e nevoie si de inscrierea in CF [2377 (1)] pentru a se

naste corect, dar si pentru a obtine un rang preferential de executare (e cronologic) + art. 890
(daca in aceeasi zi se inscriu 2/mai multe ipoteci, ele vor dobandi rang egal => daca avem 2
creditori de acelasi rang, revenim la egalitatea dintre creditori ei isi vor satisface
proportional cu valoarea creantelor lor, conform art. 2336).
*art. 56 LPA a extins aplicarea de la principiul efectului constitutiv in CF pentru
drepturile reale si in cazul ipotecii; deci daca la dreptul de proprietate inscrierea in CF e
pentru opozabilitate (drept de proprietate care e cel mai de sus dintre cele reale), atunci si la
dreptul privind ipoteca, el se va dobandi valabil prin contract si doar pentru opozabilitate se
inscrie in CF.

Efectele contractului
-art. 2373: cel ce a constituit ipoteca poate dispune, administra si folosi bunul, cu limita
dispozitiei materiale de a nu distruge bunul (in rest, constituentul poate face orice cu bunul).
-2376 (cu corolarul 2384): actele de dobandire raman valabile, desi se prevazuse in
contract o interdictie de a instraina (clauza de inalienabilitate) cunoscuta de dobanditor sau
daca instrainarea echivala cu neexecutarea obligatiei, la fel cunoscuta de dobanditor.
Diferenta fata de clauza normala de inalienabilitate unde puteam avea rezolutiune sau
anularea actelor subsecvente. Aici nu se mai anuleaza actul subsecvent (DAR
INSTRAINATORUL raspunde, daca era clauza de inalienabilitate, daca se dovedeste ca
subdobanditorul de exemplu ar fi neglijent cu bunul si i-ar diminua valoarea), iar creditorul nu
ar avea interes sa invoce rezolutiunea, pentru ca ar pierde ipoteca; or, el poate urmari bunul
care ramane ipotecat in mainile oricui, indiferent ca a fost instrainat de 10 ori bunul.
 Aplicabilitatea rezolutiunii e mai mult la contract sinalagmatice, pentru ca la unilaterale
avem alte mecanisme de exigibilitate anticipata (comodat).

*Cauza contractului de ipoteca e in celalalt contract, principal (finalitatea: obtinerea unui

credit). E un contract unilateral, cu titlu oneros.

2385: creditorul ipotecar nu are voie sa se foloseasca de bun (clauze nescrise

nulitati partiale absolute).

Poate creditorul ipotecar sa urmareasca ALTE bunuri ale debitorului?

2364/2432 (argumente pro) vs. 2478 (argumente contra)

Ce intelegem a-si realiza creanta pe calea unei actiuni personale? creditorul poate fi si
chirografar, dar la inceput trebuie sa execute bunul ipotecat (casa X, ipotecata), abia apoi,
daca nu se indestuleaza, se duce la alte bunuri imobile neipotecate (casa Y, neipotecata); DAR
poate, in rest, sa indisponibilizeze alte bunuri, sa poporeasca salariul debitorului, sa vanda silit
o masina etc (asa cum zic 2364 si 2432), CU LIMITA de a nu urmari mai intai bunurile
imobile neipotecate.
Ratiune: nu trebuie sa i se agraveze situatia creditorului doar pentru ca a fost mai diligent,
asa ca el se va comporta ca un creditor normal cu privire la celelalte bunuri (cu exceptia
celorlalte imobile neipotecate).

Daca se vinde bunul ipotecat, creditorul va veni sa bata la usa tertului dobanditor. Acest
tert va putea plati el suma datorata de debitor creditorului (oferta de purga) sau valoarea
maxima pe care creditorul ar obtine-o ca urmare a vanzarii silite a bunului e o subrogare in
drepturile creditorului (asa ca cel ce plateste ar putea sa se intoarca impotriva primului
debitor, autorul lui).

*In NCCiv se reglementeaza transmisiunea ipotecii pe cale separata de creanta principala,

inclusiv transmisiunea rangului ipotecii (doar in forma scrisa+notificarea debitorului) 2358.

STINGERE: radiere; pieirea totala a bunului; exceptie e prevazut un caz de subrogatie

reala cu titlu particular (cand ipoteca va purta asupra sumei de bani primite cu titlu de
indemnziare de asigurare).

Dispozitia art. 2433: ca sa dobandesc proprietatea bunului, nu pot decat sa urmez calea
executarii silite (nu conventii prin care creditorul sa zica ca daca nu isi executa obligatia
principala debitorul, creditorul devine proprietarul bunului) avantaj pentru creditor: daca
vrea sa ramana cu bunul, el va putea sa cedeze creanta sa.