Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Obligatii nascute din fapte juridice licite(gestiunea de afaceri, plata nedatorata, imbogatirea fara
justa cauza)
Obligatii nascute din fapte juridice ilicite
Dupa obiectul obligatiei :
obligatii de a da
obligatiia face
obligatii de a nu face
o obligatii pozitive
o obligatii negative
Dupa valoarea economica(sens mai restrans, se refera la bani):
Obligatii pecuniare
Obligatii nepecuniare
Dupa criteriul rezultatului:
Obligatii de rezultate(prestatia si rezultatul ce trebuie atins- este executata nu doar prin simpla
prestatie, ci prin atingerea rezultatului)
obligatii de mijloace(doar prestatia, atingerea rezultatului este indiferenta pentru a aprecia
obligatia executata)=> este importanta distinctia in materie de proba
Prezumtia de culpa este in sarcina debitorului in caz de neexecutare. Proba apartine
debitorului. El trebuie sa faca proba rezultatului.
In celalalt caz, trebuie doar sa faca proba prestatiei. In acest caz, simpla neatingere a
rezultatului nu da nastere acestei prezumtii. Trebuie sa se faca dovada lipsesi diligentei si
prudentei debitorului pentru a putea fi antrenata raspunderea civila delictuala.
Curs 2 Obligatii
Vointa
Art. 1169
Principiul libertatii de a contracta este strans legat de principiul mai general al autonomiei
de vointa.
S-a spus multa vreme ca principiul autonomiei de vointa guverneaza materia contractelor
ca o manifestare a conceptiei liberale care fundamenteaza codurile( roman+francez).
Noul Cod Civil a afirmat implicit principiul autonomiei de vointa.
Mai este justificata preluarea acestui principiu ca forma particulara a principiului
autonomiei de vointa dupa critica pe care acest principiu a cunoscut mai ales in sec. 20?
Doua directii ale criticii:
1) Constatarea ca in multe situatii exista o inegalitate intre partile contractante astfel incat in
realitate numai una dintre parti exercita intradevar libertatea de vointa, in timp ce cealalta parte
practic nu exercita o asemenea libertate sau nu in aceeasi masura. In realitate, aceasta critica in
loc sa submineze principiul, confirma si consoldeaza acest principiu pentru ca inegalitatea care
fundamenteaza critica este in realitate un motiv pentru a sustine acest principiu. Intradevar, daca
o parte profita de pozitia pe care o are( deobicei una economica puternica) pentru a limita
libertatea de vointa a celuilalt inseamna ca in realitate se incalca principiul libertatii de vointa si
tocmai reafirmarea acestui principiu impune gasirea de solutii juridice pentru ca libertatea
contractuala sa fie garantata ambelor parti.
2) Intelegerea ideii de ordine publica. Libertatea de a contracta nu e nelimitata, ea este limitata de
lege, ordinea publica si de bunele moravuri. Este o aplicatie a regulii mai largi cuprinse in art. 11.
Cand este vorba de norme imperative, de ordinea publica sau de bunele moravuri, in masura in
care ele insele fundamenteaza anumite norme imperative, libertatea de vointa nu poate depasi
aceste granite. Cu cat este mai larg inteleasa ordinea publica, cu atat se limiteaza sfera libertatii
de vointa. In sec. 20 a existat tendinta de a largi foarte mult aceasta sfera a ordinii publicii. Spre
sfarsitul sec. 20 inceputul sec. 21, tendinta de largire a sferei ordinii publicii are efecte negative
si in organizarea democratica( democratia constitutionala) si in ceea ce priveste eficienta
economica care scade mult cand e vorba de o economie planificata sau de statul asistentei
sociale.
In realitate, a fost vorba de o proasta intelegerea a limitelor vointei de a contracta si
respectarea lor.
Daca vorbim de libertate, avem in vedere libertatea noastra in raport cu ceilalti membri ai
societatii, dar asta e doar o dimensiune. Mai sunt alte 2: libertatea societatii fata de natura si
libertatea aflata in fiecare dintre noi( libertatea fata de noi insine)
Clasificarea contractelor
Dupa criteriul modului de formare a contractului: art 1174
a)Contracte consensuale
b) Contracte solemne
c) Contracte reale
Regula este consensualismul. In absenta unei prevederi legale exprese care sa prevada
solemnitatea, ele sunt valabile prin simpla manifestare de vointa.
Formele de solemn trebuie prevazute de lege. Forma autentica este doar o forma de
solemnitate. Trebuie sa distingem situatiile in care desi legea cere o anumita forma, ea nu este
pretinsa ad validitatem. Uneori ea este ceruta din ratiuni de proba.
a)
b)
doar eventual daca aceste reguli generale nu sunt suficiente, meregem la contractul care seamana
cel mai mult ca figura juridica pentru a completa regulile.
In functie de raportu care exista intre contracte:
a) Contracte principale( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele)
b) Contracte accesorii( conditiile de valabilitate sunt analizate in raport cu ele insele si cu
contractul principal)
Desfiintarea contractului principal determina desfiintatrea contractului accesoriu:
accesorium sequitur principale
Desfiintarea contractului accesoriu nu determina desfiintarea contractului principal.
In functie de calitatea partilor :
a) Intre persoane care au calitatea de consumatori
b) Intre persoane care nu au calitatea de consumatori
Daca sunt cosumatori, sunt reguli speciale care deroga de la cele generale( dreptul
consumatorului).
Art.1175 contractele de adeziune
El trimite la o clasificare in raport cu vointa partilor care distinge intre :
contracte negociate
contracte de adeziune
contracte fortate
In cele negociate, ambele parti au libertatea sa negocieze clauzele contractuale. In cele de
adeziune, cele mai multe clauze sunt redactate de o parte, iar cealalta parte poate doar sa accepte
sau sa le refuze. In realitate, contractele de adeziune nu pun in evidenta inegalitatea dintre parti,
ci specificul anumitor tipuri de prestatii( standardizate). Ele pun in evidenta viata comerciala. E
vorba de caracterul standardizat. Contractele fortate sunt cele care se incheie pentru ca legea
obliga partile sa le incheie. ( ex. RCA)
In functie de efecte :
a) Contractele cadru( nu genereaza direct efecte juridice, ele stabilesc doar conditiile generale de
efectuare a prestatiilor intre parti, ca sa se nasca obligatii concrete intre parti, acestea trebuie sa
incheie inca un contract la cererea beneficiarului care genreaza executarea contractului cadru, ex.
contractele de asistenta juridica; este un fel de lege care guverneaza obligatiile intre parti)
b) Contractele de executare a contractelor cadru
I. Incheierea contractelor
- principiul libertatii contractuale: partile sunt libere sa inchieie sau nu un contract, iar pe de alta parte sunt libere sa
stabileasca continutul acestuia atata timp cat nu se incalca legea, ordinea publica sau bunele moravuri;
- daca in VCC nu exista dispozitie expresa cu privire la incheierea contractelor, in NCC e reglementata: art 1182(1);
A) Ipoteza negocierii precontractuale:
- legea stabileste anumite drepturi si obligatii; 1183(1); 1183(2) obligatia de a negocia cu buna-credinta => norma
care reglementeaza obligatia de a negocia cu buna-credinta este o norma imperativa => partile nu pot deroga prin
conventie de la aceasta norma; art 1184: obligatia de confidentialitate informatie confidentiala = acele informatii
care nu sunt accesibile publicului; cealalata parte nu putea sa le cunoasca pe alta cale, legala bineinteles; aceste
informatii pot face sau nu parte din obiectul contractului; importanta: pot aparea anumite consecinte in cazul
incalcarii lor; daca se incalca obligatia, partea in culpa va trebui sa raspunda;
- tipul raspunderii: a) contractuala
b) delictuala (apare atunci cand nu exista un contract intre parti)
- contractul de negociere nu este un contract-cadru; contractul de negociere reglementeaza durata, initiativa etc;
- contractul de negociere nu trebuie confundat cu promisiunea de a contracta (art 1279); diferenta: contractul se
incheie in conditiile prevazute de promisiunea de a contracta, nemaifiind necesara negocierea altor conditii;
- contractul de negociere = acord de principiu/ scrisoare de intentie;
- in ceea ce priveste fapta ilicita, aceasta este data de incalcarea obligatiei; in cazul obligatiilor de confidentialitate,
1183(3);
Cand nu se respecta obligatia de informare precontractuala:
- obligatia de informare precontractuala poate sa isi aiba izvorul:
a) in lege
- e reglementata expres obligatia uneia din parti sa o informeze pe cealalta cu privire la anumite aspecte; ex:
legislatia consumatorilor;
b) pe cale jurisprudentiala
- trebuie sa fie indeplinite 2 conditii:
1) informatia sa fie de natura a schimba atitudinea si comportamentul
celeilalte parti contractuale, in sensul de a o determina sa nu incheie
contractul sau sa il incheie in alte conditii;
2) aceasta informatie trebuia sa fie greu accesibila cocontractantului;
dificultatea putea sa derive din niste obligatii colective sau sa fie
imposibilitate subiectiva: partea a avut incredere/ respect in cocontractant;
Obligatia de informare precontractuala intre parti se sanctioneaza:
a) daca suntem in etapa precontractuala se vor acorda daune-interese;
b) daca s-a incheiat contractul => nulitate relativa pt eroare sau dol (in general, dol prin reticenta); mai departe se
poate angaja garantia pt vicii ascunse sau actiunea in evictiune.
Prejudiciul: art 1183(4); 1279 ceea ce lipseste nu este intentia partilor de a se angaja, partile si-au declarat intentia
de a contracta; in cazul negocierii nu a existat niciun moment o intentie ferma de a contracta; 2 principii care intra in
conflict: obligatia de a negocia cu buna-credinta si libertatea de a contracta a partilor;
- in cazul in care negocierile decurg bine, art 1182(2); elemente esentiale ale contractului = fara numar tin de
vointa interna a partilor, chiar si a unei singure parti (elem subiectiv) si conditiile esentiale pt valabilitatea
contractului, art 1179: capacitate, consimtamant, obiect determinat si licit, cauza licita si morala, forma prevazuta de
lege (elem obiectiv);
- in cazul in care partile nu reusesc sa negocieze conditiile secundare, ele se vor adresa instantei (1182(3));
Contractul se mai poate incheia prin emiterea unei oferte si acceptarea acesteia de catre destinatarul ei; nu se
exclude negocierea in aceasta ipoteza; contractul se incheie potrivit art 1186;
1. conditiile ofertei: 1188, 1187 => 3 conditii; 1189(1) -> instituie o prezumtie simpla; alin (2); oferta trebuie
mentinuta in termenul stabilit, iar daca nu exista un termen stabilit trebuie mentinut un termen rezonabil, cu exceptia
situatiei cand oferta se adreseaza unei persoane prezente; in acest caz, daca persoana prezenta a refuzat, oferta
respectiva nu mai produce niciun efect;
2. forta obligatorie a ofertei: 1191; 1278 pactul de optiune ; consecintele calificarii unei oferte drept irevocabila:
daca destinatarul ofertei accepta si trimite acceptarea in intervalul de timp pe care eu m-am obligat sa-l mentin,
contractul se incheie in mod valabil; in cazul unei oferte fara termen adresata unei persoane absente, deci pt care
exista obligatia de a mentine oferta un termen rezonabil, oferta este revocabila;
- aceste declaratii de revocare pot fi interpretate ca niste denuntari unilaterale ale contractului; dar pt ca sa produca
efectele unei denuntari trebuie sa fie prevazut in contract sau sa existe o clauza legala;
3. consecintele revocarii ofertei: atunci cand oferta se adreseaza unei persoane absente ea trebuie mentinuta un
termen rezonabil; daca este incalcata aceasta obligatie => raspundere pt prejudiciile cauzate; poate instanta ca
masura de reparare in natura a prejudiciului sa oblige partea respectiva sa incheie contractul? opinii divergente;
- revocarea nu trebuie sa fie confundata cu retragerea ofertei; art 1199; in ipoteza retragerii ofertei, ofertantul a
trimis oferta dar s-a razgandit si trimite o retragere a ofertei care ajunge inainte sau concomitent cu oferta -> se
anuleaza efectul => oferta respectiva nu a existat niciodata => nu da nastere la nicio obligatie in sarcina ofertantului;
4. caducitatea ofertei: destinatarul ofertei nu a accceptat in termen rezonabil sau a refuzat oferta; in principiu, in
cazul decesului/incapacitatii ofertantului intervenit pe perioada mentinerii ofertei: art 1195(2) => daca suntem in
ipoteza unei oferte irevocabile decesul/incapacitatea nu atrage caducitatea decat daca suntem in ipoteza unui
contract incheiat intuitu personae => in cazul unei oferte revocabile, decesul/incapacitatea va atrage caducitatea
ofertei;
5. acceptarea ofertei: pt a produce efecte, acceptarea trebuie sa fie fara rezerve; art 1196; in ceea ce priveste
tacerea/inactiunea acceptantului, regula este ca ea nu da nastere unui contract; exista exceptii: daca conform
uzantelor dintre parti, sau imprejurarilor in care s-a incheiat contractul sau prin acord s-a stabilit acest lucru; daca
acceptarea este necorespunzatoare, daca partile aduc niste modificari (ex: in cazul pretului) se interpreteaza ca o
contraoferta => ofertantul initial devine destinatarul ofertei; daca accepta fara rezerve => contract incheiat, curge un
nou termen; se poate intampla ca acceptarea sa ajunga mai tarziu, peste termen: legea reglementeaza expres aceasta
ipoteza, prevazand 2 solutii distincte: art 1198;
-in ceea ce priveste locul incheierii contractului, potrivit art 1186, ne intereseaza locul in care acceptarea ajunge la
ofertant; in ceea ce priveste momentul incheierii contractului, contractul se incheie cand acceptarea ajunge la
ofertant, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de ea din motive ce nu ii sunt imputabile;
- in ceea ce priveste comunicarea ofertei, art 1200(2); nu prevede nicio sanctiune si nici nu exista o sanctiune;
B) Ipoteza in care contractul nu a fost negociat sau a fost negociat numai partial
- art 1202(2); la alin (3) se prevede si o regula de interpretare a unor clauze negociate care intra in contradictie cu
clauze nenegociate;
- art 1203 conditie de forma necesara pt ca aceste clauze sa produca efecte; in doctrina: formalismul informativ
este o formalitate pe care legiuitorul o cere pt a obtine un consimtamant clar al unei persoane; nu este necesar ca
aceste clauze neuzuale sa fie si clauze abuzive: in primul rand domeniul de aplicare este diferit (clauzele abuzive
apar doar in contractele incheiate intre consumatori si profesionisti; textul de la art 1203 nu face distinctie), in al
doilea rand, desi enumerarea de la 1203 se suprapune partial cu dispozitiile legii 193/2000, simpla existenta a unei
astfel de clauze in contract, daca in ansamblul contractual ea nu da nastere la un dezechilibru intre parti si nu este
contrara bunei-credinte, ea nu este o clauza abuziva; odata identificata clauza in contract, nu inseamna ca va fi
imediat inlaturata si lasata fara efect -> clauzele abuzive nu au fost prevazute ca niste clauze ilicite: judecatorul
trebuie sa aprecieze;
- art 1203 prevede ca aceste clauze nu produc efecte decat daca au fost acceptate in mod expres si in scris de catre
cealalata parte;
- ipoteza in care avem 2 operatori care negociaza trimitandu-si unul altuia clauze standard: art 1202(4).
II. Consimtamantul
- conditie esentiala a contractului;
Viciile de consimtamant:
a) eroarea
- nu se mai face distinctia intre eroarea-obstacol si eroarea-viciu de consimtamant; eroarea-obstacol e considerate
eroare esentiala => tot sanctiunea nulitatii relative a contractului;
- apare o sanctiune noua: adaptarea contractului (art 1213); termenul de 3 luni e un termen de decadere; (art 2547 =>
este neindoielnic de decadere, caci se stinge dreptul la implinire);
b) dolul
- art 1214; in ceea ce priveste dolul comis de un tert, art 1215; nu este o modificare in sine, decat corelata cu
violenta; nu atrage anularea decat daca partea cocontractanta a cunoscut dolul la incheierea contractului;
c) violenta
- starea de necesitate 1218;
- 1216(3) formulat in mod general;
-o modificare importanta la leziune: sfera de aplicare este mult extinsa, se aplica nu numai minorilor, ci si majorilor;
art 1221(1) corelat cu 1222(2); in ceea ce priveste minorii, conditiile leziunii sunt usor atenuate: dispozitie expresa
la 1221(3); 1222(3) vine sa salveze contractul;
- si in cazul erorii, daca cocontractantul doreste sa execute prestatia cum a fost inteleasa de partea in eroare sau
hotaraste sa dea o anumita suma celeilalte parti, contractul respectiv isi va produce efectele in noii termeni:
desfiintarea contractului nu poate avea loc in aceste conditii (spre deosebire de VCC cand partea putea sa refuze sa
mai modifice contractul); alin 3 spune in mod echitabil, nu spune diferenta de pret;
- leziunea nu a fost consacrata intre majori pana acum, caci se presupunea ca o persoana capabila si al carei
consimtamant nu a fost viciat nu trebuie sa fie protejata impotriva ei insasi (nu te obligi daca nu vrei);
- in ceea ce priveste termenul de prescriptie, art 1223(1); exceptie: 1249(2); la 1223(2) exceptie de la aceasta
regula;
Curs 4 obligatii
Efectele contractului
-acordul bilateral de vointa ce da nastere, modifica sau stinge situatii juridice
-efectele sunt tocmai raporturile obligationale care se nasc din contract sau care sunt modificate
prin contract=> drepturi si obligatii nascute, modificate sau stinse din contract intra in categoria
efectelor contractelor
-distinctie intre efectele contractului si efectele obligatiilor
-efectele obligatiilor se refera la obligatii deja nascute si au in vedere evolutia raporuturilor
obligationale de la nastere pana la incetarea lor
-observam ca efectele contractelor sunt guvernate de 2 mari principii :
Principiul fortei obligatorii
Principiul relativitatii
-pentru a stabili intinderea efectelor contractului trebuie sa vedem care e continutul contractului
-trebuie sa vedem care sunt clauzele contractuale, intelesul lor pentru ca din aceste clauze se nasc
efectele contractului
-este vorba de o operatie de multe ori necesara si prealabila de interpretare
-uneori (de putine ori) redactorii contractelor au claritatea necesara pentru a evita orice sfera de
indoiala prvind intelesul contractului
-e nevoie de interpretarea contractelor pentru a stabili continutul acestuia
-nu confundam interpretarea contractelor cu proba contractelor
-inainte de a fi interpretat, contractul trebuie dovedid
-nu trebuie sa confundam interpretarea contractului cu operatiunea logica a calificarii
acestuia(=stabilirea apartenentei unui contract la o categorie de contracte din cele pe care le-am
stabilit cand am discutat clasificareacontractelor)
-calificarea poate sa indentifice tipul de contract numit care are o anumita reglementare in
legislatie
-intre calificare si interpretare exita o stransa legatura
-de multe ori pentru a califica contractul este nevoie in prealabil de interpretarea clauzelor pentru
a descifra natura contractului
-odata stabilita natura contractului pe aceasta baza, operatiunea de interpretare poate continua
pentru a stabili interesul tuturor clauzelor contractuale
-in toate aceste etape trebuie sa se tina seama de mai mutle reguli:
-aceste reguli de interpretare alcatuiesc un sistem care are fie o fundamentare obiectiva, fie una
subiectiva, fie uneori una mixta
-sistemul subiectiv se bazeaza pe ideea ca vointa reala a partilor are prioritate si interpretarea
contractului de catre judecator in raport cu aceasta vointa reala a partilor
-sistemul obiectiv tine seama de forma de exprimare a vointei si de imprejurarile obiective din
care poate fi descifrata vointa
-sistemele mixte combina cele 2 fundamente
-atat in noul, cat si in vechiul cod s-a adoptat un sistem mixt, punand accentul pe criteriul vointei
reale
-asadar, este vorba de un sistem preponderent subiectiv, ajustat insa cu anumite elemente
obiective
-art1266-1269
-art 1266=> intre vointa exprimata (sensul literal al termenilor) si vointa reala trebuie sa aiba
prioritate vointa reala
-aceasta prioritate devine utila numai cand intre exprimarea vointei si continutul ei real exista o
contradictie
-daca intre forma si continut exista armonie nu mai este nevoie de nicio interpretare
-atunci cand citim un contract, interpretarea este necesara numai in masura in care observam
neconcordante intre ce au scris partile si ce pare sa se desluseasca dincolo de ce au scris partile in
contract
-daca nicio parte nu contesta ce e in contract, nu e loc de interpretare
-prioritatea vointei reale opereaza cand o neconcordanta devine vizibila pentru cei care citesc
contractul, vor sa-l execute sau nu vor sa-l execute
-asemenea neconcordante intre exprimare si vointa reala nu se confunda cu situatia in care in
mod deliberat partile incheie un contract aparent si un contract secret(simulatie)
-stabilirea vointei reale inseamna descifrarea cauzei actului juridic
-cauza e cea care delimiteaza campul vointei juridice si ne ajuta sa stabilim realitatea acesteia
-sunt elemente obiective din care insa poate fi desprinsa vointa reala a partilor
-art.1272 : simplifica modul de incheiere al contractelor si sprijina pe cei care nu au experienta
juridica si abilitatea necesara pentru a redacta toate clauzele contractuale
-acest articol aproprie interpreatarea de sistemul obiectiv, deoarece nu mai tine seama de vointa
reala a partilor
-pe langa aceste 2 regimuri generale mai exista mai multe reguli speciale
1. Regula interpretarii sistematice a contractului( daca se observa ca o clauza e neclara o putem
deslusi doar intelegand intregul contractul ) art. 1267-1268
2.Clauzele indoielnice(art...?)
3. Daca partile au dat un exemplu in contract, excutarea contractului nu se reduce la acel
exemplu daca partile nu au vrut sa se reduca la acel exemplu
Reguli subsidiare( in realitate nu toate regulile de interpretare se aplica simultan)
4. art 1269 in dubio pro reo
-aceste reguli se aplica impreuna daca e vorba de cele principale si ulterior se aplica cele
subsidiare
-odata ce am stabilit continutul, putem vedea si efectele
Principiul fortei obligatorii
-art 1270
-afirma ca intre parti contractul are forta legii, dar ca dincolo de sfera partilor aceasta forta nu
mai exista
-partile fac legea pentru ele, dar nu si pentru altii
=> apare implicit principiul relativitatii
-odata incheiat, contractul naste drepturi si obligatii intre parti care trebuie respectate de catre
acestea cu forta legii
-aceasta forta se intemeiaza pe un fundament moral si juridic
-aceste 2 fundamente tin seama de un scop social
-fundamentul moral presupune respectarea cuvantului dat
-fundamentul juridic are in vedere faptul ca odata realizat acordul de vointa, din acel moment
efectele juridice se produc si ele nu mai pot fi ignorate de parti, deoarece legea interzice
ignorarea lor
-nicio comunitate nu poate avea coerenta in absenta unei tesaturi de relatii obligatorii care tin
uniti membrii acelei societati
-cele mai importante sunt cele nascute din contract
-contractul este sursa principala a coeziunii oricarei societati moderne
-in strasa legatura cu principiul fortei obligatorii exista un principiu al simetriei( mutuus
consensus, mutuus dissensus)
-art 1270 alin 2
-cunoaste exceptii care sunt exceptii si de la principiul fortei obligatorii
Denuntarea unilaterala
-art 1276
-prin vointa unei singure parti contractul inceteaza
-poate sa faca asta numai daca exista o clauza stabilita de parti care permite asta
-cel care are acest drept nu poate sa o faca daca a inceput executarea contractului
-aceasta idee e valabila pentru contractele cu executare dintr-o data
-in cazul celor cu executare succesiva, e nevoie de un preaviz si efectele se produc dupa
expirarea termenului de preaviz
-nu produce efecte in privinta prestatiilor executate deja
-e posibil ca o parte sa isi fi executat, iar cealalta sa nu isi fi executat obligatiile sau nu in mod
corespunzator=>toate oblig anterioare trebuie executate=>partea care nu a executat trebuie sa
execute
-putem avea si un pret al denuntarii contractului( clauza de denuntare cu titlu oneros )=> pana nu
executi prestatia, denuntarea nu poate opera
-articolul este supletiv
-este vorba de contracte cu executare succesiva cu termen
-art1277 clauza legala de denuntare pentru contractele cu executare succesiva fara termen
Teoria impreviziunii
-art 1271
-executarea contractului devine excesiva( nu mai e vorba de schimbari rezonabile intre valorile
prestatiilor)
-trebuia ca disproportia sa se fi produs dupa incheierea contractului
-schimbarile nu puteau fi avute in vedere si nici nu au fost avute
-partile nu si-au asumat riscul schimbarii prestatiilor care poate fi expresa sau sa rezulte indirect
din modul in care e redactat contractul
-debitorul a incercat negocierea adaptarii rezonabile a contractului
-diferenta conditie si impreviziune
-conditia este o imprejurare data de parti prin acord
-daca partile stipulau ce se intampla intr-o atare situatie, era vorba de asumarea riscurilor
-intr-un caz, conditia afecteaza existenta, iar in cazul impreviziunii avem deja contractul
-diferenta intre imprejurari viitoare care determina imposibilitatea executarii( riscul contractual )
si situatia impreviziunii
-in cazul impreviziunii, nu avem o imposibilitate obiectiva de executare
Decesul in cazul contractelor intuitu personae
-la moartea comodatarului inceteaza comodatul( e intuitu personae intotdeauna)
-la mandat, decesul uneia dintre parti duce la incetarea mandatului
-alteori legiuitorul intervine si schimba vointa partilor( mai ales in materia contractelor de
locatiune s-a intamplat)
-s-au prelungit astfel termenele unor contracte de locatiune
-sunt situatii in care un contract devine imposibil de exexcutat fie in mod temporar, fie in mod
definitiv
-daca imposibilitatea e temporara, se suspenda executarea contractului pe durata in care
actioneaza cauza de imposibilitatea de executare
-daca imposibilitatea e definitiva si absoluta atunci se considera desfiintat contractul
Principiul relativitatii
-in terminis in art. 1280
-daca drepturile si obligatiile se nasc intre parti, acestea privesc doar partile si nu tertii
-art 1282
-forta obligatorie actioneaza nu numai asupra partilor, ci si asupra succesorilor acestora
-daca se produc si efecte fata de terti, suntem in prezenta unor exceptii de la principiu
-sunt admise exceptii sub aspect activ numai: un tert poate sa dobandeasca drepturi( sunt
interzise cele sub aspect pasiv )
-in dreptul muncii insa, in cazul contractului colectiv de munca, avem si exceptii sub aspect
pasiv
-distinctie intre opozabilitate si ideea ca nu se produc efecte juridice fata de terti
-pentru a compatibiliza ideile trebuie sa vedem ce intelegem prin opozabilitate si efecte
-art 1281
-distinctie intre contract ca act juridic si contract ca realitate juridica
-ca act, el are semnificatie intre parti si succesorii partilor
-fata de terti, chiar daca ei nu au participat, nu este inexistent, pentru ei exista ca realitate juridica
-principul neminem laedere(obligatia generala negativa de a nu pagubi pe nimeni) spune ca
trebuie sa respectam realitati juridice create de altii
-tertii trebuie sa respecte contractele ca realitate juridica
-si partile si tertii pot sa invoce contractele ca realitati sociale in sens larg
-partile pot invoca un contract pe care l-au incheiat intr-un proces cu tertii
-sunt multiple ipoteze in care un contract poate fi invocat ce catre terti sau impotriva lor ca
realitate juridica
-daca o parte incalca, contractul raspunderea e contractuala, daca un tert incalca drepturile
partilor din contract, raspunderea lui va fi delictuala
-sub aspect probatoriu, daca se face proba intre parti a contractului, trebuie sa fie urmate regulile
de proba a actului juridic, fata de terti nu se aplica aceste reguli
-aceste idei subliniaza foarte clar ideea de diferenta intre opozabilitate si de relativitate( ele sunt
complementare )
Parti=persoanele care in mod direct sau prin reprezentant incheie un contract
Terti= cei care nici direct, nici indirect nu participa la incheierea contractului
Succesori=nu sunt terti si nici parti( sens larg- nu cel din materia succesiunii)
Succesori :
Universali
Cu titlu universal
Cu titlu particular
-cei universali primesc totul
-cei cu titlu universal primesc cate o cota parte
-aceste categorii se afla exact in pozitia partilor=> forta obligatorie a contractelor priveste partile
si succesorii universali si cu titlu universal
Dar fata de cei cu titlu particular ?
-ipoteza: se incheie un contract prin care A transmite un drept lui B( B=succesor cu titlu
particular a lui A)
-pe langa dreptul primit in contract, primeste toate celelalte drepturi si obligatii ale lui A? => Nu
-totusi, daca exista drepturi si obligatii legate de dreptul transmis, se poate pune problema daca
se transmite dreptul sau nu
-trebuie sa vedem ce fel de legatura trebuie sa exista intre dreptul transmis prin contract si
celelalte drepturi si obligatii ale transmitatorului ( cat de stransa trebuie sa fie)
-unii au zis ca numai drepturile si obligatiile accesorii se transmit, altii au zis ca e suficient sa
avem o asemenea legatura care in momentul trasmiterii sa lase fara interes alte drepturi in
patrimoniul transmitatorului si astfel se transmit odata cu dreptul transmit
-de principiu, se pot transmite drepturi catre succesorii cu titlu particular ca manifestare a fortei
obligatorii
Dar obligatiile?
-in principiu, nu
-daca inainte de a transmite dreptul catre succesorul cu titlu particular, daca transmitatorul a
diminuat acest drept printr-un contract cu o alta persoana, succesorul va obtine numai acest drept
diminuat
-daca e vorba de un drept de proprietate, iar transmitatorul inainte de transmitere a grevat dreptul
respectiv, atunci el va transmite numai nuda proprietate, iar dobanditorul va trebui sa respecte
uzufructul sau orice alt drept real principal
-situatia obligatiilor propter rem si situatia obligatiilor scriptae in rem(opozabilitate largita a
obligatiilor)
-art 1282(2)
-se cer anumite conditii: de exemplu existenta unui contract cu data certa inainte de
transmitere(conditie de publicitate)
-creditor chirografar= nu au garantii reale, ei sunt avanzi-cauza
-de regula, ei sunt simplii terti( ei suporta efectele contractului ca orice tert)
-contractul le este opozabil ca oricarui tert
-cand debitorul savarseste acte frauduloase sau face simulatii, atunci creditorii chirografari se
diferentiaza de restul tertilor=> nu numai ca nu le este contractul opus cu forta obligatorie si nu
numai ca nu trebuie sa il respecte, intr-o asemenea situatie, ei pot sa desfiinteze contractul pe
baza actiunii pauliene sau pe baza actiunii in simulatie
-ei au puteri mai mari decat tertii obisnuiti
-ei nu sunt avanzi-cauza, ei nu sunt succesori
Exceptii de la principiul relativitatii
-cele sub aspect activ
-stipulatia pentru altul
-este un contract incheiat intre promitent care se obliga fata de o alta pers, stipulant, ca va
executa o prestatie in favoarea unui tert, tert beneficiar
-natura jur: este o figura juridica distincta, reglementata ca atare in Codul Civil
-fiind vorba de un contract, stipulatia trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale de
validitate a contractelor, inclusiv de forma
-deobicei, stipulatia e un contract numit sau nenumit ce are o clauza in favoarea unui tert
-stipulatia trebuie sa indeplineasca forma ceruta de contractul de baza ! ! !
-stipulatia mai trebuie sa indeplineasca 2 conditii speciale:
sa existe animus stipulandi( intentia de a stipula - sa rezulte fara echivoc)
sa existe un beneficiar al stipulatiei, o persoana determinata sau determinabila in momentul in
care se executa obligatia promitentului
-art.1285
-trebuie sa existe cel tarziu in momentul executarii prestatiei, daca nu, stipulatia profita
stipulantului( daca nu vrea, atunci mostenitorilor)
-3 categorii de efecte:
1.efecte intre stipulant si promitent
2.efecte intre promitent si tert beneficiar
3.efecte intre tert beneficiar si stipulant
1. pe de-o parte sunt efectele care rezulta din contractul de baza si care pot sa fie drepturi si
obligatii reciproce intre stipulant si promitent
-intereseaza faptul ca se naste obligatia promitentului fata de stipulant de a executa prestatia fata
de tertul beneficiar
-promitentul are o obligatie fata de stipulant , dar obligatia trebuie executata fata de tertul
beneficiar=> o dedublare a obligatiei, avem 2 creditori ai obligatiei
-stipulantul poate pretinde executarea obligatiei fata de tertul beneficiar=> o actiune in executare
sitlita sau in daune sau actiune in rezolutiune sau reziliere
2. efectul principal este nasterea dreptului beneficiarul ca efect direct al stipulatiei( acest drept nu
mai trece prin patrimoniul stipulantului)
-tertul beneficiar nu va suporta concursul creditorului sau mostenitorilor stipulantului
-in plus, avand acest drept, tertul are si el o actiune impotriva promitentului
-al 2-lea creditor al obligatiei, poate cere executarea obligatiei direct fata de el
-poate cere executarea silita, daune, dar nu rezolutiunea sau rezilierea
-desi se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar dreptul, nu inseamna ca il impiedica pe tert
sa refuze dreptul
=>acceptarea stipulatiei de catre tertul beneficiar
-el are un drept potestativ care este grefat pe dreptul dobanditorului prin stipulatie
-dreptul de a ccepta sau de a refuza dreptul din stipulatie
-imediat ce s-a incheiat stipulatia, dreptul se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar
-fie ar putea sa ignore pur si simplu, fie ar putea sa ceara desfiintarea lui
-in felul acesta ajungem la cele 2 exceptii de la opozabilitatea fata de terti a contractului:
Simulatia si actiunea pauliana
Simulatia
-o forma de minciuna juridica, uneori sanctionabila in masura in care are efecte negative, alteori
nu
-uneori minciuna nu are efecte negative si nu trebuie sanctionata
-este o operatie juridica prin care doua sau mai multe persoane incheie un acord simulatoriu, iar
pe temeiul lui incheie un act juridic public care creeaza o aparenta juridica prin care se ascunde
realitatea juridica dintre parti
-de esenta operatiei juridice a simulatiei tin aceste 2 elemente: acordul simulatoriu si actul public
-este posibil ca actul simulatoriu sa fie dublat de un act juridic secret care creeaza in mod efectiv
efecte juridice intre parti,alteori, acordul simulatoriu nu arata decat ca actul public este fictiv si
ca in realitate nu s-au produs efecte juridice intre parti
Formele simulatiei
-simulatia in structura careia actul public are caracter fictiv( ex. o persoana pentru a scapa de
urmarirea creditorilor incheie un acord simulatoriu cu o alta persoana cu caracter secret, iar
public incheie un act de vanzare-cumparare cu acea persoana, creand aparenta ca a instrainat un
anumit drept real principal din patrimoniu; aparent creditorii nu mai pot urmari bunul care a iesit
din patrimoniu, dar in realitate bunul nu a iesit din patrimoniu=> intre parti nu s-a nascut niciun
efect juridic, contractul public creeaza o simpla aparenta, el este un contract fictiv; avem numai
acordul simulatoriu si contractul public)
-simulatia presupune ca actul public deghizeaza un act secret , iar legatura dintre cele 2 acte e
facuta de acordul simulatoriu care are tot caracter secret( acordul simulatoriu spune care dintre
cele 2 acte produce cu adevarat efecte juridice, adica actul secret)
-ex. in materie de donatie pentru a ocoli o prevedere legala, e posibil ca A si B sa incheie o
donatie secreta, iar public un acord de vanzare-cumparare=> intre parti donatia produce efecte
juridice, iar vanzarea-cumpararea este o simpla aparenta( acordul simulatoriu spune asta)=>
contractul de vanzare-cumparare e o forma de deghizare a donatiei
-in aceasta ipoteza de simulatie, avem atat acordul simulatoriu, cat si asociat acordului un act
juridic secret, iar pe langa ele un act public
-e posibil ca acordul simulatoriu sa fie integrat in actul secret sau sa fie separat
-a 3-a forma: o interpunere de persoane: se incheie un contract secret de vanzare-cumparare intre
A si B si un contract public de vanzare-cumparare intre A si C cu privire la acelasi bun
-aparenta este ca bunul a trecut din patrimoniul lui A in cel al lui C, dar in realitate a trecut in al
lui B
-important este ca toate cele 3 parti, A,B,C sunt legate prin acordul simulatoriu=> C stie ca bunul
nu este al lui, ci al lui B
-aceasta precizare este importanta pentru ca face distinctie intre simulatie prin interpunere de
persoane si mandatul fara reprezentare pe de alta parte
-simulatia prin interpunere de persoane nu se confunda cu mandatul
-C nu e un mandatar al lui B, el nu actioneaza in numele lui B, el apare ca dobanditor al bunului
-mandatul fara reprezentare este o specie a mandatului in care mandatarul, desi actioneaz in
numele mandantului, el nu este cunoscut ca atare de tertul cu care contracteaza
-tertul crede ca incheie cu mandatarul, dar in realitate incheie cu mandatul
-tertul care contracteaza cu mandatarul crede ca acesta lucreaza in nume prorpiu, iar nu pe seama
mandantului, nu stie ca acesta exista
-in cazul simulatiei prin interpunere de persoane, toate cele 3 parti sunt legate prin acordul
simulatoriu, toti stiu despre ce e vorba in realitate
-din toate aceste exemple si din definitie => ca intotdeauna acordul simulatoriu si eventualul
actul secret premerg sau cel mult sunt contemporane cu actul public
-mai intai, se incheie acordul simulatoriu, eventual si cel secret, iar apoi actul public, in cel mai
special caz am putea imagina ca toate cele 3 exista in acelasi timp
-nu se poate ca acorul simulatoriu sau actul secret sa fie ulterioare
-nu ar fi vorba de o simulatie, ci de o modificare a unui contract anterior( mutuus conssensus,
mutuus disenssus)
-astfel inteleasa simulatia, poate urmari scopuri licite sau ilicite
-s-ar putea ca prin operatiunea juridica a simulatiei partile sa doreasca doar sa fie discrete in
ceeea ce priveste raportuirle reale intre ele, dar fara ca prin asta sa urmareasca incalcarea legii
sau pagubirea unei alte persoane
-sunt cazuri in care prin simulatie se incearca eludarea unor prevederi legale prohibitive
-ex. stabilirea pretului in contractul de vanzare-cumparare
-acesta este un ex. de deghizare partiala( presupune ca doar un element este schimbat, nu tot
actul)
-cand simulatia este licita, opereaza o singura sanctiune: inopozabilitatea fata de terti a actului
secret
-alteori, cand e ilicita, pot sa intervina sanctiuni drastice: de natura fiscala, penala,etc
-va trebui sa in fiecare situatie in parte sa se diferentieze intre simulatia care are caracter licit si
cea care are caracter ilicit
-pentru ca atunci cand acordul simulatoriu e insotit de un act secret care produce efecte reale
intre parti, conditiile pentru ca aceste efecte sa se produca este ca actul secret sa respecte
conditiile de validitate specifice de fond si de forma
-e motivul pentru care atunci cand un contract ar trebui sa fie adus publicitatii potrivit legii este
imposibila simulatia pentru ca avem caracterul secret)
Simulatia care are caracter licit
-ideea de sanctiune nu are sensul propriu, acela de raspundere
-arata doar ca actul secret si acordul simulatoriu produc efecte numai intre partile care l-au
incheiat si uneori fata e succesorii universali si cu titlu universal ai acestora
-fata de terti, produce efecte actul public
-in sensul acesta spunem ca sanctiunea specifica a simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a
contractului secret
-din aceasta perspectiva intelegem de ce simulatia este o exceptie de la opozabilitatea fata de terti
a contractului
-aceasta exceptie priveste actul secret, iar nu actul public
-odata ce am facut aceasta afirmatie, inseamna ca efectele simulatiei sunt multiple: intre partile
simulatiei, intre partile simulatiei si terti, efecte intre diferitele categorii de terti fata de simulatie
-art 1289
-daca e valabil, el produce efecte numai intre parti
-partile sunt legate cu adevarat de drepturile si obligatiile prevazute in contractul secret
-daca exista numai acordul simulatoriu, nu e vorba de niciun drept sau obligatie=> actul public e
o simpla fictiune
-implicit, articolul ne arata ce e simulatia
-nu avem o definitie a ei in C.Civ., dar deducem implicit ca daca avem un contract secret, trebuie
sa mai fie si unul public -textul trimite la structura simulatiei
-textul nu spune ceea ce e cel mai important: de esenta simulatiei nu e contractul secret, ci
acordul simulatoriu
-contractul secret e de natura simulatiei
-atunci cand vorba de opozabilitate fata de terti, de fapt nu avem in vedere toti tertii, intrucat de
cele mai multe ori aceasta opozabilitate functioneaza fata de terti
-problema se pune fata de categorii speciale de terti care au un interes fata de situatia juridica
-in cazul simulatiei, cand vorbim de opozabilitate fata de terti a simulatiei, avem in vedere acele
categorii de terti care au interese juridice speciale in ceea ce priveste simulatia
-art. 1290
-in primul alineat, pe langa notiunea de tert, avem succesorii(toti), apoi creditorii instrainatorului,
pe de alta parte avem terti care dobandesc drepturi de la creditorul aparent, intemeindu-se cu
buna-credinta pe actul public
-acesti terti care dobandesc drepturi de la creditorul aparent sunt de buna-credinta, ei nu cunosc
existenta actului secret sau a acordului simulatoriu
-succesorii instrainatorului si creditorii instrainatorului nu vor putea opune actul secret acestor
terti( fata de ei este inopozabil actul secret)
-raportul dintre diferitele categorii de terti: observam ca in alin 1 succesorii cu titlu particular
sunt si ei terti fata de contract si de simulatie, dar avem 2 categorii de succesori particulari: cei
care dobandesc drepturi de la instrainator si cei care dobandesc drepturi de la achizitor
-are castig de cauza tertul care se intemeiaza cu buna-credinta pe actul public=> regula de baza
pentru solutionarea conflictelor intre terti: cand au interese diferite, vor castiga tertii care se
intemeiaza cu buna-credinta pe actul public
-aceasta regula, desi nu este afirmata explicit, rezulta implicit din cum e formulat articolul
-acest lucru rezulta nu numai in raport cu succesorii cu titlu particular, ci si in ceea ce priveste
creditorii instraintorului
-nici ei nu pot invoca actul secret
-desi actul secret nu e opozabil tertilor, tertii daca au interes, pot invoca actul secret in favoarea
lor pe calea actiunii in simulatie( o pot face impotriva partilor)
-formularea textului e deficitara pentru ca specifica la final ca atunci cand le vatama drepturile
-daca le-ar vatama drepturile , tertii nu au interes sa invoce contractul, ci sa invoce
inopozabilitatea contractului
-daca facem o analiza mai profunda, putem observa ca tertii ar putea invoca contractul secret
pentru a-l desfiinta daca este fraudulos pe calea actiunii pauliene, dar aceasta idee este fara
utilitate pentru terti
-art1291
-prin ipoteza e vorba de situatia in care prin contractul secret se creeaza o anumita situatie
juridica, iar prin actul public o alta si avem si creditorii dobanditorului aparent
-partile nu pot opune contractul secret creditorilor dobanditorul aparent
-pentru ca acesti creditori sa beneficieze de contractul aparent, ei trebuie sa fi notat inceperea
urmarii silite sau sechestrul asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei
-la alin2 observam o nuanta: in raport cu ideea generala potrivit careia daca exista un conflict
intre diferitele categorii de terti, vor avea intaietate tertii care se intemeiaza cu buna-credinta pe
contractul aparent
-cine castiga intre creditorii instrainatorului si cei ai dobanditorului? => cei ai instrainatorului
aparent, ei se intemeiaza pe actul secret
-ei invoca faptul ca a ramas in patrimoniul instrainatorului bunul
-cerinta este ca creanta sa fie anterioara actului secret
-daca este ulterioara, vor castiga creditorii care se intemeiaza cu buna-credita pe actul aparent
-tertii=este vorba de acele persoane care nu participa la operatiunea juridica a simulatiei, dar care
au interese nascute in legatura cu simulatia=> in sfera tertilor intra pe de-o parte succesorii cu
titlu particular ai partilor, mai mult, uneori chiar si succesorii universali, prin derogare de la art.
1289(1), precum si creditorii chirografari
-este vorba de terti fata de care contractul secret nu le este opozabil nici macar ca realitate
juridica
-daca tertii au cunoscut contractul secret, ei intra in categoria tertilor obisnuiti , care trebuie sa
respecte operatiunea ca realitate juridica
Actiunea in simulatie
- a doua sanctiune a simulatiei, este un instrument juridic, procesual, prin care partile sau tertii
care au interes inlatura valul mincinos al actului public pentru a dezvalui realitatea dintre parti=>
actul secret
-este la indemana partilor simulatiei
-daca exista un contract secret asociat acordului simulatoriu, iar o parte nu vrea sa exeute cea ce
a promis prin actul secret, trebuie mai intai sa arate ca actul pub este aparent pentru a putea cere
executarea silita a actului secret
-nu se aseamana actiunea in simulatie cu actiunea in executare
-cea in simulatie este imprescriptibila, iar cea in executare este prescriptibila sau nu dupa natura
obligatiei
-se aplica regulile de proba din materia actelor juridice cu o singura exceptie: chiar si prtile vor
putea dovedi contractul prin orice mijloace de proba daca simulatia are caracter ilicit
Art 1292(2)
-cand e vorba de raportul intre parti si terti, proba se poate face prin orice mijloace de proba
-actiunea in simulatie este si la indemana tertilor, acelora care vor sa se intemeieze pe actul secret
-se inlatura astfel actul public si se scoate la iveala actul secret
Ipoteza speciala de simulatie
-pana acum am analizat contractele-acte juridice bilaterale
-este posibila si in cazul actelor jur unilaterale?=> art 1293 da !
-in materia obligatiilor, pe langa contracte ca izvoare avem intr-o sfera mai restransa si acte
juridice unilaterale
-este posibila, dar pentru asta actul juridic unilateral trebuie sa aiba un destinatar care trebuie sa
fie o persoana determinata
-persoana determinata trebuie sa fie insasi parte in simulatie=>intr-o asemenea ipoteza avem un
act unilateral public cu caracter aparent, un act unilateral secret, dar avem destinatarul actului
unilateral, destinatar care isi da acordul la simulatie=> acordul simulatoriu exista ca acord
bilateral, avem nevoie de o intelegere si aici intre parti
-art.1294
-simulatia nu e compatibila cu actele juridice nepatrimoniale
Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
-pleaca de la specificul ideii de cauza in materia contractelor sinalagmatice
-in cazul lor, notiunea de cauza se prelungeste de pe terenul formarii contractului pe terenul
executarii
-daca o parte nu isi executa obligatiile, este lipsita de cauza chiar executarea obligatiilor
celeilalte parti
-daca o parte nu executa=> intrucat cealalta parte nu mai are cauza sa isi execute propria
obligatie, ea nu isi va executa obligatia respectiva
-intelegem cele 3 efecte specifice: exceptia de neexecutare, rezolutiunea si rezilierea, problema
riscului contractual( ele nu ignore, ci presupun forta obligatorie a contractelor)
Exceptia de neexecutare
-ea presupune pe langa reciprocitate si interdependenta, cauza si forta obligatorie, si un principiu
al simultaneitatii executarii obligatiilor in contractele sinalagmatice
-de regula, partile care au obligatii reciproce si interdependente trebuie sa le execute in mod
concomitent
Art. 1555
-consacra principiul simultaneitatii, dar face nuanta ca daca din natura obligatiei o obligatie
presupune o durata in timp, atunci se poate accepta ca pana se executa obligatia respectiva,
cealalta obligatie sa fie si ea executata
-este o ajustare a principiului simultaneitatii in functie de situatia de fapt
-daca o parte nu isi executa obligatiile,cealalta parte este indreptatita sa refuze executarea
propriei obligatii
-pana nu executi, nu execut
Art.1556
-pentru a putea fi invocata exceptia de neexecutare, este nevoie de regula ca ambele obligatii sa
izvorasca din acelasi contract
-chiar daca sunt aceleasi parti, dar e vorba de contracte diferite care nu au legatura intre ele, nu
poate opera exceptia de neexecutare
-exceptia se face in legatura cu asa-numitele contracte sinalagmatice imperfecte
-e vorba de acele situatii in care partile incheie un contract unilateral, dar pe parcursul executarii
contractului, partea care nu are nicio obligatie din contract dobandeste o asemenea obligatie pe
temeiul unui fapt extracontractual( ex gestiunea de afaceri)
-ex depozitarul are un drept real imperfect, cel de retentie
-trebuie sa fie o neexecutare a unei obligatii din partea unei parti
-neexecutarea trebuie sa fie suficient de importanta
-daca e de mica insemnatate, nu se justifica invocarea exceptiei, desi exista dreptul de a o invoca,
acesta ar fi abuziv exercitat
-fiind vorba de o neexecutare, ea poate sa aiba caracter culpabil sau fortuit
-pentru a opera exceptia trebuie sa fie o neexecutare culpabila
-nu trebuie sa existe o cauza legala care ingaduie unei parti sa execute mai tarziu, inlaturandu-se
astfel principiul simulataneitatii executarii obligatiilor
-ex o obligatie are un termen, legea insasi sa prevada o executare decalata in timp sau uzantele
specifice contractului sa prevada o asemean situatie
-nu este nevoie pentru invocarea exceptiei punerea in intarziere a debitorului
-exceptia de neexcutare opereaza in mod direct, fara a fi necesara interventia justitiei
-creditorul nu trebuie sa se adrese justitie pentru a face operabila exceptia
-in schimb, daca debitorul apreciaza ca este abuziva invocarea exceptiei, el se poate adresa
justitie pentru a obliga pe creditor sa execute propria obligatie si ca invocarea exceptiei este fara
temei, abuziva
-cand desi in aparenta sunt indeplinite toate conditiile, cand este vorba de anumite imprejurari si
tinand seama de buna-credinta s-ar putea constata ca exceptia este nejustificata
Rezolutiunea si rezilierea
-cand o parte nu isi executa obligatiile intr-un contract sinalagmatic , prima optiune este exceptia
de neexecutare
-exista si alte 2 optiuni atunci cand neexecutarea obligatiei este fortuita se pune problema
riscului contractual
-daca neexecutarea este imputabila debitorului, creditorul mai poate sa ceara executarea silita fie
in natura(daca e posibila), fie prin echivalent a obligatiei respective
-dar e posibbil ca urmare a intarzierii sa nu mai aiba interes creditorul sa recurga la executarea
silita, ci la desfiintarea contractului
-cand e vorba de un contract cu executare uno ictu, aceasta desfiintare imbraca forma rezolutiunii
-cand e cu executare succesiva=> rezilierea
-este posibil ca aceasta desfiintare a contractului prin reziliere sau rezolutiune sa fie dispusa de
instanta la cererea creditorului, caz in care e vorba de o reziliere/rezolutiune judiciara, dar mai e
posibil ca aceasta sanctiune in oricare forma sa fie direct aplicata de catre creditor ca o forma de
justitie privata prin declaratia unilaterala de rezilie sau rezolutiune
-este posibil ca aceasta desfiintare sa opereze in caz de neexecutare de drept
-indiferent daca e vorba de reziliere/rezolutiune, in toate cazurile se pune problema
fundamentului acestei sanctiuni civile
-nu se confunda cu conditia rezolutorie care este un eveniment viitor si nesigur care afecteaza
existenta drepturilor si obligatiilor
-rezilierea/rezolutiunea sunt sanctiuni civile pentru neexecutare culpabila
-conditii: este o forma particulara de manifestare a raspunderii civile ( o manifestare a executarii
silite prin echivalent)
-in cazul nostru, sanctiunea rezolutiunii nu inseamna decat o forma particulara de raspundere
civila, ca atare o forma de executare silita prin echivalent
-va executa, dar sanctiunea aplicata este un echivalent al executarii in natura, o executare
indirecta
-conditiile raspunderii civile trebuie puse in evidenta pentru asta: cele 4 elemente fundamentale
ale raspunderii civile
-vinovatia debitorului, prejudiciul, legatura de cauzalitate, fapta ilicita
-e nevoie ca partea care o invoca sa fi executat sau sa fie gata sa-si execute obligatia
-aceasta formulare a indus in eroare, in sensul ca s-a spus ca pentru a opera aceasta sanctiune
trebuie sa fie o culpa exclusiv a debitorului
-daca e culpa comuna, nu s-ar putea invoca rezilierea/rezolutiunea
-daca suntem in fata unei forme de raspundere civila contractuala nu e niciun nmotiv pentru a
aprecia ca debitorul nu raspunde pentru ca e o culpa comuna cu creditorul
-repartizarea prejudiciului in functie de contributia fiecarei parti la realizarea acestuia
-cand se pune problema daunelor, ele se vor repartiza eventual intre cele 2 parti dupa
pronuntarea rezilierii/rezolutiunii
-mai trebuie sa existe pe langa cele 4 punerea in intarziere a debitorului(prin cererea de chemare
in judecata sau printr-o notificare)
-aceste 5 conditii sunt necesare pentru sanctiunea judiciara
-judecatorul are o anumita putere de apreciere asupra acestor conditii
-el are puterea sa aprecieze daca aplicarea acestei sanctiuni este potrivita cu imprejurarile cauzei
sau daca nu este mai echitabila o executare silita in natura sau prin echivalent
-judecatorul poate acorda un termen de gratie pentru executare
-pana cand ramane hotararea definitiva, debitorul poate sa execute si daca a executat nu se mai
poate aplica sanctiunea
-toate aceste elemente de incertitudine pot fi inlaturate in cazul in care partile sau legea ingaduie
desfiintarea contractului fara interventia instantei de judecata pe temeiul intelegerii partilor sau
pe temeiul unei dispozitii a legii
Declaratia unilaterala de reziliere, pactul comisoriu si desfiintarea de drept a contractului
-art 1549, 1550
-creditorul are un drept de alegere cand debitorul nu executa: el poate cere fie executarea silita in
natura sau prin echivalent sau are dreptul la reziliere/rezolutiune si daune-interese
-poate fi o rezolutiune totala sau partiala si sa nu fie vorba de o parte esentiala si sa se poata
divide
-cand avem mai multe parti, se desfiinteaza in raport doar cu partea care nu si-a executat, daca
partea neexcutata nu e esentiala pentru tot contractul
-tot ce e valabil pentru rezolutiune e valabil si pentru reziliere
-in cazul rezolutiunii, efectele se produc pentru trecut, in timp ce in cazul rezilierii se produc
pentru viitor
-este o forma de justitie privata
-3 forme de rezolutiune: una aplicata de judecator, una de parte prin declaratie unilaterala si o
rezolutiune de drept
-ideea ca exista o rezolutiune de drept inseamna ca el se desfiinteaza fara sa mai fie nevoie de o
hotarare judecatoreasca sau de o declaratie unilaterala
-prin simplul fapt al neexcutarii sa se desfiinteze
-nu mai exista un drept de optiunea al creditorului
-dar pentru a fi in prezenta unei asemnea rezolutiuni de drept trebuie sa avem fie o prevedere a
legii, fie o clauza a partilor in acest sens( pact comisoriu)
-partile sau una dintre parti renunta la dreptul de optiune
-teoretic este posibil, practic insa este problematic
-daca e vorba de sanctiune, am vazut care sunt conditiile sa opereze
-cine apreciaza vinovatia?
-ori partile inteleg sa renunte si la vinovatie si sa fie doar un mod obiectiv de a desfiinta
contractul, sau daca e vorba de vinovatie trebuie sa fie apreciata de cineva
-in cazul rezolutiunii de drept conteaza numai neexcutarea, privita obiectiv
-atunci cand este vorba de rezolutiune judiciara sau prin declaratie unilaterala poate sa intervina
si o reducere a prestatiilor
-uneori neexecutarea este partiala si se poate desfiinta contractul partial, total sau se poate duce
la reducerea proportionala a prestatiilor
Art 1551
-putem avea o mica neexecutare care spune ca nu poate opera rezolutiunea in acest caz
-si daca partile ar scrie in contract ca se poate desfiinta pentru o mica neexecutare, aceasta clauza
este nescrisa
-intr-o asemenea ipoteza nu avem in vedere si rezolutiunea de drept
-chestiunea este discutabila pentru ca toate aceste imponderabile s-au nascut ca urmare a faptului
ca legiuitorul a optat si pentru rezolutiunea de drept
-=>probleme in practica ! !!
Pactul comisoriu
-este o clauza pe care partile o introduc in contract care prevede ca in caz de neexecutare
contractul va fi de drept desfiintat
=>>si fara judecata si fara declaratie unilaterala
-chiar si in acest caz, este necesara punerea in intarziere a debitorului
-numai daca partile prevad in contract ca poate opera si fara punere in intarziere, atunci opereaza
de drept desfiintarea fara punere in intarziere
-in realitate, o adevarata desfiintare de drept are loc numai in aceasta ipoteza
-daca e necesara punerea in intarziere, inseamna ca este necesara si vointa creditorului si ne
apropriem de declaratia unilaterala
-pentru ca pactul comisoriu sa produca efecte trebuie sa specifice care sunt obligatiile la care se
refera
-va opera numai in cazul neexecutarii obligatiei mentionate expres in pactul comisoriu
-in cazul declaratiei unilaterale: fie legea, fie partile permit creditorului ca in caz de neexecutare
sa emita el o declaratie de rezolutiune care inlocuieste practic hotararea instantei de judecata
-in aceasta ipoteza, deb daca apreciaza ca nu sunt indeplinite cond pt a opera rez, el se poate
adresa instantei de judecata si sa ceara constatarea neindeplinirii cond de rez si ca declaratia este
nula pt ca nu indeplineste cond
-se rastoarna in felul acesta modul de a apela la justitie
Art 1552
Rezolutiunea unilaterala
-principalul efect al rezolutiunii este desfiintarea cu efect retroactiv, in cazul rezilierii este cu
efect pentru viitor
-in cazul rezolutiunii avem repunerea in situatia anterioara a partilor( temeiul: imbogatirea fara
justa cauza)
-mai poate sa ceara debitorul si daune-interese( temei: raspunderea civila contractuala)
-daca e vorba de reziliere, ce s-a executat nu se mai restituie, dar nu se mai presteaza pentru
viitor
-daca o partea si-a executat obligatiile pana in momentul in care a operat rezolutiunea, iar
cealalta parte mai are ceva de executat, asta nu inseamna ca partea care are o restanta nu poate fi
obligata sa execute
Problema riscului contractual
-art 1557, 1274, 1642, 1643
-cand e neexcutare fortuita, debitorul nu o mai poate executa=> cealalta parte nu trebuie sa isi
execute nici ea obligatia=> riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat!
-vanzatorul transmite proprietatea asupra unui bun, dar nu preda : riscul este suportat de
detentorul precar(aplicam si aici regula res perrit debitori)
-contractele sub conditie translative: sub conditie suspensiva: pendente conditione piere bunul=>
aplicam regula
-sub conditie rezolutorie: pendente conditione piere bunul: ar trebui ca dobanditorul sa restituie,
el este debitorul obligatiei imposibil de executat=> se aplica regula
-risccul contractual: pericolul neexuctarii
-riscul e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat: daca imposibilitatea fortuita este
temporara, atunci se suspenda executarea contractului pe durata in care opereaza cauza de
imposibilitate fortuita, dar daca e definitiva si absoluta atunci e vorba de desfiintarea contractului
-daca desfiintarea priveste numai o parte din contract, se pune problema reducerii proportionale a
obligatiei din contract
Curs 6 Obligatii
Cesiunea, incheierea contractului si actul unilateral
-nu trebuie sa confundam problema riscului contractual cu o problema mai generala
(imposibilitatea fortuita de executare)
-problema riscului contractual
-e posibil ca o obligatie sa nu poata fi executata din motive neimputabile debitorului art.1634=>
o generalizare regulilor din materia raspunderii contractuale
-riscul obligatiei care nu poate fi executata in mod fortuit este suportata de debitorul obligatiei
imposibil de executat
Cesiunea contractului
-in VCC nu era reglementata decat cesiunea de creanta, nu era reglementata nici cea de datorie,
nici cea de contract
-vechea reglementare a fost criticata intrucat nu oferea aceste 2 instrumente juridice foarte
importante: preluarea datoriei si cesiunea de contract
-cesiunea de contract=reunirea celor 2 instrumente juridice intr-un singur document: cesiunea de
datorie si preluarea contract?
-presup caaceasta figura juridica are trasaturi particulare
-de principiu, cesiunea e reglemeentata in art. 1315 alin. 1: o parte poate sa substituie un tert in
raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost integral executate si daca
cealalta parte consimte
1. Cesiunea de contract e o operatiune juridica tripartita- e tot un contract, dar in care sunt 3
parti( mai intai partile din contractul initial, iar mai departe tertul care intervine sa preia
drepturile si obligatiile uneia dintre parti=> din acel moment nu mai e tert, ci parte in contract)
2. Aceasta operatiune juridica tripartita poate fi incheiata numai daca in contractul initial
prestatiile nu au fost integral executate(daca au fost executate, contractul a incetat)
3. Art. 1317 alin. 1 etapele incheierii cesiunii contractului: este posibil ca aceasta operatiune
juridica sa se incheie printr-un acord simultan intre cele 3 parti
-este posibil insa in alte situatii ca de la bun inceput partile contractului initial sa isi recunoasca
reciproc sau numai una dintre ele sa recunoasca dreptul de a substitui un tert in raportuirle
nascute din contract
-in acest caz, daca o asemenea intelegere prealabila exista, la un moment ulterior incheierii
contractului oricare parte sau numai parte careia i s-a prevazut un asemenea drept poate incheia
acordul cu un tert pentru ca acesta sa preia drepturile si obligatiile sale
-intr-o asemenea situatie, nu mai avem nevoie de inca un acord al contractantului cedat, el si-a
dat acordul in prealabil, e necesar numai incunostiintarea contractantului cedat in legatura cu
aceasta cesiune si fie i se notifica celeilalte parti cesiunea de contract, fie acesta din urma, luand
cunostiinta de ea, o accepta
-in acest caz, acceptarea nu are valoarea consimtamantului la cesiunea, intrucat a fost anterior
acceptata, are doar valoarea confirmarii luarii la cunostiinta
-pe langa ipoteza in care deja au fost executate prestatiile si nu mai e posibila cesiunea, s-ar
putea ca uneori legiutorul in cazuri speciale sa interzica cesiunea art. 1315(2): sunt exceptate de
la cesiune cazurile anume prevazute de lege
-principiul simetriei impune ca de vreme ce contractul initial a fost incheiat intr-o anumita forma
si cesiunea de contract sa se incheie in aceeasi forma: art. 1316
-in legatura cu momentul incheierii contractului de cesiune , distingem in raport de precizarea
facuta anterior intre ipoteza in care toate cele 3 parti isi dau acordul in acelasi timp, caz in care
acela e momentul incheierii contractului, cu exceptia cazului in care ar fi vorba de drepturi reale
imobiliare si ar intra in vigoare efectul translativ al inscrierii in Cartea Funciara
-aceasta ultima precizare e impusa de art. 1317(3)
-momentul incheierii cesiunii cntractului paote sa fie momentul in care, dupa incuviintarea
prealabila a cesiunii, se incheie acordul intre o parte a contratcul si un tert care preia drepturile si
obligatiile, dar nu acesta va fi momentul incheierii cesiunii, ci momentul notificarii cesiunii
celeilalte parti contractante sau momentul in care aceasta o va accepta: art. 1317(1)
-o ipoteza speciala este prevazuta pentru ipoteza titlurilor de valoare care contin clauza la ordine:
cambii, bilete la ordin,cecuri
-se poate mentiona in cuprinsul inscrisului o clauza denumita la ordin=in momentul in care cel
care are inscrisul semneaza pentru transmitere( gireaza inscrisul), giratarul se substituie in toate
drepturile si obligatiile gerantului( girul e o semnatura care se pune pe inscris)
-cel care transmite se numeste girant si prin semnatura pune efect clauzei la ordin
-e vorba de o cesiune de contract in forma foarte simplificata
Efectele cesiunii contractului
-mai intai, la prima vedere, ar trebui sa spunem ca din momentul realizarii cesiunii contractului,
tertul devine parte in contract si va fi tinut de toate drepturile si obligatiile pe care le-a avut
partea care i-a transmis contractul
-pe cale de consecinta, partea care a transmis ar trebui sa fie liberata de drepturile si obligatiile
din contract, dar art. 1318 face anumite precizari: este posibil ca partea care a ramas in
contract( contractantul cedat) sa nu consimta la liberarea cedentului=> ce se intampla? In mod
normal, contractantul cedat ar trebui sa-l urmareasca pe tertul cesionar => este prima indatorire a
contractantului cedat
-daca tertul cesionar nu isi executa obligatiile, contractantul cedat trebuie sa notifice aceasta
imprejurare catre cedent in termen de 15 zile de la data neexecutarii
-daca acest termen nu e respectat, cedentul este definitiv liberat
-cand notificarea e facuta in termenul mentionat, contractantul cedat se poate intoarce cu actiune
in regres impotriva cedentului
-in aceasta situatie, contractantul cedat are 2 debitori pe care trebuie sa ii urmareasca insa intr-o
anumit ordine: primul debitor e cesionarul, daca acesta nu executa, devine eficienta actiunea
impotriva cedentului
-astfel, cedentul ramane legat de contract, dar in mod subsidiar
-contractantul cedat are o garantie suplimentara ca drepturile sale vor fi realizate
-daca pe langa o asemenea modalitate de garantie, cedentul se mai obliga si in calitate de
fidejusor, atunci vor opera regulile de la contractul de fidejusiune
-este posibil ca in momentul gestiunii, contractantul cedat sa spuna ca e de acord cu cesiunea, dar
numai daca cedentul isi asuma o obligatie de fidejusiune
-care e diferenta intre cele 2 garantii? => in primul caz din art. 1318(2) e vorba de o urmarire
subsidiara a cedentului=>contractantul cedat nu se poate adresa direct impotriva cedentului
-in cazul fidejusiunii, creditorul poate sa inceapa urmarirea direct impotriva fidejusorului
-fidejusorul poate sa invoce totusi 2 beneficii: de diviziune si discutiune
-tocamai pentru ca e vorba de o substituire totala, contractantul cedat poate sa invoce impotriva
cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract
-de la aceasta regula de la art. 1319(1) exista cateva exceptii prevazute in fraza urmatoare din
acest articol: contractantul cedat nu poate invoca fata de cesionar viciile de consimtamant din
contractul initial si care ar putea fi invocate numai de catre cedent
-de asemenea, nu ar putea sa invoce aparari si exceptii care erau specifice raportului cu cedentul
-numai ca fraza a 2-a din art. 1319 are caracter supletiv, ceea ce inseamna ca contractantul cedat
ar putea sa isi rezerve dreptul de a invoca inclusiv aceste aparari si exceptii pe care le putea
invoca fata de cedent
-daca cedentul nu s-a angajat ca fidejusor, el are totusi o obligatie de garantie, dar numai in ce
priveste validitatea contractului initial
-in toate cazurile, cedentul garanteza ca erau indeplinite conditiile de validitate a contractului
initial
=>daca se desfiinteeaza contractul initial dintr-un motiv oarecare, daca are cumva dreptul la
despagubiri pentru pagubele suferite, cel care a intrat in contract-cesionarul- ar putea fi
despagubit
Incetarea contractului
-distinctie intre incetarea contractului si desfiintarea contractului
-incetarea presupune ca fie au fost indeplinite obligatiile asumate de parti(calea normala de
incetare a contractului), fie dintr-o alta cauza, fara a se desfiinta contractul, inceteaza obligatiile
partilor=> incetarea presupune incetarea fortei obligatorii a contractului
-desfiintarea contr are in vedere acele ipoteze in care fie pentru cauze contemporane incheierii
contractului, fie pentru cauze ulterioare, contractul este desfiintat cu efect retroactiv
-o situatie speciala exista in cazul rezilierii si al nulitatii
-in cazul nulitatii e vorba de desfiintare numai cu efect retroactiv numai
-intrucat in cazul rezilierii se pastreaza toate efectele deja produse, nu e vorba de desfiintare, ci
incetare
-art1321: cea mai simpla cale de incetare : executarea partilor, mutuus consensus, denuntarea
unilaterala, modul in care opereaza conditia ca modalitate
-daca e vorba de un contract cu executare dintr-odata, indeplinirea conditiei rezolutorii are ca
efect desfiintarea cu efect retroactiv, nu mai e vorba de incetare
-doar daca ar fi cu executare succesiva s-ar putea pune problema unei incetari
-la fel si in cazul imposibilitatii fortuite de executare, cand este absoluta si definitiva=>in cazul
contractelor cu executare uno ictu vorbim de desfiintare
- daca e cu executare succesiva, e mai multe vorba de o incetare a contractului in sensul ca nu va
mai produce efecte pentru viitor
-mai pot fi prevazute in lege si alte cauze de incatare a contractelor
-efectele incetarii : incetarea fortei oblig a contr, liberarea partilor de catre oblig datorate
-daca insa pana in momentul incetarii contractului au fost savarsite de catre parti, in executarea
contractului, fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ele vor fi tinute sa repare pentru ca e vorba de
fapte anterioare incetarii contractului, forta obligatorie se mentine pana in momentul incetarii
contractului
Actul juridic unilateral ca izvor de obligatii
-actul juridic unilateral este prin excelenta un act de drept public
-in materia dreptului public regula este actul juridic unilateral, dar si acolo exista acte
bilaterale(contractele administrative)
-in materia dreptului privat, regula este actul juridic de formatie bilaterala, multilaterala, numai
exceptional avem acte unilaterale
-daca suntem in materia dreptului privat, chiar atunci cand intalnim acte unilatrale, de cele mai
multe ori, ele sunt forme de realizare a unor drepturi potestative
-dreptul potestativ presupune realizarea lui prin manifestarea unilaterala a celui care a calitatea
de potentium
-cele mai multe acte unilaterale le gasim astfel in materia actelor nepatrimoniale
-cand suntem in materia drepturilor patrimoniale, putem sa regasim de asemenea acte unilaterale
care reprezinta expresia unor drepturi potestative
-la stipulatia pentru altul, acceptarea stipulatiei este un act juridic unilateral, care este insa
manifestarea dreptului potestativ al dreptului de a accepta sau nu stipulatia
-acceptarea succesiunii este un act juridic unilateral care presupune insa realizarea unui act
juridic potestaiv, acela de a refuza sau accepta succesiunea
-ne intereseaza actul juridic unilateral ca izvor de obligatii
-e posibil ca printr-o singura vointa sa se nasca un raport juridic in care avem un debitor si un
creditor? E posibil ca prin simpla vointa sa nasti un drept in favoarea unei alte persoane sau sa o
obligatie unei alte persoane sub aspect patrimonial?
-s-a acceptat cu multa precautie ideea ca un act juridic unilateral poate fi un izvor de obligatii
-art.1324,1325,1326 care par sa constituie o mini teorie a actului juridic unilateral care e valabila
si pentru zona patrimoniala si pentru cea nepatrimoniala
-chiar daca textele sunt cuprinse la obligatii, aceste 3 texte au vocatie generala pentru tot dreptul
privat
-actul juridic unilateral= actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului
sau
-regulile aplicabile contractelor sunt dreptul comun in materia tuturor actelor juridice
-avem 2 tipuri de acte juridice unilaterale: cele care creaza drepturi si obligatii numai pentru cel
care emite actul( nu e obligatie de comunicare), daca este insa vorba de constituirea, stingerea
sau modificarea unui drept al unei alte persoane, atunci destinatarul trebuie sa fie informat
-efectele juridice ale actului unilateral se produc din momentul comunicarii cu exceptia cazului
in care destinatarul a luat cunostiinta prin alte mijloace
-aceasta comunicare produce efecte chiar daca destinatarul nu a luat constiinta de ea
-avem un exemplu de de act juridic unilateral ca izvor de obligatii : promisiunea unilaterala se
recunoaste cu valoare generala faptul ca actul unilateral poate produce efecte juridice si fata de
terti=> e gresit denumit pentru ca se refera la actul unilateral, nu la promisiune art 1327
-se recunoaste actul juridic unilateral ca izvor de obligatii cu valoare generala
-ultimul alineat are in vedere actul unilateral in materia drepturilor patrimoniale
-in masura in care prin actul unilateral se naste un drept in favoarea unui tert, acesta nu e obligat
sa accepte dreptul
-este un beneficiu pentru el, nimeni nu poate fi obligat sa accepte un drept
-vom avea un alt act unilateral emis de destinatarul actului initial si practic am putea spune ca din
actul initial iau nastere 2 drepturi: dreptul propriu-zis care se naste in favoarea destinatarului si
pe de alta parte dreptul potestativ al destinatarului de accepta sau refuza dreptul
respect( asemanator cu stipualtia pentru altul, diferenta este ca se naste din act unilateral, nu din
contract, altfel pozitia sa este aproape identidica cu cea a tertului beneficiar)
-daca tertul destinatar nu accepta sau refuza dreptul primit intr-o perioada de timp rezonabila sau
intr-o perioada de timp expres prevazuta in actul unilateral initial, efectele acestuia inceteaza
-o interpretare sistematica duce la intrebarea daca dreptul se naste imediat in patrimoniul tertului
ca efect al actului juridic unilateral?
-ar trebui ca raspunsul sa fie da, ca la stipulatie
-promisiunea publica de recompensa: exemplu de act unilateral ca izvor de obligatii
-se naste dreptul direct din acest act juridic unilateral?=> pe de-o parte avem manifestarea
promitentului si pe de alta parte avem executarea prestatiei=> desi e vorba de un act unilateral, in
realitate e vorba de un izvor complex
-fiind vorba de un act unilateral el poate fi revocat, insa exista o limita a posibilitatii revocarii:
executarea prestatiei
-chiar daca nu a facut prestatia exacta, el a facut anumite pregatiri=> acum desi revocarea e
posibila, acest prejudiciu trebuie sa fie reparat cu cheltuielile de pregatire facute
-tertul nu are drept la despagubiri daca promitentul arata ca nu se putea ajunge la rezultat cu
mijloacele acelea
Faptul juridic licit ca izvor de obligatii
-faptul juridic este o actiune umana sau un eveniment exterior, dar indiferent cum se manifesta
obiectiv acel fapt, important este ca efectele se produc pentru ca legea le prevede
-in cazul actului juridic, simpla vointa e suficienta pentru a produce efecte, nu e nevoie de
obiectivizarea sa prin actiuni ale omului
-e posibil ca si in cazul faptului juridic sa avem o anumita vointa, dar efectele sale nu se produc
numai ca urmare a unei vointe, ci a faptului ca legiutorul leaga de acea fapta producerea unor
anumite efecte
-faptele juridice licite vs faptele jur ilicite
-in ceea ce priveste modul in care se raporteaza un fapt sau altul la o norma juridica, in cazul
celui ilicit o norma e incalcata, cand e vorba de o fapta licita, ea este compatibila cu cadrul de
drept, ea nu incalca nicio norma juridica
-a doua diferenta este ca fapta juridica ilicita e intotdeauna o actiune/inactiune omeneasca
-faptul juridic licit cunoaste 3 reglementari: gestiunea de afaceri, plata nedatorata si imbogatirea
fara justa cauza
-asta e diferenta intre vechiul si noul cod civil : nu aveam reglementata imbogatirea fara justa
cauza
Gestiunea de afaceri :
-art.1330 : acte juridice sau fapte materiale savarsite de catre gerant in favoarea geratului, fara
cunostnta acestuia, sau in masura in care acesta cunoaste sa nu fi putut sa desemneze un
mandatar sau sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.
CONDITII:
1. Conditii cu privire la obiectul gestiunii : fapte materiale si acte juridice pe care le incheie
gerantul pentru a administra afcerile geratului. Actele juridice trebuie sa fie de conservare si
administrare.
-acte de administrare trebuie intelese in raport cu intreg patrimoniul geratului.
-e posibil ca gerantul sa efectueze ace de dispozitie cu privire la un bun ut singuli dar in raport cu
patrimoniul sa aiba natura unor acte de administrare(vinde un bun al geratului pentru a procura
fondurile neesare administrarii).
2. Conditii referitoare la utilitatea gestiunii: acele fapte materiale sau acte juridice in interesul
geratului prin care se impiedica o pierdere patrimoniala, uneori chiar se impiedica pieirea unui
bun(acte nu numai utile, ci necesare)-> apreciere in concret.
3. Conditii care privesc atitudinea partilor fata d gestiune: geratul trebuie sa fie strain de
gestiune(sa nu cunoasca existenta acesteia)
-totusi, daca el cunoaste existenta gestiunii, nu trebuie sa fie in masura sa desemneze un
mandatar au sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale => in sens contrar, geratul ratifica
gestiunea si o transforma in contract de mandat(in mod retroactiv)
-gerantul trebuie sa se comporte avand reprez subiectiva ca administrand afacerile geratului
(~intentie ca premisa a gestiunii; efetele se produc prin savarsirea faptelor materiale si actelor
juridice)
-trebuie precizat ca cerinta este indeplinita si atunci cand gerantul lucreaza in egela masura si
pentru el si pentru altul (eg: coproprietar)
-daca gerantul nu intentioneaza ca persoana ale carei afaceri le administreaza sa fie obligata fata
de gerant, intelege sa faca fie o liberalitate, fie sa-i plateasca o datorie pe aceasta cale
-cerinta care afirma ca gerantul trebuie sa aiba reprezentarea subiectiva ca lucreaza pentru gerat
inseamna ca gerantul intentioneaza sa-l oblige pe gerat fata de el
Obligatiile gerantului : art. 1331 obligatia de instiintare imediat ce este posibil
-art. 1332 : obligatia de a continua gestiunea inceputa pana cand geratul personal sau prin
reprezentant sau de catre mostenitori preia administrarea afacerilor / pana cand gerantul poate
abandona afacerea fara a produce niciun prejudiciu geratului
-odata inceputa gestiunea, obligatia de a o continua pana in cele 2 momente subzista si pentru
mostenitorii gerantului
-art.1334 : bonus pater familias => conditiile in care gerantul raspunde fata de gerat daca in
cadrul gestiunii se produc prejudicii in patrimoniul geratului
-cand actele sunt necesare, raspunde numai pentru intentie si culpa grave
-cand e vorba doar de acte de gestiune utile, el va raspunde pentru orice fel de culpa.
Art. 1335
Obligarea gerantului fata de terti : contracte incheiate de gerant cu tertii in beneficiul geratului
=> prin incheierea acestor acte in nume propriu, el va raspunde contractual fata de terti;
-daca a lucrat in numele geratului (cunostea / mandat), atunci tertii nu vor fi legati contractual de
gerant
-in masura in care nu este posibil ca tertii sa antreneze raspunderea geratului, atunci va ramane
obligat gerantul
OBLIGATIILE GERATULUI : fata de gerant si fata de terti
-art. 1337
Rambursarea cheltuielilor gestiunii
-geratul se obliga nu numai fata de gerant, ci si fata de tertii cu care gerantul a contractat: o noua
exceptie de la efectul relativitatii contractelor? (izvorata din lege nu din contract)
-alin. 4 : in timpul gestiunii=> garantare
-art. 1338 daca titularul dreptului se impotriveste, gerantul poate obtine numai restituirea
cheltuielilor necesare
-numai in ceea ce priveste gerantul, se cere capacitate
-geratului i se administreaza afacerile=>nu trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte juridice
-proba gestiunii de afaceri se face in mod diferit : raporturi intre parti(reguli de proba specifice
actelor juridice =>geratul este tert fata de acele incheiate de gerant, deci va folosi orice mijloc de
proba) si acte materiale(orice mijloc de proba)
-mijloacele de proba se completeaza cu mijloace de proba din materia administrarii bunurilor
altei persoane
PLATA NEDATORATA:
plata-> executarea unei obligatii
-plata nedatorata : semnificatie mai restransa
-se admite ca este vorba, de regula, de executarea unei obligatii de a da sau cel mult de a preda.
-celelalte obligatii de a face nu intra in sfera platii
-plata, daca este facuta in mod nedatorat, da dretul la restituire=> acel izvor de obligatii care
presupune ca o persoana, solvens, plateste o datorie catre o alta persoana, accipiens, fara ca
aceasta plata sa fie datorata si fara ca solvensul sa stie ca plata este nedatorata
Conditii :
1.sa fie vb de o plata in sensul datorat
-plata sa nu fie datorata : este posibil ca datoria sa existe , dar totusi plata sa fie nedatorata
(eroare, confundarea creditorului)
-este posibil ca datoria sa existe, iar cel care plateste sa vrea sa faca o liberaliate sau o gestiune
de afaceri=> nu se mai pune problema restituirii art.1341 = prezumtie alin. 3
2.solvensul sa fi fost in eroare cand a facut plata
-daca nu a fost in eroare, fie a vrut sa faca o liberalitate sau o gestiune de afcaeri
-desi nu exista eroare , e posibil ca plata sa fie nedaorata -> eg : contract anulat sau desfiintat
disparand temeiul platii (nu este vorba despre plata lucrului nedatorat si de imbogatirea fara justa
cauza)
Efectele juridice :
-accipiensul de buna-credinta si cel de rea-credinta
-este de buna-credinta cel care nu stie ca nu lui i se datora => eroare comuna cat si pentru
solvens cat si pentru accipiens
-in NCC (!=VCC) a ramas numai ipoteza accipiensului de buna-credinta
-daca el este de rea-credinta, plata lucrului nedatorat nu mai are seminificatia unu fapt licit, ci
ilicit
Exceptii de la restituire : art. 1342 alin. 2
1. Daca cel care a primit cu buna-credinta plata, nu a mai actionat impotriva nimanui, lasand
termenul de prescriptie sa se implineasca
Ideea de raspundere este legata de incalcarea normelor, iar nomele sunt: politice, juridice
si sociale.
Pe cale de cosecinta, faptele prin care se incalca normele atrag raspunderea juridica.
Diferenta intre raspunderea juridica si celelate tipuri de raspundere e aceea ca raspunderea
juridica, odata angajata, implica aplicarea unei sanctiuni care poate fi adusa la indeplinire prin
intermediul fortei publice, autoritaii publice. Rezulta ca in cazul raspunderii juridice sunt
invidualizati atat subiectul activ al raspunderii cat si subiectul pasiv : stim cine e victima si stim
cine raspunde pentru fapta prin care victimei i s-a cauzat un prejudiciu. In cazul raspunderii
morale : daca autorul este cunoscut, nu se cunoaste cine aplica sactiunea, caracterul ei difuz face
ca ea sa fie angajata prin intermediul opiniei publice. Raspunderea politica e difuza prin
sanctiunile aplicate de electorat, incert in configurare ca si opinia publica. Cand e vb de
organismele politice: se individualizeaza raspunderea.
Raspunderea juridica este :
De drept privat
De drept public
Principala diferenta e ca in cazul dr privat, cele 2 subiecte sunt persoane particulare. Cand e
vorba de raspunderea de drept public, intotdeauna intervin autoritatile publice ca parti ale
raportului juridic.
Nb : nu inseamna ca atunci ca nu e vorba de raspundere de dr privat nu e vorba de autoritati. Ele
intervin cand se face apel la ele pentru a aplica sanctiunea.
Raspundere contractuala
Raspundere extracontractuala.
Nu e riguroasa impartirea in raspundere civila delictuala si contractuala, deoarece avem mai
multe izvoare de obligatii. Incalcarea obligatiilor indiferent de unde se nasc, implica raspunderea
civila.
In cadrul raspunderii extracontractuale cea mai importanta forma e raspunderea
delictuala.
Se spune ca raspunderea delictuala e dr comun al raspunderii extracontractuale. Nu e doar dr
comun al raspunerii extracontractuale, ci al raspunderii in general : daca nu avem norme
specifice care sa rezolve problemele, in continuare se aplica normele care reglementeaza
raspunderea delictuala.
In primul rand, un raport juridic obligational care se naste in momentul savarsirii unei fapte
ilicite, autorul faptei are calitatea de debitor si victima are calitate de debitor, raport in care intra
dr creditorului de a cere de la debitor repararea prejudiciului: raport juridic obligational de
raspundere
Raspunderea delictuala este chiar sanctiunea care se aplica prin intermediul acestui raport:
repararea prejudiciului suferit de victim, de catre autor. Prin esenta ei raspunderea delictuala e o
sanctiune civila. Caracterul sanctionator al raspunderii civile este intim legat de idea de reparare
a prejudiciului. Sanctiunea e tocmai repararea prejudiciului. E vorba de repararea materiala a
prejudiciului indiferent de natura prejudiciului.
Distingem intre ideea de :
- sanctiune juridica
- pedeapsa
Pedeapsa, fie civila, fie penala, oricare a fi natura ei, ea are un caracter strict personal. Se aplica
in considerarea persoanei care a savarsita fapta, fie ca e vorba de icilit civil sau penal.
Consecinta e ca pedepsele nu se pot aplica altor pers decat celei care a sav fapta.
Cand e vb de rasp delictuala ca sanct jur, sanct e transmisibila la succesorii: obligatia de
reparative materiala a prejudiciului se transm la succesorii autorului faptei ilicite.
Rezulta ca principala funcie a raspunderii delictuale, e functia reparatorie : ideea de sanctiune se
confunda cu ideea de reparare.
Raspunderea delictuala are si o functie preventiv-educativa, in masura in care exista
reprezentarea, raspunderea devine efectiva cand se incalca o norma juridica si se savarseste un
prejudiciu, atunci la nivelul comunitatii se creeaza retineri de a savarsi fapte. Aceasa inhibitie
inseamna substanta functiei ei preventiv-educative.
Daca in timpul derularii relatiei contractual, partile provoaca prejudicii tertilor, raspunderea fata
de terti nu va fi contractual, ci delictuala
- Daca partile insele cu ocazia derularii raporului contractual isi cauzeaza una alteia prejudicii,
dar fara legtura cu obligaia contractuala, ac vor rasp delictual, iar nu contractual.
- Este foarte important sa stabilim cat mai exact continutul contractului. Daca s-a stabilit
continutul contractului, se va putea realiza o departajare neta intre ce tine de raspunderea
contractuala si ceea ce este in afara contractului.
2. Exista diferente in ce privese capacitatea, punerea in intarziere si clauzele
a). In ce priveste capacitatea :
- In materie contractuala avem regulile care guverneaza materia actului juridic in general. In
material actelor juridice, persoana are capacitate deplina de la 18 ani si restransa de la 14 ani.
Sub 14 ani minorul nu poate incheia valabil acte juridice.
- In materie delictuala : art 1366 din acest articol se desprinde concluzia generala ca in materie
delictuala nu avem o limita minima de varsta pt angajarea raspunderii. Teoretic din momentul
nasterii, persoana fizica poate sa raspunda. Practic aceasta limita exista : persoana raspunde din
momentul in care dobandeste discernamant. Concluzii subsidiare : textul instituie o prezumtie de
absenta a discernamantului inainte de 14 si si de prezenta a discernamantului dupa 14 ani.
Prezumtiile sunt relative. Daca persoana are sub 14 ani, victima trebuie sa dovedeasca
prejudiciul. Daca este vorba de o persoana de peste 14 ani, victima nu face proba, in schimb
autorul trebuie sa dovedeasca faptul ca in momentul savarsirii faptei nu avea discernamant.
b).In ce priveste punerea in intarziere :
- In materie delictuala : debit este de drept pus in intarziere
- In materie contractuala nu e de drept pus in intarziere.
In art 1523
c).In ce priv clauzele de neraspundere exista o diferenta de baza:
- in materie delictuala, de regula sunt interzise, numai in cazuri exceptionale sunt permise
- In materie delictuala e invers
3. Diferente in legatura cu intinderea repararii prejudiciului:
- in materie delictuala repararea integral a prejudiciului : paguba suferita si prejudicial preeviz
sic el imprev
- in materie contractual se repara doar prejudicial previz
4. Sub aspectul solidaritatii:
- in mterie delictuala :regula e solidaritatea
- in materie contractuala :regula e divizibilitatea
Art 1382. art 1445.in materie contractuala, de regula obligatiile sunt divizibile.. exista si
exceptii in art 1446
5. dif sub aspectul dovedirii vinovatiei:
- in rasp delictuala : treb dov de victim
- in rasp delictuala : o prezumtie de culpa
posibil si ca victima sa nu porneasca actiune civila in cadrul procesului penal, o poate face
separat. In aeastac ipoteza, poate alege intre temeiul delictual si cel contractual. Aceasta este o
situatie de reala alegere intre cele 2 temeiuri. S-a mai spus ca in acele cazuri in care actiunea
civila este pornita din oficiu in procesul penal, in ac situatii, ar fi normal sa i se recunoasca
creditorului alegerea chiar in procesul penal.
Art 1364, partea finala a textului, arata ca desi suntem in prezenta unei asemenea cauze, nu
intotdeauna se produc aceste efecte: cand autorul faptei putea sa isi dea seama de acest caracter
illicit. O discutie este necesara.
Mai
intai cand e vorba de ordinul superiorului, cel care actioneaza la odin este intreptatit sa il refuze
daca acesta este vadit illicit. In aceasta masura el poate aprecia caract ilicit al faptei este de la caz
la caz.
Cat priveste permisiunea legii,
la prima vedere s-ar parea ca nu e nimic de apreciat, dar sunt 2 imprejurari care arata ca si in
aceasta situatie autorul isi poate da seama de caracterul ilicit al faptei :
Notiunea de lege e folosita in sens larg ( nu doar lege ca act emis de parlament)
Sistemul de dr intern este completat cu reguli externe : tratate internationale si reguli specifice
UE. Sub primul aspect, in masura in care nomele vizate nu au fost integrate in dr intern, sunt
situatii in care e greu sa se aprecieze care e rap dintre o norma interna si una internationala.
Situatia devine si mai relevanta cand e vb de tratate internat in materia dr omului. Aceste au
autoritate in raport cu dr intern, conform constitutiei.
Exercitarea unui drept subiectiv
Este firesc ca o pers care exercita un dr subiectiv propriu sa nu raspunda.
Ideea de
exercitare a unui dr e de natura sa inlature caracterul ilicit al faptei 1533.
E nevoie sa
facem o distinctie : intre exercitarea normala a unui dr subiectiv si cea abuziva. Pt a face ac
distinctie : limite interne si externe ale exercitarii dr subiectiv. Limitele externe ale exercitarii dr
presupun exercitarea atributiilo dreptului pana la epuizarea posibilitatilor pe care le ofera. Numai
o asemenea intelegere a exercitarii dr ar naste numeroase conflicte intre diferitii titulari de dr
sub. Daca fiecare titular si-ar exercita dr pana la limita epuizarii atributiilo, ar intra in sfera dr
altor pers. Rezulta ca dr sub trebuie sa fie delimitat intern : dr sa fie exercit fara a patrunde in
spatiul exercitarii dr alor persoane . dr e normal exercitat in limitele interne, dar intre limitele
interne si cele externe se situeaza abuzeul de dr. In ac spatiu, dr exsita dar este abuziv exercitat.
Dincolo de limitele externe se situeaza delictul civil. Abuzul de dr face ca
fapta sa isi pastreze carct ilicit, inseamna ca e vb tot de rasp delictuala
Consimtamantul victimei
Ac problema imbraca forma clauzelor de neraspundere.
Clauzele de nersapundere- inainte de savarsirea faptei ilicite, dar anticipand posibila
savarsire a acesteia si posibilitatea rezultatului pagubitor, victima isi da consimtamantul printr-o
clauza de neraspundere.
Aceasta clauza
poate fi intr-un act unilateral sau bilateral.
Art 1355 prevede
regulile care guverneaza asumarea, instituirea clauzelor de neraspundere, rezultand ca asemenea
clauze nu sunt posibile daca aceste fapte sunt savarsite cu intentie sau din culpa grava.
Si in aceasta privinta trebuie sa fie vorba de prejudicii
cauzate bunurilor, iar nu integritatii personale a victimei. In acest ultim caz, numai daca legea
prevede s-ar putea accepta o clauza de neraspundere
In legatura cu includerea acestei cauze intr-un act unilat, se reglementeaza
situatia anunturilor (1356) textul arata ca asem anunturi sunt exonerate de raspundere daca au
fost aduse la cunostuinta publicului sau daca persoana a putut cunoaste anuntul. Daca e vorba de
pagube cauzate chiar persoanei victimei, aceste anunturi nu pot fi luate in seama.
Art
1371: distribuie prejudiciul intre victime si autorul faptei ilicite.
Art
1363 : regula este ca divulgarea secretului comercial este o fapta ilicita, daca divulgarea se face
pentru ca sunt imprejurari grave, dispare caract ilicit al faptei.
Art 1354: ipoteza in
care o persoana acorda ajutor dezinteresat altei personae, iar cu aceasta ocazie beneficiarul
acestui ajutor sufera un prejudiciu. In aceasta situatie nu se raspunde cu exceptia faptului in care
exista intentie sau culpa grava.
Prejudiciul
Atat din art 1357 (1) si alin (2),( 3),( 4) => Ca prejudiciul e un element esential pt angajarea
raspunderii civile delictuale
Intre elementele obiective ale raspunderii delictuale, prejudiciul ocupa un loc important
deoarece spre deosebire de dreptul penal, in respunderea delictuala fara prejudiciu nu se poate
raspunde.
Prejudiciul este rezultatul negativ al faptei ilicite produs ca urmare a vatamarii unor dr
subiective sau a unor interese.
Pt a vorbi de prejudiciu ca element al raspunderii delict si al raspunderii civile in general,
trebuie sa fie vorba de un prejudiciu susceptibil de reparare materiala.
Rezulta din definitia prejudiciului ca vatamarea produsa prin savarsirea fatei
ilicite poate sa contsea fie in incalcarea unor dr subiective, fie in incalcarea unui interes. Sub
acest ultim aspect trebuie sa vedem ca nu orice fel de interese prin incalcarea lor contureaza
prejudiciul.
Trebuie sa fie vorba de interese care prin continutul
lor, prin stabilitatea lor, prin continuitatea lor, sa fie asemenatoare unui adevarat drept subiectiv
civil, chiar daca nu imbraca forma expresa a unui asemenea drept.
Pentru a intelege mai bine aceasta idee sa
avem in vedere ipoteza in care fapata ilicita are a ca efect decesul unei persoane fizice care are in
intretinere un copil fata de care nu este legat printr-un raport de filiatie. Minorul care nu e legat
prin raport de filiatie cu persoana decedata nu are un dr subiectiv la intretinere si ca urmare
absenta intretinerii determinata de decesul pers victimei nu reprezinta incalcarea unui drept
subiectiv, dar este evident ca minorul aflat in aceasta situatie in masura in care intretinerea fusese
prestata o perioada de timp are un interes real sa beneficieze de acest interes. El va putea cere
despagubiri pt incalcarea acestui interes. In mod constant in practica judiciara a fost admisa
aceasta decizie. A fost o situatie similara chiar si cand persoane majore aflte intr-o asemenea
situatie au fost indreptatie la asemenea despagubiri, intrucat aceasta intretinere a avut caracte de
continuitate : ex dreptul concubinei.
In NCC solutia potrivit careia vatamarea unui interes poate intemeia actiunea delictuala a
fost expres consacrata in art 1359. Acest text nu este decat solutia sintezelor de practica judiciara.
In materia raspunderii delictuale in NCC sunt cuprinsee mult mai multe norme juridice decat
Vechiul Cod, care avea numai 6 articole referitoare la raspunderea delictuala, dar pe marginea
celor 6 art doctrina si jurisprudenta au facut numeroase nuantari, au conturat multe reguli in
interspretarea textelor.
NCC, nu numai in art 1359, ci si in numeroase alte articole
reglementeaza nuantat raspunderea delictuala pornind nu de la solutii arbitrare imaginate de
legiutor, ci de la reguli conturate dealungul timpului. 1359-1395
Categorii de prejudicii care ar putea intemeia raspunderea delictuala.
Mai exact s-a pus intrebarea daca pot fi reparate material numai prejudiciile materiale sau
pot fi reparate si prejudiciile nepatrimoniale.
Nota bene : nu a existat niciun fel de disputa in ce priveste repararea nepatrimoniala a prejud
nepatrimonial.
S-a recunoscut ca un prejudiciu nepartimonial este susceptibil de reparatie prin masuri
nepatrimoniale. Si in reglementarea anterioara, si in actualul cod civil, in art 253, 254, 255, au
fost recunoscute masuri nepatrimoniale pt repararea prejudiciului nepartimonial : vatamari aduse
persoanei fizice.
Disputa a existat in legatura cu posibilitatea repararii materiale a daunelor morale. Se
impune o precizare : este posibil ca vatamarea unui drept nepatrimonial sa se concretizeze nu
numai printr-un prejudiciu nepartimonial ci si patrimonial.
Problema este daca daunele morale sunt susceptibile de reparare materiala.
S-au conturat 2 tendinte :
Daunele morale nu sunt susceptibile de reparare materiala : suferinta nu are pret;
Desi nu se poate vorbi de o evaluare baneasca a prejudiciului moral, totusi, reparatia baneasca a
unui asemenea prejudiciu este necesar si deci si posibila pt a atenua urmarile suferintei. Nu e
vorba de un pret al suferintei, ci de masuri care prin mijloace banesti pot atenua suferinta chiar
daca ea nu dispare.
In
practica judiciara aceasta idee a fost recunoscuta in forma prejudiciului de agrement . Atunci
cand in urma faptei ilicite o persoana a suferit o vatamare a integritatii, vatamare care o
impiedica sa aiba acelasi grad de integrare in viata sociala, repararea baneasca estee necesara pt
ca persoana vatamata sa poata fi integrata mai bine viata sociala.
De exemplu daca o
persoana, in urma unui accindent sufera un handicaap este indreptatia sa ceara bani pt procurarea
unui automobil cu comenzi speciale.
Treptat recunoasterea repararii material a prejudiciului moral a devenit tot mai pregnanta
pana cand s-a transformat intr-o regula. Nu e vorba de repararea oricarui fel de prejudiciu moral
si de fiecare data s-a accentuat idea potivitr careia cuantumul despagubirii materiale trebuie sa fie
stabilit pe baza unor criterii echitabile, care sa intlature arbitrarul judecatorului.
Pornind de la numeroasele solutii jurisprudentiale, in NCC, in art 1391, a fost
recunoscuta expres posibilitatea repararii materiale a prejudiciului nepatrimonial. Acest text e
susceptibil de numeroase discutii :
1. Posibilitatea actiunilor simultane formulate de toate categoriile de persoane enumerate in text. In
aceasta privinta desi textul este foarte generos, prin lista larga de persoane care o cuprinde, ar fi
bine ca in practica judiciara sa se restranga aceste actiuni in raspundere delictuala la cazurile la
care se justifica existenta acestei dureri de natura sa genereze o reparatie patrimoniala.
2. Partea finala a textului are in vedere si orice alta persoana care ar putea dovdei existenta acestui
prejudiciu. Si in aceasta privinta trebuie sa existe multa circumspectie pt a nu se creea spatiu pt
abuz.
In toarte ipotezele trebuie avute criterii bine conturate pt a stabili compensarea materiala.
3. Acest text e interesant mai ales prin ceea ce impilca. Textul implica ideea potrivit careia
incalcarea oricarui drept inerent personalitatii, poate indreptati o actiune in raspundere delictuala.
Ideea este corecta dar nu inseamna ca in concret orice incalcare a unui drept personal
nepatrimonial poate determina o reparatie materiala. Pt a intelege acest text trebuie sa ne
raportam si la diferitele reglementari speciale prin care s-a recunoscut posibilitatea repararii
acelor prejudicii produse prin incalcarea demintatii unor pers. S-a apreciat ca judecatorul cand
stabileste repararea materiala trebuie sa tina seama de specificul reputatiei persoanei in cauza, de
eventuala ei notorietate, de necesitatea fosirii unei reputatii pt exercitarea unei profesii si nu in
ultimul rand de valoarea profesionala a persoanei respective.
Ca urmare e posibil ca defaimarea sa duca la reparatii materiale diferite in functie de persoana
care este defiamata. Ceea ce textul spune explicit este ca dreptul la reparatie materiala, care se
naste, in principiu, imediat ce a fost savarsita fapta ilicita prin care se vatama un drept, nu este
susceptibil de transmitere, de cedare, decat daca a fost deja stabilit printr-o tranzactie sau
hotarare judecatoreasca explicita.
4.In alin 4 se precizeaza ca dreptul la depagubire nu trece la mostenitori cu exceptia cazului
in care autorul lor pornise deja actiunea in despagubire. In absenta aprecierii facute in momemtul
in care era in viata, dr nu trece la mostenitori. Se circumstantiaza ideea potrivit careia
raspunderea delictuala avand caracter reparator se diferentiaza de pedeose in general, intrucat dr
la despagubire poate sa treaca la mostenitori. Ideea ramane valabila dar numai in conditiile art
1391 alin(4).
Poate exista complementatitate intre repararea patrimoniala si repararea nepatrimoniala a
prejudiciului .
Raportul de cauzalitate
Necesitatea acestei cerinte => din art 1357 coroborat cu art 1349 alin (2),(3) si (4).
Raportul de cauzalitate implica nu atat o abordare juridica, cat una care tine mai degraba de
filozofie si de stiinta.
autorul faptei ilicite raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care a priciunuit-o. Este adevarat
ca pt aceasta distribuite a prejudiciului ce se produce, e necesar ca victima insasi sub aspect
subiectiv sa fi actionat cu vinovatie.
Concluzia e ca prejud se repartiz pe .. dar ca in realitate avem 2 autori ai faptei ilicite
dintre care unul este chiar victima prejudiciului. Daca nu s-ar retine vinovatia victimei concluzia
ar fi ca autorul faptei ililcite va raspunde integral pt prejudiciul cauzat. Este un mod prin care
legiuiorul da eficienta nu numai cauzalitatii ci si ideii de vinovatie.
In alineatul 2 e vorba de un alt tip de concurenta cauzala. In acest caz pe langa fapta
autorului, exista fie un caz de forta majora, fie un caz fortuit, fie fapta unui tert pt care autorul nu
e obligat sa raspunda. Nu mai e vb de fapta victimei, concurenta cauzala se realiz intre fapta
autorului, a unui tert sau o imprejurare care are valoare de forta majora sau de caz fortuit.
Corelatieacelor 2 art este mai dificila decat la prima vedere. Pt ca daca in legatura cu fapta
tertului si din alin 1 se poate aplica fara probleme, cand e vb de forta majora, prin ipoteza nu mai
putem vb de vinovatie altei pers => daca e vb de un tert, in masura in care acesta a actionat cu
vinovatie, aceasta se distribuie intre autorul faptei ilicite si tert pe baza cauzalitatii. Daca tertul a
actionat fara vinovatie ar rezulta ca autorul faptei ilicite va raspunde integral. Cand e vorba de o
imprejurare cu valoare de forta majora sau caz fortuit prin ipoteza nu se mai pune problema de
vinovatie, intrebarea e cum se realizeaza repartizarea raspunderii. Nu se mai poate aplica solutia
din a in 1. Intr-o asemenea ipoteze ar urma ca autorul faptei ilicite sa raspunda numai de fapta pe
care a cauzat-o. Aceasta complicatie a fost generata de faptul ca legiuitorul a introdus in primul
alineat ideea de vinovatie in sarcina victimei. Este o solutie discutabila. In practica si doctina
create pe marinea vechiului cod se aprecia ca nu are relavanta vinovatia victimei, autorul va
raspunde numai pt partea de prejudiciu pe care o cauzase.
Vinovatia
1.
2.
1.
2.
3.
In art 1357 alin 1, vinovatia este expres mentionata ca o cerinta esentiala a raspunderii civile pt
fapta proprie. Prin natura ei, raspunderea civila e legata de ideea de vinovatie.
In absenta reprezentarii subiective a faptei si a urmarilor ei, rezultate din incalcarea unor norme
juridice sau morale nu se poate vorbi de vinovatie.
Altfel spus vinovatia e atitudinea psihologica negativa pe care o pers o are in legatura cu
fapta sau cu urmarile acesteia prin incalacarea unor norme juridice sau morale.
Ideea de vinovatie presupune 2 aspecte :
Aspect intelectiv, vorbind de raspundere subiectiva, evocam capacitatea pshica a fiecarei
persoane de a intelege raportul dintre ea si lume, rezultand interactiunea dintre propria activitate
si lumea inconjuratoare.
Element volitiv, vinovatia apare nu numai atunci cand iti reprezinti negativ anumite lucruri, ci si
cand actionezi.
Aceste 2 elemente sunt coordonate definitorii ale vinovatiei. Diferentierea acestor 2 elemente
este necesara pt a stabili corect in ce conditii se declanseaza raspunderea.
Cauze care inlatura vinovatia
Aspectul intelectiv:
Nu orice om care se afla in comunitate are cel mai intins nivel de cunoastere. Dincolo de nivelul
abstract trebuie sa existe un nivel concret: pregatirea intelectuala de capatictate, de profesie.
Ideea de discernamant : in absenta acestuia nu exista o reprezentare corecta asupra lumii.
Criteriul volitiv. Este evident ca el nu se poate manifesta cat timp exista o anumita constrangere
intelecuala. Vointa ,pt a putea fi apreciata corect, trebuie sa fie libera. In legatura cu elementele
volitive si intelective -> inlaturarea vinovatiei sau inlaturarea raspunderii.
Formele si gradele vinovatiei :
I
n dreptul civil formele si gradele de vinovatiei au o importanta redusa. Fie ca e vorbim de
intentie sau de culpa, respunderea in materie delictuala e integrala.
Sunt situatii in care aceste forme si grade de vinovatie au relevanta practica. Este vorba
de acele situatii in care fapta fiind savarsita de mai multe persoane sau fiind savarsita de autor
1.
2.
3.
4.
Curs 9
1.
2.
3.
4.
interdictie.
Sfera de aplicare : e delimitata prin 2 elemente:
Care sunt persoanele care raspund? : Noul Cod largeste sfera persoanelor responsabile pt fapta
altuia. Raspund: toti cei care potrivit legatuaii sau pe temeiul unei obligatii contractactual ori pe
temeiul unei hotarari judecatoresti au obligatia de supraveghere e unui minor sau interzis jud.
Legiuitorul a optat pt o formula generica. In aceasta formula generica pot intra foarte multe
1.
2.
1.
2.
persoane : daca ne referim la obligatia nascuta din legatura : e vorba de parinti (493) firesti sau
adoptatori, indiferent daca infierea este sau nu cu efecte depline. Mai mult desi in Vechiul Cod
nu raspundeau pe acest temei tutorii sau scolille sau insititutele de ocrotire a copilului, conform
Noului Cod, pot intra orice alte categ de persoane care au obligatia de a ocroti minorul.
Care sunt persoanele pt care se raspunde ?: in Noul Cod pe langa minori, apar si interzisii
judecatoresti, indiferent daca sunt minori sau majori. Cat priveste copiii, trebuie sa tinem seama
de 2 situatii reglementate in Noul Cod : una care exista si in decretul 31 din 1954 : dobandirea cu
anticipatie a capacitatii de exercitiu, cand instanta de tutela pt motive temeinice poate recunoaste
minorului care a implinit varsta de 16 ani, deplina capacitate de exercitiu si cea dobandita prin
casatorie
Fundamentul acestei raspunderi : daca ne-am raporta numai la primul alin din 1372, am
spune ca e vorba de obligatia de supraveghere a copilului. Daca citim si art 1372 alin 3 teza a
2a, o sa observam ca in cazul parintilor nu mai e vorba doar de obligatia de supraveghere ci si de
indatoririle ce decurg din exercitiul autoritatii parintesti ( art 487).
Conditiile raspunderii :
Conditii generale : sunt conditiile neceasare pt angajarea raspunderii pt fapta proprie analizate
din situatia minorului cu exceptia vinovatiei : victima trebuie sa dovedeasca faptul ca minorul a
savarsit o fapta ilicita, existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate.
Conditii speciale : autorul faptei ilicita sa fie minor si fapta sa fie savarsita in perioada in care
minorul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea persoanei responsabile.
O situatie speciala exista in situatia parintilor : parintii responsabili nu numai pt ipoteza in
care nu supravegheaza bine copilul, ci si pt cazurile in care minorul savareste fapta pt ca are
carente in educatie, intretinere dezvoltare etc. Rezulta ca parintii vor raspunderii nu numai pt ca
nu supr copilicitacitaul ci si in toate sit in care li se poate reprosa ca nu si-au indepl coresp
oricare dintre atuorit care intra in con autorit parintesti. In cazul partintilicitacitaor sarcina
probatorie a victimei e mult mai usoara. E si motivul pt care s-a spus ca in realitate daca se face
apele la ansamblu de indatoriti, practic inseamna a imtem raspunderii chiar pe calitatea de
parinte.
Daca au fost dovedite conditiile generale si speciale, atunci se pune problema declansarii unei
duble prezumtii in sarcina celui care are obligatia de supraveghere :
Prezumtia de fapta ilicita in sarcina celui responsabil, fapta ilicita constand in neindeplinirea
obligatiilor si indatoririlot parintesti
Prezumtia referitoare la raportul de cauzalitate dintre aceasta fapta ilicita a persoanei
responsabile si a celui aflat sub supraveghere.
Aceste 2 prezumtii, cf art 1372 alin 2, pot fi rasturnate
Cei chemati in judecata ar putea demonstra ca sunt imprejurari care inlatura fie caracterul
ilicit al faptei, fie imprejurari care inlatura raport de cauzalitate; cauze de forta majora, fapta unui
tert . Termenul de forma majora este echivoc. Unii autori s-au grabit sa spuna ca e cauza straina.
Nasterea obligatei de reparare a prejudiciului in sarcina celui chemat sa raspunda.
Ar putea victima sa aiba un dr de optiune ?
Se poate chema in acelasi timp si pe cel supravegheat si pe supraveghetor ?
Da, insa nu se obtine o dubla reparatie, ci va fi o raspunderiiundere solidara pe temeiul art 1382.
Cel responsabil platind despagubirea pt victim, are o actiune in regres pt cel pt care raspunde ?
da- daca are vinovatie, nu daca nu are vinovatie.
Corelatia intre diferite tipuri de raspundere: in realitate o diferenta exista intre parinti si
tutori si celelalte persoane responsabile, in masura in care cei care sunt responsabili pe temeiul
obligatiei de supraveghere fac dovada ca desi au indepl obligatia cum trebuie, nu au putut
impiedica prejudiciul, victima se poate indrepta impotriva parintilor si tutorilor, e motivul pt care
s-a zis ca raspunderea parintilor si a tutorilor este o raspundere delictuala generala si subsidiara,
in timp ce raspunderea celorlalte persoane e o raspundere princiala si speciala, cata vreme sunt
indeplinite conditiile pt a se angaja raspunderea pe temeiul obligatiilor de supraveghere, numai
1.
2.
1.
2.
1.
2.
1.
2.
acea raspundere va putea fi fol. Daca cel chemat sa raspunda face dovada prevazuta in alin 3
fraza a 2a din 1372 atunci renaste raspunderea parintilor si tutorilor.
Ori ce cate ori sunt indeplinite conditiile pt a se angaja raspunderea delictuala a comitentilor,
numai acestia vor raspunde, chiar daca dintr-un motiv sau altul ,ei s-a exonerat de raspundere in
conditia legaturii. Daca prepusul este minor, numai comitentul va raspunde, iar nu alta persoana
responsabila pt supraveghere, deoarece raspunderea de prepusenie este de natura sa absoarba
orice risc care ar rezulta fie din obligatia de supraveghere, fie din indatoriri.
Situatie particulara : cand comitentul este si parinte : victima se poate indrepta impotr parintelui
fie pt comitent fie pt parinti
Raspunderea comitentilor pt prepusenie
Domeniul de aplicatie
Raport de prepusenie= criteriul esential este criteriul subordonarii prepusului fata de
comitent, fie in temeiul legaturii, fie in temeiul unui contract.
Prepusul lucreaza in interesul comitentului si in exercitarea atributiilor impuse de
comitent. De regula, raportul de prepusenie se naste dintr-un contractact de munca, dar e posibil
ca altfel de contracte sa intem raspundere de prepusenie : contractul de mandat in masura in care
mandantul supravegheaza pe mandatar, sau orice altfel de contract cu conditia sa existe cele 3
elem.
Fundamentarea acestei raspunderi
Comitentul, intrucat desfasoara o activitate prin intermediul prepusilor, activitate care
presupune anumite riscuri pt terti, trebuie sa garanteze pe acesti terti pt prejudiciile cauzate de
prepusi. Aceasta idee e reglementata in NCC in alin 3 din 1373. Rezulta ca nu se poate exonera
comitentul invocand absenta vinovatiei sale. Ideea de vinovatie este exclusa. Ea nici nu mai e
necesara in aceasta reglementare pt ca solidaritatea nu se mai intemmeiaza pe vinovatie ,ci pe
cauzalitate.
Conditiile necesare :
Conditii care se analizeaza in persoanaoana prepusului : conditiaitii generale : fapta ilicita,
prejudiciu cauzat, raport de cauzalitate. Victima nu treb sa faca dovada vinovatiei
Conditiiii speciale : existenta raportului de prepusenie si ca prepusul a savarsit fapta ilicita in
functiile incredintate de catre comitent : art 1373 alin 1.
Prezumtii :
Fapta ilicita a comitentului
Legatura de cauzalitate
Pt a se exonera de aceste 2 prezumtii comitentul trebuie sa faca dovada cauzei straine. Rezulta ca
se naste obligatia de reparare a prejudiciului de catre comintent :
Planul relatiei dintre comitent si victima
Planul relatiei dintre comitent si prepus
In rap cu victima prejudiciului trebiue sa vedem care e efectul raspunderii :
Victima poate sa obtina de la comitent repararea prejudiciului, iar daca alege sa-l cheme in
judecata si pe prepus pt fapta proprie va trebui sa faca dovada vinovatiei acestuia, caz in care se
angajeaza solidar.
In ipoteza in care fapta a fost sav de mai multi prepusi apartinand unor comitenti diferiti, se
pune problema daca victima poate sa ceara de la fiecare comitent valoarea integrala a
prejudiciului sau numai partea de prejudiciu cauzata de prepusul comitentului respectiv. Da,
poate cere integral in masura in care textul priveste solidaritatea intemeiata pe cazualitate, e citit
in sensul ca si comitentii partic la cauzarea prejud ac raspundere mai poate fi sustinuta si de o
interpretare a art 1382 in sensul ca solidaritatea se intemeiaza nu numai pe raportul de
cauzalitate ci si pe dovada intrunirii conditiilor raspunderii oricare ar fi aceasta in sarcina mai
multor persoane. Daca ignoram aceasta interpretare a art si daca ne referim strict la cauzalitate,
am putea spune inv si ideea de cauz, fiecare comitent garanteaza pt presusul sau, nu si pt
ceilalti=> ca raspunde numai pt partea sa de prejudiciu. In aceasta situatie victima ar putea cere
de la comitent numai partea de prej cauzata de acesta.
In rap dintre comitent si prepus se pune probl dr de regres pe care il are impotr prepusului dupa
ce ac a platit despag. Are comitentul un recurs integral, sau se va diviz prejud intre comitent si
prepus ? Raspunsul e in art 1384 care poate fi aplicat pt ca e vorba de raspundereai pt fapta
altuia.
Efectele obligatiilor
Indiferent de izvorul din care se naste obligatia, ea are aspecte tehnice comune care trebuie sa fie
avute in vedere intotdeauna pe parcursului raportului obligational.
Odata ce s-au nascut obligatiile, care sunt efectele lor?
F obligatorie, indeplinirea oblig reprezinta principalul efect al obligatiilor.
Plata, in dreptul civil, are un sens larg, are in vedere executarea oricarei obligatii civile =
executarea benevola a oricarei oblig civ cu exec silita !!
Executarea benevola e de regula o executare in natura = executare silita in natura sau prin
echivalent
In fct de izvorul oblig:
La oblig nascute din contracte, daca debitorul nu executa sau executa necorespunzator se pune
prb raspunderii contractuale. Deci, daca e vb de o obligatie contractuala, exectarea ei silita,
indirect, nu e decat o expresie a raspunderii contractuale.
La obligatiile nascute din fapte ilicite - Executarea prin echivalent e posibila si la raspunderea
delictuala, dar acolo raportul de raspundere e stabilit ab initio, odata ce au fost probate conditiile
raspunderii delictuale a.i. conditiile platii prin echivalent sunt posterioare conditiilor raspunderii
La oblig nascute din fapt illicit, chestiunea executarii prin echivalent e posteriorara stablilirii
cerintelor
I.
Plata
Cine plateste, cui, ce si cum, cand, unde, cine suporta cheltuilelile platii, cum se face dovada?
Ce se intampla cand acelasi debitor are mai multe datorii catre acelasi creditor, iar plata nu
acopera toate datoriile, cum se face imputatia platii?
Ce se intampla daca creditorul refuza primirea platii= cum se face punerea in intarziere e cred?
Cum se face consemnarea obiectului platii?
Notiunea de plata
Art 1439: plata= executarea de buna-voie, nu numai suma de bani, ci oricare alta prestatie care
contituie obiectul obligatiei.
1. Cine plateste? art. 1472
Plata trebuie facuta, in primul rand, chiar de catre debitor. El poate sa faca plata direct sau prin
reprezentant.
Este posibil ca plata sa fie facuta si de o alta persoana care e tinuta alaturi de debitor in raportul
obligational.
Ex: codebitorul solidar poate faca plata si pt ceilalti codebitori. Mai mult, el chiar poate fi silit
de creditor sa faca plata. De asemenea, fideiusorul poate sa faca plata pt pers pt care garanteaza.
De asemenea, plata poate fi facuta de un creditor chirografar catre un altul. Poate fi facuta de o
terta persoana neinteresata (cand doreste sa faca o liberalitate, o donatie indirecta in favoarea
debitorului sau cand doreste sa il imprumute pe debitor)
In ipoteza in care plata e facuta de un tert , 1474 adauga cateva precizari:
Daca debitorul se opune ca un tert sa faca plata si comunica acest lucru creditorului, creditorul e
dator sa refuze plata cu exceptia cazului in care refuzul l-ar prejudicia pe creditor
- Creditorul ar putea sa refuze plata cand e vorba de o obligatie intuitu personae
- Chiar daca nu e o obligatie intuitu personae prin natura ei, acest lucru poate reiesi din conventia
partilor. Si in acest caz creditorul poate refuza
In momentul in care tertul face plata obligatia se stinge subrogatia tertului e posibila numai in
cazurile legale.
Faptul ca plata e facute de tert nu inseamna ca aceasta nu trebuie sa respecte toate cerintele
privind obiectul platii.
Spre deosebire de vechiul Cod, in NCC e valabila plata facuta de un incapabil in momomentul
executarii - art 1473 - (in trecut era nula pt ca plata e un act juridic, e un contract pt ca, pe langa
elementul material al exectutarii prestatiei, plata presupune manifestarea de vointa a debitorului
de a face plata si cea a creditorului de a primi plata. In acest inteles, plata are o structura juridica
bivalenta, contine elemente mat si acord de vointe ceea ce inseamna ca alte imprejurari ar putea
fi invocate ca motive de nulitate a platii).
2. Cui se plateste?
Primul indreptatit sa primeasca plata e creditorul, direct sau prin reprezentant legal sau
conventional - poate fi facuta si persoanelor autorizate de creditor sa primeasca plata art 1475.
Cat priveste incapacitatea creditorului - art 1476 - , plata il libereaza pe debitor numai daca
profita creditorului. Dar plata poate fi facuta si unui tert 1477 - , dar numai daca este ulterior
ratificata de creditor sau daca cel care a primit plata devine titular al createi (prin cesiune sau
succesiune).
Chiar si in alte ipoteze plata facuta unui tert ramane valabila daca ea profita creditorului (1477
alin 2).
Plata catre creditorul aparent (1478) expresia de persoana care se afla in posesia creantei
(vechiul Cod) avea in vedere situatia in care o pers avea titlul constator al creantei fara sa fie in
realitate creditor. Mai sunt situatiile:
- o persoana apare ca mostenitor, pare sa fi mostenit creantele, ulterior apare insa un alt
mostenitor cu un grad de rudenie care duce la inlaturarea primului creditor de la mostenire. Pana
atunci, persoana aparea ca creditor.
De cuius lasa un legat a. i. o creanta e transmisa, dar ulterior, dupa moartea lui, se descopera ca
legatul a fost legal revocat.
Pe scurt, sunt situatii in care o persoana se manifesta cu un anumit temei ca fiind creditor. In
acest caz debitorul plateste creditorului aparent. De aici 2 situatii:
- Cea in care creditorul aparent nu stia ca e adevaratul cred era de buna-credinta. El are o
alegere : poate pastra plata sau poate sa o restituie adevaratului creditor, tinand seama de regulile
de la restituirea prestatiei
- Cand de vb de creditor de rea-credinta, plata respectiva, desi ramane valabila, va da dreptul
adevaratului creditor sa se indrepte cu o actiune impotriva debitorului care a platit sau impotriva
creditorului care s-a imbogatit
-
Ipoteza speciala de la art 1479 in care exista un raport obligational intre debitor si creditor, dar
creditorul e la randul lui debitor in alt raport obligational avem 2 raporturi obligationale.
Creditorul creditorului-deb poate sa instituie o poprire sau un sechestru asupra obiectului platii
din primul raport obligational pt ca sa se asigure ca ii va fi platita datoria. Daca in aceasta
ipoteza, totusi, debitorul plateste cred-deb, atunci cred care a obtinut poprirea sau sechestrul
asigurator poate sa ceara plata de la debitor direct, ceea ce inseamna ca debitorul va plati de doua
ori, odata creditorului-debitor si odata creditorului care a obtinut sechestrul. Ulterior, debitorul
care a facut plata va avea o actiune in despagubiri impotriva creditorului-debitor.
3. Ce si cum se plateste? ( = cerintele obiectului platii)
Art. 1480-1493
Se executa prestatia la care s-a obligat debitorul initial, dar exista nuante in fct de natura
obligationala. Indiferent de natura ei, exista o regula comuna: debitorul trebuie sa manisfete in
executarea obligatiei diligenta unui bun proprietar (1480). Daca e vb de o obligatie care tine de o
activitate profesionala, exigenta e sporita debitorul va trebuie sa respecte toate regulile
profesiei in momentul in care executa prestatia.(1480 alin2)
1471- oblig de rezultat si de mijloace
In fct de natura prestatiei:
- Ipoteza in care e vb de oblig de a preda bunul individual-determinat (1482) - debitorul e liberat
daca preda bunul in starea in care el se afla in momentul nasterii obligatiei. Daca in momentul
executarii debitorul nu e titularul dreptului care face obiectul obligatiei nu se stinge oblig (1482
alin 2), dar debitorul are datoria sa procure dreptul respectiv sau sa stinga sarcinile care-l
greveaza a.i. sa faca posibila executarea (1230). Persoanele care se obliga sa vanda bunul altuia
se obliga sa si procure acel bun a.i. sa faca posibila prestatia obligatia va fi valabila.
- Cand e vb de o obligatie de a transmite proprietatea (1483), aceasta implica si o obligatie
subsecventa - obligatia de a conserva bunul pana la predare. Clauza de inalienabilitate e
subinteleasa in contractele care presupun nasterea unui obligatii de a da catre o persoana
determinata sau determinabila. Acest art trimite implicit si la clauza de inalienabilitate. Atunci
cand e vb de drepturi care se trec in cartea funciara, aceasta obligatie presupune si obligatia de a
transmite inscrisurile necesare pt inregistrare.
- Sunt situatii in care obiectul prestatiei de a da sau de a preda un bun piere fie fizic, fie e scos din
circuitul civil. Intr-o asemenea situatie debitorul trebuie sa cedeze creditorului drepturile sau
actiunile cuvenite pt bunul respectiv art 1484 subrogatie reala cu titlu particular
- Cand e vb de a preda un bun indiv det presupune si oblig de a-l conserva pana la predare (1485)
- Daca e o obligatie de a da bunuri de gen (1486), executarea ei presupune mai intai
individualizare prin masurare, cantarire sau numarare. Se pune prb ce fel de bunuri de gen?
Debitorul are dreptul sa aleaga din gen prin cantarire, numarare, masurare bunurile care vor fi
predate, dar alegerea nu e discretionara, bunurile trebuie sa fie de calitate cel putin medie.
- Cand e vb de o obligatie de a constitui o garantie fara sa fie precizata natura garantiei,
modalitatea si forma, debitorul poate oferi la alegerea sa o garantie reala, personal sau o alta
garantie ( 1487)
- Obligatiile care au ca obiect transmiterea unui sume de bani nu pier niciodata !! tot timpul ele
vor putea fi executat in natura. Singura modalitatea de liberare e remiterea sumei datorate. Daca
creditorul accepta, plata se poate face printr-un cec sau alt instrument de plata cu conditia ca
acesta sa aiba acoperire (1488)
4.
Cum se plateste?
Regula: plata trebuie sa se faca integral pp indivizibilitatii platii creditorul nu poate fi silit sa
primeasca plata partiala.
Totusi, plata partiala poate fi facuta
daca exista acordul creditorului
daca judecatorul da termen de gratie si esaloneaza plata
daca in urma mostenirii creanta e divizata si se imparte intre mostenitori si fiecare va plati
numai partea care ii revine
daca e vb de fedeiusor si invoca beneficiul de diviziune .
8.
Cand acelasi debitor are mai multe datorii catre acelasi creditor, iar prestatiile sunt fungibile?
Debitorul nu plateste a.i. sa acopere prestatiile, deci care dat se stinge mai intai? (= cum se face
imputatia platii?)
Art. 1506-1509, solutii preluate din vechiul cod (dispozitii supletive).
In absenta unei stipulatii exprese, imputatia platii se face de debitor. El precizeaza in momentul
in care face plata cum se imputa aceasta asupra datoriilor pe care le are fata de creditor. Totusi,
libertatea sa e limitata, adica plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra
dobanzilor si apoi asupra capitalului. De asemenea, debitorul nu ar putea sa impute plata asupra
unei datorii neexigibile cat timp exista o datorie exigibila. De la aceasta regula se poate deroga
numai cu acordul creditorului (1507).
Plata prin virament bancar - debitorul va trebui sa faca mentiunea imputatiei in ordinul de plata.
Daca s-a prevazut de la inceput ca imputatia e a creditorului, el nu ar putea sa stinga o datorie
care nu e scadenta sau litigioasa (1508 alin1).
Daca nici creditorul nici debitorul nu au facut imputatie ea se face potrivit L art 1509: se sting
mai intai datoriile scadente, apoi cele negarantate sau cele pt care creditorul are mai putine
datorii, sau cele mai oneroase pt debitor, cele mai vechi sau proportional, in lipsa celorlalte
criteria. Deci este o exceptie de la pp indivizibilitatii platii.
In toate cazurile, plata se imputa asupra cheltuielilor judiciare, ratelor etc.
9.
Efect: riscul imposibilitatii de executare se stramuta de la debitor la creditor din acel moment si
debitorul nu mai poate fi tinut sa restituie fructele bunului tot din acel moment, iar creditorul va
fi obligat sa repare prejudiciile cauzate debitorului, inclusiv de conservare (1511).
Debitorul mai are la indemana inca 2 posibilitati. El poate sa consemneze bunul care formeaza
obiectul pe cheltuiala si riscurile creditorului sau sa scoata bunul care formeaza obiectul la
vanzare publica in masura in care nu se poate face consemnarea fie pt ca e persabil, fie pt ca
depozitatea presupunea costuri mari de intretinere. El va vinde bunul si va consemna pretul, dupa
ce a notificat operatia creditorului si dupa ce a obtinut acordul instantei.
La titluri de valoare vanzarea se poate face chiar fara notificare, dar cu incuviintarea instantei.
Daca deb a consemnat, el are dreptul sa-l retraga, caz in care creanta renaste cu toate garantiile si
accesoriile art 1515.
II.
III.
Executarea silita
Este comuna pt toate obligatiile, indiferent de izvorul lor. Cel putin cand e vb de fapt ilicit,
obligatiile vor fi guvernate tot de regulile de la rasp delictuala, dr comun in materie. 1530-1546
Pt rasp contractuala exista acelasi 4 mari cerinte:
neexecutarea obligatiei contractuale sau executarea necorespunzatoare fapta ilicita. Simpla
neatingere a rezulatului genereaza prezumtia de neexecutare, ce poate fi rasturnata de debitor
Prejudiciul se poate manifesta in 2 forme: fie e vorba de asa-numitele daune-interese
compensatorii, fie de daune-interese moratorii
Daune-interese = echivalentul prejudiciului suferit
Daune-interese compensatorii prin neexecutarea obligatiilor sau executarea
necorespunzatoare. Nu se pot cumula cu executarea in natura.
prevede ca se plateste fie dobanda convenita de parti, fie cea legala. Dobanzile scadente produc
ele insele dobanzi numai auncit cand contractul sau legea prevede)
Cand e vb de sume de bani, dobanda se raporteaza cuantumul sumei de bani.
Cand e vb de oblig de a face, mai intai se evalueaza prestatia, apoi se aplica dobanda la suma.
Cuantumul dobanzii e reglementat de OUG 13/2011 face diferenta intre dobanzi ca fructe
civile (venituri ca urmare e unei intelegeri privind folosinta unui bun. Ex: contractul de credit, cu
dobanda ca fruct civil) si dobanzi penalizatoare (daca nu restitui banii la T, pe langa dobanda ca
fruct civil se pune problema dobanzii ca reparare a prejudiciului suferit de banca).
Art3 OUG - rata dobanzii legale remuneratorii este cuantificata la nivelul ratei dobanzii de
referinta a BNR. Daca partile nu au prevaz in contract rata dobanzii, se va aplica cea legala.
Dobanzile penalizatoare se stabilesc la nivelul ratei de referinta plus patru puncte procentuale.
N.B. cand e vb de raporturi juridice care nu decurg din explotarea unei profesii cu scop lucrativ
rata dobanzii e diminuata cu 20%, chiar daca e vb de dobanzii legala penalizatoare/
remuneratoare.
Dob contractuala: atunci cand e vb de raporturi cu privire la intreprinderi cu scop lucrativ nu
exista limita legala. Daca nu, dobanda contractuala nu poate depasi dobanda legala cu mai mult
de 5% pe an.
Pot fi stab numai in scris. Daca nu exista, se va aplica numai dobanda legala.
Se poate plati dobanda la dobanda?
Da. OUG 11, art 8 in care st precizate conditiile capitalizarii dobanzii.
-
1544 alin 3 Drept de optiune pt creditor. Poate opta fie pt rezolutiune cu mentiunile referitoare
la arvuna, fie repararea potrivit dreptului comun.
Arvuna penalizatoare are in vedere ipoteza unui drept de dezicere (drept de denuntare
unilaterala) = P dreptului de a denunta unilateral. E un cumul intre ideea de denuntare unilaterala
si cea de raspundere(1545).
1546 restituirea arvunei cand contractual se executa.
I.
1.
a.
b.
c.
d.
Dreptul de gaj general- 2324. Patrimoniul are si fct de a constitui gajul in general al creditorilor
chirografari. Pe acest temei, creditorii chirografari, dar si ceilalti pot sa beneficieze de masuri de
protectie a drepturilot lor impotriva debitorilor. Problema se pune mai ales in legatura cu
creditorii chirografari, intrucat ei, neavand o garantie speciala cu caracter real care sa poarte
asupra unui anumit bun sunt supusi riscului insolvabilitatii debitorului executarea creantelor
lor depinde de solvabilitatea debitorilor. Pt a diminua acest risc, in continuarea dreptului de gaj
general, creditorul beneficiaza si de masuri speciale de protectie, de mai multe categorii:
Masuri conservatorii:
Asigurarea de dovezi, intrucat drepturile, pt a fi exectutate, trebuie sa fie probate mai intai treb
dovedita existententa lor creditorul a interes sa isi asigure mijloacele de dovada a creantei sale.
In al doilea rand, in masura in care debitorul are in patrimoniul sau anumite drepturi care trebuie
sa fie facute opozabile tertilor, creditorul are interes ca aceste forme de publicitate sa fie
effectuate. Daca debitorul ramane in pasivitate, creditorul poate efectua el aceste forme de
opozabiltate pe chesltuiala debitrouiuli
Masurile asiguratorii sechestrul asigurator si poprirea. Mai ales in siuatia in care creanta nu a
ajuns inca la scadenta, iar pana in acel moment exista riscul ca debitorul sa devina insolvabil
instrainand anumite bunuri din patrimoniu, creditorul poate cere insantei sa ia aceste masuri.
Actiunea oblica pe care creditorul o poate folosi ori de cate ori din cauza pasivitatii debitorului
un drept din patrimoniul acestuia risca sa se stinga.
Actiunea oblica
Art. 1560-1561.
Actiunea oblica este actiunea civila prin care creditorul exercita in numele si e socoteala
debitorului un drept din patrimoniul acestuia, care, din cauza pasivitatii debitorului risca sa se
stinga(1560 alin1).
Discutie: posibilitatea pe care ar avea-o creditorul de a exercita direct anumite drepturi fara a
face o actiune in justitie. In mod normal, un drept, pt a fi aparat, presupune o actiune in justitie.
Ca urmare, de regula, actiune oblica nu e atlceva decat utilizarea de catre creditor, in numele si
pe seama debitorului, a act specific pt apararea unui anumit drept din patrim deb. Sunt de
imaginat situatii in carecreditorul ar putea sa exercite direct drepturi din patrimoniul debitorului
fara a utiliza o actiune in justie. E ipoteza drepturilor patrimoniale potestative.
In practica judiciara s-a pus problema mai ales cu
dreptul de optiune succesorala. Poate creditorul sa accepte mostenirea in mod direct, fara
actiune? Desi, teoretic, exista posibilitatea, practic verificarea admisibilitatii cerintelor art
prevede o validare din partea instantei. De aceea, chiar si cand e vorba de un drept potestativ,
creditorul trebiue sa ceara permisiunea instantei.
Domeniu de aplicatie: de regula, toate drepturile patrimoniale ale debitorului pot fi exercitate pe
calea actiunii oblice. Deci e important ca debitorul sa fie titular al unui asemenea drept. Daca,
insa, nu e vorba de un drept propriu-zis, ci e vorba numai de posibilitatea pe care debitorul o are
de a-si adm patrimoniul, de a incheia acte juridice cu terti, fie pt administrarea patrimoniului, fie
pt a face anumite acte de dispozitie, creditorul nu poate interveni pe calea actiunii oblice. Altfel
spus, debitorul ramane liber sa ia deciziile pe care le vede oportune pt administrarea
patrimoniului sau si pt a incheia orice fel de acte jur cu tertii. In masura in care acestea ar fi
frauduloase, acesta are la indemana actiunea pauliana .
Pot fi exercitatea doar drepturile patrimoniale, deoarece cele nepatrimoniale presupun o
apreciere subiectiva a titularului. Chiar daca e vorba de drepturile patrimnoniale, daca acestea
presupun o apreciere subiectiva a titularului (intuituu personae), creditorul nu poate utiliza
actiunea oblica pt exercitarea dreptului.
Daca e vorba de drepturi neurmaribile, creditorul nu le poate exercita pt ca nu are interes.
Conditii:
Trebuie sa existe o pasivitate a debitorului. In masura in care acesta e activ si isi protejeaza
dreptul, nu e uitla
Creditorul trebuie sa aiba un interes legitim pt a exercita pe seama si in numele debitorului
drepturile patrimonialetrebiue sa existe un prejudiciu al cred daca debitorul ramane in
pasivitate => riscul insolvabilitatii debitorului, daca debitorul nu exercita un drept dar are
suficitente drepturi in patrimoniu, creditorul nu are interes legitim pt a porni actiunea oblica
Creanta creditorului trebuie sa fie certa si exigibila. Spre deosebire de vechiul cod, NCC nu mai
cere si conditia lichiditatii creantei. Creanta e certa cand nu exista disputa in privinta existentei
ei. Trebiue sa fie o disputa justificata, adica dubii privind existent creantei pt ca sa dispara
caracterului ei cert (daca e contstata printr-un inscris, dar se pretinde ca ea nu exista nu inseamna
ca a incetat caracterul cert). e exigibila cand a juns la termen. E lichida cand are cuantum
determinat si daca nu are cuantum determinat, ramane ca in cadrul procesului sa se stab
intinderea ei.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite si actiunea e admisa efectul e readucerea/ conservarea
dreptului in patrimonial debitorului => e numita si catiune indirecta/ subrogatorie intrucat
creditorul nu profita in mod direct de dreptul pe care il exercita. Consecinta e ca creditorul va
suporta concursul celorlalti creditori chirografari, daca si el e unul. Daca e vorba de un creditor
care are o garantie reala, la prima vedere nu ar avea nevoie de actiunea oblica, dar in ipoteza in
care garantia sa poarta chiar asupra bunului in care actiunea oblica e exercitate si in ipoteza in
care garantia lor nu e suficienta pt a acoperi creanta + situatia unui drept real imobiliar iar
pasivitatea debaitorului ar ingadui posesorului sa castige dreptul de proprietate prin uzucapiune,
situatie in care s-ar stinge si garantia creditorului.
Actiunea revocatorie/pauliana
Uneori, debitorul incearca sa-si miscoreze activul cu consecinta crearii/maririi unei stari de
insolvabilitate. Intr-o asemenea ipoteza, creditorii prejudiciati au la indemana actiunea pauliana.
Art 1562 alin (1)
Sub imperiul vechiului Cod, se spunea ca actiunea pauliana e cea prin care se revoca actele
frauduloase facute de debitor. Dar prin aceasta actiune nu se revoca, nu se desfiinteaza, ci, prin
ea se declara inopozabile fata de creditor anumite acte jur => e act prin care creditorul solicita
declararea unor acte juridice ale debitorului ca inopozabile in masura in care ele au fost facute in
mod fraudulos pt a-l prejudicia pe creditor, prin crearea/marirea unei stari de insolvabilitate.
Domeniul de aplicare e acelasi cu domeniul de aplicare al actiunii oblice trebiue sa fie drepturi
cu caracter patrimonial, dar care sa nu implice o apreciere personala.
drepurile neurmaribile: actele frauduloase cu privire la care ar putea fi atacate cu act pauliana.
Spre deosebire daca debitorul satabileste cu alta prsoana o pensie de intretinere exagerata,
actiunea pauliana poate fi exercitata pt a reduce pensia de intretinere la cunatum rezonabil .
Conditii:
2. Masuri prin care se previne riscul crearii sau maririi insolvabilitatii deb
A. Transmisiunea si transformarea obligatiei
Uneori, inainte de executarea obligatiei e posibil ca fie latura activa, fie cea pasiva, fie ambele sa
fie transmise catre alte persoane. Cesiunea contractului e un mod de transmitere a obligatiilor. In
acel caz se transmite de la o parte a contractlui atat latura pasiva cat si cea activa catre o terta
persoana. Uneori se poate transmite numai creanta => cesiune de creanta sau doar latura pasiva
=> preluare de datorie (noua in NCC).
Se mai poate transmite prin subrogatie persoanala, in mom platii datoriei de catre un tert in locul
debitorului. Se mai poate transmite prin poprirea executorului.
Uneori, desi nu se transmite raportul, el se poate transforma, fie un elem obiectiv (obiectul),
alteori o parte- prin novatie
1.
Cesiunea de creanta
E un contract prin care creditorul dintr-un raport obligational, denumit cedent, tranfera creanta
catre cesionar astfel incat debitorul cedat va trebui sa execute datoria catre cesionar. Poate fi cu
titlu oneros sau gratuit.
In NCC, cesiunea e reglementata in orice materie.
Important ! Cesiunea de creanta nu e un contract autonom, imbraca forma diferite,
imprumuta natura unor contracte diferite in functie de modul in care se realizeaza. Daca e vorba
de o vanzare a creantei, e un contract de vanzare-cumparare, daca e tranferata cu titlu gratuity
este donatie, daca e cedat pt un bun este contract de schimb.
Sunt importante precizarile pt ca art 1567 alin 2 si 3, daca e vorba de o cesiune cu titlu gratuit,
reglementarea cesiunii se completeaza cu normele aplicabile donatiei, daca e cesiune cu titlu
oneros, reglementarea se completeaza cu norme juridice care reglementeaza contractul cu titlu
oneros specific (vanzare, schimb, intretinere). De aceea, presupune imprumutarea unor reguli de
la contractul a carui forma o imbraca e un criteriu care delimiteaza sfera de aplicare a cesiunii
ce se transmite si in ce masura:
Art 1566 alin2 lit a. transmisiunea universala sau cu tiltu universal nu intra in reglem
- Titluri de valoare sau alte instrumente financiare, cu exceptia celor mentiunute la 1587-1592
- 1569 ce alte creante nu pot fi cedate
E posibil sa existe o conventie prin care partile sa prevada ca e netransmisibila creanta. In acest
caz cesiunea va fi posibila numai daca debitorul isi da acordul in mod expres au daca interdictia
nu e expres mentionata in titlul constatator al creantei, iar cesionarul nu a putut sa cunoasca.
O interdictie nu produce efect daca o creanta are ca obiect o suma de bani? 1570 lit. c.
In toate situatiile ramane ca cedentul sa raspunda pt incalcarea interdictiei de a nu ceda
creantacesionarul va pastra creanta, ramane valabila cesiunea, dar cedentul va fi responsabil pt
incalcarea interdictiei.
Cedarea partiala art 1571 prevede expres posibilitatea cand e vorba de o creanta care are ca
obiect o suma de bani. Daca are ca obiect o alta prestatie se face distinctia intre obligatiile
divizibile si cele indivizibile. Daca e indivizibila,obligatia nu se poate transmite partial. Daca e
divizibila,se poate transmite numai daca pe aceasta cale situatia debitorului nu devine vizibil
mai oneroasa.
Se poate incheia o ceseiune si cand e vorba de creante viitoare 1572. Trebiue ca cesiunea sa
cuprinda toate elementele pt identificarea creantei viitoare
Conditii de valabilitate:
- Fiind vorba de un contract, trebiue sa indeplineasca toate conditiile de validitate a contractului
- Pt ca imbraca forme contractuale diferite, ea va trebui sa indeplineasca si cerintele specifice
fiecarui contract. De ex, daca e vorba de o donatie, trebiue facuta in forma autentica. Daca e un
contract de vanzare-cumparare cu un obiect imobil, de asemenea.
- E un contract in care se exprima consimtamantul cedentului si al cesionarului, fara a fi nevoie
de consimtamantul debitorului cedat! El nu e parte in contractual de cesiune, dar tocmai pt ca e
un tert interesat de contractul de cesiune, el va suporta efectele contractului in masura in care
sunt indeplinite cerintele de opozabilitate (necesare si fata de fideiusor)
Efecte:
1. Intre parti 1568 (e vorba de detentia cesionarului cu privire la bunurile gajate ! )
Toate drepturile: avem in vedere aspectul substantial, dar si pe cel procesual (actiunile)
- accesorii : dobanzile
Toate aceste drepturi se transmit de la cedent la cesionar din momentul incheierii cesiunii, daca
nu s-a prevaz un termen.
2.
In materia cesiunii tertii interesati sunt in primul rand debitorul cedat, fideiusorul, precum si
cesionarii ulteriori si succesivi ai acelaieasi creante. Ultima expresie se refera la cazul in care
cedentul incheie cu mai multi cesionari. Apare un conflict, cine va avea castig de cauza?
1583 alin 1 debitorul va fi liberat platind in temeiul cesiunii pe care a acceptat-o mai intai sau
care i-a fost prima comunicata. Cat priveste raporturile dintre cesionari, va avea castig de cauza
cesionarul care si-a inscris mai intai cesiunea la Arhiva de a treia modalitate de realizate a
opozabilitatii cesiunii. E cea mai puternica dintre formele de realizare a opozabilitatii.
In toate cazurile, chiar daca ar exista o acceptare sau o comunicare a cesiunii inainte de
inscrierea in arhiva de un cesionar, acesta din urma va fi preferat datorita fortei juridice a
inscrierii in arhiva a cesiunii. Dintre cele 3 posibilitati de realizare a fortei juridice, cea mai mare
forta o are inscreirea in arhiva. Si cand e vorba de cesiunea unei universalitati de feante,
opozabilitatea se face prin inscreierea in arhiva. Dar, in acest caz, pe langa inscreire, fata de
debitorul cedat e necesra si comunicarea cesiunii fata de debitori- 1569
Modalitate speciala 1580 se poate comunica cesiunea de creanta odata cu cerea in judecata a
debitorului. Deci cesionarul in cheama in judecata pe debitor si cu aceasta ocazie ii comunica
cesiunea. In acest caz nu va putea plati cheltuieli de judectaa decat daca anterior fusese pus in
intarziere.
In raporturile dintre cesionari si debitorul cedat, dupa ce a devenit opozabila cesiunea, pe langa
faptul ca debitorul va executa catre cesionar, mai exista dreptul debitorului de a opune
cesionarului toate mijloacele de aparare care ar fi putut fi invocate si impotriva cedentului.
Creanta se transmite cu toate accesoriile sale, deci si deb va putea folosi toate mijloacele de
aparare impotriva cedentului 1582 alin 2.
Daca inainte de a se realiza opoz intre cedent si debitor a operat compensatia, e revocata,
desfiintata, daca debitorul accepta cesiunea de creantadin acel moment renaste raportul initial
dintre creditor si debitor.
Cand e vorba de o cesiune partial, debitorul cedat va trebui sa execute partial catre cesionar si
partial catre cedent, in raport cu ceea ce s-a trasmis prin cesiune.
Cand sunt mai multi cesionari, debitorul va executa catre fiecare cesionar partea de creanta pe
care acesta a dobandit-o.
Se mai pune problema obligatiei de garantie pe care o are cedentul fata de cesionar. Cand e vorba
de o cesiune cu titlu oneros, cedentul are obligatia sa garanteze fata de cesionar existenta valabila
a contractului incheiat, dar nu si solvabilitatea debitorului cedat. Pt a se garanta si solvabilitatea
Subrogatia personala
Pesupune inlocuirea unei persoane cu o alta in cadrul unui raport obligational, prin care se
trasnsmite latura activa de la o persoana la alta. Aceasta are loc in momentul platii facute de
catre terti! Daca ar fi vorba de o transmitere anterioara ar fi o cesiune. Cand o alta persoana decat
debitorul plateste in locul lui.
Ea poate fi legala sau conventionala(consimtita de creditori sau de debitori).
Subrogatia conventionala consimtita de creditor (1594) transmiterea opereaza in momentul in
care creditorul primind plata ii transmite acestuia, tertului toate drepturile pe care le avea
impotriva debitorului. Deci nu e necesar acordul debitorului in acesta operatie. Pt a dovedi e
nevoie ca in chitanta creditorul sa precizeze ca a transmis tertului toate drepturile nu se
prezuma.
Subrogatia conventionala cosimtita de debitor (1595)- debitorul doreste din diferite motive sa
achite mai repede datoria fata de creditor se imprumuta cu o suma de bani de la un tert, cu care
plateste datoria catre creditor. In acest caz, persoana care a acordat imprumutul ca deveind
creditor subrogatie. Dar sunt necesare mai multe conditii:
Atat imprumutul, cat si chitanta de plata primita de la debitor trebuie sa fie inscrisuri cu data
certa
In contractul de imprumut trebiue sa se precizeze ca se face imprumutul pt a plati datoria catre
creditor
In chitanta de plata emisa de creditor treb sa se precizeze ca plata s-a facut cu bani din
imprumut.
In acest caz subrogatia opereaza fara consimtamantul creditorului initial, daca nu exista stipulatie
contrara.
Subrogatia legala 1596
Indiferent de forma sa, ea produce aceleasi efecte. Din momentul platii de catre tert, el devine
creditor in locul creditorului intial. Creanta e preluata de platitor cu toate garantiile si accesoriile
sale. Dar si debitorul principal poate opune noului creditor toate mijloacele de aparare pe care le
puteau opune si vechiului creditor.
Subrogatia partiala 1598 tertul nu plateste toata datoria, ci numai o parte din ea. Aici vor
ramane 2 creditori - cel initial pt o parte din datorie, celalalt pt partea platita. Daca cei 2 creditori
se indreapta impotriva debitorului trebiue sa urmeze o ordine de preferinta. 1598 alin 1 va fi
preferat creditorul initial. Ordinea e inversata daca creditorul initial s-a obligat fata de noul cred
sa garanteze plata facuta de cel din urma.
Preluarea de datorie 1599-1608
Presupune un contract prin care datoria debitorului initial din raportul obligational se transmite
catre un tert care devine noul debitor. Spre deosebire de cesiunea de creanta care are de regula o
1.
2.
3.
strauctura bipartit, preluarea are o structura juridica variata. La cesiune contractul se incheie intre
cedent si cesionar. Cand e vorba de preluare, sunt 2 structuri ale operatiei jur.
Una tripartita cand contractual se incheie intre debitorul initial si noul debitor. In realitate, e
nevoie si de acordul creditorului ca parte a operatiei juridice. Art 1599 lit a e vorba si de
consimtam cred.
Sunt trei parti. Intelegerea initiala dintre vechiul debitor si noul debitor trebuie comunicata
creditorului. In absenta comunicarii nu i se poate cere sa isi dea acordul. Pana atunci, noul si
vechiul pot modifica si denunta contractual, deci dupa ce e comunicat catre creditor nu mai e
posibila denuntarea. Dupa ce a primit comunicarea, creditorul trebiue sa dea raspunsul in
termenul rezonabil stabilit de cel care face comunicarea. Daca s-a facut de catre ambii debitori,
raspunsul trebiue sa fie dat de catre creditor in termenul care se implineste cel din urma. Daca
nu se raspunde in termenul se considera ca creditorul a refuzat operatia juridica.
N.B. chiar daca creditorul refuza, nu
inseamna ca acordul dintre debitor nu produce efecte jur. Intre ei e un contract.
Consecinte: noul debitor va fi obligat fata de
vechiul debitor sa execute datoria fata de creditor (e plata care poate fi facuta si de catre un tert),
creditorul nu poate refuza daca plata corespunde cerintelor. Dar pana la momentul la care
creditorul isi da acordul nu se naste dreptul creditorului impotriva noului debitor, deci nu ii va
putea cere executarea silita 1608 alin 1 si 2
Una bipartita cand se incheie intre creditor si noul debitor nu mai e nevoie de acordul
vechiului debitor.
Indiferent de forma, efectele sunt aceleasi vechiul debitor e inlocuit. Daca noul debitor e
insolvabil, debitorul initial nu va fi liberat de datorie.
Cat priveste accesoriile va beneficia creditorul impotriva noului debitor de fideiusinea pe care
el o avea initial? Raspunsul depinde de acordul expres al fideiusorului. Daca e vorba de garantii
reale, ele vor functiona si fata de noul debitor.
Ca si la ces, noul deb poate opune cred toate mijloacele de aparare pe care le acea si deb initial
Novatia ca modalitate de transformare a obligatiilor
Modurile de stingere a obligatiilor
Obligatiile complexe obligatiile alternative, facultative, indivilibile
prevazut=>ca novatia are caracter tripartit: contractual este incheiat intre subiectele initiale si
noul creditor.
Cat priveste conditile=> ca mai intai trebuie sa existe o obligatie valabila, pt ca ea sa poata fi
transformata prin novatie. Daca obligatia veche este nula in mod absolut, novatia nu poate opera.
Daca vechea obligatie este afectata de un motiv de nulitate relativa, acordul de novatie poate
avea semnificatia confirmarii nulitatii relative.
In al 2 le-a rand este nevoie ca obligatia noua sa fie valabila. Daca obligatia noua este nula in
mod absolut, ramane in functie obligatia veche. Daca obligatia noua este afectata de un motiv de
nulitate relativa, partile pot confirma ulterior, actul, sau daca trece termenul de prescriptie, noua
obligatie se consolideaza, deci obligatia este valabila.
In al 3-lea rand, pt a fi in prezenta novatiei, trebuie sa existe intentia partilor de a nova. Altfel
spus trebuie sa existe animus novandi. Nu este necesar ca aceasta vointa de a nova sa fie
exprimata prin formula sacramantala. Important este ca din contract sa rezulte fara dubiu intentia
partilor de a nova.
In al 4-lea rand, pt a fi in prezenta novatiei trebuie sa existe un elem nou, care schimba un elem
din vechiul raport obligational. In functie de felul novatiei acest element nou poate fi : un subiect
al raportului obligational, sau un element obiectiv.
Pe langa aceste conditii specifice, novatia, fiind un contract, trebuie indeplinite toate conditiile
de valabilitate.
Cat priveste proba novatiei, prin cerinta elementului nou, art 1610 precizeaza ca novatia nu se
prezuma, iar intentia de a nova trebuie sa fie neindoielnica. In ceea ce priveste cerintele de proba,
trebuie sa se tina seama de cerintele generale pt dovada actului juridic.
Novatia poate sa opereze cu privire la orice raport obligational indiferent de izvorul lui. Este
adevarat ca novatia e un contract, dar obligatia veche care se innoieste, poate sa izvorasca nu
numai dintr-un contract ci si din alt izvor de obligatie: o obligatie nascuta dintr-un delict civil
poate fi novata.
Efectele novatiei: cum => din art 1609 obligatia veche se stinge si se naste o obligatie noua. Este
diferenta fata de transmiterea obligatiilor, mijloacele de transm a oblig nepresupunand stingerea
raportului obligational.
Garantiile obligatiilor initiale: daca este vorba de ipoteca ce garanteaza obligatia initiala,
acestea se sting ca efect al novatiei. Pt ca aceste garantii sa subziste, este nevoie ca in novatie sa
se prevada expres acest efect de supravietuire al ipotecii.
Este ceea ce se spune expres in art 1611 din c civ. In legatura cu
acest aspect, urmatoarele 2 alineate din acest articol introduc catva nuantari.
Spre deos de cesiunea de creanta si de subrogatia reala, cazuri in
care puteau fi opuse toate mijloacele de aparare pe care le avea vechiul debitor, in cazul novatiei
acestea numai sunt posibile- 1612.
Atunci cand exista in raportul initial solidaritate pasiva, novatia incheiata de creditori cu unul
dintre debitorii solidari, ii libereaza pe ceilalti debitori solidari.
Cat prin fideiusiune daca se incheie novatia intre creditor si debitor, odata cu obligatia veche se
sitinge si raportul de grantie.
De la aceste reguli avem o exceptie in art 1613 alin (2): daca codebitorii solidari isi dau acordul
se produce efectul novatiei. Daca nu isi dau acordul, subzita creanta initiala.
Cat priveste creditorii solidari, daca numai un creditor solidar isi da acceptul, novatia nu este
opozabila celorlalti creditori solidari ( art 1614).
Stingerea obligatiilor
Modalitatea fireasca de stingere a obligatiilor este plata. Sunt insa situatii in care obligatiile se
pot stinge si prin alta cale decat prin plata: compensatie, confuziune , dare in plata,
imposibilitatea proprie de executare, remitere ade datorie.
Observam ca unlele dintre aceste modalitati satisfac creanta creditorului chiar daca nu in forma
initiala. Compensatia, confuziunea sau darea in plata dau o satisfactie debititorului. Restul, nu
duc la realizarea creantei initiale nici macar intr-o forma modificata.
Compensatia= presupune stingerea a 2 obligatii reciproce pana la stingerea celei mai mici.
Aceasta notiune este reluata in art 1615. Ipoteza este ca avem datorii reciproce intre aceleasi
persoane, dar compensatia este de mai multe feluri:
Compensatie legala
Conditii:
a. Reciprocitatea obligatiilor intre aceleasi pers
b. Creantele trebuie sa aiba ca obiect bunuri fungibile de aceeasi natura ( 1617 partea finala), in
sensul ca fungibilitatea nu este abstracta si genrala. Trebuie ca obiectul obligatiei unei parti sa fie
schimbat cu obliectul celeilalte creante, este vorba mai ales de creantele care au ca obiect sume
de bani. Bunurile de gen se vor individualiza.
c. Creantele celor 2 parti trebuie sa fie certe, lichide si exigibile. Compensatia poate opera
indiferent de izvorul obligatiilor reciproce.
Daca aceste cerinte sunt indeplinite oprereaza compensatiunea in sensul ca de drept, fara nicio
manifestare de vointa, obligatiile reciproce se sting pana la cea mai mica. Sunt anumite situatii in
care chiar daca aceste conditii sunt indeplinite, compensatia legala nu opereaza ( art 1618) acte
lovite de dol, datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat, are
ca obiect un bun insesizabil.
Daca exista un termen de gratie pt una din obligatiile reciproce, compensatia poate opera.
Cand intre parti exista mai mult de 2 obilgatii reciproce, compensatia opereaza si in raport cu
regulile de la imputatia platii. Sunt situatii in care obligatiile reciproce sunt insotite si de garantii
personale (1621).
Art 1622: sunt avute 2 cauze: una care impiedica insari operarea compensatiei si una care
impiedica renuntarea la compensatie. Pt prima ipoteza -> exemplu tertii dobandesc drepturi cu
prinvire la creanta dintre creditori sau debitori, compensatia nu poate opera daca aceste drepturi
sunt prejudiciate.
In alin 2 prin ipoteza se presupune ca una dintre parti are creanta garantata pt bunurile unui tert.
Daca ar opera compesnatia acea garantie s-ar stinge. Daca o parte opreste compensatia, prin plata
se produce efectul de stingere a accesoriilor, per a contrario, daca garantia profita unui tert acea
garantie va subzista.
Acceptarea cesiunii de creanta de catre debitorul cedat, determina desfiintarea compensatiei care
a operat anterior intre debitorul cedat si cedent art 1623.
Compensatie judiciara
- Compensatie conventionala
Confuziunea= acest mod presupune ca o obligatie se stinge atunci cand acceasi persoana are
acelasi caracter de creditor si debitor in acelasi raport obligational: mostenire, reorganizare.
Obligatia se stinge pt ca din punct de vedere juridic nu poti fi in acelasi timp si creditor si
debitor
Alin 2 din art 1624 se refera la cazul in care partimoniul este divizat in mai multe mase
patrimoniale, confuziunea nu opereaza pt ca prin ipoteza confuziunea are in vedere subiecte
diferite de drept.
Art 1625 are in vedere stingerea ipotecii prin confuziunea calitatilor
creditor ipotecar si debitor. Este vorba de stingerea obligatiilor ca urmare a faptului ca persoana
care are calititate de creditor ipotecar, dobandeste in patrimoniul sau un dr ipotecat, sau cel care
are in partimoniu un bun ipotecat, in mosteneste pe creditorul ipotecar.
Cat priveste fideiusiunea avem solutii specifice in art 1626.
Cat priveste tertii, drepturile acestora nu pot fi vatamate prin operarea confuz. O situatie speciala
este atunci cand dispare cauza de confuziune. Solutia de principiu este prevazuta in art 1628.
Obligatiile complexe
In vechiul cod civil, in categoria oblig complexe intrau obligatiile afectate de modalitati si
obligatiile plurale.
In NCC se face distinctie intre obligatiile afectate de modalit si obligatii complexe.
Ori de cate ori e vorba de o obligatie nascuta din act jur afectat de modalitati, si ea va fi afectata
de modalitati.
Obligatii complexe: oblig cu pluralit de obiecte, fie de subiecte. Asta prespune o distinctie:
Obligatia civila de cele mai multe ori se prezinta intr-o forma simpla, adica are un singur subiect
activ, un singur subiect pasiv, un singur obiect, o singura cauza.
Sunt situatii in care chiar daca sunt mai multi creditori sau mai multi debitori, obiectul obligatiei
se divide de drept intre acestia. Reglua e ca obligatiile civile sunt divizibile. Consecinta este
aceea ca daca sunt mai multi creditori fiecare va putea sa ceara numai partea de creanta pe care o
are, daca sunt mai multi debitori, creditorul nu va putea sa ceara decat partea de datorie a acestia.
Nici creditorul nici debitorul nu au puterea de a se reprezenta unii pe altii.
Sunt insa situatii in care fie prin vointa partilor, fie prin natura obligatiei, aceasa este indivizibila.
Asadar in acest caz vorbim de o prima categori de obligatii complexe cu pluralitate subiecte.
A 2a categ de oblig cu pluralit de subiecte e solidaritatea.
Obligatiile cu pluralit de obiecte sunt obligatii alternative.
O situatie speciala au obligatiile facultative care desi au un singur obiect, presupun o pluralitate
de prestatii pt executarea obligatiilor.
Obligatiile indivizibile
Indiviziunea naturala -> prin natura sa obiectul obligatiei este indivizibil. Obligatiile indivizibile
prin natura lor: de a face si de a nu face. Obligatiile de a da sunt divizibile prin natura lor. E
vorba de dr reale si in forma pe cote parti nu numai in forma completa. Chiar daca suntem in
prezenta unei astfel de oblig, prin vointa partilor poate fi indivizibila.
Indivizibilitatea activa -> raportul obligational are mai multi credit si un singur debitor. Efectul
principal e acela ca fiecare creditor poate sa ceara executarea intergala de la debitor, dar
creditorii nu au puterea de a se reprezenta reciproc decat daca o asemenea intelegere exsita intre
ei (1431- indivizibilitatea nu prezuma reprezentarea reciproca). Totusi, daca un creditor face un
act de intrerupere a prescriptiei acesta va profita si celorlalti creditori. In schimb, novatia,
remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea, comsimtita sau care opereaza fata de un
creditor, stinge obligatia numai pt partea de creanta a creditorului respectiv. Fata de ceilalti
creditori debitorul va ramane obligat.
Indivizibilitatea pasiva -> presupune ca exista un singur creditor si mai multi debitori. Efectul
principal este acela ca fiecare debitor va putea fi obligat sa plateasca intreaga datorie catre credit.
Si in acest caz daca opereaza novatia, remiterea de datorie, compensatia sau darea in plata
cosimtite doar de un debitor, se stinge doar partea de oblig a acelui debitor, iar ceilalti raman
obligati fata de credit. Daca un debit e chemat in judecata pt a executa obligatia, el poate sa ceara
intorducerea in cauza a celorlalti debitori astfel incat toti sa poata fi obligati la executare. Daca
prin obligatie poate fi executat numai debitorul chemat in judecata, el va trebui sa execute
obligatia, dar va avea o actiune in regres impotriva celorlalti debitori 1432.
Daca e vb de prescriptie -> actele de intrerupere vor opera fata de toti debitorii.
Obligatiile alternative si facultative
Obligatia alternativa este obligatia care permite debitorului sa execute la scandenta una sau alta
din cele 2 sau mai multe prestatii posibile. Sunt mai multe presatii dar la scadenta debitorul va fi
liberat daca executa una din aceste prestatii. Va fi executata obligatia aleasa de debitor. Daca cel
care are drreptul sa faca alegerea, nu o face, aceasta posibilitate va fi exercitata de cealalata
parte.
In art 1464 -> desi e culpa debitorului, nu poate fi obligat sa execute decat cealalata obligatie.
Raspunderea civila opereaza numai in raport cu obligatia care devine imposibil de executat din
culpa debitorului. Daca ambele au devenit imposibil de executat, debitorul va alege
despagagubirea pe care o va plati.
1465 -> toate solutiile sunt consecinta dreptului debitorului de a alege prestatia.
Obligatiile facultative -> raporturile obligationale care initial au un singur obiect, dar in
momentul platii o se ofera debitorului posibilitatea de a executa o alta prestatie -> se aseamana
cu darea in plata. Si in acest caz se pune problema ca daca prestatia principala devine imposibil
de excutat, debitorul e liberat.
Solidaritatea pasiva
Garantiile obligatiilor fideiusiunea
Restituirea prestatiilor ( de citit 1235-1249)
Solidaritatea pasiva
Exista solidaritate activa atunci cand in rap oblig sunt mai multi creditori fiecare dintre ei avand
dreptul sa ceara executarea intergala de la debitor, iar debitorul fiind eliberat se poate intoarce
impotriva celorlalti codebitori.
Cat priveste izvorul solidaritatii active, ea poate rezulta numai din vointa partilor. Trebuie sa fie
deci prevazuta expres. Nu exista cazuri de solidaritate activa legala.
Efectele solidatitatii active:
1. Efecte in raporturile dintre creditorii solidari si debitori- distingem intre:
- Efectele principale -> este pe de o parte dr oricarui creditor solidar de a cere executarea
integrala a prestatiei de la debitor si pe de alta parte posibilitatea debitorului de a se libera prin
executarea prestatiei catre oricare dintre creditorii solidari. In legatura cu acest aspect->
debitoarul poate alege creditorul caruia sa ii faca plata, dar numai pana in momentul in care unul
dintre creditorii solidari a facut actiune in justitie impotriva lui. Din acel moment debitorul nu se
poate libera valabil decat facand plata creditorului recalamant. Aceasta limitare a dreptului
debitorului de a alege cred carui creditor solidar sa ii faca plata este prevazuta in art 1437. Este
posibil ca pe langa plata, care este modul firesc de executare a obligatiilor sa intervina alte
moduri de sitingere a obligatiilor cum ar fi : compensatiunea, confuziunea sau remiterea de
datorie.
Daca intervine compensatia, intre un creditor solidar si debitor, trebuie sa distingem in functie de
intinderea compensatiilor. Astfel, daca datoria creditorului solidar catre debitor este mai mare
decat partea de creanta pe care o are creditorul solidar impotriva debitorului, compensatia va
opera numai pt partea de creanta pe care o are creditorul solidar. Pe cale de consecinta ceilalti
creditori solidari nu vor putea sa ceara de la debitor decat creanta diminuata, iar debitorul va fi
total liberat fata de creditorul fata de care a operat compensatia. Daca datoria creditorului solidar
catre debitor este egala cu partea de creanta pe care o are creditorul solidar, efectele sunt
aceleasi. Daca datoria pe care o are creditorul solidar catre debitor este mai mica decat partea de
creanta pe care o are creditorul solidar impotriva debitorului, compensatia va opera pt totatlitatea
datoriei creditorului catre debitor dar in final, obligatia va ramane solidara pt toate partile de
creanta + partea de creanta ramasa necompensata in raportul de compensatiune dintre creditor si
debitor, ceea ce insseamna ca in aceasta situatie chiar si creditorul fata de catre a operat
compensatiunea initiala va fi indreptatit sa ceara intreaga prestatie de la debitor.
In cazul confuziunii unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitate de debitor in raportul
obligational. Confuziunea va stinge in acest caz numai partial obligatia solidara, in proportie cu
partea de creanta pe care o are respectivul creditor, dar, creditorul respectiv devenind si debitor
va trebui sa plateasca celorlalti creditori solidari, partea de creanta a fiecaruia. Cea ce inseamna
ca in acest caz chiar daca sunt inca 2 creditori solidari in raportul obligational nu se mai
pastreaza solidaritatea acestora.
In ce priveste remiterea de datorie, in masura in care un creditor solidar face remiterea de datorie
pt partea sa de creanta integral,ceilalti creditori solidari nu vor mai putea cere de la creditor decat
partea ramasa din creanta. Nimic nu se opune ca unul dintre creditori sa faca o remitere de
datorie numai pt partea sa de creanta. In acest caz va pastra dreptul numai pt partea de creanta
diminuata.
Aceste solutii, in parte, sunt expres prevazute in art 1348, 1349.
Efecte secundare -> ele rezulta din pricina reprezentarii reciproce a creditorilor solidari pt
gestionarea si satisfacerea intereselor lor comune. Art 1436 instituie o prezumtie in sensul ca,
creditorii solidari si-au incredintat reciproc o asemenea putere. Nimic nu se opune ca in actul de
nastere a solidatitatii sa se prevada ca nu functioneaza o asemenea putere. In masura in care ea
functioneaza, sunt mai multe consecinte:
suspedarea prescriptiei in folosul unui creditor solidar poate fi invocata si de ceilali
Intreruperea prescriptiei in favoarea unui creditor solidar, profita si celorlalti
Daca un creditor solidar obtine o hotarare favorabila impotriva debitorului, ea profita tututor
celorlalti creditori solidari
Intrucat puterea de reprezentare reciproca are in vedere numai gestionarea si satisfacerea
interesului comun => ca o hotarare judecatoreasca pronuntata ca urmare a pronuntatii unei
hotarari a unui creditor solidar, hotarare care e favorabila debitorului, nu va putea produce efecte
impotriva creditorilor care au fost intrudusi in cauza.
In art 1430 se prevede expres ca daca un cred solidar face acte care inrautatesc situatia ceolrlalti
creditori solidari,aceste acte nu le vor fi opozabile celor in urma.
Solidaritatea activa se sitingee in masura in care decedeaza un creditor solidar, caz in care
creanta se divide intre mostenitorii sai. Practic, intr-o asemenea situatie, vom avea drept creditori
pe de o parte pe mostenitorii creditorului decedat, pe de alta parte pe creditorii solidari ramasi
in viata. Mostenitorii vor putea cere numai fractia din partea de creanta a creditorului decedat,
fractie care este proportionala cu cota mostenita.
Art 1442, care prevede aceasta divizare a creantei intre mostenitori, nu spune ce se intampla cand
sunt mai mult de 2 cred solidari iar unul dintre ei a decedat. Pt partile de creanta a creditorilor
ramasi in viata se mentine solidatitatea sau nu? De asemenea textul nu spune ce se intampla in
cazul in care creditorul decedat are un sg mostenitor. Interpretarea teleologica a textului ar trebui
sa duca la solutia ca in toate ipotezele se stinge solidatitatea. Ramane de vazut ce se va decide pe
cale jursprudentiala.
Solidaritatea pasiva
Exista ori de cate ori in raportul obilgational raman mai multi debitori, iar creditorul poate sa
ceara executarea integral, oricaruia, iar plata ii libereaza pe ceilalti codebitori.
Aceasta definitie a solidaritatii pasive este in art 1443.
Izvoarele solidaritatii pasive
Sunt 2: vointa partilor sau vointa leguitorului. In niciun caz solidritatea pasiva nu se prezuma=>
din art 1445.
Functioneaza prezumtia de divizibilitate a obligatiei cand sunt mai multi debitori. Prin exceptie
de la aceasta regula, atunci cand este vb de deb uneori oblig contr in ecercitiul active unei intepr,
fct prezumtia de solidaritate. In actul din care se naste obligatia respectiva ar trebui mentionat
expres ca obligatia nu este solidara. Aceasta idee inculsa in art 1446 adapteaza o prevedere din
vechiul cod care se referea la prezumtia de solidaritate in cazul obligatiilor comerciale. Cum in
NCC obligatiile comeriale au ramas decat o specie din categoria mai larga a obligatiilor asumate
de debitor, NCC a largit aceasta prezumtie pt toate obligatiile asumate in exercitiul activitatii
unei intreprinderi.
Astfel inteleasa solidatitatea pasiva, are o importanta functie de garantie. In cadrul garantiilor
personale se produce o multiplicare a dreptului de gaj al creditorilor chirografari. -> creditorul
beneficiaza de un asemenea dr de gaj general nu numai asupra patrimoniului debitorului, ci si
asupra patrimoniului altei persoane care si-a asumat acest dr. Printr-o asemenea multiplicare a dr
de gaj general se diminueaza riscul insolvabilitatii debitorului .
Aceasta fct de garantie este insa secundara, pt ca ceea ce este imp, este eliminearea diverselor
obligatii in fct de nr debitorilor. Desi este vb de o functie de garantie , nu se confunda
solidatitatea pasiva cu fideiusiunea. In cazul fideiusiunii garantul beneficiaza de 2 exceptii :
exceptia beneficiarului de discutiune si de diviziune, debitorul solidar nu are la dispozitie
asemenea beneficii. Altfel spuns din acel pct de vedere fct de garantie pe care o ofera
solidaritatea pasiva este mai puternica decat fideiusiunea.
2.
Punerea in initarziere a unui codebitor solidar, produce in principal efecte si fata de ceilalti
codebitori solidari. Sunt facute mai multe nuantari in art 1454:
Ipoteza in care obligatia devine imposibil de executat ca urame a faptei culpabile a unui debitor
solidar in acest caz se mentine solidaritatea pt despagubie, dr numai pt prejudiciul efectiv suferit
de creditor nu si pt beneficiul nerealizat, ceea ce textul denumeste despagubiri suplimentare se
refera la beneficiul nerealizat si se refere numai la debitorul in culpa.
Daca obligatia devine imposibil de executat in mod fortuit iar numai unul dintre ei a fost pus in
intarziere este suficient pt a se mentine solidaritatea dar tot pt prejudicul efectiv supeferit de
creditor. In acest caz eventualele despagubiri suplimentare de prejudiciu nerealizat, raman in
sarcina debitorului care a fost pus in intarziere.
Tot ca efect secundar, daca se pronunta o hotarare judecatoreasca impotriva, in defavoarea unui
debitor solidar, ea nu va fi opozabila celorlalti debitori. Daca hotararea este favorabila, ea va
profita si celorlalti debitori solidari.
Intre debitorii solidari intre ei
Princ efect este acela ca debitorul solidar care plateste intreaga datorie are o actiune in regres
impotriva celorlalti debitori solidari, dar numai pt partea de datorie a fiecaruia. Nu se pastreaza
beneficiul solidaritatii in actiunea in regres.
Trebuie facuta o precizare: sunt situatii in care de la bun inceput, desi solidara, datoria a fost
contractata exclusiv in interesul unui singur debitor solidar.
Codebitorul care nu au avut interes in contractarea datoriei apara ca fideiusori. Cand un deb a
platit si se intoarce cu actiune in regres impotriva unui alt codebitor, acesta din urma se poate
apara in proces cu toate mijloacele de aparare comuna pe care debitorul platitor nu le-a invocat
impotriva creditorului precum si cu toate mijloacele de aparare care ii erau persoanale. Nu va
putea sa invoce mijloace de aparare care erau pur persoanle 1458.
Cand unul dintre codebitori este insolvabil, riscul insolvabilitatii unui codebitor este proportional
suportat de ceilalti codebitori: fiecare va plati partea sa de datorie plus o parte din suma datorata
de creditorul insolvabil.
Solidaritatea pasiva se poate stinge prin renuntarea la solidaritate-> 1453 sau prin mostenire.
Se dinstinge intre renuntarea totala(profita tuturor codebitorilor) si partiala( datoria ramane
solidara fata de ceilalti deditori. Nu inseamna ca suntem in prez remiterii de datorie). In princioiu
renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa. In 2 ipoteze renuntarea poate fi tacita dar nu
rezulta pur si simplu, doar din anumite atitudini: 1453 alin 3: un codebitor solidar plateste partial
si creditorul o accepta, ceilalti codebitori vor fi tinuti pt partea ramasa; un creditor cheama in
judecata doar pe un creditor-> in aceasta cauza solidaritatea apare doar daca este admisa
actiunea.
Daca un codeb a decedat, datoria se stinge.
O oblig poate fi si solidara si indiv. 1460
Garantiile obligatiilor
Sunt multe situatii in care din diferite motive debitorul nu isi poate executa obligatia. Creditorul
are la indemana o actiune in respundere impotriva debitorului, dar sunt actiuni greoaie si dureaza
mult.
Instrumente juridice numite grarantii ale obligatiei :
1. Garantii personale
2. Grantii reale -> drepturi reale de garantie.
Diferentele intre acestea sunt intemeiate pe multiplicarea dr de gaj general al creditorului
chirografar. Ori de cate ori se mult intr-un fel sau altul gajul general, suntem in prezenta unor
garantii personale -> asa numita cautiune personala.
1.
2.
3.
4.
1.
2.
Cautiunea presonala presupune ca o alta persoana garanteaza pt debitor. O alta persoana poate
garanta in 2 feluri: cu propriul patrimoniu (garantie personala) sau cu un anumit bun (cautiune
reala). Mai exista si pos ca debitorul sa instituie un dr real de grantie asupra unui bun din
propriul patrimoniu=> ca sunt 2 variante: cand apasa asupra unui bun din patrimoniul debitorului
si asupra unui bun din partimoniul altei persoane.
In cazul garantiilor reale, creditorul poate sa execute un anumit bun din patrimoniul debitorului
sau altei persoane in mod preferential fata de alti creditori si uneori chiar cu un drept de urmarire
asupra bunului. Din acest motiv garantiile reale sunt mult mai eficiente decat garantiile
personale. Multiplicarea dreptului de gaj general nu exclude riscul insolvabilitatii.
In NCC sunt: fideiusiunea, scrisoarea de garantie( g pers) si mai multe garantii reale: ipoteca
mobiliara si imobiliara, grajul, dr de retentie si privilegii, care sunt instrum de preferinta care
ierarhizeaza ordinea creditorilor pt executarea creantelor lor.
Fideiusiunea
Are o dubla seminficatie:
Dr de garantie care se nste din contractul de fideiusiune
Este vb de izvorul acestei garatii personale: contractul de fideiusiune
Intotdeauna trebuie sa existe un contract incheiat intre creditor si fideiusor. Ac idee trebuie pusa
in accord cu clasificarea fideiusiunii. Fideiusiunea poate fi: conventionala, legala sau judiciara.
Aceasta clasificare nu are in vedere izvoarele garantiei personale, pt ca in toate cazurile izvorul
este un contract si are in vedere, libertatea incheierii fideiusiunii. Atunci cand partile au deplina
libertate-> fideius convent. Atunci cand incheierea contractului este impusa de lege-> fideius
legala. Cand e impusa de justitie-> fideius judidiara.
Debitorul poate sa fie de acord cu fideiusiunea sau sa nu fie. Cand e de acord=>debitorul este
obligat sa aduca un fideiusor. Chiar inainte de nasterea dr personal de garantie exista o datorie in
sarcina debitorulu de a aaduce un fideiusor. Daca debitorul nu isi indeplineste aceasta obligatie,
este posibil ca raportul obligational ori nu se incheie ori este suspendata incheierea lui pana cand
aduce fideiusorul.
Contractul de fideiusiune are mai multe caractere:
Este un contract accesoriu in rap cu obligatia princiapala. Ca urmare, obligatia de garantie se
judeca autonom in raport cu obligatia principala, dar daca nu e valabila obligatia principala, nu e
valabila nici obligatia de garantie. Dar daca nu e valabila obligatia de granatie ramane doar
obligatia principala art 2288-> se pot garata obligatii naturale si chiar viitoare. Din caracterul
accesoriu mai decurg si alte consecinte: 2290-> fideiusiunea unei obligatii principale se intinde
asupra tuturor acestor obligatii principale- cheltuieli de judecatata, dar e nevoie sa fie instiintata
de creditor din timp in sensul ca a pornit actiunea impotriva debitorului sau a executarii
impotriva ac..
Contractul de fideiusiune este un contract care se incheie in forma solemna, ad validitatem.
Solemnitatea nu se exprima numai prin forma autentica ci si printr-un inscris sub semnatura
privata
Este uneori un contract bilateral, alteori unilateral, uneori este cu titlu gratuit, alteori cu titlu
oneros. Din art 2280=> ca fideiusorul se poate obliga fata de creditor sa garanteze fie cu titlu
gratuit, fie in schimbul unei remuneratii.
Uneori contrctul este cu titlu gratuit, alteori cu titlu oenros.
Cat priveste conditiile:
Generale: toate conditiile de validitate a contractului
Speciale. Sunt situatii in care nu orice persoana poate sa fie fideiusor. In cazul fideiusiunii legale
sau judiciare, debitorul are obligatia sa aduca un fideiusor. In aceste cazuri, cum se prezinta in art
2285, fideiusorul trebuie sa stie o persoana capabila de a se obliga, sa aiba si sa mentina in
Romania bunuri suficiente pt a garanta creanta si sa domicilieze in Romania. In absenta acestor
conditii, contractul nu e valabil. Se poate deroga de la aceste conditii in masura in care creditorul
a cerut el ca fideiusor o alta persoana. In masura in care debitorul nu poate aduce fid, el ii poate
oferi creditorului o alta garantie (2286). In ceea ce piveste caract suficient al garantiei, el poate fi
stabilit fie prin ordonanta prezidentiala fie prin. Art 2287.
Fideiusiunea se poate referi fie la toata obligatia, fie la o parte. Daca se refera la toata obligatia ar
putea avea conditii mai putin oneroase.
Fideiusiunea asimilata acestui text deroga de la regula din 2282. In art 2292 se prev ca in anum
ipoteze se prezuma fideiusiunea, chiar daca nu mai e forma solemna si daca nu e precizata ca
atare.
Efectele fideiusiunii:
1. Efecte intre creditor si fideiusor: beneficiu de discutiune si de diviziune. Spre deosebire de
obligatia solidara, in cazul fideiusiunii exista o ordine de urmarire, care este lasata la atitudinea
fideiusoruiui. Pt a invoca beneficiul de discutiune, fideiusorul trebuie sa faca anumite dovezi: el
trebuie sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principl si sa avanseze
creditorului cheltuielile necesare pt urmarirea acestor bunuri. Cand sunt mai multi garanti
personali, fideiusorul poate invoca beneficiul de diviziune.
2. In ce priveste raportul dintre fideiusor si debitor, odata ce fideiusorul a platit, el se subroga in dr
creditorului platit.
3. In ce priveste raportul dintre fideiusori, daca unul a platit fara a invoca beneficiul de diviziune
are drept de regres impotriva celorlalti.
Drepurile reale de garantie
Cosideratii generale
Privilegii
Dreptul de retentie
Gajul
Dr de garantie fie determina o multiplicare a dr de gaj general al creditorului chirografar, fie
ofera preferinta si urmarirea asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului.
In legatura cu acest ultim aspect ajungem la tema dr reale de garantie.
Dr de gaj general, este reglementat in art 2324. Acest dr de gaj general implica si principiul
egalitatii creditorului.
Aceasta egalitate:
1. Este vorba de egalitatea creditorilor chirografari, ceea ce inseamna ca in situatiile in care
creantele acestora nu pot fi satisfacute de debitor, ele vor fi acoperite proportional, consecinta
care deriva in aceasta idee de egalitate.
2. Este vb de acei creditori care au garantii reale, sau mai exact, au acelasi tip de garantie reala
asupra anumitor bunuri din patrimoniul debitorului. In acest caz egalitatea presupune ca daca
acele bunuri afectate garantiei nu sunt suficiente realizarii creantei creditorilor respective, se
aplica aceeasi regula a proportionalitatii.
Principiul egalitatii creditorilor poate fi insa inlaturat. Sub primul ascpect, inlaturarea egalitatii
creditorilor se produce prin instituirea unor cauze de preferinta dintre care unele imbraca chiar
forma dr reale de garantie. Asadar, orice dr real de garantie este si o cauza de preferinta. Dar, nu
orice cauza de preferinta are seminficatia unui dr real de garantie. Sunt cauze de preferinta cu
valoare generala care se structureaza in adevarate ordine de preferinta intre creditori pt urmarirea
bunurilor debit. Exista o asem ordine de preferinta in art 341 in CPCIV, in CP fisc si in legea
insolventei.
Aceste ordini de prefetinta, instituie un fel de clasament al creditorilor in functie de natura
creantei lor. => creditorii vor fi satosfacuti in ordine, asa cum ei figureaza in acel clasament.
Daca sunt mai multi creditori care fac parte din aceeasi categorie, aflata pe o anum pozitie in
ordinea de preferinta, iar bunurile nu sunt suficiente pt a satisface integral creantele-> se aplica
acea ordine de prerferinta.
Daca exista concurs intre mai multe privilegii vor fi satifacute mai intai creantele privilegiate
prevazute in art 2339, iar apoi creantele garantate prin ipoteca si gaj. In acest ultim caz, daca este
vorba de o ipoteca mobiliara perfecta, creditorul privilegiat, va fi preferat numai daca si-a inscris
privilegiul asupra unui bun mobil in arhiva electionica de ganatii inainte ca ipoteca sa fi devenit
perfecta. Chiar daca nu discutam despre ipoteca mobiliara, facem precizarea ca o ipoteca
mobiliara devine perfecta numai dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate. Practic, este
vorba de aplicarea principiului prior tempore melior iuris. Toate ac sol sunt prev in art 2342 din c
civ.
Dreptul de retentie
Spre deosebire de vechiul cod, codul civil in vigoare, cuprinde o reglementare speciala a dr de
retentie in art 2495-2499.
Sub imperiul vechiului cod figura dr de retentie a fost conturata in jurisprudeta si doctrina, fie
pornind de la aplicabilitatea partica, fie de la precredentele judiciare prin care au fost extinse
sferele de aplicare ale ac cazuri partic.
Pe aceasta baza, in NCC, s-a luat o reglementare cu valoare generala a dr de retentie. Dr de
retentie este un dr real de garantie, care se naste in 2 situatii:
Fie este vorba de un raport de drept cu un continut sinalagmatic
Fie este vorba de cel care detine un bun al altei persoane si efectueaza cheltuieli necesare si utile
in legatura cu acel bun.
In ce priveste prima ipoteza, nu este obligatoriu ca raportul juridic cu continut sinalagmatic sa se
nasca dintr-un contract sinalagmatic. De regula asa se intampla, dar uneori chiar din fapte jur in
sens restrans se nasc raporturi juridice cu continut sinalagmatic- > in materia cesiunii imobiliare
artificiale. Cand autorul lucrarii este obligat sa predea lucrarea iar acesta are o obligatie de
despagubire fata de autorul lucrarii, autorul lucrarii poate retine lucrarea daca e de buna credinta
pana se plateste despagubirea=> raportul juridic are continut sinalagmatic, desi nu e nascut
dintr-un contract.
Al 2-lea caz, are aplicabilitate practica: in materia contractului de depozit, depozitarul poate
retine bunurile din depozit, pana ce deponentul ii plateste cheltuielile efectuate. Comodatarul are
aceeasi posibilitate. Vanzatorul unui bun care pastreaza detentia precara a bunului, va putea cere
de la cumparator cheltuielile necesare si utile, caz in care va putea invoca dr de retentie asupra
bunului vandut dar nepredat pana i se platesc acele chelt.
In reglementarea cesiunii, dr de retentie este mentionat, dar numai pt autorul de buna credinta al
lucrarii. De altfel, in art 2496, se prevede cu valoare generala ca posesorul de rea credinta nu
poate invoca dreptul de retentie decat daca legea in mod expres prevede acel lucru. De asemenea
dr de retentie nu poate fi invocat in situatia in care detinerea bunului are ca izvor o fapta ilicita,
abuziva sau nelegala, oricum este susceptibil de urmarie silita. In ultimul caz solutia se impune
deoarece bunurile fiind urmaribile nu se mai justifica dr de retentie, in al 2-lea caz nu este
echitabil ca cel ce detine bunul, invocand propria culpa sa beneficieze de dreptul de retentie.
Este rezolvata o problema importanta: care sunt drepturile retentorului?
Doctrina si jurisprudenta anterioara NCC, au precizat ca retentorul nu este un posesor adevarat,
deoarece nu detine bunul pt el, ci pt cel caruia trebuie sa il remita sau sa il restituie. Consecinta
este ca prin ipoteza nu se pune problema dobandirii fructelor de catre retentor. Aceasta idee
conturata in practica judecatoreasca si in doctrina a nacut o confuzie, in legatura cu situatia in
care retentorul, fara a incihiria bunul, fara a obtine fructe civile, a asigurat administratia bunului.
S-a apreciat ca o asemenea administratie pt conservarea bunului echivaleaza cu o folosinta a
bunului cu consecinta obilgarii retentorului la contrav acelei folosinte. NCC, precizeaza in art
2497, ca retentorul are toate dr si obligatiile specifice administratorului in cazul admministratiei
simple a bunului altora cf art 795-799. Retentorul este asimilat unui administrator in ipoteza
admnistratiei simple a bunului altora.
Cand este vorba de dr de retentie asupra unui bun mobil, el este opozabil tertilor fara nicio alta
forma de publicitate. In mod normal aceeasi este sol si cand e vb de dr de retentie asupra unui
bun imobil. Desi beneficiaza de dr de retentie, retenotrul nu se poate opune urmaririi pornite de
un alt debitor, dar va fi indreptatit sa participe la distribuirea platii. Chiar daca in art 2498, nu se
precizeaza o ordine de distributie a platii=> ca in raportuile cu creditorii chirografari retenotrul
va fi preferat.
Cat priveste concursul creditorilor care se bucura de garantii reale, in masura in care acestia au
beneficiat de formalitati de publicitate, creditorii respectivi vor fi preferati.
Dr de retentie este un dr real de garantie cu caracter partic deoarece nu ofera dr de urmarire.
2499 alin 2- deposedarea voluntara de un bun stinge dr de retentie, daca deposedarea este
involuntara, dr de retentie nu se stinge.
Dr de retentie inceteaza fie atunci cand creanta retentorului este satisfacuta, fie atunci cand
persoana interesata sa obtina restituirea bunului ii ofera o garantie: fie o suma de bani, fie o
garantie suficienta- art 2499 alin 3.
Dreptul de gaj
Acest dr real de garantie ridica o probl din cauza faptului ca asupra bunurilor mobile se pot
constitui 2 tipuri de grantie: este vorba fie de ipoteci mobiliare, fie de dr de gaj.
Spre deosebire de vechiul cod, care prin ipoteza, regelmenta ipotecile numai pt bunurile
immobile, NCC, a preluat si a adaptat, viziunea cuprinsa in legea 99/1999 care reglementa
garantia mobiliara supusa formalitatilor de publicitate in arhiva electornica de grantii reale
imobiliare. A aparut un concurs intre gajul reglementat in codul civil si aceasta garantie
imobiliara specifica reglem in legea 99/1999.
Diferenta principala dintre cele 2 tipuri de ganantii a fost de la bun inceput aceea ca de regula
gajul presupune deposedarea debitorului de bunul mobil, care formeaza obiectul garantiei, in
timp ce garantia mobiliara, nu presupunea ca regula deposedarea debiotrului.
Granantia mobiliara reglementata prin legea 99/1999, a fost impusa de cerintele specifice
economiei de piata, mai exact, aceasta lege a reglat un instrument de garantie in ipoteza in care
in execritiul activitatii unei intreprinderi, intreprinzatorul, din nevoi de creditare, trebuia sa aiba
si posibilitatea de a oferi in garantie bunuri mobile de care sa nu fie deposedat, deposedarea ar fi
facut imposibila activitatea economica a acestiua.
In plus, daca de regula gajul din veciul cod se refera la bunuri corporale, sau la bunuri incoporale
care se incorporeaza in inscrisul constatator, garantia mobiliara prevazuta in legea 99/1999, avea
o sfera de aplicare foarte larga inclusiv in privinta bunurilor incorporale sau in priv bunurilor
viitoare. Dar pt a putea fuctiona garantia mobiliara care avea o asemenea sfera larga de aplicare,
trebuia sa fie insotita de un regim de publicitate adecvata. Desi in cazul bunurilor mobiliare
posesia simpla este si cea care indeplineste si functia de publicitate, in acest caz, deoarece e
vorba de o garantie fara deposedare, posesia nu mai poate avea o asem functie.
S-a instituit un regim de publicitate special: arhiva elctorinica de publicitate imobibiliara- adica
ori de cate ori se instituie printr-un contract o garantie mobiliara in favoarea creditorului pe
temeiul legii respective, garantia trebiue inscrisa in arhiva. In acest fel, partenerii debitorului,
prezenti si viitori, aveau posibilitatea sa cunoasca stadiul corect al garantiilor deja instituite de
debitr: ex creditorii puteau vedea in ce masura debitorul are posibilitatea reala de a acoperi in
final creanta respectiva. Mecanismul de functionare al garantiilor imobliare era si este dependent
de un sistem specific de publicitate imobiliara.
Acest sistem de garantie imobiliara si de publicitate au fost preluate in NCC, astfel incat NCC
face distinctie intre ipoteca mobiliara, care este fosta garantie mobilira preluata din legea
99/1991, si dr de gaj care a fost preluat din vechiul cod.
Notiunea de gaj are o dubla seminficatie:
Este vorba de contract de gaj
Este vorba de dr real de garantie care se naste din contract de gaj
In ce priv contractul de gaj, el trebuie sa indeplineasca conditiile generale de valabilitate din
materia contractelor. In plus, in ce priveste obiectul contractului, in art 2480 din c civ, se
precizeaza ca gajul se poate constitui numai asupra bunurilor mobile corporale sau asupra
titlurilor negociabile . Aceasta restrangere a obiectului dr de gaj, este justificata sub un dublu
aspect:
Gajul presupune deposedarea de bun, stapaniare materiala nu se poate face asupra
bunuilor.este motivul pt care legiuitorul a precizat cu referire la a 2a ipoteza ca este vorba
titluri de valoare emise in forma materializata. Daca e vorba de titlui de valoare emise in forma
dematerializata ele nu pot forma obiectul dr de gaj.
Aceasta restrangere a sferei gajului este impusa si de distinctia fata de ipoteca mobiliara: trebie
evocat art 2389 in care este precizata sfera bunurilor imobile care formeaza obiectul ipotecii
mobiliare-> e vb in primul rand de bunuri incorporale, iar cand e vroba de bunuri corporale ele
sunt expres preciz in text, ele fiind legate de activitati specifice unei intreprinderi.
Contractul de gaj este un contract real. Altfel spus, pe langa elementul de vointa care este acordul
partilor, mai este nevoie si de un fapt material. Se spune remiterea bunului catre credtor.
Art 2481 este mai nuantat si are in vedere si ipoteza in care bunul mobil se afla deja la creditor
inainte de realizarea acordului de vointa intre parti. In acest caz nu mai e vorba de remiterea
bunului ci de pastrarea acestuia. Nu inceteaza contractul de gaj. In ambele cazuri, pe langa
acordul de vointa este necesar un fapt material fie ca e vorba de remiterea bunului, fie ca e vorba
de pastrarea bunului.
Cand e vorba de titluri nominative, art 281 precizeaza ca gajul se constata daca e vorba de titluri
nom prin remiterea lor de catre creditortitlurile la ordin se caracterizeaza printr-un sistem
specific de circulatie juridical, care presupune transmisiunea titlului constatator, cand e vb de
titluri nominative remiterea acestora e suficienta, la fel se intampla si cu titlurile la purtator, dar
cand e vorba de titluri la ordin e nevoie de o semnatura speciala.
In legatura cu caracterul real al contractului de gaj, mai trebuie precizat ca spre deosebire de dr
de retentie detinerea bunului poate fi facuta fie direct de catre creditorul gajist, fie de catre un tret
in numele creditorului gajist.
In primul caz cand detinerea bunui se face chiar de catre creditor ea trebuie sa fie publica si
neechivoca- art 2483, astfel incat, fata de tertii in raporturile cu care nu se contureaza acest
caracter, gajul nu poate fi opus.
In al 2-lea caz cand bunul este detinut de un tert, dar in numele creditorului, trebuie sa existe
acordul expres al debitorului in acest sens. Cerinta este ment in art 2484. In acest caz pt a se
asigura opozabilitatea fata de terti, altii decat creditorii si cel care detine bunul pt el, este nevoie
ca persoana care det bunul sa primeasca si inscrisul constatator al gajului. Cat priveste
publicitatea pt opozabilitate , ea se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, ceea ce inseamna
ca posesia in sens larg ca detinere materiala a bunului are si fct de publicitate. Asadar observam
ca desi nu e vorba de ipoteca imobobiliara si de gaj, legiuitorul prevede posibilitatea ca
publicarea gajului sa se faca si prin inscrierea la arhiva de garantii imobiliare.
Cand e vorba de sume de bani date in gaj, publicitatea gajului se realizeaza nu mai din detinerea
efectiva a bunului ->art 2482.
Contractul de gaj ara caracter accesoiru fata de obligatia garanatata. Daca obligatia garantata nu
e valabila se desfiinteaza sau se stinge pe orice cale. Se desfiinteaza si contractul de gaj daca
creanta garantata se stinge.
Caracterul accesoriu mai presupune ca dr de gaj garanteaza creanta cu toate accesoriile ei. Privit
ca dr real, gajul este indivizibil. Acest caract al gajului este explicat in art 2493 din c civ. Mai
inait indiv presupune daca debitorul decedeaza iar un mostenitor plateste o parte din datorie, nu
poate sa pretinda ca s-a stins fie si partial dr de gaj. Bunul va putea fi restituit numai dupa ce
datoria este stinsa in intregime. Sunb al 2-lea aspect daca decedeaza creditorul care beneficiaza
de gaj iar un mostenitor primeste o parte din creanta, acesta nu poate sa restituie bunul dat in gaj
pana nu au fost platiti si ceilalti mosteintori.
Drepturile si obligatiile creditorului gajist
Deoarece dr de gaj este un dr real de garantie, cu caract mobiliar, el confera cele 2 atribute: dr de
urmarire si dr de preferinta, nu doar procedural, ci si in sens substanatial.
In ce priv urmarirea, in art 2486 se precizeaza ca creditorul gajist are o actiune in resituire a
bunului de la orice persoana care il detine cu exceptia cazurilor in care detinatorul ar putea
invoca dobandirea bunurilor mobile prin posesia de buna credinta si a cazurilor in car bunul a
fost preluat de un creditor care are o ipotcea mobiliara cu rang superior, sau in cazul in care
bunul a fost preluat prin executare silita.
Preferinta va fi exercitata in cadrul procedurii de executare a gajului, procedura care este
asemanatoare cu aceea a executarii mobiliare. Pana la stingerea gajului creditorul gajist nu are
calitatea de posesor ci pe aceeea de detentor precar, de altfel in art 2487 se specifica la fel ca in
cazul dr de retentie ca pe durata gajului creditorul are doar dr unui administrator in cazul
administratiei simple cf art 795-799.
Fiind un detentor precar creditorul gajist nu poate sa culeaga fructele bunului cat timp nu exista o
prevedere contrara: fructele naturale si industrial pot fi resitituie debitorului, fructele civile nu
sunt nici culese nici resitituite, ci pot si folosite pt acoperirea cheltuielilor pe care le face cu
bunul si pt plata creantei, mai intai dobanzile si api capitalul. Este posibil ca creditorul gajist sa
inchrieze dar nu in nume propriu ci pt debitor. Avantajul este ca fructele civile le va putea folosi
pt acoperirea propriei creante.
Daca nu isi poate acoperi cheltuielile pe aceasta cale creditorul gajist beneficiaza de un dr de
retentie asupra lui, suplimentar dr de gaj-> chiar daca se stinge obligatia principala, dar debitorul
nu a platit cheltuielile facute, pt aceasta creanta speciala creditorul se bucura si de un dr de
retentie.
Din interpretarea art 2491 si 2492=> ca si atunci cand s-a stins gajul, fie pt ca s-a stins obligatia
principala, fie pt ca exista un abuz din partea creditorului in detinerea bunului, daca cred are si o
creanta distincta prin chelt, dr de retnetie il va indreptati sa nu restitiue bunul.
Ipoetca
Ipoetca este un dr real de garantie care se constituie in conditiile c civ atat asupra bunurilor
imobiliare cat si mobile.
2 catact esentiale treb avute in vedere:
Ip are caract accesoriu in rap cu obligatia garantata. Asa cum se spune in art 2354 ipoteca
garanteaza capitalurile, deobanzile,vizeaza toate elementele obligatiei principale.
Ipoteca este indivizibila. Chiar daca obligatia garantata este divizibila sau daca obiectul ipotecii
este divizibil, ipoteca profita in intregime creantei garantate si apasa in intregime asupra bunului
dat in garantie.
Ca urmare, nu s-ar putea pretinde ca ipoteca sa fie executata numai pt o cota parte din bum, cum
nu rep numai o cota parte in bun.
Ca si in cazul dr de gaj, dr de ipoteca se bucura de cele 2 prerogative: urmarirea si prefreinta, sub
ambele aspect:
Urmarirea 2345, dr de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece
Preferinta- creditorul ipotecar are dr de a-si statisface creanta inaintea creditorilor chirografariasupra aceluiasi bun pot fi instituite mai multe drepturi de ipoteca.
Principiul egalitatii creditorilor in a 2a sa infatisare: toti creditorii ipotecari, sa fie satisfacuti fie
in totalitate fie partial,daca ipotecile au ranguri diferite, principiul egalitatii este inlaturat si vor fi
satisfacuti mai intai cred care au rang superior.
Este de observat ca in legatura cu ac dr de preferinta, este pusa in lumina natura juridica a dr de
ipoteca, valabila si pt dr de gaj.
Se spune ca dr de ipoteca este un dr real de garantie, dar care este obiectul acestei garantii? Chiar
bunul dat in garantie sau valoarea bunului? In ultimul timp s-a spus foarte judicios ca in realit
obiectul dr real de garantie nu e bunul in materialitatea lui, ci valoarea acelui acelui bun. O
asemenea idee este cu atat mai limpede cand e vorba de bunuri incorporale care sunt obiect al
ipotecii.
Pt a putea fi opozabila ipoteca trebuie sa fie inregistrata in registrele de publicitate : daca e vb de
ipoteca imobiliara- cartea funciara, daca e ipoteca mobiliara- arhiva de garantii mobiliare.
1.
2.
3.
4.
5.
Din momentul inscrierii ipoteca devine opozabila si debitorului cu un anume rang. Sunt situatii
in care desi nu e vb de o ipoteca propriu-zisa anum operatii jur sunt asmilitae ipotecii. Asem
cazuri sunt evid in art 2347 din c civ.
Izvoarele ipotecii:
-ip convetionala care se naste direct din contracte
- ip legala
Art 2350: bunuri corporale sau incorp, individiual determinate sau universalitati.
Sunt excluse de la ipoteca bunurile inalienabile si insesizabile.
Art 2351 precizeaza expres acest lucru. In schimb alin 2, ipoteca legala nu se poate constitui la
un bun viitor,desi pe moment ipoteca nu e valabila
Cat priveste intinderea ipotecii: art 2352-2357:
Daca avem o ipoteca asupra unei nude proprietati, cand nuda proprietate se reintregeste ipoteca
va opera asupra intregului dr de prorprietate
Daca e vorba de dr reale pe cote parti, iar ipoteca a fost constituita de la inceput numai pe o cota
parte, ip se va exitine asupra acelei parti stabilite la partaj, dar numai in limita valorii cotei parti
indivize.
Ipoteca se intinde asupra tuturor accesoriilor. O situatie speciala este aceea a accesiunii 2355: in
urma accesiunii daca unul dintre bunurile care se unesc formeaza bunurile ipotecate bunurile
care formeaza obectul accesiunii, dr de ipoteca se intinde asupa intregului bun rezultat din
accesiune.
Situatia bunurilor mobile afectate de accesiune-> art 2356 spune ca daca acele bunuri mobile
sunt accesorii ele vor forma obiectul ipotecii constituite
Art 2357 acest text ne arata cateva precizari asupra universalitatii de bunuri.