Drept roman. Curs 4 15.03.

2011

Contractele
In functie de forma lor contractele sunt: solemne nesolemne. Contractele solemne presupun, pe langa conventia partilor si respectarea unor conditii de forma. Iar in functie de aceste conditii, contractele soleme sau formale se clasifica la randul lor in: contracte in forma religiosa, contracte in forma verbala , contracte in forma autentica contracte in forma scrisa. Contractele nesolemne nu presupun respectarea unor conditii de fond si la randul lor se clasifica in: contracte reale contracte consensuale contracte nenumite. Contractele reale se formeaza re, adica prin conventia partilor insotita de remiterea materiala a lucrului. Spre exemplu un contract real este imprumutul. Contractele consensuale se formeaza prin simpla conventie a partilor, de aceea jurisconsultii spuneau ca aparitia contractelor consensuale a marcat momentul maxiei abstractizari a tehnicii juridice prin care se creaza obligatii, de vreme ce obligatiile decurg din simpla conventie. Exemplu: contractul de vanzare. Contractele nenumite se formeaza prin conventia partilor insotita de executarea obligatiei de catre una dintre parti, ceea ce inseamna ca la contractele nenumite, pt una dintre parti, momentul formarii contractului coincide cu executarea sa. Spre ex. Contractul de schimb: presupune nu numai conventia partilor , ci si transmiterea lucrului cu titlu de proprietate de catre una dintre parti, dupa care se naste si pt cealalta parte obligatia de a transmite mai departe. Obligatiile izvorasc si din cvasicontracte. Etimologie. Cvasicontracte=... Cvasicontractele sunt fapte licite care genereaza efecte similare cu cele ale contractelor. Ex. Gestiunea de afaceri inseamna administrarea bunurilor unei persoane fara stirea ei. Acest fapt licit genereaza efecte similare cu cele ale contractului de mandat, deoarece se considera ca acela care administreaza bunurile unei persoane fara stirea ei procedeaza ca si cand ar fi primit un mandat. Delictele sunt fapte ilicite cauzatoare de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a platii o amenda. Cvasidelictele sunt tot fapte ilicite cauzatoare de prejudicii care genereaza efecte identice cu cele ale delictelor. Prin urmare, romanii nu dispuneau de criterii de forma sau de fond pt a distinge intre delicte si cvasidelicte, caci notiunea de cvasidelict a aparut in legatura cu mentalitatea conservatoare a romanilor, care, avand o gandire simetrica alcatuiau diferite liste ( cu lucruri, cu acte sau cu fapte), dupa care trageau o linie, inchideau acele liste, astfel ei au intocmit o lista a delictelor. Au inchis aceasta lista.Au considerat in mod gresit ca nu pot sa apara si alte delicte. Ca sa nu se dezica, cele nou aparute au fost denumite cvasidelicte. Obligatiile se clasifica nu numai in functie de izvoare,ci si in functie de sanctiunea lor: obligatii civile obligatii naturale Obligatiile civile sunt sanctionate prin actiune incat, daca debitorul nu plateste de bunavoie, creditorul poate intenta impotriva lui o actiune personala de drept strict sau de buna credinta. Obtine o sentinta, o pune in executare si astfel isi valorifica dreptul de creanta pe cale judiciara( prin proces). Pe cand 1

obligatiile naturale nu sunt sanctionate pe cale de actiune, ci pe cale de exceptiune; incat, daca debitorul nu face plata de bunavoie, creditorul nu are actiune impotriva lui si nu-l poate constrange prin proces sa-si execute obligatia. Daca insa debitorul obligat natural face plata de bunavoie el nu poate repeta. Adica nu poate intenta cu succces actiunea in repetire pentru acel, restituirea platii pe care a facut-o de bunavoie, intrucat actiunea in repetire poate fi intentata cu succes numai de acela care a facut plata lucrului nedatorat, ori debitorul obligat natural, care plateste de bunavoie nu este in situatia aceluia care a facut plata lucrului nedatorat, ci este in situatia aceluia care are de executat o obligatie. Si daca totusi debitorul intenteaza act in repetire, creditorul se va apara cu succes si va paraliza acea actiune opunandu-i debitorului exceptia lucrului datorat si platit. De aceea jurisconsultii spuneau ca obligatiile naturale sunt sanctionate pe cale de exceptiune. Iar in functie de nr participantilor la raportul juridic, obligatiile se clasifica in: obligatii cu un singur creditor si un singur debitor obligatii cu pluralitate de subiecte. La randul lor obligatiile cu pluralitate de subiecte se clasifica in: obligatii conjuncte obligatii coreale sau solidare. Obligatiile conjunte sunt guvernate de principiul divizibilitatii creantelor si datoriilor. Astfel, daca sunt mai multi creditori, fiecare creditor va putea pretinde numai partea sa din creanta, iar daca sunt mai multi debitori, fiecare debitor va putea fi urmarit numai pt partea lui din datorie. Rezulta ca la obligatiile conjuncte avem mai multe obiecte( cate parti sunt) si un singur raport juridic obligational, care se va stinge numai dupa ce si ultimul dintre creditori isi va fi valorificat partea sa din creanta. Iar daca sunt mai multi debitori se va stinge numai dupa ce si ultimul dintre debitori isi va fi platit partea din datorie. La romani se aplica regula conform careia obligatiile cu pluralitate de subiecte sunt divizibile. Totusi partile aveau posibilitatea sa incheie o conventie speciala prin care obligatia cu pluraliate de subiecte devenea solidara. La obligatiile coreale( solidare), daca sunt mai multi creditori, oricare dintre ei va putea valorifica intregul drept de creanta. Iar daca sunt mai multi debitori, oricare debitor poate fi tinut pt intreaga datorie, incat la obligatiile coreale avem un singur obiect si mai multe raporturi juridice obligationale(cate subiecte sunt). Iar daca unul dintre creditori valorifica drerptul sau de creanta toate celelalte raporturi juridice se sting (din lipsa de obiect). In concluzie, obligatiile conjuncte se caracterizeaza prin pluralitate de obiecte si unicitate de raport juridic , iar obligatiile coreale se caracterizeaza prin pluralitate de raporturi juridice si prin unicitate de obiect. Capitolul : Elementele contractelor Contractele presupun intrunirea unor elemente esentiale si unor elemente accindentale. Elementele esentiale ale contractelor se numesc astfel deoarece, in lipsa lor, contractul nu se poate forma. Ele sunt in nr de 3: obiectul consimtamantul capacitatea La romani, conceptul de obiect al contractului avea doua acceptiuni: 1. obiectul contractului se confunda cu efectele sale, adica cu obligatia pe care o genera. 2. obiectul contractului se confunda cu obiectul obligatiei, ceea ce inseamna ca in acest sens obictul contr consta fie In legatura cu obiectul contractului trebuie sa retinem ca in zilele noastre contractul este translativ de proprietate, pe cand la romani, contractul era numai generator de obligatii, iar daca debitorul isi asuma obligatia de a transmite proprietatea asupra unui lucru, in executarea acelei obligatii trebuia sa recurga la un act ulterior si distinct de contract. Exemplu: trebuia sa recurga la mancipatiune sau la in iure cessio. 2

Consimtamantul este manifestarea de vointa a unei parti in sensul dorit de cealalta parte. In dreptul roman existau cauze care duceau la inexistenta sau la distrugerea consimtamantului si cauze care duceau la vitierea sa. Cauzele care duceau la inexistenta consimtamantului sunt: neseriozitatea, eroarea violenta fizica. Neseriozitatea aparea atunci cand consimtamantul era dat in gluma sau in imprejurari care excludeau vointa partii de a se obliga. Exemplu consimtamantul dat de un actor pe scena. Eroarea este gresita reprezentare a unor imprejurari. De regula eroarea nu afecta consimtamantul, dar in 4 cazuri determinate eroarea ducea la inexistenta consimtamantului. Este vb despre: eror in negotio, eror in persona, eror in corpore , eror in substantia. Eror in negotio este eroarea cu privire la natura juridica a contractului si apare atunci cand una dintre parti intentioneaza sa incheie un anumit contract, iar cealalta parte crede ca este vb despre alt contract. Exemplu: primus intentioneaza sa vanda, iar secundus crede ca i se doneaza. In acest caz nu exista consimtamant si prin urmare nici contract, de vreme ce consimtamntul este un element esential. Eror in personal- eroarea cu privire la identitatea uneia dintre parti si apare cand primus intentioneaza sa incheie contract cu secundus si in realitate il incheie cu tertius. Eror in corpore- eroarea cu privire la lucru sau la obiectul material al contractului. Exemplu: primus intentioneaza sa dobandeasca fondul cornelian, iar secundus crede ca este vb despre fondul claudian. Eror in substantia- eroarea cu privire la calitatile esentiale ale lucrului si se numesc esentiale acele calitati ale lucrului care determina partile sa incheie contractul. Exemplu: primus intentioneaza sa dobandeasca un candelabru fiindca e confectionat din argint, iar secundus crede ca este vb despre un candelabru confectionat din arama. In cazul violentei fizice victima se afla in imposibilitatea de a-si exprima vointa. Exemplu: fortarea mainii. Vitiile nu duc la inexistenta contractului, dar contractul poate fi anulat prin intentarea unei actiunii in justitie, care astazi se numeste actiune in anulare, iar la romani se numea procedeu in anulare. Vitiile de consimtamant erau 2: teama sau metus dolul sau dolus. 1. Teama era denumita de jurisconsulti civis psihica sau violenta psihica, violenta care consta in amenintarea cu un rau pt a determina partea sa incheie contractul. La origini, in epoca f veche, violenta psihica nu afecta consimtamantul deoarece vechii romani spuneau: co acta voluntas sed tarmen voluptas- o vointa contransa este totusi o vointa. Pe de alta parte in epoca veche toate contractele romane au fost solemne si presupuneau respectarea unor forme solemne in fata martorilor, imprejurari care excludeau posibilitatea exercitarii violentei psihice. Spre sf republicii au aparut contractele nesolemne care nu presupun respectare unor conditii de forma sau prezenta martorilor, de accea violenta psihica a devenit posibila si s-a exercitat in practica juridica. Urmarea a fost ca pretorul a venit in sprijinul victimei violentei psihice prin 2 mijloace procedurale denumite actio metus si exceptio metus. Actio metus era pus la dispozitia vicimei pt a o intenta impotriva autorului violentei psihice cu scopul de a obtine anularea contractului care a fost incheiat sub imperiul amenintarii, iar exceptio metus era acordata victimei pt a se apara cu succes atunci cand autorul violentei intenta actiune si cerea ca obligatia contractata sub imperiul amenintarilor sa fie executata. Asadar, indiferent de calitatea procesuala pe care o 3

avea, victima aera aceea care castiga intotdeauna procesul si astfel se ajungea pe cale indirecta la anularea contractului. Dolul consta in manopere ( mijloacele viclene) prin care una dintre parti o determina pe cealalta sa incheie contractul. Si dolul a fost sanctionat la sf republicii, in vremea lui Cicero prin: actio de dolo si prin exceptio doli. Capacitatea aptitudinea persoaneai de a contracta. Asa cum se stie in dr roman numai pers sui iuris aveau o deplina capacitate, inclusiv de a contracta, pe cand toate celelalte categorii de pers aveau o capacitate limitata. .numai la initiativa partilor. In dr roman existau numeroase elemente accidentale ale contractelor, dar mai importante sunt 2: termenul si conditia. Termenul este evenimentul viitor si sigur de care depinde exigibilitatea sau stingerea unui drept, de unde rezulta ca termenul este de 2 feluri: caci evenimentul viitor si sigur de care depinde exigibilitatea unui drept se numeste termen suspensiv, -iar evenimentul viitor si sigur de care depinde stingerea uni drept se numeste termen extinctiv. Prin urmare, termenul suspensiv nu afecteaza existenta dreptului de creanta, ci numai exigibilitatea sa, iar prin exigibilitate intelegem posibilitatea valorificarii unui drept de creanta pe cale judiciara sau prin proces. Cu alte cuvinte dr de creanta se naste in momentul incheierii contractului, dar el devine exigibil numai la indeplinirea termenului suspensiv. Iar daca creditorul intenteaza actiune in justitie inainte de indeplinirea termenului suspensiv actiunea sa va fi respinsa intrucat dr nu este exigibil. Iar daca va intenta o noua actiune( a 2-a actiune) dupa indeplinirea termenului suspensiv, noua actiune va fi si ea respinsa, deoarece ea nu mai are obict intrucat dreptul de creanta s-a stins cu ocazia primului proces prin efectul extinctiv al lui litis contestatio. Daca insa debitorul face plata inaainte de indeplinirea termenului suspensiv el nu va putea intenta cu succes actiunea in repetire pt ca nu este in situatia aceluia care a facut plata lucrului nedatorat , ci in situatia celui care a executat o obligatie. Iar conditia este evenimentul viitor si nesigur de care depinde nasterea sau stingerea unui drept, asadar si conditia este de 2 feluri: - intrucat evenimentul viitor si nesigur de care depinde nastrea unui drept se numeste conditie suspensiva, -iar evenimentul viitor si nesigur de care depinde stingerea unui drept se numeste conditie rezolutorie. Asadar, contractul incheiat sub conditie suspensiva va genera drepturi de creanta numai daca se indeplineste conditia. Iar daca creditorul, sub conditie suspensiva intenteaza actiune inainte de indeplinirea conditiei acea actiune va fi respinsa din lipsa de obiect. Iar daca va intenta o noua actiune dupa indeplinirea conditiei suspensive acea actiune va fi admisa deoarece prima actiune, neavand obiect, litis contestatio nu a a putut opera.

Efectele obligatiilor will be continued