Curs 12-Contractul

Izvoare ale obligatilor in dr roman identificam contractele, delictele cvasicontractele si

cvasidelictele.
In privinta contractului trebuie sa stabilim ca eset principalul izvor de obligatie/
Contractul reprezinta conventia partilor, un acord de vointa in virtutea caruia se nasc
efecte juridice cum ar fi drepturi si obligatii pentru partile contractante dar nu este exclusa nici
ipoteza modificarii ef juridice initiale prin acordul de vointa sau chiar stingerea acestor efecte,
Deci lato sensu prin conventie intelegem acel acord de vointa in temeiul caruia se nasc, se
modifica sau se sting raporturi juridice obligationale care au in continutul lor dr si obligatii care
dupa cum vom vedea se nasc in sarcina uneia dintre parti, a ambelor parti s.a.m.d.
Cand conventia nu da nastere unei actiuni nu este contract ci considera un simplu pact.
Un contract da nastere la un raport juridic obligational, la o obligatie juridica. O obligatie
juridica reclama existenta a unei actiuni, unui mijloc procedural prin intermediul caruia
creditorul isi vede valorificat dr sau in fata debitorului rau platnic. Creditorul este indrituit sa
pretinda debitorului contractual sa procure o prestatie. Atunci cand debitorul nu procura prestatia
nu-si indeplineste obligatia de a da, a face sau a nu face debitorul are posiilitatea sa decurga la
forta statului prin care-si vcede pe cale silita dr sau.
Daca discutam de o anumita intelegere, un anumit acord dar care nu este consfitit de lege
ca avand valente juridice in sensul ca atunci cand dr credtiorului nu este satisfacut, acesta numai
are la indemana o actiuni prin care sa-si vada sagardat dreptul executandu-l silit pe debitor,
atunci vorbim de pact. In privinta pactului trebuie sa retinem ca debitorul are totusi posibilitatea
sa refuze prestatia atunci creditourl i-ar cereo prin intermediul unei exceptii. Deci ccreditorul nu
are o actiunie prin care sa treaca la executarea silita a debitorului pt ca vorbim de un pact, se
confera din pact u ndrept creditorului dar intt timp ce credioturl nu are l aindemana o actiune iata
debitorul are posibilitatea sa se apare in justitie printr-o exceptie cand este atacat de creditor.
Pt ca o conventie sa dea nastere unui contract se cerea ca acordul de vointa sa se incheie
in anumite forme solemne. Cand vointa imbracu anumite forme solemne atunci se incheia un
contract cu puter e de lege, contract care era insotit de aceasta acitune judiciara, o actiune prin
care creditourl trecea la executarea silita prin intermediul statului. Vointa trebuie sa imbrace o
anumita forma. Formele se utilizau la imprumutul de bani numit nexum. Deci un contract nuimt
nexum utiliza, presupunea un acord de vointecare imbraca forma de la manciăpaitune, de la acele
formule solemne. Utilizandu-se acele formule preactic creditorul transmite dr de proprietate
asupra sumei de bani catre debitorul sau, acesta din urma revenindu-o obligatia sa restituie acea
suma de bani care facea obiectul imprumutuluk. Daca nu o restituia de buna voie atunci vorbim
de un contract nexum care presupune o actinune pe car eo intrebuinteaza creditorul pt a-si vedea
restituit imprumutul pe cale silita.
 Un alt contract repsectandu0se o anunita formalitate intalnim si stipulatio. Se ppune oo
intrebare solemna de catre creditor si debitorul raspunde ca datoreaza suma respectiva. Prin
tintrebarea pe care o pune creditorul debitorului daca datoreaza o suma de bani, debitoru
raspunde solemn ca datoreaza. Iata cum acordul de vointe imbraca o forma sa genereze efete
juridice si mai degraba acituni in favoarea credioturlui prin care acesta isi valorifica dreptul in
temeiul stipulatiunii, in temeiul acelei intrebari solemne si raspunsuzlui concludent.
Inafara de nexum si stipulatio ca si contracte formale unde acordul de vointa imbvraca o
anumita forma exista al treilea contract formal, contractus literis. Este vorba de inscrierea sumei
datorate in registrlu șl de casa a creditorului cu consimtamantul al debitorului. Deci pirn simpla
mentiune in registrul creditorului se realizeaza aceasta formalitate, se incheie contractus litertis
in virutea caruia deeibotrul se obliga sa restituie dupa cum este prevazuta mentiunea in registrul
de casa. Se confera asadar contractului puterea de a generea raporturi juridice oligationale in
sarcina debitorului depistand obligatia de a pllati o prestatie crediotrului altfel acesta are o
acitune derivata din acest contract.
Aceste feluri de contracte erau rezervate exclusiv cetatenilir rromani la inceput. Cetatenii
romani sunt cei care avand ius commerci pot incheia astfel de contracte dupa dipsozitiile dr
quiritar, ius civile, dreptului civil roman. Deocamdata peregriniii, latinii mai greu au acces la
aceste formalitati, la incheierea acestor contracte formale.
Mai tarziu apar si alte contracte unde forma solemna estre preluata, este asigurata de
remiterea bunului. Deci nu se mai pun intrebari solemne, nu se mai utilizeaza ritualuri, contractul
se incheie prin acordul de vointa al partilor insotit de remiterea materiala a lucrului. Astfel
vorbim de contractul mutuum, comodatul, depozitum si pignus.
Mutuum este un contract de imprunut ex meo tuum fiit fara parcurgerea unui ritual , u nor
formile solemne, acorudl de vointa este insotit de remiterea bunului. Vorbim de imprumtude de
consumatie, bunuri fungibile, bunuri consumptibile, care se consuma prn utilizarea lui.
Contractul se incheie in momentul in care ti-am predat bunul respectiv, ti-am remis bunul. Forma
consta in remiterea bunului. Cel acorda bunul remite bunul imprumutului si in momentul acela se
incheie contractul, in momentul acela se naste obligatia pt cel imprumutat sa restituie
imprumutul la data scadenta. Acordul de ovinta nu este suficient, acordul de vointa este insotit de
remiterea bunului ca o conditie pt incheierea contractului.
La fel si la depozit, deponentul incredinteaza un bun, il transmite, il isarcineaza pe
depozitar s-ai pazeasca, sa-i conserve bunul =, deponentul avand dr sa pretinda restituirea acestui
bun in orice moment. Depozitarului ii revine sarvina de a conserva bunul respectiv si a-l restitui
deponentului la cererea acestuia. Din nou contractul de depozits e incheie proin acordul de ovinta
insotit de remiterea bunului de deponenent in mana depozitarului. Numai din acelo moment se
produs efecte, se nasca obligatii pt depozitar, obligatia consta in a pazi, a conserva si a restitui
bunul deponenutlui.
La fel si la gaj ( pignus ), autnic cand debitorul gajeaza un bun in favoarea creditourlui,
asigurandu-l pe acesta de solvabilitatea sa in cazul in care obligatia ajunge la scadenta, credioturl
avand osiibilitatea sa se indestuleze din obiectul amanetat. Contracutl de gaj se incheie in
momentuul in care debitorul a lasat bunul in mana creditourlui, crediotrul avand obligatia sa nu-l
foloseasca inca cu titlul de garantie iar atunci cadn debioturl isi va fi indeplinit obligatia pe care
si-o asumase, pt care garantase cu acel bun creditorul gajist sa restituie asadar bunul dat in gaj de
creditor. Din nou observam ca contractul se incheie in momentrul in care se remite bunul, dupa
remiterea bunului se perfecteaza acest contract. Pana atunic nu vorbim inca de un contract
incheiat, perfect de ci acordul de vointa nu este suficient.
Un alt contract real pt ca deja vorbimd e contracte reale este comodatul. Comodatul este
un imprumut de oflosinta incheiat intre comodant si comodatar, se incheie valabil, vorbim de un
contract de folosinta altul decat cele de consumatie, vorbim de bunuri neconsumptibile,
contractul s e parafeaza, se perfecteaza, acordul de vointa fiind insotit de remiterea bunului
neconsumptibil in mana comodaturului. Comodatarului ii revine obligatia de a-la pastra, de a-l
intrebuiinta fara sa-l distruga ( fara sa-i consume subst) si sa-l restiutie comodantului la scadenta
asa cum au convenit initial. Deci contractul se perfecteaaa prin acorudul de vointa insoit de
remiterea mateariala a lucrului, a bunului. DE atunci se nasc obligatii. Obligatiile sunt
unilaterak=le, se nasc obligatii uneia dintre parti comodatarului, depozitarului, creditourlui gajist
etc. Asadar vorbim de contracte unilaterale.Real pt ca provine de la res- remiterea bunului.
Pe de alta parte se face un pas inainte si se creaza posibilitatea recunoasterii mai
tarziu a unor contracte numite consensuale, sinalagmatice unde solo consensus ( simplu acord de
vointa) este suficient, pentru a incheia contractul, pentru a produce ef juridice, pt a da nastere la
dr si obligatii.
Numai este nevoie de nicio forma nici macrar de remiterea bunului ăpta se incheia valabil
contractulu simplu acord de vointa fiind suficient. Acestea sunt contractul de vanzaare-
cumparare venditio-emiptio, contractul d elocatiune- locatio conductio, contractul de societate,
contractul de mandat incheiat intre mandant si mandatar.
Prin urmare in principiu clasificam contractul in cele trei cotaegorii formale, reale si
consensuale.
Apare la finalul dezv societatii dr orman apar si acele contracte nenumite. Adica pe cae
nu le putem incadra in niciuna din acele trei categorii. Ele se incheie in momentul in care una
dintre parti si-a si indeplinit obligatia ( iti dau ca sa-mi dai). Inchieerea contractului coincide cu
executarea obligatiei.
Pe langa aceste contracte mai exista pactele care nu sunt insotite de o actiune insa atunci
cand vorbim de contractele care presupun si o acitune prin care credtiorul isi valorifica dr
anumite pacte- pacte pretoria si pacta legitima aceste pacte sunt insotite cu actiuni. Daca vorbim
dea ctiunile prin care creditorul isi valoridica, isi indestuleaza dr sau vis av vis de debitor trebuie
sasa le clasificam in actiuni de dr strict-stricti iuris si actiuni bona fide- de buna credinta.
Contractele formale sunt insotite de actiuni de dr strict. Prin actiunea respectiva creditorul isi
valorifica dr fata de debitor in fata magistratului si mai apoi in fata judecatoruli. Care sunt
particularitati acestor actiuni de dr strict? In primul rand trebuie sa facem o incursiune in
procedura romana. Procedura romana inseamna niste norme care reglementeaza activitatea
partilor procesuale- desfasurarea procesului. Procesul civil roman adica rezolvarea, transarea
unui litigiu in fata statului se desfasoarea dupa anumite reguli de drept proecsual civil. Procedura
romana a incpeut sub auspiciile procedurii legisactiunilor prevazuta de lega XII Table. Acolo era
prevazute 5 legisactiuni- 3 de judecata si 2 de executare. In procedura legisactiunilor partile se
prezinta in fata magistratulum, reclmaantul isi afirma pretentia, paratul se apara in fata pretentiei
reclamantului. Magistratul dupa ce asculta pretentia reclamantului, apararea paratului constata ca
interesul reclamantului este justificat, este legitim, este recunoscut in legea 12 table, constata ca
dr afirmat de catre reclamant este asadar reglementat ( de ex dr d eproprietatesi reclamantul
reclama ca i-a fost incalcat acest drept) si magistratul ii pune la indemana acitunea astfel cum
este reglementate in legea 12 table ( de ex sacramentum in rem) si il trimite pe reclamant
impreuna cu paratul i nfata judecatorului. Judecatorul este tinut strict de aceasta actiune a legii
de ordinul rpetorului, nu se poate abate, nu face deca tin urma administrarii porbabturului sa
constate dea ca reclamantul are sau nu dereptate, judecatorul in faza in iudicio nu are o marja de
apreciere proprie de evaluare a circumstantelor imprejurarilor, sunt acituni abstracte, judecatorul
se limiteaza unmai a verifica doar daca se probeaza afirmatia reclamantului si da o sentina de
condamnare sa ude absolvire a paratului dupa acestia probeaza in sprijinul afirmatiei sau in
aparare cand vorbimd de parat. Judecatourl este tiut strict de actiunea legii, actiunea stricti iuris
verifica numai acest aspect fara a evelua in functie de circumstante, nuante cauza dedusa
judecatii. Mai tarziu cand se trece la procedurea formulara la lex asbutia si pretorul aare si el
posibilitatea formule, acituni noi, in aceasta procedura formulara si judecatorul capata o libertate
mai mare de apreciere si atunic cauza de dusa judecatii, litigiul care ajunge in fata judecatorului
este solutionat de catre judeator, judecator care judeca ex bona et aequitas si sigur ca in viruttea
acestrei libertati de apreciere a tuturr circumstantelor si solutia va fi adaptata, va fi pertinenta, va
fi mult mai aplicata pe speta respectiva pt ca de data aceasta judecatorul numai eesste tinut in
corsetul legii.
Acordul de vointa poate sa ascunda o discrepanta cu vointa reala a partilor, vointa reala
care pana atunci in actiunile de drept strict nu putea fi dezvaluita, decantata de judecator intrucat
acesta nu putea aprofunda cazul in functie de imprejurarile concrete i ncare s-a incheiat
contractul cu alte cuvinte daca pana atunci judecatorul nu putea sa constate un dol, o violenta, o
eroare, a fost suprinsa in dol, smula prin violenta, judecaatorul poate de data asta sa evaluzeazr
toate imprejurarile si itnradevar sa constate ca vointa aflata la oriiginea dreptului este o vointa
viciata, alterate tinand cont de circumstantele edificatoare care prefigureaza modul cum s-a
manifestat acea vointa si deci judecatourl constata ca exista un decalaj si ca vointa reala este alta
si drept urmare si pretentia creditorului sufera anumite modificari, este apreciata din alt punct de
vedere si nu trbeuie sa ne surpirnda ca a rputea sa ajunga la concluzia ca acel contract este
anulabil pt un viciu desi la prima vedere ai fi zis ca reclamantul are dreptate.Judecatourl va
condamna pe debitor care nu executa contractul la acltiunile de buna credinta la daune interese in
masura pagiubei ce o va suferi creditorul si la dobanzi pt ca asa se judeca bona et aequitas.
La contractele formale, la contractele stricti iuris acestea sunt in principiu unilaterale pt
ca stabilesc obligatii numai in sarcina uneia dintre aprti. La fel si la contractele reale.
In legatura cu contractel ebona fides ( contractele consensuale) intemeiate pe aceste
actiuni bona fides, la aceste contracte vom observa ca de regula ele sunt bilaterale in sensul ca
dau nastere la dr si obligatii pentru ambele parti astfel incat o parte contractanta indeplineste atat
calitatea de creditor cat si de debitor. La contractul de vanzare-cumparare vanzatorul este
creditorul pretului dar este debitorul obligatiei de a transmite poseis a cumpraratorului de a pastra
si a preda bunul acestuia. Fiecare parte contractanta detine dubla calitate. La fel cumparatorul are
dreptul de a ise transmite poseise si a ise preda bunul ( este creditorul acestei prestatii) dar in
acelasi timp este debiotrul pretului. Deci contractele care dau nastere la dr si obligatii pt ambele
parti ( obligatii reciproce si ind=terdependent) aceste contracte sunt sinlalagmatice. Romanii
vorbesc si de contracte sinalagmatice imperfecte ( ele se nasc unilaterale urmand ca pe parcurs sa
devina bilaterale).Astazi in dr nostru modern nu se mai discuta despre aceasta categorie de
contractesinalagmatice imperfecte lee fiind considerate contracte unilaterale.
Exemplu Avem contractul de mandat ccu titlu gratuit-mandatarul se obliga sa il
reprezinte, sa presteze un serviciu, sa incheie acte juridice pe numele si seama manadantului. iN
ACEASTA SITUATIE SE Naste obligatia numai pentru mandatar. Mandatarul este obligat sa
preesteze acest serviciu de intermediere. Mandantul nu are nicio obligatie fata de mandatar.
Daca in timpul exercitarii acelui serviciu apar niste cheltuieli pentru mandatar pentru a-l
reprezenta pe mandant acele cheltuieli care se ivesc ulterior necesare infaptuirii imputernicirii
vor trebui restituite, acoperite de cel in favoarea caruia a lucrat mandatarul si astfel se naste o
obligatie pentru mandant sa restituie aceste cheltuieli avansate de mandatar. Desi initial
mandantului nu-i revenea nicio obligatie iata ca ulterior se naste, se intrezareste, se infiripa
aceasta obligatie in sarcina si a mandantului si a cocontractantului.
Sau la depozit cu titlu gratuit. Depozitarul presteaza un serviciu pt deponent avand
obligatia sa pazeasca, sa conserve bunul si sa-l restituie deponentului la cerere. Deponentului nu-
i revine nicio obligatie fiind depozit cu titlu gratuit. Dar in timpul in care depozitarul pastreaza
deponentului anumite evenimente, circumstante extraordinare interfereaza cu prestati
DEPOZITARULUI, DEPOZITARUL FACE NISTE CHELTUIELI EXTRAORDINARE
NEPREVAZUTE PT A CONSERVA BUNUL DEPONENTULUI, cheltuieli neavute in vedere
dar care finalmente vor trebui sa fie acoperite de deponent atunic cand acesta va cere sa i se
restituie bunul, depozitarul pretinzand la randul sau sa-i fie acoperite acele cheltuieli pe care le-a
avansat in favoarea deponenetului , deponent care trebuie sa restituie asadar acele cheltuieli
suportate in prima faza de depozitar pt ca altfel s-ar imbogati deponentul fara justa cauza.
Riimanii asadar vad aceste contract enascute devenite pe parcurs bilaterale ca si contracte
imperfecte. In realitate astazi ele sunt tratate ca contracte unilaterale chiar daca ulterior mai apar
anumite obligatii pt cocontractant.Faptul ca ulterior se observa o obligatie si in sarcina celuilalt,
acea obligatie nu-si are izvorul in contract, acea obligatie nu este contractuala, acea obligatie isi
are izvorul in gestiunea intereselor altuia, in inmbogatirea fara justa cauza deci nu in actul juridic
al contractului ci in faptul juridic licit.
Conditiile de fond ale contractului
Contractul este un act juridic bilateral sau multilateral pt ca se manifesta vointa de catre
doua sau mai multe parti.
 De asemenea in zilele noastre un act juridic unilateral este promisiunea de recompensa.
Un act juridic unilateral este oferta de a contracta. Oferta il angajeaza pe offertant sa mentina
proprunerea sa o perioada de timp. Deci ofera destinaturului dreptul de a analiza si de a hotari in
termenul respectiv dac anu e fixat un termen intr-un termen rezonabil, ofertantul daca isi revoca
oferta in interiorul acestui termen el va raspunde pt prejudiciile pe care le provoca prin revocarea
interpensivamai ales atunci cand destinatarul ar fi accceptata dar intre timp ofertantul o revoca.
Practic vointa paritlor numai se cristalizeaza dar simplu fapt al lansarii, al manifestarii vointei
din partea ofertantului este suficient sa-l angajazeze iata pe ofertant desi suntem in prezenta
numai unei vointe unilaterale, ofertantul este obligat sa o mentina.
In dr roman oferta nu este ocnsiderate un act juridic unilateral, in dr contemporan este act
juridic unilateral.
Contractul este un act juridic bilateral chiar si atunci cand vorbim de contract unilateral,
contractul este unilateral, actul juridic este bilateral. Dar contractele se clasifica la randul lor in
contractele bilaterale si contracte unilaterale. Contractele unilaterale ca act ejuridice bilaterale
dau nastere la obligatii numai in sarcina uneia dintre parti. Ex contractele reale, anumite
contracte consensuale cand genereaza obligatii numai pt una dintre parti.
Elementele esentiale ale contractului- consimtamantul, obiectul, cauza si capacitatea
Legat de consimtamant, contractul fiind un acord de vointa urnmeaza ca ceea ce s-a
petrecu tin vederea incheierii contractului inainte de a se ajunge la aacord nu poate avea caracter
obligatoriu ci indica doar imprejurarile in care s-a incheiat contractul. Legat de acordul de vointa
se punechestiunea in care moment s-a incheiat, s-a cristalizat, s-a inchegat acel acord d evointa.
Contracutl presupune asadara doua sau mai multe vointe conjugate. Cand partile sunt prezente isi
manifestaa vointa, ofertantul face oferta, este acceptata pe loc de catre acceptant se coaguleaza
vointele, se conjuga acordul. Intre absenti ( inter absentes) cand se considera contractul incheiat?
Aici apare urmatoarea partiacularitate. O persoana lanseaza oferta, trimite oferta destinatarului.
Persoana, desitnatarul rrespectiv primeste oferte ( vointa ofertantului). O analizeaza si daca il
coafeaza ii convine, accepta oferta si trimite rasp ofertantului. Se pune intrebarea cand se
realizeaza acorudl de vointa. Cand destinatarul accepta oferta, declara ca este de acord cu oferta,
cand trimite raspunsul, cand raspunsul ajunge la ofertant sau cand ofertantul in ultima instanta ia
la cunostiinta de raspunsul afirmativ la oferta sa? Cand se considera cristalizate vointele celor
doi? Si aici avem teoria declaratiuii- cand desitnatarul ofertei scrie scrisoarea de raspuns la oferta
ofertantului, cand declara prin elaborarea scrisorii ca accepta. Teoria expeditiunii- in momentul
in care a trimis scrisoarea repsectiva de raspuns, teoria receptiunii- cand scrisoarea ajunge la
ofertant chiar daca ofertantul nu aluat la cunostiinta si teoria informatiunii- cand ofertantul ia
efectiv la cunostiinta de rasp pozitiv atunci considerandu-se ca s-au cristalizat vointele. Trebuie
sa retineti ca atat in dr romanc cat si in dr actual se retine teoria receptiuniii adica se considera ca
s-au cristalizat vointele celor doi in momentul in care raspunsul ajunge la ofertant chiar daca
acesta nu ia la cunostiinta efectiv de raspuns, prezumandu-se ca ofertantul a luat la cunostiinta in
momentul in care a receptionat, in momentul in care a a juns la domiciliul sau rasp destinatarului.
Codul nostru civil ca un contract s eincheie intre absenti atunci cand raspunsul parvine, ajunge,
soseste la ofertant chiar daca acesta nu a luat la cunostina=ta inclusiv din cauze neimputabile.
Deci chiar daca nu-i este neimputabila neluarea la cunostiinta efectiva de raspuns contractul se
considera incheiat, acordul de ovointa realizat la mometnul ajungerii receptiunii raspunsului
destinatarului la oferrtant. Deci ofertantul chiar daca nu ia la cunostiinta din motive neimputabile
in acel moment cand a a juns raspunsul se considera contractul incheiat. De ce s-a impartasit
aceasta conceptie? Pentru ca este posibil ca ofertantul atunci cand primeste rapunsul sa intarzie
premediat, sa refuze sa deschide corespondenta, sa refuze sa ia la cunostinta de raspuns,
impedicand in mod discretionar incheierea contractului. Daca s-ar fi retinut teoria informatiunii
adica se incheie contractul cand ofertantul ia efectiv la cunostiinta de rapsunsul pozitiv al
desitnatarului era posiilb ca in mod discretionar ofertantul sa impiedice prin refuzul de a lua la
cunostiinta incheierea contractulutii. Deci cand oferta a afost intocamai acceptata, in momentul
in care raspunsul ajunge la ofertant prin orice mod de comunicare, de transmitere in momentul
acela se prezuma ca ofertantul a si luat la cunostiinta, vointele s-au intalnit, s-au coagulat.
Ce se intampla in cazul contractelor simulate? De exemplu vointa reala este aceea de a se
face o donatie. Dar intrucat regimul donatiei presupune anumite exigente ( de exemplu o donatie
se poate revoca intre soti). Sau exista urmatoarea situatie. O persoana in timpul vietii poate sa
faca donatie in favoarea oricui doar ca la moartea sa cand se deschide succesiunea, se analizeaza
in ce masura nu ar fi fost afectata rezerva succeosrala adica anumiti mostenitori ( si la romani si
astazi) cum sunt copiii, desceendentii, parintii sunt mostenitori rezervatari. In ciuda vointei celui
care gratifica lor trebuie sa le fie asigurata o jumatate din cota care li s-ar fi cuvenit daca def nu
ar fi facut donatii, nu ar fi facut testamente, legate. Deci jumatate din cota care li se cuvine
mostenitorilor numiti rezervatari face obiectul rezervei. Deci ei vor primi obligatoriu cel putin
jumatate din cat li s-ar fi cuvenit daca nu erau desmosteniti. Eu pot sa fac donatii, pot s a las
testamente, legate in favoarea unor terte persoane dar cu masura astfel in cat atunci cand se trage
linie sa se ocnstate ca am facut aceste acte cu titlu gratuit in limita cotitatii respective respectand
rezerva care se raporteaza la masa succesorala. Deci el nu poate gratifica mai mult de jumatate
idn avere. Atunci cand donatiile impreuna cu legatele depasesc cotitatea disponibila si incalca
rezerva succesorala atunci se reduc acele liberalitati ( ca vorbim donatii sau legate) si se incepe
cu legatul. Am facut aceasta paranteza tocmai pt a sustrage din calculaul rezervei succesorale
anuite bunuri nu se mai incheie donatie pt ca risca ca ea sa fie redusa pentru a se intregi rezerva.
Si pentru a masca o astfel de situatie se incheie aparent un contract de vanzare ( disimulam).
Deghizam o donatie prin intermediul unui contract cu titlu oneros de vanzare. In realitate eu
vreau sa-l gratiffic e x dar ca sa evit sa previn posibilitatea ca cu ceea ce il gratific sa se reduca si
sa reintregeasca rezerva, disimulez, maschez zdonatie printr-un cotrnact de vanzare. Spunem ca
acel contract secret ( donatia) reprezinta vointa reala a partilor, la acel contract secret ne
raportam, contractul public aparent nereprezentand vointa reala. Contractul public a fost incheiat
cu alt scop de a masca un contract real. Deci atunci ne raportam la acel contract secret,
dsisimulat care in conditiile in care se dovedeste exista un contract aaparent fals, acela public
este inlaturat, numai este opozabil tertilor, mostenitorilor rezervatari ,ci inlaturam contractul
public ( expresia vointei disimulate) aplicandu-se avand in vedere contractul real incheiat si acel
contract produce efecte juridice intre parti dar devine in acelsai timp ( acela secret) in masura in
care produce o paguba, un prejudiciu va fi atacat de catre acesti terti care au fost prejudiciati prin
contractul secret repsctiv care reprezinta vointa reala si sigur caa atunci in exemplu nostru va fi
trartat ca donatie, o donatie care a stirbit rezerva si se raporteaza la o astfel de liberalitate
excesiva si in felul acesta se indreapta situatia si tertii care suferisa un prejudiciu ca urmare a
acestui contract secret se va repara prejudiciul prin raportare la acel contract secret care va fi
dezvaluit si care intradevar releva vointa reala a partilor.
Legat de calitatea declaratie de vointa, aici trebuie sa voribm de spre vointa libera
exprimata si sa constatam ca uneori vointa nu este manifestata in cunostiinta de cauza de catre
una dintre parti sau chiar de ambele parti, pot sa fie ineroare cu privre la anumite cirucmstante
care au calauzit partile atunci cadn si-au dat consimtamantul, niste circumstante necunposcute
reale ăe care o parte contractanta nu le-a cunoscut in realitate, ele au fost asadar in eroare cu
privire la aceste imprejurari cand si-au manifestat vointa si cand exista aceasta discrepanta sigur
ca atunci cvorbim de o eroare care poate sa fi e in negotio ( asupra naturii obiectuuli acutlui), in
corpore ( asupra identitatii obiectului obiectului actului juridic) sua in substantia ( asupra
substantei prestatiei obiectului material al actului juridic( sau asupra in persona ( asupra
persoanei), Eroarea este cunoasterea gresita pe care a avut-o cineva la incheierea acutlui juridic.
Eroarea se refera la manifestarea vointei nu la motivul care a putut sa determina formarea
vointei, Ata la romani. La noi astazi este si eroare cu referire la motiv. Atunci cand eroarea
poarta asupra unui motiv determinant, element esential al contractului, cand vorbim de o eroare
asupra motiviului cauzei atunci vorbim de o cauza falsa echivalentul astazi al lipsei cauzei si
motiv de anulare al actului juridic.Astfel vorbim de eraore asupra motivului, asupra cauzei,
asupras scopului. Eroarea asupra motiveluor ( causa remota)m asupra scopului mediat nu este in
principiu astazi la noi relevanta, nu este esentiala asa cum nici la romani eroarea care purta
auspra motiveluor nu este de natura sa conduca la anularea actului. Cu caest amendament ca
astazi ca eroarea asupra motivului determinant ( partile il gasesc esential) este echivalent cu
cauza falsa, lispa cauzei si intradevar contractul se anuleaza astazi. La romani asadar eroarea
asupra motivului nu este de natura sa conduca la aecasta sanctiune, anularea contractului. S-a
retinut si la ei in mod exceptional atunci cand eroarea cade asupra testamentului. Eroarea asupra
motivului poate sa inlfuenteze valaditatea manifestarii deevointa atunci cand motivul pt care
gratifc, transmit mortis causa o parte din averea mea sunt in eroare deci la testament se accepta
si la romani ca motiv de naulare a actului juridic pt ca am fost in eroarea cu privire la acest scop.
Vointae ste alcatuita din consimtamant, cauza si cop. Vointa necesarea incheierii contractului se
ocnjuga, se realizeaza atunci cand acestea se suprapun, se intalnesc, rezoneaza, cum simt la fel
partile respective si pot aparea anumite probleme legate de vointa partilor in sesunul ca apar
anumite discordante. Consimtamantul asadar, parte fundamentala in mecanismul realizarii
vointei ăpirn prisma scopului, motivului, consimtamantul paote fi viciat prin eroare, dol, violenta
si anumite situatii leziune.
Eroarea-ignoratina eror este cunoasterea gresita pe care a a vut-o cineva la incheierea unui act
juridic. Eroarea asadar face sa se strecoare o discordanta intre delcaratia de vointa si vointa
adevarata, Eroarea se refera in dr roman la manifestarea vointei si nu la motivul care a determina
formarea vointei. Deci eroarea manifestarea vointei deci nu in legaruea cu motivul care a
determinat, cauza care a determinat formarea vointei. Ori astazi la dr civil am invatat ca exista o
alta abordare din perspectiva conceputluli de cauza- scop, scopul avut in vedere de parti la
incheierea contractului,. La romani, scopul, cauza, alta conditie fundamentala a acutlui juridic,
element al vointei este retinut, este avuta in vedere cauza juridica imediata a incheierii
contractului. IN dr nostru actual cauza, scopul avut i nvedere de parti la incheierea de parti este
analizat din perspectiva lui causa remota ( causa mediata) deci nu causa proxima. Cauza imediata
intr-un contract de vanzare-cumpareare, scopul ce il anima pe vanzatoare ( causa proixma) este
obtinerea pretului. Causa proxima care il anima pe cumparator este dobandirea proprietatii. Deci
fiecare dintre partile contractante sunt animate de un anumit motiv, de un naumit scop, au in
veddere un anumit scop. Potrivit noilor dispozitii motivul determinant care anima partile este
causa remota ( cauza mediata). Vreau sa cumpar teren pt a construi ceva pe el. Deci mmotivul nu
este neaparat obtinerea unui teren, deci cauza care ma impulsioneaza consta tocmai in destinatia
acelui teren. Cumpar terenul pt a construi casa. Deci esate o diferente de conceptie, de viziune in
privinta cauzei. Daca exista o eroare asupra cauzei remota asupra motivului determinant care a
impulsionat o parte contractanta atunci voribm de o cauza falsa si in ipoteza unie cauze false sau
a lipsei cauza contractul respectiv este anulabil, senu exista un motiv, nu este o cauza. Revenind
la dr roman avem in vedere asadar cauza imediata. Eroarea care poarta asupra acestei cauze
imediate nu afecteaza valabilitatea contractului. Deci nu e o problema daca o parte este in
eroare. Deci eroarea asupra motivului cauzei imediate nu poate influenta valabilitatea actului
juridic cand s-a incheiat inter vivos. Faptul ca sunt in eroare cu privvire la un anumit motiv nu
infleunteaza valabilitatea actului juridi. Eroarea poates sa aiba loc cuprivire la fapte si atunci se
numeste ignorantia faăpti sau la dr in vigoarea ignorantia iuris. Eroarea asupra dr nu aitnge
valabilitatea actuului juridic pt ca fiecare este tinut sa cunoasca regimul juridic in care
traieste.Toata lumea tr sa cunoasca dr, legile, normele si nimeni nu se poate plange ca a fost in
eroare, ca nu a cunoscut o naumita norma juridica. Deci in dr roman ignorantia iuris nu afecteaza
valabilitatea actului juridic. In dr actual este admisa in mod exceptional si eroarea asupra unor
norme juridice cata vreme acestea nu sunt acccesibile si previzibile ( de ex norme cu pornuntat
caracter tehnic iar nu oricine poate cunoaste in mod detaliat aceste prevederi ar putea fi invocata
in modexceptional si eroarea asupra dreptului astfel actul juridic respectiv une mi-am manifestat
vointa cata vreme sunt imprevizible si inacesibile este admisa ca si cauza de nevalibilitatea a
actului juridic, al contractului respectiv pe care-l inchei in necunostiinta de cauza, Deci in
concluzie in dr civil actual eroarea de drpet este admisibila in mod cu ottul si cu totul excpetional
in sensul ca afecteaza valabilitatea acutlui juridic incheiat sub auspiciul unor norme inaccesibile.
In dr roman eoarea asupra dreptului nu se admite nici macar in mod exceptional.
Eroarea asupra faptelor impiedica vointa sa se coaguleze, sa se cristalizeze sa-si produca
ef juridic cand eroarea respectiva poarta asupra unor elemente esentiala, ale actului juridic. Nu
orice eroare indiferente esete de natura sa afecteze valabilitatea actului juridic deci eroarea
trebuie sa fie esentiala. M O RWPREZENTARE GREISTA ASUPRA UNOR IMPREJURARI
ESENTIALE. Deci eraorarea trebuie sa priveasca un element atat de determinant incat daca
partea din contractul respectiv ar fi cunoscut situatia de fapta nu ar fi incheiat contractul. Aceasta
eroare asupra unor leemente esentiale, determinate pt manifestarea vointei, pt acordul de vointa,
pt a genera un contract care ar eputere de lege intre parti trebuie sa fie scuzabila adica nu se
poate imputa o prea mare neglijenta a aceluia care incearca aceasta eroare de fapt intrucat uneori
cand imprejurarea respectiva, circumstanta hotaratoare de t, el esential care este avut in vedere la
incheierea contractului, atunci can putea fi cunoscuta usor sigur ca faptul ca sunt in eroare cu
privivre la o astfel de imprejurare care in conditii obisnuite ar fi fost cunoscuta de oricine atunci
sigur ca aceasta eroare numai este de natura sa afecteze substanta contractului, valabilitatea
contractului. Deci idee e sa nu i se poate imputa o neglijenta crasa a aceluia care iata se plange de
faptul ca a fos tin eroare, ca a avut o reprezentare gresita cu privire la o anumita imprejurare,
cirucmstanta det in a-i calauzi consimtamantul. Eroarea esentiala si scuzsabila exclude vointa
dei nu numai ca o altereeaza in dr roman exclude vointa atunci cand este calificata de erori in
negotio, erori in persona, erori in corpore. Eror in negotio exista atunci cand partile nu au fost de
acord asupra naturii contractului.Unul a dat bani ca donatie, altul a primit ca imprumiut. Cum nu
exista consimtamant nu s-a incheiat un contract. Totui proprietatea asupra banilor s-a stramatuat.
Problema este ca nu s-a incheiat un contract, nu exista consimtamant ( in dr actual eror in negotio
este privita ca o cauza de anulare, este vorba de o viciere a consimtamantului). In dr roman
atunci cand nu exista concordanta, cand sunt in eroare cu privire la natura contractului, nu exista
conosimtamant, nu exista vointa impiedica asadar desavarsirea consimtamantului. Eor in
persoanam exista atunci cand o parte s-a inselat asupra identitatii celeilalte parti ocntractante mai
ales cand creditorul care da bani cu imprumut s-a inselat asupra persoanei debitorului crezand
ca=i da lui x care este solvabil, a dat lui z care este insolvabil. In acest caz eroarea esete esentiala
si exclude declaratia de vointa. Iata ca de data asta vorbim de o eraore care poarta asupra calitatii
unei perosnane. In dr actual atunci cand vorbim de eroare care poarta asupra sovabilitatii unei
persoane acesta nu este esentiala, nu este de natura sa afecteze structura vointei, sa afecteze
formarea valabila unui ontract. Deci aceste element e nu sunt circumscrise unei erori esentiale.
Exista situatia in care eroarea asupra unei persoane atunci cand decî calitatile pers repsective
depinde procurarea prestatiei adica nu poate sa procure prestaita resp decat o anumita persoana
inzestrata cu insusirilee resective asadar situatia respectiva cand vorbim de contracte intuitu
persona atunic cand sunt in eroare cu privire la pers respectiva atunci sigur ca eroarea asupra
persoanei afecteaza vointa in cunostiinta cauza, valabilitatea actului juriidc si sugr ca partea
aflata in eroare are posibilitatea sa solicite anularea contractului, in dr roman in asrfel de
si=ituatii vorbim de o cauza de nulitate , de nevalbilitate a actului juridic. In dr roman chiar si
asupra solvabilitatii si insolvabilitatii ceea ce nu se mai retine astazi ca fiind o eroare esentiala
era un motiv de nevalabilitatea a actului juridic civil. Eror in corpore are loc cand partile s-au
inselat asupra identitatii lucrului care formeaza obiectul contractului. De excemplu vanzatorul a
crezut ca vine o anumita casa iar cumparatorul era convins el ca cumpara altac casa. Contracutl
este nul prin lipsa de consimtamant. Contractul este nul, anulabil din perspectiva erorii asupra
calitatii lucrului. In dr roman eroarea asupra calitatiil ucrului nu a afectat valabilitatea
contracutlui cand spre exemplu s-a contractat asupra unei materii ce crededa una dintre parti ca
este din aur dar in realitate era din arama. Deci erau in eroare cu privire la substanta
lucrului.Chiar cand s-a vandut otet dr vin unii jurisconsulti au spus ca obligatia era valabila.
Deocandata nu vorbim in dr vechi de eror in substantia.determinanta pentru valabilitatea
contractului. Mai atarziu s-a admis ca in contractul de vanzare este totusi nul in cazul erorii
asupra substantei respective. Decip ana la urma si in dr roman cand apare contracutl de vanzare
totuis eroarea asupra substantei este retinuta ca o cazua de nulitate a acontractului. Contracutl nu
este valabli.
In ce priveste eroarea asuipra cantitatii s-a admis ca un contract este valabil numai in masura in
care eroarea nu ingreuneaza situatia debitorului. Spre ex cand la incheierea contracutlui de
locatiune proprietarul a inchiriat cu o suma mai mica decat credea chiriasul contracult este
valabil pt chiria fixata de proprietar. Cata vreme chiriasul era calauzit de faptul ca va trebui sa
plateasca o anumitachirie mai mare in realitate locatorul inchiriaza cu o suma mai mica eroarea
asupra valorii acestei prestatii intrucat nu ingreuneaza sarcina debitorului nu este o cauza de
nevalabilitate a contractului . Sigur ca atunci cand eroarea auspra cantitatii lezeaza in realitate pe
debitor si eroarea asupra cantitatii eeste o cauza de nulitate a contractului respectiv.
Pe cand eroarea impiedica incheierea contractului ( nu exista vointa, nu se incheie contractul
valabil), dolul si violenta viciaza consimtamantul ( consimtamantul exista numai ca acesta este
viciat cu asa efect ca partea pagubita poate anula contractul care pana in momentul anularii are
totusi o existenta juridica_. Deci in cazul dfolului si violentei contractul este in principiu valabil,
vointa desigur a fost viciata dar exista vointa numai ca aceasta a fost alterata iata ca in aceste
cazuri de dol si violenta partea care a fost suprinsa prin dol fata de care s-au realizat manoperele
frauduloase, partea carea a fost indusa in eroare premeditat are posibilitatea sa ceara anularea
contractului care altfel deocamdata pana la aceasta solicitare contracutle ste valabil incheiat pt ca
exista o vointa chiar daca este viciata ramanand partii afectate de aceste vicii sa poata ceara
ulterior anularea contractului. In cazul erorii obstacol ( asupra unor elemente esentiale) se ajunge
la lipsa consimtamantului. Dolul sau isnelaciunea consta in determinarea partii contractante la o
declaratie de vointa gresita prin mijloace frauduloase ex am facut pe cumoaratir sa creada ca
terenul ce-l vand este petrolifer si am obtinut un pret pe care cumparatorul nu l-ar fi dat daca nu
ar fi fost indus ineroare. In cazulacesta din consimtamantul obtinut se naste un contract care daca
s-a execut poate fi anulat prin actio doli cand partea pagubita o intentiaza cu suces. Daca acest
contract nu s-a executat cel afectat de dol are exceptio doli spre a refuza prestatia ce i se cere in
virtutea contractului incheiat. Deci cumparatorul de exemplu cand vanzatorul i ipretinde plata
pretului cumparatorul dezvaluindu-se eroarea in care se alfa poate refuza plata pretului pt ca el a
fost indus in eroare prin manopere frauduloase si iata ca poate cu succes refuza pe cale exceptiei.
Aceasta exceptie trebuia sa fie cuprinsa in formula creata de pretor pt ca judecatorul sa o ia in
considerare. Deci exceptia prin care paratul se poate apara trebuie sa fie fixata de magistrat pana
sa ajunga in fata judecatorului. Daca magistratul nu a prevazut-o in formula judecatorul fiind
sclavul formulei intrucat exceptia aceast mijloc juridic psu la indemana nicic judecatoruo nu are
ce face, nu poiate sa ia in considerare un eventual refuz al paratului de a face plata respectiva pt
ca excpetia pe care s-ar baza paratul nu a fost prevazuta in formula. Insa mai tarziu cand apar
contractele bona fide ( bazate pe buna credinta) cand judegatorul are o posibilitate de a aprecia el
din considerente de buna credinta si echitate situatia de fapt in care s-a incheiat contratulc iata ca
judecatorul poate el sa ia in considerare din proprie initiativa aceasta excpetie pt ca asa era
echitabil. Deci contractele bona fide se spunee ca iudicis exceptio doli inest deci iudicis in fata
judecatorului exceptia de dol se subintelege deci nu mai trebuie fixata de magistrat in etapa in
iure pt ca judecaoturl sa tina cont de acest mijloc procedural atunci cand ar fi invocat de parat. In
contractele de buna credinta la iudicia bona fide judecatorulu avand o libertate de aaprecia din
prisma bunei credinta si echitatii circumstantele, situatia de fapt dedusa judecatii are posibilitatea
sa retina o astfel de exceptio doli invocata de parat si in acest fel contractul este anulabibl la
cererea partii al carui interes a fost afectat de acest dol de manopera, de viclenia, defaptul ca a
fost inselat de celalalt.
 Violenta sau metus vis consta in determinarea partii contractante la o declaratie de vointa
facuta sub presiunea unei amenintari. Intrucat romanii priveau declaratia, manifestaraea vointei
exprimata ca izvorand dintr-o vointa porprie in ipoteza in care ea a fst smulsa prin violenta, acea
manifestare de vointa sigur ca numai este vorba de o vointa proprie sub spectrul amenintarii
savarsite de catre celalalt in acest caz vointa fiind viciata, obtinuta sub forta constrangerii, vointa
respectiva nu este o vointa libera nu este apta asadar sa genereze incheierea unui contract valabil
si in acest caz iata cel care a fost supus acestei violente atunci cand i se pretinde procurarea
prestatiei debitorul asupra caruia s-a savarsit violenta poate sa opuna exceptio metus, exceptia
acestei violente-viciu de consimtamant.
Capacitatea partilor
Este o alta condite de fond partile asadar trebuie sa fie si capabile atunci cand isi
manifesta vointa, trebuia sa aiba discernamant, trebuie sa aiba puterea de repreznetare limpede
aupra consecintelor ce deriva din vointa lor, incheierea unui contract.
Posibilitatea unei persoane de a figura in numele sau la un act juridice se apreciaza la
romani stabilindu-se conditia jjuridica a contractului ( eregrin, sui iuris, alieni iuris etc). Daca
este sui iuris isi administreaza singur averea sau daca din cauza varstei, sexului sta sub tutela sau
curatela.
Peregrinul poate participa la obligatie contractuala numai in masura in care dreptul
gintilor a fost contopit cu dr roman. Asadar peregrinul era exclus de la acele forme de incheiere a
obligatiei rezervate exclusiv cetatenilor romani precum nexum si stipulatio. Totusi peregrinii au
dobandit ius commerci intr-un final can dau disparut vechile forme rezervate cetatenilor romani
au cazut si restrictiile pt peregrini cand se trece la contracfte neformale la contracte bona fides
atunci si peregrinii pot sa participe la incheierea acestor contracte, sunt capabili. Fiul de familie
putea deveni creditor dar dobandea pt tata. Tatal sau era titularul patrimoniului. Numai daca fiul
de familie avea un peculiu castrense sau quasicastrensa sau bonum aqueticium ( dobandise
bunuri pe linie materna) aceste bunuri intrau oarecum sub puterea lui pater famlias numai ca ele
totusi se cuvin prin urmare, se incropeste o masa patrimoniala a fiului de familia care are dreptul
de a dispune de aceste bunuri, in aceasta situatie si fiul de familie poate sa dispuna, sa incheie
contracte u privire la aceste bunuri altfel fiul de familie orice contract incheia era un instrument
de achizitie pt pater familias, efectele contractului se rasfrangeau asupra lui pater familias, fiul de
familie il face pe pater familias creditor pt ca se admite sa-i faca o situatie mai buna lui pater
familias numai mai tarziu in mod exceptional fiul de familie il poate si obliga pe pater familias.
Persoanele de fapt incapabile )( nu au capacitate de exercitiu) nu pot contracta sub niciun
mod. Acestea sunt infantes si alienatii, nu pot exercita drepturile si obligatiile din contracte.
Totusi sunt persoanele intre -14 ani ( capacitate de fapt restransa) sau femeia aflata sub tutela
poate exercita drepturi si sa-si asume obligatii numai pot deveni creditori sau debitori cu
auctoritactis tutoris sau consensur curatoris adica se intregeste caoacitatea lor restransa cu
aucturitactis interpositio ( completarea capacitatii de catre tutore sau curator) iata pot incheia
astfel de contracte, pot sa devina creditori, pot sa devina debitori. Aceeasi restrictie au suferit-o si
femeile pana in sec IV cand emancipandu-se de tutela au putut sa se oblige singure.Deci iatas
ifemeile dupa sec IV pot sa se oblige singure, numai suporta acea tutela dativa considerandu-se
asadar ca au capacitate de plina ddeexercitiu. Totusi printr-un senatusconsult veleianum li s-a
interzis dr de a se obliga pt altii ( intercessio) orecum si astazi minorii cu capacitate restranse de
exewrcitiu nu pot garanta obligatiile altora nicic macar cu autorizatia instantei de tutela. Sunt
anumite acte interzise persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa, iata la romani femeilor.
Obiectul actului juridic si cauza actului juridic civil
Obiectul actului juridic civil reprezinta operatiunea de vanzare , de inchiriere, de
amanetare
Deci facem diferenta dintre obiecutl contracvtului ( operatiunea in siune, actiunea
inactiunea) si obiectul obligatiei ( consta in prestatia de a da a face sau a nu face pe care se obliga
sa o procure debitorul. In concluzie cand vorbim de obiectul contractului finalmente
esentialmente avem in vedere inclusiv obiectul obligatiei ( prestatia respectiva). Romani spuneau
obligati dandi, faciendi, non faciendi. Obiectul trebuie sa fie licit, moral si posibil. Obiectul
trebuie sa fie stipulat exclusiv in favoarea sau in sarcina partilor contractante. Deci prestatiile
respective care pana la urma materializeaza obiectul contractului trebuie sa fie stipulate fie in
favoarea, fie in sarcina celor care si-au manifestat vointa, celor care au dat nastere actului prin
propria vointa. Deci obiectul care consta esentialmente in prestatia de a da, a face si an u face
care revine debitorului trebuie sa fie licit, moral si sa fi eposibil si sa se fi stipulat in favoarea
creditorului, debitorului-parti care si-au manifestat concret vointa cu ocazia nasterii raporturilor
juridice obligationale.
Prin urmare un obiect este ilicit atunci cand cineva se obliga de a se abtine de la o crima
in schimbul unei sume de bani ( exemplu). Iata ca in acest caz vorbim de un obiect ilicit care se
soldeaza cu nulitatea actului juridic civil. In legatura cu respectarea bunelor moravuri obiectul
trebuie sa fie asadar si moral, sa satisfaca exigentele bunelor moravuri. Nu pot sa ma oblig sa
platesc anumite sume de bani pt a intretine un adulter. O astfel de obligatie asadar aduce atingere
bunelor moravuri, obiectul este imoral si astfel se soldeaza cu nulitatea actului juridic civil.
Deci un contract este valabil in conditiile in care obiectul este licit, determinat si
determinabil ( astazi) si de asemenea sa fie posibil.
Legat de posibilitatea obiectului, uneori partile se pot angaja sa procurre oprestatie care
este absolut imposibile d,p.d.v. obiectiv si sigur ca intr-o astfel de situatie cand vorbim de un
obiect a carui imposibilitate este obiectiva absolut contractul respectiv esete nul. De exemplu ma
oblig sa procur un centaur ( obiectul este absolut imposiblil) sau vorbim de un obiect extra
commerciuunm ( face parte din domeniul public). Observam ca in aceste situatii obiecutl
contractului ( preestatia) este imposibil obiectiv, nu poate nimeni sa procure acea prestatie, si
sigur ca acel contract fiind lipsit de obiect este un contract nul. In legatura cu imposibilitatea
obiectului trebuie sa facem distinctia intre imposibilitatea obiectiva si caracterul subiectiv.
Uneori obiectul este imposibil subiectiv adica nu poate de exemplu sa procure debitorul in cazul
respectiv. In aceasta situatie cand voribm de o imposibilitate subiectiva numai debitorul personal
nu poate indeplini aceasta prestatie. Atunci cand debitorul se obliga sa procure creditorului un
cal strain adica nu este in porprietatea sa, vorbim inca de l aincheierea contractului de
imposibilitate subiectiva de a procura prestatia respectiva, bunul material, animalul respectiv
nefiind in patrimoniul sau nefiind astfel in masura sa satisfacaa pretentia creditorului. In situatia
in care obiectul este imposibil subiectiv, debitorul va raspune fata de creditorul sau al carei
creanta nu poate fi satisfacuta . Debitorul asadar va fi tinut sa repare prejudiciul incercat de
creditor, creditorul care si-a pus pseranta in valabilitatea contractului, numai ca debitorul nu este
in masura sa procure prestatia pt ca inca de l ainceput vorbim de o imăpoposibilitate subiectiva
care antreneaza consecinte in persoana debitorului. Debiotul va fi tinut sa repare prejudiciul, de
exemplu creditorul , cel care –s aincrezu tin vointa debitoruli a facut anumite cheltuieli ( a
construit un grajd pt a primi animalul), sigur ca acele cheltuieli avansate de crediotru se constiute
intr-o paguba pec rae debitorul nostru trebuie sa o repare pt ca contractul este valabil pe care
debitorul nu este in masura sa o procure.
In dr nostru modern exista posibvilitatea sa inchei un contract avand ca obiect de vanzare
bunul altuia. Deci vanzatorul se obliga sa vanda un bun care nu face parte din patrimoniul sau
dar prin obligatia pe care is-o asuma in contractul respectiv nu putem trage concluzia ca este
vorba deun obiect al obligatiei imposibil pt ca de bitorul obligandu-se sa transmita proprietatea
celui bun care nu este in ca in patrimoniul sau el practic face demersuri , si astfel poate sa
procure bunul de la proprietar indeplinindu-is astfel obligatia. Deci nu vorbim de o
imposobilitate subiectiva. Calul repsctiv il voi cumpara eu intre timp si astfel voi onora obligatia
din contractul pe care l-am incheiat. Daca vanzatorul unui bun al altuia nu-si indeplineste
obligatia care nu trebuie privaita ca avand un obiect imposibil. Daca nu-si indeplineste aceasta
obligatie cumparatorul are dreptul sa desfiinteze contractul, sa invoce rezolutiunea ( desfiintarea
cu daune interese). Oarecum regimul este putin asemanator pt ca si in dr roman patunci cand
imposiblitatea este subiectiva ( prestatia nu poate fi procurate de un anumit debitor) nu afecteaza
contractul, contractul este valabil incheiat si in dr roman doar caimposiblitatea subiectiva
antreneaza raspunderea debitorului care s-a obligat sa vanda un cal strain si sigur ca va trebui sa
repare prejudiciile pe care le suporta creditorul prnin fpatul ca eu nu i-am procurat prestatia
despre a carei imăosibilitate spunem ca este subiectiva eu nu poate fi onorata de acel debitor. In
legatura cu imposibilitatea obiectului cand prestatia era obiectiv imposibila adica de ecemplu m-
am obligat sa vand un sclav care era mort la momentul incheierii contractului. Cum astazi ma
oblig sa vand un bun care la momentul incheierii contractului era distrus. Cannd vorbim de o
imposibilitate obiectiva nimeni nu poate sa procure acel bun. Atunci contractul nu se
perfecteaza. Vorbim de o imposibilittate obiectiva. Cand vorbim de o imposibilitate obiectiva
contractul nu porduce efectul, contractul juridic respectiv nu satisface exigentele unui obiect
posibil. Ce se intampla cand bunul resprectiv individual determinat este distrus in momentul
incheierii contractului. In aceasta situatie contractul nu se incheie. CE se intmapla insa cand
creditorul si-a pus speranta, el nu stia ca sclavul resapectiv este mort. In cazul acesta romanii au
gasit urmatoare ainterperetare in sensul ca cel care se obliga sa vanda un bun, un sclav care era
dej amort va suporta consecintele acestei imposibilitati obiective, dar imposibilitate de care au
avut cunostiinta. Deci a creat o speranta legitima cocontractantului sau cumparator, el fie
cunostea, fie ar fi trebuit sa cunoasca printr-o diligenta minima ca acel bun nu exista si atunci
aceasta cupa a sa, aceasata neglijenta din perspectiva cunoasterii imposibilitatii obiective se
numeste culpa incontrahendo ( lipsa de diligenta retinuta cu ocazia incheierii contractului). CU
alte cuvinte vanzatorul este vinovat pt ca la incheierea contractului din cauza porprii neglijentei
nu a cunoscut situatia de fapt. I se imputa culpa incontrahendo. In privinta acestui aspect cand
vorbim de o imposibilitate obiectiva trebuie sa facem o disitnctie intre contractele stricti iuris si
contractel ebona fidei. In contractele de drept strict imposibilitatea obiectiva constatata cu privire
la obiectul contractului in principiu atunci cand atrena o pagiuba in patrimoniul creditorului pt ca
s-a increzut in valabilitatea contractului ccreditorul nu putea sa cere sa fie despagubit printr-o
actiune contractuala pt ca nu s-a incheiat contractul respectiv. Creditorul in contractele stricti
iuris daca li s-au promis un sclav mort neavand o actiune in despagubire putea intenda un actio
doli daca a fost inselat prin manopere frauduloase. Deci in contractele stricti iuris care nu erau
valabil incheiate pt ca exista o imăosibilitate obiectiva nu exisata asadar o actiune contractuala pt
ca nu s-a incheiat un contract. Atunci creditorul nostru inafara contractului poate sa o introduca o
actiune in despagubire intemeaita pe dol. Dar in acelasi timp tot la aceleasi contrate structi iuris
cand partile isi asuma obligatii fara o cauza juridica strict formale. Daca insa creditorul este
prevazator putea sa se asigure printr-un contract verbal ca debitorul ii va plati o anumita suma in
cazul in care ss-ar face vinovat de o inselatorie. Deci iata ca pana la urma debitorul este tras la
raspundere desi nu este o actiune fundamentate pe contract care defapt este inexistent ci o
rapsundere intemeiata pe poormisiunea ca va plati o suma de bani in conditiile in care obiectul
est eimposbiil. Creditorul prevazutor incheie o astfel de stipulatiune ca in cazul in care sclabuvl
este mort debitorul sa-i plateasca o anumita suma de babni pt ca s-a angajat pur si simplu o suma
de bani la un anumit termen neanalizaanfd care este cauza, aceasta fiind o cauza abstracta, Daca
nu a fost prevazator sa-i impuna vanzatorului sa stipuleze aceasta suma de bani creditorul nu
putea cere despagubiri pt ca nu exista contract si atunci nu exista nicio actiune contractuala. In
aceasta situatie remediul este fie o actiune extra contractuala pe inselatorie
L CONTRACTELE BONA FIDEI UNDE PRMEAZA BUNA CREDINTA SI
ECHITATEA NEFIIND INCORSETATE IN NISTE FORME solemne care nu au legatura cu
vreun scop anume . Neindeplinirea obligatiei la contractele bona fidei nu produce consecinta
invariabila a antrenarii raspunderii debitorului. Debitorul nu este in culpa, debitorul nu este
vinovat, nu preda bunul pe motivul ca coccontractantul sau nu asi-a execut propria obligatie si
atunci am o exceptio adindipletico ( exceptia de neexecutare) La fel csi cumparatorul poate
refuza plata pretul pt ca nu i s-a predat bunul. Judecatorul poate sa evaluzeze, sa cerceteze cu o
larghete mult mai mare de aevalua situatia. La contractele stricti iuris este tinut de formula
magistratului. La contractele bona fides intrucat nici acesta nu s-ar fi incheiat pt ca obiectul era
absolut imposibil initial nefiind in zona contractuala pretorul acorda cumparatorului o actio in
factum ( actiune in fapt) adica vorbim dde un fapt juridic nu de un act juridic. Cumpraratorul a
suferit un prejudiciu, a platit un pret pe bunul repsectiv, bun care nu exista din fasa. In aceasta
situatie la inceput ii acorda aceasta acitune in factum. Ulterior ii acorda cumparatorului o actio
aempti , o actiune contractuala a cumparatorului. Desi vorbim de o imposibilitate obiectiva totusi
avand in vefere ca i se poate reprosa vanzatorului o culpa dhiar si in ipoteza ca ar fi trebuit sa stie
ca vinde un bun inexistent antreneaza raspunderea bazata pe culpa incontrahendo pe o culpa
manifestata cu ocazia incheierii unui contract, un contract care nu s-a incheiat din culpa
neglijentei instrainatorului.
Prestatia asadar treubie sa fie stipulata numai in favoarea creditorului si numai in sarcina
debitorului care au participat la incheierea contractului. Prestaita trebuie procurata celui care si-a
manifestat vointa devenind creditoru, prestatia este asumata de cel care si-a manifestat vointa de
a procura acea prestatie. Nu pot sa m aoblig sa procur o prestatie creditorului antamand aceasta
prestatie in numele altuia, deci nu pot prin vointa mea decat sa ma oblig pe mine sa procur
prestatia aceea, nu pot sa promit prestatia cum cara ar fi procurata de un tert, nu potsa stipulez o
prestatie in favoarea altei persoane decat partenerul meu cel cu care mi-am manifestat vointa
concordanta. Deci prestatia se stipuleazz ain favaorea creditorului care in mod nemijlocit si-a
manifestat vointa sa obtina acea prestatie si de asemenea prestatia nu poate fi promisa in numele
altuia adica sa-l oblig pe altul. Nu pot saa ma angajez fata de creditorul meu si sa angajez pe altl
sa procure prestatia respectiva. Si aici vorbim de stipulatia pt alul si rpmisiunea pt fapta altuia.
La romani nu se admite stipulatia pt altul. Un contract da nastere la dr si ibligatrii intre partile
care si-aua manifestat vointa cu ocazia incheierii contractului ( principiul relativitatii). Astazi se
admite exceptia de la principiul realativitatii efectelor contractelor in sensul ca desi noi il
incheiem contractul produce niste efecte, drepturi in favoarea unui al treilea, unui tert. Noi ne
manifestatm vointa si efectele se repercurteaza in patrimoniul altuia. Am stipulat un drept in
favoarea unui ter. Astazi este posibila aceasta eceptie. In dr roman nu se admite. Astraazi se
admite de exemplu ca intr-un contract de asigurare de viata sa stipulez indemnizatia de asigurare
in favoarea unui tert care nu e parte la contract. Societatea d asigurare promite ca in schimbul
primelor de asigurare platite atunci cand se produce cazul asigurat sa plateasca o indemnizatie
unei persoane care este strsaina in raport cu contractul incheiat.Sau la odnarea de sange, eu
inchei un contract cu centrul de transfuzie, eu donez sange iar beneficiar va fi un al treilea. In dr
roman exista o exceptie mai exact donatia sub modo este exceptie de la principiiul relativitatii,
exceptie de la regula ca se poate stipula intr-un contract un dr in favoarea unui tert care nu este
parte la contract. Donatia sub modo donatarul este obligat sa faca unui tert o prestatiune din
donatia primita sau chiar sa o restituie acelui tert dupa un anumit timp. Deci eu iti donez tie o
liberalitate dar iata la o anmita data tu va trebui sa restitui, sa transmiti mai departe bunul
respectiv unei terte persoane care nu a fost parte la contractul de donatie. Tertul aici avand un dr
nascut dintr-un contract la care el chiar nu a fost parte dar are un dr de creanta, iata are un dr de
la un contract la care nu a fsot parte. IN mod exceptional tertul poate sa induca o actiune
impotriva donatarului prin care pretinde sa ii restituie acel bun donat pt ca in contractul de
donatie asa s-a prevazut. Iata imbraca haina de creditor un tert.
Cand constituitorul unei dote stipuleze restituirea tdotei catre o terte persoane atunci cand
intervine divortul. Dota respectiva constituita pt a sustin e cheltuielile casatoriei cel care o
constituie (dotis dictio), parintii femeii constituie o dota pentru femeia respectiva si se prevede
acolo ca daca sunt intrunite conditiile de restituie a dotei intrucat intervine divorutl aceasta sa fie
restituite unei alte persoane. Sau deponentul stipuleaza ca lucrul depus sai se restituie unui ert,
Iata s-ar naste unor drepturi in favoarea unor terte perosnae care nu au fost parti la contract dar
iata ar beneficia de anumite drepturi. In orice caz in dre roman ca exceptie vertitabila donatia sub
modo unde se consfinteste aceasta stipulatie pt altul.
De la Iustininan inainte s-au admis stipulatiunii in favoarea si promisiuni in sarcina
mostenitorilor prin constitutia din anul 531. Deci iata Iusitnian in mod exceptional se admite ca
exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului. O exceptie de la regula potrivit caruia
prestatia trebuie stipulate ori asumata numai in favoarea ori de catre partea contractanta atunci
cand se admite stipulatiune in favoarea unui mostenitor. Deci mostenitorul meu este creditor
creat de catre stipulant decic atre asadar cel care stipuleaza dreptul de a primi pretul. Legat de
promisiunea in sarcina altuia ( pro alio) care promisiune nu obliga nici pe promitent nici pe tertul
strain de incheierea contractului. EU promit prin incheierea contractului o prstatie pe care ar
executao un tert. Cu alte cuvinte promit fapta tertului. E promit ca tertul iti va procura prestatia
respectiva. Deci tertul daca nu =si-a asumat obligatia eu nu pot sa manifest vointa si sa-l oblig pe
un tert, sa promit faptul ca un tert iti va procira prestatia respectiva. Numai ca aici trebuie sa fim
atenti intrucat este valabila promisiunea faptei altuia in urmatorul sens. Eu ma oblig sa depun
diligentele, sa conving un tert ca acel tert sa incheie contractul cu tine si sa-ti procure prestaita
respectiva. Deci eu ma oblig sal conving pe tert sa incheie el cu finalitatea procurarii prestatiei
respective. Atunci cand ma oblig sa-l conving pe tert ( deci practic nu-l onlig pe tert, nu promit
prestatia altuia) ci eu promit si ma angajez sa depun diligentele, sa intreprind eforturi pe langa
tert astfel incat acesta prin propria sa vointa sa-si asuma fata de tine obligatia de a-ti procura acea
prestatie. In aceasta situatie se incheie un contract valabil numai ca aici nu vorbim de o exceptie
de la relativiaea contractului ci eu m-am obligat sa-l conving pe tert sa incheie contractul. Daca
nu reusesc sa-l conving pe tert inseamna ca eu mmi-am incalcat o obligatie personala. In ce
consta prestatia pe care am promiso? De a-l determina ep tert. Acesta este obiectul prestatiei. SI
daca nu il determin pe tert eu raspund pt ca nu mi-am indeplinit propria obligatie.
Nu exista sasadar cu exceptia donatia sub modo posibilitatea sa-l oblig pe altul , nu exista
asadra aceasta posibilitate ( nici la romani nici astazi, este o ecceptie aparenta de l aprincipoiul
relativitatii.
Atunci cand totusi se incheie un astfel de contract in folosul unei terte persoane seste
evident ca nu produce efect, nu se admite sa stipulez un drept in favoarea altuia ( cu exceptia
donatia sub modo). Dar cel care incheie contractul cu mine si promite ca va satisface uo creeanta
a unui tert, promitentul care pormite ca procura o prestatie in favoarea si insatisfacerea unui terrt,
daca in acelasi timp se incheie o conventie potrivit careia promitentul se angajeaza ca daca nu
procura prestatia respectiva unui tert imi va plati mie o suma de bani, prin acest contract distinct
ad stipularum, prin acest contract iata ca promitentul sub imperiul acestei obligatii asumate fata
demine ca daca nu porcura prestatia imi va plati mie o suma de bani sub imperil acestei obligatii
asumate el poate totusi sa satisfaca pentru ca altfel daca nu procura prestatia tertului stipulat va
trebui sa0mi plateasca mie o suma de bani. Ca sa evite aceasta consecinta el va procura prestatia
chiar in temeiul une i realtii contractuale care nu prodce un astfel de eefect. Iata cum printr-un
mod ocolit se transpune in realitate posibilitatea de a procura o prestati ein favoarea altuia desi
contractul nu ar produce un astfel de efect juridic. La fel si al promisiunea faptei altuia. Daca eu
nu resusecs sa-l conving p ca tertul sa-ti procure prestatie tie tertul meu, eu ma oblig sa prestez
eu si in aceset fel iata tocmai pentru a da satisfactie finalmente unui creditor si in cazul acesta
promitentul nostru cel care promite fapta altuia daca acela altul nu procura acea prestatia. Eu nu
pot sa-l trag la raspundere pe tert canu executa prestatia pe care tu mi-ai promiso. Decat in
situatia in care nu este vorba de a-l bobliga pe altul ci eu ma oblig personal sa depun diligentele
si daca nu-l determin atunci sunt bun de plata fata de tine. Bbg