1 Curs 11 Drept roman

Curs 10
Drept roman
10 mai 2011 Contractele reale

1.Mutuum
2.Fiducia
Contractele reale 3.Gajul
4.Depozitul
5.Comodatul
Au aparut la sfarsitul epocii vechi si inceputul epocii clasice,cu exceptia
gajului care a fost sanctionat abia in secolul al II-lea d.Hr.
Ele se formeaza printr-o conventie insotita de remiterea materiala a lucrului
care nu este un efect, ci o conditie de formare valabila a contractului.
1.Mutuum este operatiunea juridica a imprumutului de compensatiune si care
reprezinta contractual real ce se naste prin transmiterea lucrului catre debitor
insotita de conventia prin care debitorul se obliga sa restituie creditorului lucrul
de acelasi fel, in aceeasi cantitate si de aceeasi calitate ,intocmai ca lucrul pe care
l-a primit in vederea consumatiunii.
Denumirea de mutuum este desemnat prin termenul mutui datio(care este
mai adecvat) sau prin termenul de mutuum(fara un sens originar precis ) . Acest
termen a fost pus in legatura cu expresia ex meo tuum fit(de la mine devine al
tau).
Obiectul contractului de imprumut de compensatiune il reprezinta bunurile
consumptibile. Lucrurile imprumutate erau destinate consumului,deci creditorul
le transmitea debitorului cu titlu de proprietate. In conceptia romana lucrurile
consumptibile erau mai putin valoroase si intrau in categoria res nec mancipi ,
2 Curs 11 Drept roman

deci transmiterea lor se facea prin intermediul traditiunii. Cel care transmitea
bunul trebuia sa fie neaparat proprietar, pentru ca nici posesorul,nici detentorul
nu se bucura de dreptul de dispozitie.
Caracterele lui mutuum sunt urmatoarele:
este un contract unilateral (exista un singur creditor si un sigur debitor);
este un contract de drept strict(de riguroasa interpretare), prin exceptie
fata de celelate contracte reale care se interpreteaza cu buna-credinta;
este un act de drept al gintilor traditiunea ,ca mijloc de transmitere a
proprietatii, fiind accesibila si peregrinilor;
este un act cu caracter gratuit ceea ce insemna ca debitorul nu trebuia sa
restituie decat ce si cat a primit, deci nu mai mult!
Este contract real si nesolemn (fiind o specie aparte a acestor contracte).
Efectele lui mutuum
Mutuum da nastere unei obligatii de drept strict si unilateral. In virtutea aceste
obligatii, debitorul trebuie sa restituie la scadenta lucruri de aceeasi calitate si in
aceeasi cantitate cu cele pe care le-a primit(o suma de bani sau alte lucruri care se
consuma prin intrebuintare)
In epoca veche, obligatia debitorului a fost sanctionata prin legis actio per
condictionem, inlocuita ulterior(sf. republicii) prin actio certae creditae pecuniae,
atunci cand obiectul obligatiei era o suma de bani, sau prin actio certae rei, atunci
cand obiectul era alia certa res.
Senatusconsultul macedonian a restrans capacitatea fiului de familie de a se
obliga prin mutuum (dat in vremea imparatului Claudiu). Daca fiul de familie se
imprumuta fara a avea acceptul lui pater familias, creditorul se vedea in situatia
de a nu-si putea valorifica creanta mai devreme de moartea lui pater familias
moment in care fiul devenea solvabil si putea fi urmarit. Pater familias nu putea fi
urmarit decat daca ratificase imprumutul contractat de fiu. Perspectiva interesului
lui pater familias nu era acoperitoarea intereselor creditorului, deoarece era
posibil ca fiul de families a moara inaintea acestuia sau pater familias sa piarda
averea,iar fiul de families a nu aiba ce mosteni.
3 Curs 11 Drept roman

Creditorii au refuzat sa-i mai imprumute pe fiii de familie ,mai ales pe cei incarcati
de datorii, care faceau imprumuturi noi pentru a le acoperi pe cele mai vechi.
Macedon si-a ucis tatal pentru a-l mosteni mai repede si pentru a-si achita
datoriile, fapta ce a impresionat clasa politica a Romei;de aceea, Senatul Romei a
dat un senatusconsult ce a purtat numele fiului criminal senatusconsultul
Macedonian prin care s-a hotarat ca fiul de familie care nu poate fi urmarit in
timpul vietii lui pater familias sa nu poata fi urmarit nici dupa moartea acestuia.
Aceasta hotarare a avut ca efect faptul ca nimeni nu a mai imprumutat fiii de
familie.
2.Fiducia este contractual real care se naste prin transmiterea lucrului in forma
mancipatiunii sau a lui in iure cessio, insotita de o conventie prin care
dobanditorul promite sa retransmita proprietatea asupra lucrului celui de la care
l-a primit.
Este o conventie grefata pe mancipatiune sau pe in iure cessio.
Contractul de fiducie a indeplinit mai multe functii juridice:
in scopul constituirii de garantii reale, creditorul promitand sa retransmita
debitorului proprietatea asupra lucrului cu care s-a garantat creanta, daca
debitorul isi va fi platit datoria la scadenta aceasta prima aplicatiune a
fost numita de Gaius fiducia cum creditore; ulterior aceasta functie a fost
preluata de gaj;
realizarea imprumutului de folosinta consta in transmiterea unui lucru
de catrea creditor debitorului sau, transmitere insotita de o intelegere prin
care debitorul promitea sa restituie lucrul dup ace il va fi folosit pana la un
anumit termen (functie preluata de contractual de comodat);
pastrarea unui lucru debitorul promitea sa retransmita lucrul oricand, la
cererea creditorului( functie preluata de contractual de depozit);

ultimele doua functii purtau numele de fiducia cum amico;

In definitia contractului de fiducie nu putem folosi termenii de creditor sa
debitor deoarece transmitatorul lucrului este fie debitor al unei sume de
4 Curs 11 Drept roman

bani si totodata creditor conditional al lucrului (cazul fiducia cum
creditore), fie este creditor al lucrului transmis (fiducia cum amico).

Fiducia are mai unele inconveniente ce il greveaza pe transmitatorul
lucrului:
Dupa transmiterea lucrului cu titlu de proprietate, transmitatorul
lucrului se afla in situatia unui simplu creditor chirografar, care are la
mana o actio fiduciae,adica o actiune personala ce nu ii confera nici
dreptul de urmarire si nici dreptul de preferinta asupra lucrului; deci
transmitatorul lucrului risca sa nu isi poata redobandi lucrul si nici
echivalentul valorii acestuia daca creditorul este insolvabil, riscand
concursul celorlalti creditori ai creditorului.
fiducia presupune utilizarea unor acte solemne ca mancipatio si in
iure cessio,intr-o epoca in care ritmul afacerilor era in continua
crestere,iar partile erau interesate sa recurga la acte libere de forme;
fiducia era inaccesibila peregrinilor deoarece reclama acte de drept
civil;de aceea functiile fiduciei au fost preluate de gaj, comodat si
deposit, acte grefate pe traditiune(simple si eficiente).

3.Gajul=pignus, (pignus, in sens general, insemna si ipoteca; ulterior ipoteca
a fost denumit cu termenul din greaca ipotiki).
Gajul se formeaza prin transmiterea posesiunii unui lucru de catre debitor
creditorului sau, in forma traditiunii, transmitere insotita de o conventie
prin care creditorul promitea sa retransmita proprietatea lucrului , dup ace
debitorul isi va fi platit datoria.
Sanctiunea gajului
Contractul de gaj a fost sanctionat abia in sec al II-lea d.Hr.,dupa comodat si
depozit, si a preluat principala functie a fiduciei aceea de a crea o garantie
reala.

5 Curs 11 Drept roman



Avantajele gajului fata de fiducia:
o conventie grefata pe traditiune este accesibila si peregrinilor;
prin efectul ei, debitorul transmitatorul lucrului ramane
proprietarul lucrului ,ceea ce se transmitea era posesiunea;
in calitate de proprietar, debitorul se bucura, dupa plata datoriei, de
dreptul de urmarire si de preferinta;
debitorul nu poate intra in posesiunea lucrului decta dupa plata
datoriei,altfel comite un delictfurtum possessionis;
nici creditorul nu poate folosi lucrul primit in gaj deoarece ar comite
un delictfurtum usus;
transmitatorul lucrului debitorul este mai bine protejat decta in
cazul fiduciei;
partile mai puteau incheia o conventie - numita anticreza pe baza
careia fructele produse de lucrul transmis cu titlu de garantie pot fi
pastrate de creditor in contul dobanzilor.
Garantia reala de gaj este efectul contractului de gaj, dar acestea sunt doua
figuri juridice care nu trebuie confundate.
Exista cazuri in care contractual real de gaj exista independent de garantia
reala de gaj. Presuspunanad ca debitorul transmite un lucru ce nu ii
apartine, contractul de gaj este valabil, caci modul sau de formare nu
presupune transmiterea proprietatii , ci numai a posesiunii; torusi garantia
reala de gaj nu ia nastere. In baza contractului de gaj, creditorul va putea
cerea despagubiri. Daca o persoana transmite posesiunea unui lucru in
scopul garantarii unei datorii inexistente, garantia nu va lua nastere, din
lipsa de obiect, dar contractul de gaj va fi valabil si, in baza lui, tradens va
putea pretinde restituirea lucrului.

6 Curs 11 Drept roman

Sanctiunea gajului
In dreptul postclasic, debitorul avea actio pigneraticia directa prin care
putea sa ceara , numai dupa efectuarea platii, restituirea lucrului sau plata
unor despagubiri,daca lucrul pierea din vina creditorului. Creditorul
raspundea culpa levis in abstracto .
La randul sau, creditorul dispunea de o actio pigneraticia contraria, prin
care cerea despagubiri pentru cheltuielile facute pentru pastrarea lucrului
in gaj.
Contractul de gaj era un contract sinalagmatic imperfect.
4.Comodatul
Contractul de comodat se formeaza prin transmiterea detentiunii unui
lucru in forma traditiunii de catre creditor ( comodantul ) debitorului sau
(comodatar), in vederea folosintei, transmitere insotita de o conventie prin
care debitorul promite sa restituie lucrul la un anumit termen.
Exercitand o simpla detentiune,dobanditorul lucrului nu dispune de
mijloace juridice proprii prin care sa se apere impotriva eventualelor
pretentii ale tertilor. De aceea, in cazul unui conflict cu tertii, comodatarul
trebuie sa se adreseze comodantului pentru ca acesta sa ii asigure
protective juridical.
Obiectul comodatului cuprinde lucruri mobile si imobile neconsumptibile
(deoarece acestea sunt destinate realizarii imprumutului de folosinta). Cu
toate acestea, au existat si situatii in care lucrul era consumptibil( bancherii
se imprumuta de la populatie cu monezi rare cu scopul organizarii unor
expozitii numismatice).
Caracterele comodatului
este un contract gratuit cel care primeste lucrul nu trebuie sa
plateasca nimic pentru folosinta;
este un contract de buna-credinta;
7 Curs 11 Drept roman

este un contract sinalagmatic imperfect ce presupune posibilitatea ca
ambele parti sa aiba calitatea de creditor si de debitor;
Sanctiunea comodatului
In calitatea sa de detentor, comodatarul nu stapaneste lucrul pentru sine,ci
pentru comodant, asa incat la termenul fixat trebuie sa il restituie. In cazul
disparitie lucrului (lucru individual determinat), comodatarul va raspunde
pentru dol si culpa,precum si pentru custodia.
Obligatiunile comodatarului sunt sanctionate prin actio comodati directa,
iar cele ale comodantului prin actio comodati contraria (comodantul este
obligat la despagubiri pentru cheltuielile facute pentru conservarea lucrului
exista niste acte prin care se pastreaza calitatile lucrului ).
5.Depozitul
Contractul de depozit presupune transmiterea detentiunii unui lucru prin
traditiune, de catre o persoana numita deponent altei persoane depozitar
, transmitere insotita de o conventie prin care depozitarul promite sa
pastreze lucrul si sa il restituie la cererea deponentului.
Ca si comodatarul, depozitarul este un simplu detentor si nu beneficiaza de
mijloace juridice de aparare fata de terti, deci va apela la deponent pentru
protectie juridica.
Spre deosebire de comodatar,insa, care este obligat sa inapoieze lucrul la
termenul fixat, depozitarul trebuie sa il remita la cererea deponentului.
Obiectul contractului de depozit este un bun individual determinat (cert),
ca si la comodat, dar se aplica numai lucrurilor mobile, nu si celor imobile.
Depozitarul nu poate folosi lucrul primit in pastrare,pentru ca ar comite un
delict folosind lucrul altuia fara drept furtum usus.


8 Curs 11 Drept roman

Contractul de depozit:
este un contract gratuit (deponentul nu plateste pentru depozitarea
lucrului);
un contract sinalagmatic imperfect, deponentul avand actio depositi
directa infamanta pentru depozitar.
Sanctiunea depozitului
Depozitarul este obligat sa restituie lucrul la cererea deponentului, obligatia
sa fiind sanctionata prin actio depositi directa (infamanta) - actiune civila si
de buna-credinta.
Depozitarul raspunde pentru dolul sau, dar nu raspunde pentru culpa ( in
cazul disparitiei lucrului), intrucat nu profita cu nimic de pe urma
contractului.
In epoca clasica, exista posibilitatea ca depozitarul sa aiba pretentii asupra
deponentului pentru cheltuielile cu pastrarea lucrului; de aceea i s-a
recunoscut un drept de retentie (dreptul de a retine lucrul primit in depozit
pana la data restituirii cheltuielilor).
Pe langa depozitul obisnuit, romanii au cunoscut si 3 forme exceptionale de
depozit:
a) depozitul necesar;
b) depozitul sechestru;
c) depozitul neregulat.
a)Depozitul necesar:
se formeaza in imprejurari de greutate pentru deponent
(exceptionale);
deponentul este fortat de context, nu are posibiliatatea de a alege o
persoana de incredere, fiind constrans sa-si incredinteze lucrul in
mainile primului intalnit (in caz de cutremur, incendiu etc.)
9 Curs 11 Drept roman

raspunderea depozitarului este agravata pentru ca daca el refuza sa
remita lucrul este condamnat la plata dublului valorii lucrului aflat in
depozit;
b)Depozitul sechestru s-a configurat datorita exigentelor procedurii civile
privind actiunea in revendicare ; de aceea partilor le convenea sa lase lucrul
in litigiu pentru pastrare uinei terte persoane care sa il remita celui care va
fi castigat procesul.
Se pot retine 3 deosebiri fata de depozitul obisnuit:
titlul prin care se transmitea lucrul se transmitea cu titlu de
posesiune, pentru ca depozitarul sa fie sub protectie juridica fata de
eventualele pretentii ale unor terti, beneficiind (la cererea catre
pretor) de un interdict posesoriu;
avea ca obiect lucruri imobile si mobile;
cererea de restituire putea fi formulata doar dupa terminarea
procesului, de catre castigatorul acestuia(care nu era neaparat
deponentul).
c)Depozitul neregulat este forma de depozit nascuta in legatura cu
operatiunile bancare, la sfarsitul epocii clasice.
Consta in transmiterea unei sume de bani cu titlu de proprietate de catre
deponent unu bancher ,urmand ca bancherul sa restituie suma de bani la
cererea deponentului, plus o dobanda.
Particularii obisnuiau sa isi depuna banii disponibili unor bancheri, care ii
dadeau cu imprumut unor terti (bineinteles cu o dobanda substantiala) si
promiteau ca vor remite suma plus o dobanda la cererea deponentilor.
Diferenta dintre dobanda platita de cei care se imprumutau de la bancheri
si suma platita de bancheri deponentilor reprezenta profitul bancherilor.
Prin fizionomia sa, depozitul neregulat se indeparteaza mult de configuratia
depozitului obisnuit:
10 Curs 11 Drept roman

depozitarul nu restituie chiar lucrul pe care l-a primit, ci lucruri de
aceeasi natura, ca in cazul lui mutuum;
depozitarul dobandeste dreptul de proprietate(tot ca la mutuum)
asupra sumelor primite;el le dadea cu imprumut altora , de aceea
trebuia sa aiba calitatea de proprietar.
Totusi, aceasta aplicatie a imprumutului nu imbraca forma lui mutuum,ci
pe aceea a depozitului, forma justificata prin functia economica a
depozitului neregulat. Mutuum era un contract de drept strict si totodata
gratuit. Pentru ca tradens sa poata percepe o dobanda era necesara o
stipulatiune speciala, alturata lui mutuum; aceste mijloace juridice cereau
timp, iar trecerea timpului era incompatibila cu celeritatea operatiunilor
bancare; in cazul depozitului neregulat, perceperea dobanzilor se facea
printr-o simpla conventie, fara indeplinirea solemnitatilor cronofage. De
aceea romanii au preferat sa imbrace haina deponentilor.

Contractele consensuale
-solo consensu-
Vanzarea
Locatiunea
Societatea
Mandatul
Contractele consensuale iau natere printr-un simplu acord de vointa a
partilor si reprezinta forma cea mai evoluata pe care a cunoscut-o tehnica
de creare a obligatiilor in dreptul roman.
Vanzarea reprezinta acel contract in virtutea caruia o persoana, numaita
vanzator, se obliga sa transmita unei alte persoane, numita cumparator,
posesiunea linistita si activa a unui lucru in schimbul unei cantitati de
metal, numita pret, pe care vanzatorul o primeste in proprietate de la
cumparator.
11 Curs 11 Drept roman

Din punct de vedere economic, vanzarea este o varianta mai buna a
schimbului , in care isi are originea.
Operatiunea juridica a vanzarii a cunoscut stadii succesive d.p.d.v formal.
a.prin mancipatiune;
Vanzarea: b.prin dubla stipulatiune;
c.prin contract consensual.
a.Vanzarea prin mancipatiune
Mancipatiunea ca forma originara a realizat vanzarea.A avut la origine
functia de transmitere a pretului.Se transmiteau lucruri mancipi, in
schimbul unei cantitati de arama.
Era un act solemn, deci presupunea anumite conditii de forma printre care
remiterea materiala a lucrului si plata efectiva a pretului.Ca urmare a
conditiilor, nu era posibila vanzarea unui lucru viitor sau plata ulterioara a
pretului (pentru ca trebuia cantarit la momentul incheierii contractului).
Drept urmare, romanii au recurs la o alta forma prin care au rupt momentul
executarii vanzarii de momentul formarii sale vanzarea prin dubla
stipulatiune.
b.Vanzarea prin dubla stipulatiune
Vanzarea se realiza prin doua stipulatiuni alaturate si distincte: o
stipulatiune a predarii bunului si o stipulatiune a predarii pretului,
executarea obligatiilor decurgand din vanzare avea loc dupa nasterea
acestora,prin acte distincte.
Presupunerea ca vanzarea consensuala a fost precedata de cea prin dubla
stipulatiune este confirmata si de fizionomia termenului prin care romanii
au desemnat vanzarea consensuala : emptio venditio. Aceasta dubla
denumire se explica numai prin faptul ca inaintea aparitie contractului
12 Curs 11 Drept roman

consensual , vanzarea s-a facut prin doua stipulatiuni, reunite in vederea
realizarii unui singur scop(emptio venditiodenumirea compusa a vanzarii).
c.Vanzarea prin contract consensual
Contractul consensual era cunoscut inca din vremea lui Cicero, dovada fiind
o lista pe care ne-o transmite ce cuprinde contracte de buna-credinta si
actiuni prin care erau sanctionate contracte consensuale( actio empti ).
Originea contractelor consensuale se afla in dreptul public. La sfarsitul
Republicii , pietele Romei au fost invadate de sclavi de razboi, iar vanzarea
lor in formele solemne ale mancipatiunii sau stipulatiunii devenise
nepractica( sclavii faceau parte din lucrurile mancipi, vanzarea lor se facea
prin mancipatiune unul cate unul).
Pentru a accelera acest proces, pretorul a instituit o reforma prin care s-a
admis ca obligatiile pot lua nastere prin simpla conventie dintre questor si
cumparator.Cu timpul, datorita avantajelor pe care le prezinta aceasta
practica a fost preluata de particulari si perfectionata prin reforma
pretorului.
Elementele vanzarii. In Institutele sale, Gaius arata ca vanzarea este acordul
de vointa a partilor cu privire la pret si obiect. Aceatsa definitie concentrata
infatiseaza trei elemente ale vanzarii: consimtamantul,obiectul si pretul.
1.Consimtamantul : manifestarea de vointa a unei parti in sensul dorit de
cealalta parte.
2.Obiectul : trebuie sa indeplineasca anumite conditii specifice.
Consta in lucruri corporale(res corporales) si in lucruri incorporale.
Sa poata fi parte integranta a unui patrimoniu.
Din definitie rezulta ca vanzatorul transmitea posesiunea linistita a
lucrului prin traditiune act liber de forme solemne.
Vanzatorul putea transmite si un lucru care nu ii apartinea , in
credinta ca pana la executarea obligatiei il va procura.
13 Curs 11 Drept roman

Vanzarea purta asupra unor lucruri existente, dar s-a admis ca pot fi
vandute si lucruri viitoare (recolta viitoare emptio rei speratae -
indiferent de cantitatea sau calitatea ei, la acelasi pret).
Romanii au admis si vanzarea sperantei emptio spei ca se va
obtina un lucru; de pilda, acela care promitea sa cumpere pestele ce
urmeaza a fi scos de pescar cu navodul, trebuia sa plateasca pretul,
deoarece el a cumparat speranta ca pescarul va prinde peste.
3.Pretul : pretium. La romani, pretul consta intr-o cantitate de
metal.Cumparatorul transmitea pretul in proprietatea vanzatorului .Pretul
trebuia sa indeplineasca mai multe conditii cumulative :
sa fie exprimat in bani ( in pecunia numerata); daca pretul nu ar fi
exprimat in bani ,ci in lucru, vanzarea nu ar mai dobandi identitate
proprie , s-ar confunda cu schimbul; (exceptie conceptia
sabinienilor);
pretul trebuie sa fie real ( verum ) altfel daca era fictiv sau simulat
se considera donatiune;
sa fie determinat sau determinabil prin inserarea unor criterii de
determinare ulterioara( certum );
sa fie echitabil ( iustum );lucrul putea fi vandut la orice pret, in
paguba, fie a vanzatorului, fie a cumparatorului, de aceea a intervenit
legislatia imperiala si a impus limitari intai Diocletian, apoi Justinian.
in epoca lui Justinian, vanzatorul putea cere anularea vanzarii cu
restituirea celor doua prestatiuni , daca pretul nu reprezenta
jumatate din valoarea lucrului imobil (laesio enormis); cumparatorul
putea plati o suma de bani in plus ulterior, pana la achtarea
diferentei,daca dorea lucrul;
explicatia: micii proprietari de pamant erau nevoiti (din cauza
impozitelor mari) sa vanda loturile la pret de nimic, in interesul celor
bogati (potentiores);in dorinta de a salva economia de la o ruina
totala , s-au adoptat anumite masuri favorabile celor saraci, deoarece
intregul edificiu social se intemeia pe munca lor neplatita.

14 Curs 11 Drept roman