Curs 7 Drept Roman

Modurile voluntare de stingere a obligatiilor

2. Darea in plata (datio in solutum)
Creditorul nu putea f silit sa primeasca de la debitor cu
titlu de plata altceva decat obiectul obligatiei. Obligatia se
putea stinge prin plata altui lucru decat cel datorat in cazul
in care creditorul era de acord, astel avem de a ace cu o
dare in plata. !tingerea obligatiei prin plata altui lucru decat
cel datorat, intervenea cu acordul creditorului.
"a origine darea in plata a ost voluntara (prin
conventia partilor) mai tarziu, romanii au #otarat ca darea in
plata sa aiba loc in mod necesar, darea in plata necesara.
$. %ovatiunea (novatia)
Reprezinta un mod de stingere a obligatiei ce se
realizeaza prin inlocuirea unei obligatii vec#i cu una noua
prin intermediul stipulatiunii sau al contractului litteris.
%ovatiunea nu constituie un act &uridic distinct, ci
eectul unui act, intrucat, la romani, novatiunea s'a realizat
prin utilizarea stipulatiunii si a contractului litteris.
!tipulatiunea si contractul litteris nu au ost create
pentru stingerea, ci pentru nasterea unei obligatii. (e cale de
1 Curs 7 Drept roman
interpretare, ele au putut f olosite si pentru stingerea
obligatiei, caz in care aveau o orma speciala.
)rebuia sa indeplineasca mai multe conditii cumulative*
a) +,istenta unei obligatii vec#i
Obligatia vec#e nu era supusa niciunei cerinte si putea
f de orice el* naturala, civila, pretoriana, de drept strict sau
de buna'credinta.
b) +,istenta unei obligatii noi
Obligatia noua era in mod necesar obligatie de drept
civil si de drept strict, pentru ca, atat stipulatiunea, cat si
contractul litteris prin care se realize novatiunea erau
contracte de drept strict.
Rezulta ca, in temeiul noii obligatii realizate in urma
novatiunii situatia debitorului se agrava invariabil, deoarece
in sistemul obligatiilor de drept strict, raspunderea
debitorului este apreciata mai sever.
-cest specifc al novatiunii de a conduce la inrautatirea
situatiei debitorului a rezultat aptul ca novatiunea a ost
creata in interesul celor avuti, banc#eri si camatari.

c) -ceeasi datorie (idem debitum)
(resupune ca noua obligatie sa aiba acelasi obiect cu
obligatia vec#e care se stingea, caci altel ar f ost vorba de
doua obligatii alaturate de sine statatoare.
2 Curs 7 Drept roman
.urisprudenta romana a aratat ca novatiunea reprezinta
un transer al obiectului vec#ii obligatii in noua obligatie.
"a interventia pretorului, s'a admis ca in anumite
situatii novatiunea poate avea loc si cu sc#imbare de obiect.
/deea amplifcata in vremea lui /ustinian cand a ost admisa
novatiunea cu sc#imbare de debitor, cu conditia ca partile
sa'si manieste e,pres intentia in acest sens.
d) +,istenta unui element nou (ali0uid novi)
/ntalnim doua posibile situatii*
%ovatiunea intervine intre aceleasi persoane (%ovatio
inter easdem personas)
+lementul nou il reprezinta fe introducerea, fe
suprimarea unor modalitati, un termen sau o conditie.
Daca vec#ea obligatie era aectata de o conditie, noua
obligatie este pura si simpla sau invers.
%ovatiunea intervine intre persoane noi (%ovatio inter
novas personas)
+lementul nou il reprezinta sc#imbarea creditorului sau a
debitorului. /n cazul sc#imbarii creditorului este necesar
consimtamantul vec#iului creditor si al debitorului. /n
sc#imbarea debitorului este su1cient consimtamantul
creditorului nefind necesar si acceptul vec#iului debitor.
+,ista si situatia in care la sc#imbarea de debitor se cere
si consimtamantul vec#iului debitor, dar este vorba de
3 Curs 7 Drept roman
delegatiune (delegatio debiti). 2ec#iul debitor se numeste
delegant, noul debitor'delegat, iar creditorul'delegatar.
e) +,istenta intentiei de a nova (animus novandi)
/n epoca vec#e si partial epoca clasica, sub semnul
ormalismului, animus novantis rezulta din orma actului sub
care se olosea novatiunea.
Ori de cate ori33333333.stipulatiunea si contractul
litteris aveau o orma speciala.
!pre sarsitul epocii clasice, ormalismul a decazut,
astel orma actului nu a mai reprezentat un criteriu
determinant, s'a recurs la sistemul prezumtiilor. /n baza
acestui sistem se considera ca ori de cate ori erau intrunite
toate celelalte conditii ale novatiunii, mai putin e,istenta
intentiei de a nova, si aceasta conditie este socotita
indeplinita.
+ectele novatiunii
(rin eectele novatiunii se sting in mod invariabil
accesoriile vec#ii obligatii.
!e stingeau garantiile, fe reale, fe personale care
insoteau vec#ea obligatie, insa partile in urma
convenirii e,pres specifcata puteau sa le mentina si in
noua obligatie.
!e stingeau si dobanzile aerente vec#ii obligatii.
4 Curs 7 Drept roman
!e stingeau si eectele morei debitoris daca anterior
realizarii novatiunii, debitorul usese pus in intarziere.
!e stingeau si e,ceptiile pe care debitorul le'ar f putut
invoca in virtutea vec#ii obligatii.
%ovatiunea necesara
+ste izvorata din eectele lui litis contestatio* eectul
e,tinctiv si eectul creator. Deseori nu avem de a ace cu o
novatiune pentru ca prin litis contestatio se sc#imba dreptul
initial, astel nu mai este indeplinita conditia c) (aceeasi
datorie).
$. Compensatiunea
Compensatiunea reprezinta cumpanirea a doua datorii
si creante reciproce astel incat e,ecutarea sa aiba ca obiect
numai dierenta ce va rezulta in urma acestei cumpaniri.
Defnitia data de Modestin este Compensatio est debiti
et crediti inter se contributio(Compensatiunea este
scaderea unei datorii si a unor creante, unele din altele).
-vanta&ul acestui mod de stingere era interesul comertului.
(rin eectul compensatiunii se evita realizarea a doua
plati distincte pentru a stinge doua obligatii, a&ungandu'se la
stingerea a doua obligatii printr'o singura plata.
Compensatiunea era de doua eluri*
Conventionala (prin intelegerea partilor)
5 Curs 7 Drept roman
Judiciara (pe cale &udecatoreasca)
Compensatiunea &udiciara a intampinat unele difcultati.
"a origine, in epoca vec#e, compensatiunea &udiciara
nu putea f realizata, pentru ca la aceasta se opunea
principiul unitatii de c#estiune care domina procedura
legisactiunilor*
.udecatorul nu putea lua in considerare decat
afrmatiile reclamantului, nu si eventualele contra'pretentii
ale paratului.
"a inceputul dreptului clasic s'a realizat
compensatiunea &udiciara in cazul actiunii de buna'credinta,
atunci cand pretentiile reciproce ale partilor izvorau ex
eadem cauza (din acelasi contract, acelasi raport juridic).
Raportul &uridic trebuia sa reprezinte un contract de buna'
credinta si bilateral.
Exemplu* (rimus cumpara un bun de la !ecundus urmand ca
atat plata, cat si remiterea materiala a bunului sa aiba loc
ulterior. "a data stabilita !ecundus ii remite lui (rimus bunul,
dar acesta prezinta unele deecte, stricaciuni, (rimus reuza
plata pretului.
!ecundus il c#eama in &udecata pe (rimus pentru plata
pretului. .udecatorul il condamna pe (rimus la plata pretului,
dar acea in acelasi timp si compensatiunea, scadea din
pretul convenit contravaloarea stricaciunilor aduse bunului.
6 Curs 7 Drept roman
/n cazul actiunilor de drept'strict, compensatiunea nu
putea opera pentru ca in sistemul actiunilor de drept strict
&udecatorul acea o interpretare literala a actului si actiunile
de drept strict sanctioneaza contractele unilaterale, deci nu
mai putea f realizata o compensatiune intre obligatii
izvorate din acelasi raport &uridic.
Mai tarziu, in epoca clasica imparatul Marc -ureliu a
realizat o reorma prin care, pe cale procedurala a e,tins
aplicarea compensatiunii &udiciare si la actiunile de drept
strict si in acest scop a pus la dispozitia paratului o
e,ceptiune de dol pe motiv ca reclamantul ce pretinde de la
parat ceva ce trebuie sa'/ restituie acestuia, comite un dol, in
baza reguluii lui (aul* comite un dol cel ce cere ceea ce
trebuia sa restituie imediat.
Reorma lui Marc -ureliu a avut in vedere obligatiile
rezultate e, dispari causa (din raport &uridic dierit).
/n prima aza a procesului paratul contatand ca
reclamantul nu a acut din proprie initiativa
compensatiunea si acesta a cerut obligarea paratului la
plata unei sume din care nu a scazut si contrapretentia
paratului, cerea &udecatorului sa insereze in ormula si
e,ceptiunea de dol.
/n aza a doua, &udecatorul verifca atat cererea
reclamantului cat si e,ceptiunea paratului, pronuntand
o #otarare de absolvire a paratului de intreaga suma.
4ata de acest risc, reclamantul preera sa aca
7 Curs 7 Drept roman
compensaiunea in prima aza a procesului pentru ca
risca pierderea creantei.
Dupa reorma lui Marc -ureliu, compensatiunea a ost
e,tinsa si atunci cand pretentiile partilor erau e,prese si
atunci cand rezultau din raportul &uridic e, dispari causa si la
obligatia de buna credinta.
/n cazul obligatiilor de buna credinta e,ceptia de dol era
subinteleasa, putea f invocata de parat in ata &udecatorului.
/n epoca post clasica, /mparatul .ustinian procedeaza la o
generalizare si unifcare admitand compensatiunea &udiciara
atat in actiunile de drept strict cat si in actiunile de buna
credinta sub rezerva indeplinirii a $ conditii*
' creanta sa fe e,igibila, putea sa fe invocata si o creanta
naturala (izvorata dintr'o obligatie naturala)
' creanta sa fe lic#ida
' creanta sa apartina celui ce o invoca (unui tert)
Cand indeplineste cele $ conditii avem compensatiune
opera ipso iure care putea f ceruta in orice moment al
procesului, iar realizarea compensatiunii &udiciare era la
latitudinea &udecatorului care o putea acorda sau nu.
5. Remiterea de datorie (iertarea de datorie)
Reprezinta un mod de stingere, renuntare a creditorului
la dreptul sau de creanta si se realizeaza fe prin acte de
drept civil fe prin acte de drept pretorian.
8 Curs 7 Drept roman
Modurile civile de realizare a remiterii de datorie
reprezinta o aplicare a principiului simetriei sau al
corespondentei ormelor.
(lata nu era eectuata valabil daca nu era insotita de
anumite orme identice cu cele care au generat obligatia, dar
utilizate in sens invers.
Remiterea de datorie se acea prin recurgerea la
ormele de plata* obligatia per aes et libram6stingerea se
acea tot prin per aes et libram7 obligatia verbis se stingea
prin iertare de datorie acceptillatio verbis. !e simula
eectuarea platii ara ca plata sa aiba eectiv loc.
Modurile pretoriene de realizare a remiterii de datorie *
a. pactum de non pretendo
b. contrarius consensus
a. actum de non pretendo este o conventie intre debitor si
creditor prin care creditorul renunta la creanta sa, aceasta
conventie nu era supusa conditiilor de ond, putea f e,presa
si tacita (creditorul rupe sau remite c#itanta ce atesta
datoria).
/n situatia in care creditorul, in dispretul conventiei ar f
revenit asupra iertarii si l'ar f c#emat in &udecata pe debitor,
debitorul ar f respins invocand e,ceptio de pacti de non
pretendo (e,ceptia conventiei de a nu cere)
9 Curs 7 Drept roman
b. Contrarius consensus reprezinta conventia de renuntare a
obligatiei nascute dintr'un contract consensual. Rezulta ca
principiul simetriei se aplica si obligatiilor nascute din
obligatiile consensuale. -sadar avem de'a ace cu o reziliere
a contractului decat cu o remitere de datorie propriu'zisa.
Modurile nevoluntare de stingere a obligatiilor
8. /mposibilitatea de e,ecutare
2. Conuziunea
$. Moartea
9. capitis deminutio
5. (rescriptia e,tinctiva
8. /mposibilitatea de a e,ecuta
Reprezinta situatia ce intervenea ori de cate ori obiectul
obligatiei disparea ara voia debitorului. /n aceasta situatie
debitorul era e,onerat de raspundere cu conditia ca lucrul
datorat sa fe species (individual determinat) si cu conditia
ca raspunderea debitorului pentru nee,ecutare sa nu fe una
agravata (cand debitorul era pus in intarziere sau in situatia
in care raspundea pentru custodie).
10 Curs 7 Drept roman
2. Conuziunea
Reprezinta reuniunea asupra aceleiasi persoane a
calitatii de debitor si creditor (situatia in care debitorul il
mosteneste pe creditor).
$. Moartea
/n epoca vec#e moartea reprezenta o cauza de stingere
a datoriei si obligatiilor unctionand principiul
intransmisibilitatii (era privita datoria ca un element legat de
persoana)
/n dreptul calasic romanii auadmis transmiterea datoriei
pe taram succesoral si inter vivos. (rincipiul s'a inversat
astel, transmisibilitatea a devenit regula iar
intransmisibilitatea a devenit e,ceptia.
!ituatiile in care obligatiile se sting prin moarte sunt*
' sitatia in care obligatiile sunt rezultatul unor delicte si care
nu se transmit catre urmas (obligatiile sanctionate vindictam
spirantis6respira razbunare, actio iniurarium aveau caracter
strict personal ce se sting odata cu moartea celui lezat)
' situatia dezrobitului pentru a presta operae abriles
(presupun o anumita califcare)
' obligatiile intuitu personae ale co'contractantului
9. Capitis deminutio
11 Curs 7 Drept roman
-vem de'a ace cu capitis deminutio minima atunci
cand se pierd anumite drepturi de amilie* situatia
adrogatului.
(rin eectul adrogatio un pater amilias trecea sub
puterea altui pater amilias devenind din sui iuris o persoana
alieni iuris.
(rin eectul adrogatio patrimoniul sau intra in
patrimoniul adrogantului cu precizarea ca adrogantul
culegea doar elementele active nu si pe cele pasive (el
prelua activele nu si datoriile ce se stingeau prin eectul
adrogatiunii).
-ceasta situatie era pagubitoare pentru creditorii
adrogatului. (retorul a intervenit acordand o restitutio in
integrum ob capitum deminutionem. Masura, prin eectul
careia actul era desfintat numai ata de creditorii
adrogatului permite acestora sa'si valorifce creantele.
5. (rescriptia e,tinctiva
Datoriile si creantele la romani au ost imprescriptibile,
in dreptul vec#i economia romana find slab dezvoltata iar
actele &uridice rare.
Catre sarsitul republicii romanii au intrevazut utilitatea
stingerii obligatiilor prin eectul litis. Odata cu aparitia
actiunilor #onorari a aparut un nou termen de prescriptie.
Datoriile si creantele sanctionate de dreptul pretorian se
sting in termen de 8 an.
12 Curs 7 Drept roman
Dreptul postclasic a generalizat termenul prescriptiei
e,tinctive la $: ani.
.urisconsultii romani au aratat ca prin implinirea
termenului nu are loc o stingere a obligatiei ci se sting doar
implicatiile procedurale, aspect relevat de aptul ca plata
voluntara acuta de debitor dupa stingerea termenului
prescriptiei este valabila si nu poate f ceruta inapoi de catre
debitor, de unde prin trecerea termenului de prescriptie se
sc#imba natura obligatiei care din civila devine o obligatie
naturala.
13 Curs 7 Drept roman