UNIVERSITATEA DE PETROL ȘI GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Specializarea: Contabilitate și informatică de Gestiune
Departament: Învățământ la distanță și cu frecvență redusă

REFERAT DREPTUL AFACERILOR

CONTRACTUL
DE GARANȚIE REALĂ MOBILIARĂ

Tutore:
Lector universitar doctor Rădulescu Dragoș Lucian

Student:
Romocea (Bălteanu) Constanța
Anul I
Grupa 50485

2021
 Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de garanţie reală mobiliară

1. Definiție:
Potrivit legii nr.99/1999 contractul de garanţie reală mobiliară este contractul în temeiul
căruia debitorul unei obligaţii constituie în favoarea creditorului o garanţie reală asupra unor bunuri
mobile sau drepturi în scopul asigurării executării obligaţiei asumate.
De asemenea sunt definite noţiunile de debitor şi de creditor astfel, debitor (garantul) este
persoana obligată să aducă la îndeplinire obligaţia garantată printr-o garanţie reală mobiliară, iar
creditor (persoana garantată) persoana în favoarea căreia s-a constituit garanţia reală1.
Prin contract se naşte un drept real ce conferă creditorului:
 dreptul de urmărire (conferă creditorului posibilitatea să-şi exercite dreptul asupra
bunului afectat chiar dacă se află în posesia unui terţ);
 şi de preferinţă (creditorul este îndreptăţit să-şi realizeze creanţa înaintea altor creditori
ale căror garanţii reale sau drepturi au un grad de prioritate inferior).
Din definiţia prezentată rezultă caracterele juridice ale contractului:
 este un contract bilateral (când garanţia este fără deposedare, contractul dă naştere la obligaţii
în sarcina ambelor părţi)
 este un contract accesoriu (rolul său fiind acela de a garanta executarea unei obligaţii
principale, sumate de debitori)
 este un contract solemn (fiind obligatorie încheierea sa în forma scrisă, prevăzută de lege. În
cazul garanţiei cu deposedare, contractul capătă şi caracter real)
 contractul de garanţie, este, potrivit legii (art. 17), titlu executoriu (adică în cazul neexecutării
obligaţiei principale, creditorul garantat poate executa garanţia, în temeiul contractului
investit cu formulă executorie).

2. Constituirea garanţiei reale mobiliare

Contractul de garanţie reală mobiliară se încheie numai pe baza unui contract de garanţie,
având ca obiect bunurile prevăzute de lege şi cu respectarea cerinţelor de publicitate instituite de
lege.
Contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi
trebuie semnat de către debitor. Orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, poate fi parte
în contractul de garanţie a unei obligaţii pentru orice fel de tranzacţie.
În principiu, toate bunurile mobile corporale sau necorporale pot face obiectul unui contract de
garanţie reală mobiliară, inclusiv bunurile corporale sau mobile, accesorii ale unor bunuri imobile,
precum şi bunurile prevăzute la art. 467 şi 468 codul civil.
Printre bunuri care pot face obiectul garanţiei se numără:
a) stocul de bunuri fungibile şi nefungibile;
b)soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depuneri de economii ori depozitele la termen,
deschise la instituţiile bancare sau financiare;
c) certificatele de depozit, conosamentele şi altele similare;
d) acţiunile şi părţile sociale ale societăţilor pe acţiuni şi cu răspundere limitată;
e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de servicii publice, în condiţiile
prevăzute de lege;
f) drepturile rezultând din invenţii, mărci şi alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială
sau comercială;
g) drepturile de creanţă garantate;
h) instrumentele negociabile;

1
Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

2
 i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului;
j) pădurea, recolta agricolă, echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole;
k) poliţele de asigure;
m) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai
mare de 1 an, etc.
Obiectul garanţiei îl reprezintă nu numai bunurile menţionate, ci şi produsele acestora (fructele,
productele etc.).
Garanţia reală poate avea ca obiect un bun mobil individual determinat sau determinat generic
ori o universalitate de bunuri mobile (inclusiv un fond de comerţ). Ea poate privi bunuri prezente sau
viitoare. Bunurile pot fi proprietatea debitorului sau a altei persoane.
Dreptul creditorilor este opozabil terţilor numai prin îndeplinirea formalităţii de publicitate
cerute de lege. Publicitatea se consideră a fi îndeplinită în momentul înscrierii avizului de garanţie
reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
Prin înscrierea la Arhivă, creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra
aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunostinţă de existenţa garanţiei reale. Proba contrară nu este
admisibilă. Avizul are rol de publicitate şi înscrierea este valabilă 5 ani. Creditorul poate reînnoi
înscrierea, înainte de expirarea termenului, pe o perioada de încă 5 ani sau pe o altă perioadă.
De regulă, avizul trebuie să cuprindă: numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa debitorului
şi creditorului, bunurile sau drepturile afectate garanţiei, limita de timp pentru expirarea înscrierii
etc.
Foarte important este faptul că arhiva asigură un sistem de evidenţă a priorităţii garanţiilor
reale mobiliare, structurată pe persoane şi bunuri.

3. Efectele contractului de garanţie reală mobiliară

Spre deosebire de contractul tradiţional de gaj, contractul de garanţie reală dă naştere la drepturi şi
obligaţii atât în sarcina debitorului cât şi în sarcina creditorului.
 Drepturile şi obligaţiile debitorului:
- debitorul are dreptul să administreze bunul şi chiar să dispună de el (vânzare, închiriere,
constituirea altei garanţii etc.) precum şi de fructele bunului. În cazul în care debitorul nu şi-a
îndeplinit obligaţia garantată, dar a dispus de bunul afectat garanţiei, creditorul poate urmări bunul
aflat în posesia terţului dobânditor.
- în cursul duratei contractului, debitorul care are posesia bunului afectat garanţiei este obligat
să întreţină bunul şi să îl folosească ca un bun proprietar. Neîndeplinirea culpabilă a acestor obligaţii
având drept rezultat distrugerea, degradarea sau deprecierea bunului, atrage răspunderea debitorului
pentru prejudiciul cauzat. În acest caz, cuantumul minim al daunelor este echivalent a 500 euro,
conform legii.

 Drepturile si obligatiile creditorului:

- creditorul este în drept să verifice bunul afectat granţiei aflat în posesia debitorului, fără să afecteze
activitatea acestuia. Dacă creditorul constată că bunul este întreţinut necorespunzător, are dreptul să
considere obligaţia garantată ca devenită exigibilă şi să treacă la executare silită, dacă există temeiuri
comercial rezonabile.
- dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia garantată creditorul are dreptul, în temeiul garanţiei, să
intre în posesie sau reţină bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a obţine plata
obligaţiei garantate;
- în cazul când obligaţia garantată a fost îndeplinită, creditorul care a intrat în posesia bunului are
obligaţia să îl restituie debitorului.

3
 4. Executarea Garanţiei Reale Mobiliare
În cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de
executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor
art. 62.
Condiţiile executării garanţiei reale:
 în primul rând, dispoziţiile privind executarea garanţiilor reale se aplică numai garanţiilor
reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligaţii;
 în al doilea rând, obligaţia garantată trebuie să fie certă şi exigibilă.
Luarea în posesie a bunului: în vederea satisfacerii creanţei sale creditorul are dreptul să ia în
posesie bunul afectat garanţiei, în mod paşnic sau cu ajutorul executorului judecătoresc.
1. Intrarea în posesie în mod paşnic: creditorul are dreptul să ia în posesie, în mod paşnic, bunul
care constituie obiectul garanţiei sau produsele realizate din valorificarea acestuia, precum şi
înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului. Pentru a putea lua
în posesie bunul în mod paşnic potrivit. alin. (1)-(3), contractul de garanţie trebuie să includă
următoarea formulă, redactată cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puţin 12
puncte (0,5 cm): "ÎN CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI
MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI AFECTAT
GARANIŢEI".2
2. Intrarea în posesie a bunului cu ajutorul executorului judecătoresc: în cazul când nu este
posibilă intrarea în posesie a bunului în mod paşnic, creditorul trebuie să apeleze la executor
judecătoresc, sau după caz, executor bancar. În acest caz, creditorul se adresează executorului
cu o cerere, însoţită de o copie certificată de pe înscrierea de la Arhivă, o copie de pe contractul
de garanţie şi o descriere a bunului ce urmează a fi luat în posesie. La solicitarea executorului,
organul de poliţie trebuie să acorde tot sprijinul necesar luării bunului în posesie.
Înainte de vânzare, creditorul trebuie să notifice vânzarea către debitor şi ceilalţi creditori care
şi-au înscris un aviz de garanţie faţă de acelaşi debitor şi cu privire la acelaşi bun, precum şi
către proprietarul bunului, dacă o altă persoană este proprietarul acestuia. Debitorul, creditorul
sau proprietarul bunului poate face opoziţie la vânzarea bunului în termen de 5 zile de la
primirea notificării. Nerespectarea formalităţii notificării atrage dupa sine nulitatea vânzării şi
răspunderea pentru pagubele cauzate.
Legea permite creditorului să-şi adjudece bunul afectat garanţiei, cu condiţia ca, în prealabil,
terţii să fi avut posibilitatea de a participa la vânzare, Şi în acest caz, bunul va fi dobândit liber
de orice sarcini, cu excepţia celor înregistrate anterior înscrierii garanţiei sale3.
Distribuirea sumei de bani obţinută din vânzarea bunului: suma va fi distribuită de creditor în
următoarea ordine:
 plata cheltuielilor privind conservarea, luarea în posesie şi vânzarea bunului;
 plata dobânzilor şi a creanţei garantate care are primul rang de prioritate, chiar dacă aceasta
nu a devenit exigibilă;
 suma rămasă va fi distribuiăa celorlalţi creditori în ordinea de prioritate a fiecăruia stabilită
potrivit legii, chiar dacă creanţele acestora nu au devenit exigibile;
Suma rămasă după satisfacerea creditorilor va fi remisă debitorului. Nerespectarea ordinii de
prioritate stabilită de lege în satisfacerea creanţelor atrage nulitatea plăţii dacă suma realizată
din vânzarea bunului este însuficientă pentru acoperirea integrală a obligaţiei garantate,
debitorul rămâne obligat pentru plata diferenţei neacoperite. În acest caz, creditorul devine un
simplu creditor chirografar.

2
Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice art.63
3
Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice art.73

4
 5. Încetarea contractului de garanţie reală mobiliară
Garanţia reală mobiliară încetează în următoarele cazuri:
 la îndeplinirea obligaţiei garantate. Garanţia nu înceteaza, dacă părţile convin, prin
contract, ca garanţia să acopere şi obligaţii viitoare;
 actul liberator al creditorului. Obligaţia poate înceta în tot sau în parte;
 hotărârea judecătorească prin care se pronunţă încetarea garanţiei.
În cazul stingerii garanţiei reale, creditorul garantat are obligaţia ca în termen de 40 zile, să
înregistreze la Arhivă o notificare în acest sens, arhiva făcând menţiune despre stingerea garanţiei
reale mobiliare.

Bibliorgafie :
1. Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice;
2. Codul de procedură civilă