Curs 8.

Contractul de împrumut
1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de împrumut;
Prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani
sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi
cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.
Caracterele juridice:
1. Caracter unilateral, pentru că împrumutătorul nu-şi asumă nici o obligaţie faţă de împrumutat;
2. Caracter translativ de proprietate – se trasmite dreptul de proprietate asupra bunului, altei persoane, împrumutatul
devenind proprietarul bunului împrumutat;
3. Caracter gratuit, dar poate fi şi oneros atunci cînd împrumutătorul urmăreşte un interes material percepînd o
dobîndă ca preţ al transferului de proprietate;
4. Caracter consensual – simplul consens (înţelegere), simplul acord de voinţe asupra elementelor esenţiale ale
împrumutului, adică valorează contract valabil încheiat, neimpunîndu-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi;
5. Caracter cu executare succesivă – astfel cum folosinţa bunului este exercitată succesiv pe durata unei perioade de
timp, sau restituirea bunului este condiţionată de scurgerea unei perioade de timp;
6. Caracter real - fiind necesară remiterea bunului împrumutat pentru încheierea sa valabilă.
2. Condițiile de validitate ale contractului de împrumut;
Elementele contractului de împrumut sunt:
a) Obiectul contractului - poate fi atît sub formă de bani, cît şi sub formă de bunuri fungibile  consumptibile.
b) Cauza - care trebuie să fie licită şi morală.
c) Părţile, adică împrumutătorul şi împrumutatul.
Condiţii de valabilitate pentru contractul de împrumut:
a) Condiţii de fond ale contractului de împrumut de consumaţie
 Capacitatea părţilor – împrumutătorul trebuie să fie proprietarul bunului împrumutat. El trebuie să aibă capacitate de
a încheia acte de dispoziţie, iar împrumutatul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină;
Consimţămîntul valabil - trebuie să fie dat cu intenţia de a produce efecte juridice.
Trebuie să întrunească următoarele condiţii:
1) să fie exprimat de o persoană capabilă care are discernămînt, să nu fie derogat sau să o sufere de o boală
psihică, art. 225.
2) să fie făcut cu intenţia de a se obliga;
3) să fie exteriorizat;
4) să nu fie afectat de vicii de consimţămînt (eroare, dol, violenţă, leziune);
Obiectul trebuie să fie:
a) Determinat – trebuie să se cunoască cu exactitate, reieşind din prevederile contractuale;
b) Licit - să fie în circuitul civil;
c) Posibil – să poată fi obiect al contractului. Exemplu: steroizii nu pot fi obiect al contractului.
Cauza – este scopul pentru care părţile încheie contractul şi trebuie să: 1. să existe;
2. să fie reală;
3. să fie licită.
Aceasta trebuie să fie: 1) licită - să nu aducă prejudicii intereselor altei persoane;
2) morală - să nu încalce limitele moralităţii.
Obiectul: - Să fie determinat sau determinabil;
- Licit;
- Posibil;
- Fungibil, consumptibil prin natura lui.
b) Condiţii de formă ale contractului de împrumut de consumaţie:
Înţelegerea părţilor cu privire la încheierea contractului nu trebuie să îndeplinească vreo anumită formă. În ceea ce
priveşte forma cerută ad probationem, trebuie să existe un înscris doveditor sub forma actului autentic sau înscrisului
sub semnătură privată. Dacă obiectul contractului depăşeşte valoarea bănească de 1000 lei, împrumutul va trebui să fie
încheiat în formă scrisă.
Durata contractului. Poate fi de 2 feluri: 1. Determinată;
2. Nedeterminată.
Instanţa de judecată, în funcţie de împrejurări concrete a cauzei, va putea acorda un termen de graţie.
3. Efectele contractului de împrumut;
1. Obligaţiile împrumutatului:
Restituirea la scadenţă a unor bunuri de acelaşi gen, calitate, pe care le-a primit. Dacă împrumutatul a restituit alte
categorii de bunuri, acestea ar schimba natura juridică a contractului. Conform art. 871, dacă termenul nu este
prevăzut, atunci împrumutatul este obligat să restituie, în termen de 30 de zile bunul, acest termen fiind unul extinctiv.
Atunci cînd contractul este cu titlu gratuit, împrumutatul poate să execute obligaţia oricînd.
2. Obligaţiile împrumutătorului:
- În principiu, împrumutătorul nu are nici o obligaţie, contractul fiind unilateral. Conform art. 847, împrumutătorul
poartă răspundere pentru viciile bunului, în conformitate cu regulile de răspundere a comodatului. Astfel,
împrumutătorul poartă răspundere numai pentru intenţie sau culpă gravă.
- Dacă a ascuns cu viclenie viciile bunului transmis în folosinţă gratuită, împrumutătorul este obligat să repare
împrumutatului prejudiciul cauzat astfel.
Împrumutul cu dobîndă. Cînd împrumutul de consumaţie e cu titlu oneros, acesta ia forma împrumutului cu dobîndă.
În acest caz, împrumutătorul pretinde pe lîngă restituirea lucrului şi o altă prestaţie care constă, de regulă,  într-o sumă
de bani numită dobîndă. De asemenea, dobînda poate consta şi în alte prestaţii, în schimbul folosirii capitalului.
În baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie
rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Nerespectarea acestei condiţii asupra dobînzii este nulă.
Se plăteşte dobîndă la expirarea fiecărui an pentru perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al
restituirii împrumutului dacă în contract nu este prevăzut altfel. În cazul în care împrumutatul nu plăteşte dobînda în
termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a împrumutului şi a dobînzii aferente.
Revocarea promisiunii de împrumut. Împrumutătorul are dreptul să renunţe la îndeplinirea obligaţiilor în cazul în care
situaţia materială a împrumutatului se înrăutăţeşte substanţial, fapt ce ar periclita restituirea împrumutului, chiar dacă
înrăutăţirea s-a produs înainte de încheierea contractului şi a devenit cunoscută împrumutătorului ulterior. În cazul în
care împrumutătorul nu execută obligaţia de a da bunul, împrumutatul poate cere doar repararea prejudiciului.
Efectele nerestituirii împrumutului:
- În cazul în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă
datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art.619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Obligaţiilor pecuniare
li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585
dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.
- În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata dobînzii prevăzută la
art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.
- În cazul în care creditorul poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se exclude
invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu. Dobînzile de întîrziere nu se aplică la dobînzi.
- Dacă în contract este prevăzută restituirea împrumutului în rate şi împrumutatul nu restituie în modul stabilit nici cel
puţin o rată, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a întregului împrumut şi a dobînzii aferente. În cazul în
care nu poate restitui bunul, împrumutatul trebuie să plătească valoarea acestuia calculată în funcţie de locul şi timpul
executării obligaţiei.
Efectele nerespectării obligaţiilor de garantare a executării. În cazul în care împrumutatul nu-şi respectă obligaţiile
privind garantarea restituirii bunului, împrumutătorul poate cere restituirea lui imediată şi a dobînzii aferente.
4. Încetarea contractului de împrumut.
-Prin restituirea împrumutului şi a dobînzilor aferente.
Contractul de împrumut de consumaţie poate înceta prin una din următoarele modalităţi de stingere a obligaţiilor:
- prin plată de bună voie la termenul stabilit în contract (de regulă, termenul se stabileşte în favoarea debitorului. În
acest caz el poate face o plată valabilă şi înainte de termen. Dacă termenul a fost stabilit în interesul ambelor părţi,
plata înainte de termen se poate face numai  cu  acordul împrumutătorului) sau silită.
- reziliere - în cazul desfiinţării pentru neexecutare a unui contract cu executare succesivă, rezoluţiunea produce
efecte numai pentru viitor şi se numeşte “reziliere”.(prestări servicii, contracte cu un termen); ;
- remitere  de  datorie - obligaţia se stinge dacă creditorul, prin înţelegerea cu debitorul îl eliberează pe acesta de
executarea prestaţiei. Remiterea de datorie este totală dacă nu a fost prevăzut că este parţială. ;
 - confuziune - obligaţia se stinge în cazul în care o singură persoană întruneşte calitatea de creditor şi debitor. În
unele cazuri, dacă confuziunea încetează să existe, efectele ei încetează de asemenea. ;
- dare în  plată - executarea în natură sau directă, care are loc de cele mai multe ori benevol, lucru care în doctrină
se numeşte plată. Dacă debitorul refuză executarea de bună voie a obligaţiilor, creditorul poate obţine executarea
în natură prin intermediul forţei de constrîngere a statului. Astfel că plata poate fi obţinută şi efectuată benevol
sau prin executare silită, cu concursul forţei de constrîngere a statului ;
 - compensaţia - prin compensarea creanţelor către debitor, adică debitorul execută prestaţiile în locul
creditorului.
Prin moartea oricăreia dintre părţi, de regulă, drepturile şi obligaţiile se transmit asupra moştenitorilor.