Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUPRINS:
1. Noţiunea, caracterele juridice și particularitățile ale
contractului
2. Elementele contractului
3. Conţinutul contractului de împrumut
4. Încetarea raporturilor contractuale
1. Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului
În alin.(1) art.271 CC din 1964 era menţionat, că în baza
contractului de împrumut o parte (împrumutătorul) transmite
celeilalte părţi (împrumutatului) în proprietate (în administrare
operativă) bani sau lucruri, determinate prin genul lor, iar
împrumutatul se obligă să restituie împrumutătorului aceeaşi
sumă de bani sau aceeaşi cantitate de lucruri de acelaşi gen şi
calitate.
Potrivit art.1242 CC RM, prin contractul de împrumut o parte
(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi
(împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se
obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi
gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au
fost date.
Împrumutul de consumaţie (împrumutul propriu-zis) este un
contract prin care o persoană (numită împrumutător), transmite în
proprietatea altei persoane (numită împrumutat), o câtime de
lucruri fungibile şi consumptibile, cu obligaţia pentru împrumutat
de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri, de aceeaşi
specie şi calitate.
În materia finanţelor publice, contractul de împrumut apare ca o
înţelegere intervenită între o persoană fizică sau juridică, în
calitate de creditor, pe de o parte, şi stat, în calitate de debitor, pe
de alta, prin care prima consimte să pună la dispoziţia statului o
sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată,
iar acesta din urmă se angajează să o restitue la termenul stabilit
şi să achite „preţul” cuvenit, sub forma dobânzii, a câştigurilor,
sau sub forma ambelor prestaţii
Caracterele juridice:
Contract sinalagmatic - părţile au obligaţii reciproce şi corelative;
Caracter consensual – valabil încheiat din momentul convenirii
asupra clauzelor esențiale;
Contract gratuit – între persoane fizice (rude);
Contract oneros - amanetele şi organizaţiile de economie şi
împrumut, organizații nebancare;
Translativ de proprietate;
Cu executare succesivă, dar poate fi și uno inctu;
Particularitățile contractului de împrumut
Deoarece contractul este translativ de proprietate, împrumutătorul trebuie să aibă
capacitatea, respectiv să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru actele de dispoziţie şi
să fie proprietarul lucrului care formează obiectul contractului.
Împrumutatul trebuie să aibă şi el capacitatea de a încheia acte de dispoziţie, în special
pentru că devine proprietarul lucrului împrumutat şi suportă, în consecinţă, riscul pieirii
fortuite a acestuia.
Consimţământul părţilor trebuie să fie liber şi neviciat. Vicierea împrumutului de
consumaţie se face cel mai frecvent prin manevre dolosive.
Dovada contractului este supusă regulilor generale, putându-se face numai prin înscris
autentic sau prin înscris sub semnătură privată.
Dovada predării (tradiţiunii), ca simplu fapt material, se va putea face prin orice mijloc de
probă.
Deoarece împrumutul de consumaţie este unilateral, este suficient ca înscrisul să fie redactat
într-un singur exemplar, la împrumutător, el fiind creditorul obligaţiilor asumate de
împrumutat.
Obiectul contractului îl constituie bunuri de gen, fungibile şi consumptibile potrivit naturii
lor (şi destinaţiei date de părţi), ce urmează a fi utilizate (consumate) de către împrumutat.
Împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros.
În consecinţă, împrumutatul nu va restitui, la scadenţă, aceleaşi bunuri, ci o cantitate egală
de alte lucruri de aceeaşi natură şi calitate (putând astfel afirma că în final se realizează un
aşa-zis „schimb” de lucruri).
2. Elementele contractului
Părțile – împrumutător: PF, PJ: lombard, asociațiile de
economii și împrumut; organizații nebancare;
împrumutat – PF; PJ, întreprinderi mici, medii și mijlocii;
Obiectul – bunurile materiale fungibile, banii.
Prețul – dobânda în contractul cu titlul oneros.
Forma – se supune normelor generale a actului juridici: recipisă,
chitanțe, formă scrisă.
Termenul – nu este o clauză esențială, dar între persoane juridice
poate fi stabilit de împrumutător.
Drepturile împrumutătorului:
- a-şi asuma obligaţia de a da cu împrumut (art.1242 CC RM);