Omorul intentionat art 145
Obiectul juridic special al omorului intenţionat (art. 145 din CP al RM)
îlformează relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. Obiectul
material - al omorului intenţionat îl formează corpul persoanei Omorul
poate fi comis și prin inacţiune, atunci când, din cauza “nesăvârși-rii
unor acţiuni juridicește obligatorii, obiectiv necesare și realmente
posibi-le”, nu s-a împiedicat sau nu s-a înlăturat desfășurarea unor
procese de naturăsă provoace moartea victimei (de exemplu, prin
nehrănirea copilului, prinlăsarea în frig a unui bolnav sau neputincios
laturii obiective-1) faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudiciabile
constând în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane; 2) urmărilor
prejudiciabile (moartea victimei); 3) le-găturii de cauzalitate dintre
fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile Absenţa urmării
prejudiciabile – a morţii cere-brale – atestă faptul că ne aflăm în
prezenţa etapei de pregătire sau a tentativeide omor.Din punctul de
vedere al laturii subiective, infracţiunea prevăzută la art.145 din CP al
RM poate fi săvârșită cu intenţie directă(-tentativa directa ochesti in
cap) sau indirectă.(tragere haotica) motiv (răzbu-nare, gelozie, ură,
invidie, vanitate, lașitate )și scop.Subiectul infracţiunii analizate este
persoana fizică responsabilă, care lamomentul săvârșirii infracţiunii a
împlinit vârsta de 14 ani Omorul săvârșit de două sau mai multe
persoane - Săvârșirea omorului de două sau mai multe persoane
presupune:a) coautoratul;b) săvârșirea infracţiunii de către o persoană
care întrunește semnele sub-iectului infracţiunii, în comun cu una sau
mai multe persoane care nuîntrunesc aceste semne;c) săvârșirea
infracţiunii de către o persoană care întrunește semnele sub-iectului
infracţiunii, prin intermediul unei persoane care nu întruneșteaceste
semne / Omorul săvârșit cu deosebită cruzime, precum și din motive
sadice.deosebită cruzime: “Lipsirea ilegală de viaţă a unei
altepersoane, în procesul căreia victimei sau persoanelor apropiate
acesteia li secauzează suferinţe deosebit de chinuitoare, ieșind la iveală
astfel de trăsăturinegative ale personalităţii făptuitorului ca
neîndurarea și ferocitatea,iar latura subiectivă a omorului se
caracterizează prin intenţie directă sau indirectăfaţă de moartea
victimei, precum și prin conștientizarea faptului că victimei
saupersoanelor apropiate acesteia i se cauzează suferinţe deosebit de
chinuitoar( arderea , ingroparea, stropirea cu acizi. Moti- vele sadice
reprezintă imboldul generat de tendinţa anormală (dar în
limiteleresponsabilităţii) spre cruzime, o plăcere bolnăvicioasă de a
vedea pe cineva su-ferind sau de a pricinui suferinţe. În același timp,
omorul săvârșit cu deosebităcruzime poate avea la bază: ura, interesul
material, intenţiile huliganice
Omorul săvârșit în stare de afect-Obiectul juridic special -al omorului
săvârșit în stare de afect îl constituierelaţiile sociale cu privire la viaţa
persoanei.Obiectul material -al infracţiunii examinate îl formează
corpul persoanei.
Latura obiectivă a omorului săvârșit în stare de afect are
următoareastructură: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în lipsirea
ilegală de viaţă a uneialte persoane; 2) urmările prejudiciabile sub
formă de moarte cerebrală a vic-timei; 3) legătura de cauzalitate dintre
fapta prejudiciabilă și urmările prejudi-ciabile; 4) circumstanţe: starea
de afect este provocată de acte de violenţă saude insulte grave ori de
alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acteau avut sau
ar fi putut avea urmări grave pentru făptuitor sau rudele lui.Ca
temeiuri ale apariţiei stării de afect, legiuitorul numeșteurmătoarele
acte ilegale sau imorale ale victimei: a) acte de violenţă; b)
insultegrave; c) alte acte ilegale; d) alte acte imorale Latura subiectivă
a omorului săvârșit în stare de afect se caracterizează,în primul rând,
prin intenţie directă sau indirectă. Motivele infracţiunii pot fidiferite,
exprimându-se de cele mai multe ori în răzbunare sau gelozie Prin
“stare de afect” (ca circumstanţă care atenuează răspunderea
penală)se înţelege starea: 1) care apare ca o reacţie la o situaţie
psihotraumatizantăacută; 2) care are o evoluţie impetuoasă (la scară
de secunde, minute); 3) carelimitează și modifică în mod considerabil
cursul proceselor emoţionale, vo-litive și intelectuale (însă fără a le
întrerupe) -noţiunii“stare de afect”, menţionăm că omorul săvârșit în
stare de afect se consideră afi comis în circumstanţe atenuante numai
Omorul săvârșit cu premeditare
-concentrare a forţelor psihice ale făptuitorului, iar, pe de
altăparte, o pregătire a comiterii faptei, ceea ce asigură
șanse sporite de reușită aomorului condiţii de realizare
apremeditării: 1) trecerea unui interval de timp din
momentul luării hotărâriide a săvârși omorul și până în
momentul executării infracţiunii; 2) în acestinterval de timp
făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze forţele
salepsihice în vederea asigurării succesului acţiunii sale; 3) în
acest interval detimp făptuitorul trebuie să treacă la
săvârșirea unor acte de pregătire de naturăsă întărească
hotărârea luată și să asigure realizarea ei Interesul material
constituie motivul generat de necesitatea făptuitoruluide a-
și spori activul patrimonial (de a obţine sau de a reţine un
câștig material)sau de a-și micșora pasivul patrimonial (de a
se elibera de cheltuieli materiale).Agravanta analizată
operează numai atunci când s-a stabilit că tocmai intere-sul
material a servit ca pretext pentru omorul victimei Omorul
săvârșit profitând de starea de neputinţă a victimei
-Prin “stare de neputinţă” se înţelege incapacitatea victimei
de a se apăra dincauza stării sale fizice sau psihice precare.
Într-o asemenea situaţie se găseșteo persoană infirmă sau
bolnavă, ori în convalescenţă, sau aflată într-un locizolat și
fără vreun mijloc de apărare, ori adusă în stare de
inconștienţă prinnarcotizare Omorul săvârșit cu răpirea sau
luarea persoanei în calitate de ostatic *Omorul se
consideră săvârșit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate
deostatic, dacă: 1) a fost săvârșit până la răpirea sau luarea
persoanei în calitate deostatic (în scopul de a înlesni
săvârșirea lor în raport cu o altă persoană); 2) înprocesul
răpirii sau luării persoanei în calitate de ostatic (de exemplu,
în sco-pul înfrângerii obstacolelor); 3) după răpirea sau
luarea persoanei în calitate deostatic (în scopul de a
ascunde răpirea sau luarea persoanei în calitate de osta-tic,
fie din răzbunare pentru rezistenţa opusă sau din alte
asemenea cauze
Pruncuciderea-Obiectul juridic special
al pruncuciderii îl formează relaţiile sociale cuprivire la viaţa
copilului nou-născut.
Victimă a pruncuciderii poate fi numai un copil nou-născut.
Obiectul material al pruncuciderii îl constituie corpul
copilului nou-născut. Latura obiectivă-Fapta prejudiciabilă
în contextul pruncuciderii se poate exprima maides pe calea
inacţiunii (de exemplu: refuzul mamei de a-și hrăni copilul
sauneînfășarea copilului atunci când temperatura din
încăpere este sub 8-10°C,sau neefectuarea promptă a
ligaturii cordonului ombilical al copilului etc. Timpul
săvârșirii infracţiunii este un element al calificării care
trebuiestabilit în mod obligatoriu. Acest element este
caracterizat în textul legii princuvintele: “în timpul nașterii
sau imediat după naștere Latura subiectivă a infracţiunii
examinate se exprimă, în primul rând,prin vinovăţie sub
formă de intenţie directă sau indirectă. De exemplu, lăsarea
nou-născutului în pădure sauîn câmp, departe de locurile
animate și căile de circulaţie, vorbește clar despreprezenţa
intenţiei de pruncucidere ,lăsarea nou-născutului într-un
cărucior, în timpul verii, la ușa maternităţii, mărturisește
despre intenţia de acomite fapta de lăsare în primejdie
Subiectul
infracţiunii de pruncucidere este: 1) persoana fizică
responsa-bilă, care la momentul săvârșirii infracţiunii a
dacă afectul și intenţia de a săvârșiomorul au survenit în mod subit.
Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă, care
lamomentul săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.Dacă în
fapta persoanei având vârsta de la 14 la 16 ani sunt prezente
atâtsemnele omorului săvârșit în stare de afect, cât și semnele
infracţiunii prevă-zute la alin. (2) sau (3) al art. 145 din CP al RM, nu
există temeiuri de a o tragela răspundere penală.
Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) Obiectul
juridic special -al infracţiunii prevăzute la art. 148 din CP al
RMîl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.
Obiectul material al eutanasiei îl formează corpul
persoanei.Latura obiectivă- fapta prejudiciabilă poate îmbrăca
forma acţiunii sau ainacţiunii Eutanasia poate fi săvârșită și pe
calea inacţiunii, numindu-se eutanasie pasi- vă ori negativă
(sau “procedeul seringii amânate”). Aceasta se exprimă în
abţine-rea de la îndeplinirea acţiunilor îndreptate spre
menţinerea vieţii persoanei (deexemplu, privarea de toate cele
necesare vieţii (apă, mâncare, căldură etc.) sau decele care
sunt folositoare menţinerii vieţii (reanimarea sau tratamentul
medicalcare îi poate oferi victimei șansa de a continua viaţa în
condiţii normale) Latura subiectivă a eutanasiei se
caracterizează, în primul rând, prin vinovăţie sub formă de
intenţie directă sau indirectă. De cele mai dese ori,motivul
infracţiunii se exprimă în compătimire.
Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă,
care la mo-mentul săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16
ani. Legiuitorul nu cerenici o calitate specială pentru subiect.
Acesta poate fi un medic sau un asistentsocial, dar și oricare
altă persoană.
Determinarea la sinucidere-Obiectul juridic special al infracţiunii
analizate îl constituie relaţiile so-ciale cu privire la viaţa unei persoane.
Obiectul material --al determinării la sinucidere constă în corpul
persoaneicare s-a sinucis sau care a încercat să se sinucidă Latura
obiectivă
a faptei infracţionale examinate are următoarea struc-tură: 1) fapta
(acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care se exprimă în de-
terminarea la sinucidere sau la tentativa (a se citi – încercarea) de
sinucidere;2) urmările prejudiciabile sub formă de: a) sinucidere sau b)
încercare desinucidere; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta
prejudiciabilă și urmărileprejudiciabile; 4) metode: a) persecutare; b)
clevetire; c) jignire. Prin “determinare” trebuie de înţeles
impulsionarea victimei să ia hotă-rârea de a se sinucide, convingând-o,
fără însă a o constrânge. Așadar, ideeade sinucidere emană de la cel
care determină; hotărârea de a se sinucide o iaînsă cel determinat, și
acesta trebuie să aibă putinţa de a cântări argumentele șimotivele pe
care i le servește cel care determină și de a decide dacă trebuie saunu
să se sinucidă. Motivele infracţiuniipot fi dintre cele mai diverse:
răzbunare, gelozie, invidie etc.
Subiectul-infracţiunii date este persoana fizică responsabilă, care la
mo-mentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.
Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporalesau a sănătăţii-
Prin “vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii” trebuie de
înţelessăvârșirea ilegală, în mod intenţionat sau din imprudenţă, a
oricărei acţiunisau inacţiuni – de natură mecanică, fizică, chimică,
biologică sau psihică– care a adus o atingere sănătăţii unei alte
persoane, atingere exprimată îndereglarea (gravă, medie sau ușoară) a
integrităţii anatomice a organelor sau aţesuturilor corpului victimei, ori
a funcţiilor acestora Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl
formează relaţiile socialecu privire la sănătatea persoanei. Nu are
importanţă dacă victima avea, sub ra-portul sănătăţii corporale, o
sănătate desăvârșită sau dacă, dimpotrivă, corpulei era deja lipsit de
anumite părţi; după cum nu contează nici dacă victima erape deplin
sănătoasă sau suferea de vreo boală Obiectul material al vătămării
intenţionate grave a integrităţii corporalesau a sănătăţii îl constituie
corpul persoanei.Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană
împlinit vârsta de 14 ani și careeste 2) mama copilului nou-
născut
Lipsirea de viaţă din imprudenţă-Lipsirea de viaţă din
imprudenţă constituie rezultatul indisciplinei, neaten-ţiei și
lipsei de precauţie a făptuitorului. Deși gradul de pericol
social al aces-tei infracţiuni este mai redus în comparaţie cu
cel al infracţiunilor săvârșiteprin omor, nu înseamnă că
urmările prejudiciabile ale lipsirii de viaţă dinimprudenţă
sunt întotdeauna mai puţin grave. Obiectul juridic special al
infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RMîl formează
relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. Obiectul
material al lipsirii de viaţă din imprudenţă îl constituie
corpul persoanei. Latura obiectivă În cazul lipsirii de viaţă
din imprudenţă nu avemun act de violenţă, ci o conduită
greșită a făptuitorului într-o situaţie pericu-loasă,
susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, urmările
prejudiciabilesub formă de moarte cerebrală a
victimei.Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi comisă
prin acţiune sau inacţiu-ne, care se exprimă în încălcarea
unor reguli scrise sau nescrise de precauţie,stabilite în
societate. Latura subiectivă
a infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RM se ex-primă
în vinovăţie sub formă de imprudenţă. Imprudenţa se poate
exprima înneglijenţă sau în încredere exagerată. lipsirea de
viaţă din neglijenţă se consideră, în mod neîn-temeiat, ca
fiind intenţionată, spre exemplu: de la o izbitură victima
cade, selovește cu capul de un corp contondent și moare
sau când moartea victimeisurvine de la loviturile aplicate de
făptuitor..
Lipsirea de viaţă în rezultatul încrederii exagerate trebuie
delimitată deomorul săvârșit cu intenţie indirectă, ținând
cont de următoarele: a) în situaţiaîncrederii exagerate,
făptuitorul prevede numai posibilitatea survenirii morţiiîn
cazuri similare; în situaţia intenţiei indirecte, făptuitorul
prevede nu doarposibilitatea, dar și verosimilitatea
producerii morţii în cazul concret; b) în si-tuaţia încrederii
exagerate, făptuitorul speră oarecum că moartea victimei
nu va surveni; în situaţia intenţiei indirecte, făptuitorul, care
nu ia nici o măsurăde natură să preîntâmpine moartea
victimei, nu dorește, însă admite în modconștient survenirea
acestei urmări prejudiciabile.
Subiectul -infracţiunii prevăzute la art. 149 din CP al RM
este persoanafizică responsabilă care la momentul săvârșirii
infracţiunii a împlinit vârstade 16 ani.La alin. (2) al art. 149
din CP al RM este prevăzută agravarea răspunderiipenale în
cazul în care lipsirea de viaţă din imprudenţă a condus la
moarteaa două sau a mai multor persoane (spre exemplu,
cazul adolescenţilor care augăsit o grenadă ce a explodat,
cauzându-le moartea, sau: persoanele au decedatîn urma
unui incendiu pus la cale din teribilism, sau: turiștii și-au
pierdut viaţadin vina conducătorului de grup etc
Provocarea ilegală a avortului- Obiectul juridic special -al
provocării ilegale a avortului îl formează rela-ţiile sociale cu
privire la viaţa sau sănătatea persoanei.
Obiectul material al infracţiunii analizate este corpul femeii
însărcinate.
Latura obiectivă a provocării ilegale a avortului are
următoarea structură:1) fapta prejudiciabilă exprimată în
acţiunea de întrerupere a cursului sarcinii;2) locul: în afara
instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în
scopul întreruperii cursului sarcinii; 3) circumstanţe: a) în
cazul sarcinii cedepășește 12 săptămâni, în lipsa indicaţiilor
medicale stabilite de MinisterulSănătăţii; b) în cazul
contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei ase-
menea operaţii; c) în condiţii antisanitare Prin “întreruperea
cursului sarcinii” se înţelege expulzarea sau suprima-rea
(în viaţă), cu condiţia săfie altă persoană decât însuși făptuitorul.
Latura obiectivă- fapta prejudiciabilă se poate concretiza în acţiune
(lovire, înjun-ghiere, otrăvire, aruncare de substanţe corosive,
transmiterea unei boli con-tagioase etc.) sau inacţiune (rămânerea în
pasivitate atunci când există obli-gaţia și aptitudinea de a acţiona, de
exemplu: stăpânul unui câine agresiv nuinter vine când acesta se
repede la un trecător și-l mușcă, deși asistă la aceastăscenă).
Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă, în primul rând,
prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă.Este necesar
a delimita vătămarea intenţionată gravă a integrităţii cor-porale sau a
sănătăţii de tentativa de omor. Așa cum am menţionat
anterior,tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie directă.
Motivele infracţiunii analizate pot fi dintre cele mai variate:
răzbunare,gelozie, invidie, ură etc. Nici motivul infracţiunii, nici scopul
acesteia nu aurelevanţă la calificare, cu excepţia cazurilor când
prezenţa lor este un temei deagravare a răspunderii penale (lit. g), h), i)
din alin. (2) și lit. d) din alin. (3) aleart. 151 din CP al RM).
Subiectul vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a
sănă-tăţii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiuniia împlinit vârsta de 14 ani.
Neacordarea de ajutor unui bolnav- Obiectul juridic special al
infracţiunii prevăzute la art. 162 din CP al RMîl formează relaţiile
sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei.Obiectul material
lipsește în cazul acestei infracţiuni, deoarece făptuitorul nuîntreprinde
o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei.
Victimă a infracţiunii analizate poate fi nu oricare persoană fizică, ci
doarun bolnav, adică o persoană fizică suferind de o boală.Latura
obiectivă
a infracţiunii prevăzute la art. 162 din CP al RM areurmătoarea
structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacţiune – în ne-
acordarea de ajutor unui bolnav; 2) circumstanţe: lipsa motivelor
întemeiate înce privește neacordarea de ajutor unui bolnav.Prin
“ajutor” se înţelege asistenţa medicală sau primul ajutor medical.
Prin“neacordare de ajutor” se are în vedere: neprezentarea la
chemare; refuzul de aprimi bolnavul în instituţia medicală; refuzul de a
aplica respiraţia artificială;refuzul de a efectua pansamentul rănii;
refuzul de a administra medicamente-le necesare; refuzul de a expedia
bolnavul la spital etc.În ce privește motivele întemeiate pentru care nu
se poate acorda ajutorunui bolnav, acestea sunt: forţa majoră (de
exemplu, calamitatea naturală);extrema necesitate (de exemplu,
necesitatea de a acorda în același timp ajutorunui alt bolnav aflat în
stare gravă Latura subiectivă a neacordării de ajutor unui bolnav se
exprimă, în pri-mul rând, prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.
Motivele infracţiuniipot fi diferite: indiferenţa; răzbunarea; dușmănia
sau ura socială, naţională,rasială ori religioasă etc. Subiectul acestei
infracţiuni este persoana fizică responsabilă, care la mo-mentul
săvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. În afară de
aceasta,subiectul trebuie să aibă o calitate specială: să fie persoana
care, în virtutealegii sau a regulilor speciale, era obligată să acorde
ajutor unui bolnav
Răpirea unei persoane- Această infracţiune contra libertăţii persoanei
prezintă un pericol social vădit, deoarece victima este extrasă, fără a-și
fi exprimat acordul, din micro-mediul său social, fiind lipsită un anumit
timp de putinţa de a lua parte la viaţasocială, adică de a se manifesta,
potrivit situaţiei sale, în procesul de realizare a valorilor materiale și
spirituale și de a participa la circulaţia lor Obiectul juridic special al
răpirii persoanei îl formează relaţiile sociale cuprivire la libertatea fizică
a persoanei. Prin “libertate fizică” trebuie de înţelesposibilitatea
persoanei de a se mișca, de a circula și de a activa după voinţa sa,în
limitele statornicite de normele juridice De regulă,
Victimă a răpirii de persoane poate fi oricare persoană fizică
Deasemenea, nu poate fi considerată victimă a acestei infracţiuni
fratele, sora,nepotul (considerat în raport cu bunicii), dacă făptuitorul
acţiona, în opinialui, în interesele copilului Latura obiectivă a răpirii
unei persoane se exprimă în fapta prejudiciabilăconcretizată în
acţiunea de răpire a unei persoane.De regulă, săvârșirea acestei acţiuni
presupune existenţa următoarelor treietape succesive: 1) capturarea
produsului concepţiunii, când acesta este neviabil (în
primele 22-28 desăptămâni ale gravidităţii), sau suprimarea
produsului concepţiunii, cândacesta este viabil (în faza finală
a gravidităţii) Latura subiectivă
a provocării ilegale a avortului se exprimă, în primulrând,
prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele
infracţiunii potfi diferite: interesul material; compătimirea
faţă de femeia care are o sarcinănedorită etc. Subiectul
infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la
momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani
Lăsarea în primejdie- Obiectul juridic special al infracţiunii
de la art. 163 din CP al RM îl con-stituie relaţiile sociale cu
privire la viaţa sau sănătatea persoanei.Obiectul material al
acestei infracţiuni lipsește, nefiind vorba de o in-fluenţare
nemijlocită infracţională asupra corpului victimei.
Victimă a lăsării în primejdie nu poate fi orice persoană
fizică, ci doarpersoana care: 1) se află într-o stare
periculoasă pentru viaţă și 2) este lipsităde posibilitatea de a
se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate, a bolii saua
neputinţe În al doilea rând, victima trebuie să fie lipsită de
posibilitatea de a se salvadin cauza vârstei fragede sau
înaintate, a bolii sau a neputinţei. Prin “imposi-bilitatea de
a se salva” trebuie de înţeles neputinţa de a se proteja și a
se îngrijide sine stătător Latura obiectivă a infracţiunii
prevăzute la art. 163 din CP al RM se ex-prima în fapta
prejudiciabilă concretizată în inacţiunea de lăsare fără
ajutor.“A lăsa fără ajutor” înseamnă a lipsi victima de
sprijin, de îngrijire. Lăsareafără ajutor se poate manifesta
prin eschivarea pentru totdeauna de la obligaţii-le sale sau
numai într-un anumit interval de timp. Latura subiectivă a
infracţiunii examinate se exprimă, în primul rând, în
vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii
pot fi diverse:egoismul, lașitatea, indiferenţa etc.Formula
“cu bună-știinţă” indică asupra faptului că subiectul are
certi-tudinea că persoana pe care o lasă fără ajutor se află
într-o stare periculoasă pentru viaţă și că aceasta e lipsită de
posibilitatea de a se salva. Subiectul
infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la
momentulcomiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. În
afară de aceasta, subiectultrebuie să aibă una din
următoarele două calităţi speciale alternative: 1) să
aibăposibilitatea de a acorda ajutor victimei, fiind obligat să-
i poarte de grijă; 2) elînsuși a pus victima într-o situaţie
periculoasă pentru viaţă
Traficul de fiinţe umane Luând în consideraţie caracterul
complex al faptei prejudiciabile din con-textul traficului de
fiinţe umane, obiectul juridic special
al acestei infracţiunieste și el complex. Astfel,obiectul juridic
principal
al infracţiunii prevăzute laart.165 din CP al RM îl constituie
relaţiile sociale cu privire la libertatea fizicăa persoanei;
obiectul juridic secundaral traficului de fiinţe umane îl
formează relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică,
integritatea corporală, sănătatea,libertatea sau
inviolabilitatea sexuală, ori viaţa persoanei, ori alte valori
sociale.Atunci când vătămarea obiectului juridic secundar se
face pe calea in-fluenţării nemijlocite infracţionale asupra
corpului victimei, traficul de fiinţeumane are și obiect
material Victimă
a infracţiunii prevăzute la art.165 din CP al RM poate fi
numaipersoana care la momentul săvârșirii infracţiunii a
persoanei; 2) luarea și deplasarea acesteia dinhabitatul ei permanent
sau provizoriu (locul de trai, de muncă, de odihnă, detratament etc.);
3) reţinerea persoanei (cu privarea deplină de libertate) împo-triva
voinţei sale sau neluându-se în seamă voinţa ei Latura subiectivă a
infracţiunii de la art. 164 din CP al RM se exprimă,în primul rând, în
vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele răpiriiunei persoane
pot fi dintre cele mai variate: răzbunarea, gelozia, concurenţaneloială,
intenţiile huliganice etc. În cazul în care motivul ia forma
interesuluimaterial, răspunderea se agravează, fapta fiind calificată
conform lit. f) dinalin. (2) al art. 164 din CP al RM. Subiectul infracţiunii
este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii
infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani.
Privaţiunea ilegală de libertate- Obiectul juridic special al infracţiunii
prevăzute la art. 166 din CP al RMîl constituie relaţiile sociale cu privire
la libertatea fizică a persoanei. Sunt însăcazuri când, în condiţii
concrete de săvârșire a infracţiunii analizate, sunt vătămate adiacent
relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală,
sănătatea sau viaţa persoanei. Latura obiectivă a infracţiunii de la
art.166 din CP al RM se exprimă înfapta (acţiunea sau inacţiunea)
prejudiciabilă, concretizată în privaţiunea ile-gală de libertate a unei
persoane, dacă nu este legată cu răpirea acesteia.Prin “privaţiune
ilegală de libertate” se înţelege împiedicarea victimei de ase deplasa
conform voinţei sale, de a-și alege liber locul aflării, de a comunicacu
alte persoane atunci și așa cum ea dorește, pe calea izolării victimei în
loculaflării ei permanente sau provizorii, loc în care ea a ajuns benevol,
și fără a fideplasată din alt loc Așadar, în cazul privaţiunii ilegale de
libertate, persoananu este scoasă în afara micromediului ei social.
Anume prin aceasta infrac-ţiunea de la art. 166 din CP al RM se
deosebește de răpirea unei persoane Latura subiectivă a infracţiunii
prevăzute la art. 166 din CP al RM se ex-primă, în primul rând, în
vinovăţie sub formă de intenţie directă Motivele infracţiunii analizate
pot fi dintre cele mai variate: răzbunare,intenţii huliganice, năzuinţa de
a înlesni comiterea altor infracţiuni (de exem-plu, a violului) etc.
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă, care la
momentulsăvârșirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani (pentru fapta
de la alin. (1) alart. 166 din CP al RM) sau de 14 ani (pentru fapta de la
alin. (2) și (3) ale art.166 din CP al RM)
împlinit vârsta de 18 ani.Prin aceasta, infracţiunea dată se
deosebește de traficul de copii, incriminat laart. 206 din CP
al RM. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se
exprimă în fapta prejudi-ciabilă care cuprinde următoarele
două acţiuni cu caracter alternativ: 1) acţiu-nea principală,
constând în recrutarea, transportarea, transferul,
adăpostireasau primirea unei persoane; 2) acţiunea
adiacentă, care se concretizează în: a)ameninţarea cu
aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice
nepericuloa-se pentru viaţa și sănătatea persoanei, inclusiv
prin răpire, prin confiscarea do-cumentelor și prin servitute;
b) înșelăciune; c) abuz de poziţia de vulnerabilita-te a
victimei sau abuz de putere, dare sau primire a unor plăţi
sau beneficii Prin “violenţă nepericuloasă pentru viaţă și
sănătate” trebuie de înţelescauzarea intenţionată a
leziunilor corporale, care nu au avut drept
urmaredereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o
pierdere neînsemnată, dar stabilă,a capacităţii de muncă, fie
aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârșireaaltor acte
de violenţă, care au cauzat o durere fizică, dacă acestea nu
au pus înpericol viaţa sau sănătatea victimei
Prin “abuz de poziţie de vulnerabilitate” se înţelege uzarea
în mod exage-rat de situaţia vulnerabilă a victimei sub
aspect economic (sărăcia extremă), juridic (lipsa de
încredere în organele de drept Prin “abuz de putere” se are
în vedere că persoana cu funcţie de
răspunderereprezentând autoritatea publică se folosește în
mod exagerat de atribuţiile ce i-aufost conferite de lege. În
această situaţie, potrivit prevederilor art. 118 din CP alRM,
nu este necesară calificarea suplimentară conform art. 327
din CP al RM.În cazul dării sau primirii unor plăţi sau
beneficii, se au în vedere oricareplăţi sau beneficii având
rolul de recompensă ilicită (bănească sau sub formă
debunuri, servicii sau avantaje patrimoniale) Latura
subiectivă
a traficului de fiinţe umane se exprimă, în primul rând,în
vinovăţie sub formă de intenţie directă. Motivele infracţiunii
se concreti-zează, de regulă, prin interesul material Prin
“exploatare sexuală comercială” se înţelege activitatea
aducătoare deprofituri, care are drept urmare majorarea
activului patrimonial al făptuitoru-lui, exprimându-se în
folosirea victimei, prin constrângere, în prostituţie sauîn
industria pornografică.Prin “exploatare sexuală
necomercială” se înţelege activitatea care nu arenici un
impact direct asupra mărimii patrimoniului, exprimându-se
în căsă-torie (inclusiv poligamică), concubinaj sau alte
asemenea forme de coabitare,realizate pentru propria
consumaţie a făptuitorului.Conceptul de muncă sau servicii
forţate va fi supus examinării în cadrulanalizei infracţiunii
prevăzute la art. 168 din CP al RM Prin “conflicte armate” se
înţelege lupta armată (război interstatal, civil,de secesiune
etc.) între cel puţin două subiecte, care nu implică cu
necesitaterecunoașterea formală de către beligeranţi a stării
de război Subiectul infracţiunii este persoana fizică
responsabilă, care la momentulsăvârșirii infracţiunii a
împlinit vârsta de 16 ani