1.

Omorul
Omorul reprezintă suprimarea vieții unei persoane, săvârșit cu intenție.

- Obiectul juridic special – relația sociala privitoare la dreptul la viată al persoanei.

- Obiectul material – corpul persoanei in viată.
- Subiectul infracțiunii:
 Activ – orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala.
 Pasiv – orice persoana fizica in viată.
- Participația este posibila in toate formele.
- Latura obiectiva:
 Elementul material: -- acțiunea de ucidere prin acțiune sau inacțiune.
 Urmarea imediata: -- moartea victimei.
 Legătura de cauzalitate – trebuie sa existe.
- Latura subiectiva: -- infracțiunea de omor se comite cu intenție directa sau indirecta.
- Forme:
 Actele preparatorii, deși posibile, nu sunt incriminate.
 Tentativa se pedepsește, cu excepția cazului de desistare sau împiedicare a producerii
rezultatului.
 Infracțiunea se consuma in momentul decesului victimei.
 Pedeapsa: de la 10 la 20 ani si interzicerea exercitării unor drepturi.

2. Omorul calificat
Uciderea unei persoane in următoarele împrejurări: cu premeditare, din interesa materia, pentru a se
sustrage de la tragerea la răspunderea penala, pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni
asupra a doua sau mai multe persoane, asupra unei femei gravide, prin cruzimi. Aceste împrejurări constituie
circumstanțe agravante ale omorului.
Obiectul si subiectul infracțiunii sunt aceeași ca si la infracțiunea de omor.
 Omorul săvârșit pentru a se sustrage sau a sustrage pe altul de la tragerea la răspunderea penala sau
executarea unei pedepse:
Circumstanța personala, dar poate deveni reala. Fapta se comite numai cu intenție directa.

 Omorul săvârșit pentru a înlesni sau ascunde săvârșirea altei infracțiuni:

Omorul reprezintă infracțiunea-mijloc, fiind necesara hotărârea de a săvârși o alta infracțiune,
infracțiunea-scop. Nu contează daca a fost săvârșita, însă daca s-a săvârșit se retine in concurs real cu
omorul calificat. Reprezintă o circumstanța personala, dar poate deveni reala.

 Omorul săvârșit de o persoana care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau tentativa la
infracțiunea de omor:
Făptuitorul trebuie sa fi săvârșit anterior o infracțiune de omor sau omor calificat, de ultraj sau ultraj
judiciar in forma care absoarbe omorul, indiferent de forma participației.
 Tentativa se absoarbe in omorul calificat.
Daca pentru prima infracțiune de omor exista o hotărâre judecătorească definitiva, a doua infracțiune
va fi săvârșita in stare de recidiva post-condamnatorii sau post-executorie (daca nu s-a împlinit termenul de
reabilitare).
Daca pentru infracțiunea de omor anterioară nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitiva, va
fi reținuta in concurs cu omorul calificat.
 Circumstanța personala, dar poate deveni reala, in privința participanților care au mai săvârșit anterior
o infracțiune de omor in forma tentata sau consumata.

 Omorul săvârșit asupra a doua sau mai multor persoane :

Circumstanța agravanta o constituie pluralitatea de victime, rezultatul fiind decesul a cel puțin doua
persoane, in aceeași împrejurare, indiferent daca decesul este urmarea aceleiași acțiuni sau a unor
acțiuni diferite. Circumstanța reala.
 Daca nu decedează nicio victima – tentativa la omor calificat.
 Daca decedează doar o victima – infracțiunea de omor simplu sau calificat.
 Daca mor doua din trei victime – infracțiunea de omor calificat in forma agravata in care
sunt absorbite si celelalte tentative.

 Omorul săvârșit asupra unei femei gravide:

Făptuitorul trebuia si putea sa cunoască starea de graviditate a victimei. Daca nu o cunoștea, nu exista
infracțiunea de omor calificat.
Nu se retine agravanta daca:
 Făptuitorul credea, in mod neîntemeiat, ca victima era însărcinată.
 In caz de „erori in persona” sau „aberația ictus” (devierea loviturii).

 Omorul săvârșit prin cruzimi:

Folosirea de către făptuitor a unor metode inumane si inutile de chinuire a victimei înainte de deces
sau înainte de cunoașterea decesului. Circumstanța reala.

- Urmarea imediata consta in moartea victimei.

- Legătura de cauzalitate – acțiunea sau inacțiunea sa reprezinte cauza morții.
- Latura subiectiva—este reprezentata de intenția directa sau indirecta a făptuitorului in ceea ce privește
acțiunea infracționala.
 Actele preparatorii, deși posibile, nu sunt incriminate.
 Tentativa este posibila si se pedepsește, excepție făcând desistarea sau împiedicarea
producerii rezultatului.
 Infracțiunea se consuma in momentul decesului victimei.
- Regimul sancționator: detențiunea pe viată sau închisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor
drepturi.
- Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

3. Uciderea la cererea victimei

Uciderea săvârșita la cererea victimei, care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava,
atestata de medic, cauzatoare de suferințe permanente si greu de suportat.
Cererea victimei trebuie sa fie:
Explicita (fără echivoc)
Serioasa (nu in gluma)
Conștientă (cu discernământ)
Repetata (de cel puțin doua ori)
 - Obiectul juridic special – relația sociala referitoare la dreptul la viată al persoanei, indiferent de gradul
de sănătate ala cesteia.
- Obiectul material – corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Subiectul activ – orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala. Participația este
posibila sub toate formele.
 Subiectul pasiv – orice persoana in viată care suferea de o boala incurabila sau o
infirmitate grava atestata medical. Nu are importanta daca victima este sau nu membru al
familiei.
- Latura obiectiva:
 Elementul material: acțiune sau inacțiune de ucidere a victimei.
 Urmarea imediata – moartea victimei.
 Legătura de cauzalitate trebuie sa fie dovedita.
Eutanasia activa sau pasiva nu se confunda cu sinuciderea asistata medical, unde avem infracțiunea de
determinare sau înlesnire a sinuciderii.

- Latura subiectiva – intenția indirecta a făptuitorului.

- Actele preparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
- Infracțiunea se consuma in momentul decesului victimei.
- Pedeapsa – închisoarea de la 1 la 5 ani.
- Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

4. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Din incriminarea infracțiunii, rezulta ca aceasta are si o varianta tip, doua variante agravante si o
varianta atenuanta.

- Varianta-tip – fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane daca sinuciderea a avut loc.
- Varianta agravanta 1 – fapta săvârșita fata de un minor cu vârsta intre 13-18 ani sau fata de o persoana
cu discernământ diminuat daca sinuciderea a avut loc.
- Varianta agravanta 2 – fapta săvârșita fata de un minor care nu a împlinit 13 ani sau fata de o persoana
fără discernământ daca sinuciderea a avut loc.
- Varianta atenuanta – actele de determinare sau înlesnire prevăzute la alin. 1-3 ale art. 191 au fost
urmate de o încercare de sinucidere.
Pentru varianta-tip:

- Obiectul juridic special – relația privitoare la dreptul la viată al persoanei.

- Obiectul material nu exista.
- Subiectul infracțiunii:
 Activ – orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala. Participația este posibila
sub toate formele.
 Pasiv – orice persoana majora cu discernământ.
- Latura obiectiva:
 Elementul material – acțiunea de a determina sau înlesni sinuciderea. Suprimarea vieții
trebuie sa se facă de către sinucigaș.
 Urmarea imediata – sinuciderea victimei.
 Legătura de cauzalitate – sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva – intenția directa sau indirecta.
Pentru variantele agravante:

- Subiectul pasiv este calificat – minor cu vârsta intre 13-18 ani sau o persoana cu discernământ
diminuat, respectiv minorul care nu a împlinit 13 anul sau o persoana fără discernământ.
Pentru varianta agravanta nr 2 – vârsta sau starea victimei trebuia sa fie cunoscuta de făptuitor. In caz de
necunoaștere sau eroare se retine varianta-tip.

- Actele preparatorii si tentativa nu se incriminata.

- Consumarea are loc in momentul sinuciderii sau a încercării de sinucidere.
- Pedeapsa:
 In varianta-tip: închisoare de la 3-7 ani.
 Prima varianta agravanta: închisoare de la 5-10 ani.
 A doua varianta agravanta: închisoarea de la 10-20 ani si interzicerea unor drepturi.
 Varianta atenuanta: limitele speciale se reduc la jumătate.
- Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

5. UCIDEREA DIN CULPA

- Forma tip -- uciderea unei persoane din culpa (omor prin neglijenta).
- Prima varianta agravanta: uciderea unei persoane prin nerespectarea dispozițiilor legale sau a
masurilor de prevedere in exercitarea unei meserii sau profesii, sau desfășurarea unei anumite
activități (lipsa de pricepere).
- A doua varianta agravanta: uciderea din culpa a 2 sau mai multor persoane.
- Obiectul juridic special in cazul variantei tip = relațiile privitoare la dreptul la viată al persoanei.
- Obiectul material= corpul persoanei in viată.
o Subiecții infracțiunii:
 Activ =orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala. Participația
este improprie (complicitate sau instigarea omor). Este posibila participația
proprie sub forma coautoratului in cazul reținerii culpei comune.
 Pasiv = orice persoana fizica in viată. Pluralitatea de subiecți pasivi
determina varianta agravanta (unitate legala de infracțiune).

o Latura obiectiva.
 Elementul material = acțiunea sau inacțiunea ilicita care duce la suprimarea vieții
unei persoane.
 Urmarea imediata= moartea victimei.
 Legătura de cauzalitate trebuie sa existe si sa fie dovedita.
o Latura subiectiva. Fapta se comite din culpa simpla (neglijenta) si culpa cu prevedere
(ușurință). In cazul variantelor agravante fapta trebuie sa fie săvârșita in timpul exercitării
profesiei, meseriei sau activității, cu nerespectarea regulilor. Când nerespectarea masurilor de
prevedere sau încălcarea dispozițiilor legale constituie o infracțiune se aplica concursul de
infracțiuni. Cea de a2-a agravanta consta in uciderea din culpa a 2 sau mai multor persoane.
Pluralitatea de subiecți pasivi, nu determina o pluralitate de infracțiuni.
o Forme : Actele preparatorii si tentativa nu sunt posibile.
Singura forma a infracțiunii este cea continuata. Este o infracțiune progresiva, fără a fi
preterintenționata.
 Pedeapsa:
 Forma tip: închisoare de la 1-5 ani
 Prima var. agrava.: închisoare de la 2-7 ani
 A doua var. agrava.: limitele speciale se majorează cu 1/2
 Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.
6. LOVIREA SAU ALTE VIOLENTE
- Forma tip- lovire sau orice alta acte violente, care provoacă unei persoane suferințe fizice.
- Forma agravata- orice fapte care produc leziuni traumatice sau se afectează sănătatea unei persoane,
care necesita cel mult 90 zile de îngrijiri medicale.
Pentru varianta tip

- Obiectul juridic special- relațiile sociale privitoare la integritatea fizica sau sănătatea persoanei.
- Obiectul material- corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ- orice PF sau PJ cu capacitate penala. Pot fi subiecți activ părinții care
exercita violente asupra copilului (concurs cu rele tratamente aplicate
minorului). Daca sub. activ are calitate de funcționar public încadrarea va fi
purtare abuziva. Participația sub toate formele.
 Pasiv – persoana fizica in viată. Daca subiectul pasiv este un membru de
familie avem violenta in familie (art. 199). Daca subiectul pasiv este
judecător, procuror sau ruda a acestora, iar fapta este comisa in legătura cu
atribuția de serviciu ale magistratului se va retine infracțiunea de ultraj
judiciar, iar pentru un funcționare public aflat in exercitarea atribuțiilor de
serviciu = ultraj.
Pluralitatea de subiecți pasivi = pluralitate de infracțiuni.
- Latura obiectiva. Elementul material: in varianta tip = acțiunea de lovire sau alt act violent, prin
energia proprie a fapt. (izbire, pălmuire, etc...) sau o alta energie (asmuțirea unui animal).
- Urmarea imediata consta doar in suferințe fizice cauzate prin lovituri si alte violente, nu si suferințe
psihice.
In varianta agravanta urmarea imediata se concretizează in zile de îngrijiri medicale.
- Legătura de cauzalitate:
 In cazul lovirii rezulta din materialitatea faptei, suferința fizica fiind
prezumata;
 In cazul altor violente trebuie dovedita.
- Latura subiectiva – fapta se comite doar cu intenție directa sau indirecta (nu contează mobilul sau
scopul) in varianta tip.
 Daca suferințele fizice nu necesita nici o zi de îngrijire medicala => infracțiune in
forma tip.
 Daca suferințele fizice necesita mai mult de 90 zile=> infracțiunea de vătămare
corporala.
o In varianta agravanta – suferințele fizice se concretizează in zile de îngrijiri medicale care nu
trebuie sa depășească 90 de zile- fapta se produce cu intenție directa sau indirecta sau
preterintenție (daca numărul de zile de îngrijiri medicale sporește).

- Formele infracțiunii
- Actele preparatorii si tentativa sunt posibile dar nu sunt incriminate
- Fapta se consuma in momentul exercitării lovirilor sau violentelor cauzatoare de suferințe fizice sau in
momentul producerii vătămărilor ce necesita 90 zile de îngrijiri medicale (in varianta agravanta)
- Poate avea forma continuata U – se epuizează după ultimul act de violenta efectuat.
- Infracțiunea este absorbita:
 In infracțiunea de vătămare corporala si omor ( daca au fost comise prin
loviri si alte violente)
 In infracțiunea de tâlhărie, ultraj, ultraj judiciar.
 - Infracțiunea absoarbe:
 Infracțiunea de amenințare, daca imediat după aceasta are loc lovirea. In caz
contrar exista concurs de infracțiuni.
- Pedeapsa:
 Pentru varianta tip: 3 luni-2 ani sau amenda
 Pentru varianta agravanta: 6 luni- 5 ani sau amenda
- Acțiunea penala se pune in mișcare la cererea parții vătămate, retragerea plângerii înlătura
răspunderea penala.
- Daca subiectul pasiv este membru de familie, acțiunea penala poate fi pusa in mișcare din oficiu, iar
împăcarea înlătura răspunderea penala.
- Daca sub. pasiv este o persoana lipsita de capacitate de exercițiu sau capacitate de exercițiu restrânsa,
care nu este membru de familie, acțiunea penala poate fi pusa in mișcare din oficiu, iar împăcarea nu
este posibila (doar pentru membrii de familie).

7. VATAMAREA CORPORALA
1. Varianta tip -lovirea sau alte acte de violenta, săvârșite prin acțiuni sau inacțiuni ce au provocat
victimei o infirmitate, leziuni traumatice ce au necesitat mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale,
avortul, un prejudiciu estetic grav si permanent sau punerea in primejdie a vieții persoanei.
2. Varianta agravanta- fapta a fost săvârșita in scopul de a produce o infirmitate, leziuni traumatice sau
afectarea sănătății unei persoane, ce au necesitat pentru vindecare mai mult de 90 zile de îngrijiri
medicale sau un prejudiciu estetic grav si permanent.
In varianta tip:

- Obiectul juridic special – relațiile sociale privitoare la integritatea fizica sau sănătatea persoanei.
- Obiectul material- corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ – orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala.
Participația este posibila sub toate formele.
 Pasiv – persoana fizica in viată.
Pluralitatea de subiecți pasivi => pluralitate de infracțiuni.
Daca subiectul pasiv este:
o Membru de fam. => infracțiunea de violenta
in fam.
o Un magistrat sau ruda=>infracțiunea de
ultraj judiciar.
o Un funcționar public sau ruda=> infracțiunea
de ultraj.

- Latura obiectiva. Elementul material. – act. directa sau indirecta sau inacțiunea prin care se produce o
vătămare a integrității fizice sau sănătății unei persoane.
- Urmarea imediata consta in o infirmitate, respectiv handicap fizic prin pierderea unui simt, sau psihic
(ex: epilepsia); leziuni traumatice ce necesita mai mult de 90 zile de îngrijiri medicale; un prejudiciu
estetic grav si permanent; avortul (daca făptuitorul a știut sau prevăzut ca victima este însărcinată);
punerea in primejdie a vieții persoanei realizat din culpa.
Daca leziunile se agravează si subiectul pasiv moare => infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare
de moarte.
 - Legătura de cauzalitate trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva – fapta se săvârșește cu intenție indirecta sau preterintenție (nu interesează mobilul
sau scopul) in varianta tip.
 Daca exista scop sub forma intenției directe a punerii in primejdie a vieții=>
tentativa la infracțiunea de omor sau omor calificat.
 Daca exista scopul ca intenție directa a producerii avortului => concurs intre
infracțiunea de vătămare corporala in forma tip si cea a întreruperii cursului
sarcinii.
 In varianta agravanta fapta se produce cu intenție directa, caracterizata de
scopul urmărit de făptuitor.
Formele infracțiunii

- Actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate.

- Tentativa este posibila, dar neincriminata, in varianta tip, săvârșirea cu intenție indirecta.
Tentativa nu este posibila când infracțiunea este săvârșita cu preterintenție.
- In cazul variantei agravante, tentativa este posibila si incriminata (fapta este săvârșita cu intenție
directa).
- Infracțiunea se consuma in momentul producerii uneia dintre consecințele acțiunii sau inacțiunii, ce
reprezintă urmarea periculoasa.
Infracțiunea:
 Poate avea forma continuata (se epuizează in momentul exercitării ultimelor acte de
violenta).
 Poate fi progresiva – urmările se agravează in timp.
Infracțiunea este absorbita in infracțiunea de:

 Loviri sau vătămări cauzatoare de moarte;

 Tâlhărie in varianta agravata;
 Ultraj si ultraj judiciar.
Infracțiunea exista si in caz de „erori in personam” sau „aberratio ictus”, deoarece eroarea nu înlătura
caracterul penal al faptei.

- Pedeapsa:
 In forma tip: 2-7 ani
 In varianta agravata 3-10 ani, iar tentativa se pedepsește.
- Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu. Împăcarea nu este posibila.

8. LOVIRILE SAU VATAMARILE CAUZATOARE DE MOARTE

Infracțiunea privește faptele ce se refera la loviri sau alte violente si vătămarea corporala ce au avut ca
urmare preterintenționată moartea victimei.

- Obiectul juridic special - relațiile sociale privitoare la viată, integritatea fizica sau sănătatea persoanei.
- Obiectul material - corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ- orice persoana fizica sau juridica cu capacitate penala. Participația este
posibila sub toate formele.
  Pasiv -persoana fizica in viată.
o Pluralitatea de subiecți pasivi => pluralitate de infracțiuni.
o Daca sub. pasiv este membru de fam. => infracțiunea de violenta in
familie.
o Daca sub. pasiv este magistrat sau ruda => infracțiunea de ultraj
judiciar.
o Daca sub. pasiv este un funcționar public sau ruda => infracțiunea de
ultraj.

- Latura obiectiva. Elementul material: lovirea sau vătămarea corporala, care se poate realiza fie printr-
o acțiune directa sau indirecta, fie printr-o inacțiune.
o Urmarea imediata: moartea victimei, survenita imediat sau ulterior.
o Legătura de cauzalitate trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva se caracterizează prin preterintenție: activitatea vătămătoare se produce cu intenție
directa sau indirecta, iar rezultatul mai grav se produce din culpa.
o Daca nu se retine culpa făptuitorului (nu putea si nici nu trebuia sa prevadă rezultatul mai
grav) => infracțiunea de lovire sau alte violente, sau infracțiunea de vătămare corporala.
Formele infracțiunii:

- Actele preparatorii sunt posibile, dar neincriminate.

- Tentativa nu este posibila.
- Infracțiunea se consuma in momentul morții victimei.
- Pedeapsa: 6-12 ani.
- Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

9. Vătămarea corporala din culpa

Privește faptele săvârșite din culpa ce au dus la vătămarea corporala a victimei, ce necesita 90 zile
pentru vindecare.

- Varianta tip: lovirea sau alte acte de violenta cauzatoare de suferințe fizice, săvârșite din culpa de o
persoana, aflata sub influenta băuturilor alcoolice sau a unor substanțe psihoactive sau prin
desfășurarea unei activități ce consta, ea însăși, dintr-o infracțiune.
- In varianta gravă: săvârșirea faptei este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a masurilor de
prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei activități ce consta,
prin ea însăși, dintr-o infracțiune.
- Obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la viată, integritatea fizica si sănătatea persoanelor.
- Obiectul materia: corpul persoanei in viată.
- Subiectul infracțiunii:
 Activ – orice persoana cu capacitate penala, aflata sun influenta alcoolului sau a
substanțelor psihoactive sau o persoana aflata in desfășurarea unei activități ce constituie,
ea însăși, o infracțiune.
 Pasiv – persoana fizica in viată.
Participația penala este posibila in toate formele, in afara coautoratului.

- Latura obiectiva. Elementul material: la forma tip: acțiunea sau inacțiunea săvârșita din culpa prin
care se produce leziuni sau este afectata sănătatea unei persoane, ce necesita pentru vindecare cel mult
90 zile de îngrijiri medicale.
 La varianta agravata: faptele săvârșite din culpa ce au cauzat infirmități, leziuni traumatice sau
afectarea sănătății unei persoane ce necesita cel mult 90 zile de îngrijire medicala, un prejudiciu grav
si permanent, avortul si punerea vieții in primejdie, precum sif aptele ce constau in nerespectarea, din
culpa, a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei meserii sau profesii.
- Urmarea imediata, vătămarea corporala sau a sănătății victimei, iar legătura de cauzalitate trebuie sa
existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva: faptele se produc din culpa cu previziune (ușurința) sau culpa simpla (neglijenta).

Este o infracțiune progresiva, iar pentru încadrarea juridica trebuie sa se tina seama de momentul
epuizării rezultatului, iar culpa trebuie dovedita.

- Sancțiuni: in varianta tip: 3 luni si un an sau amenda.

In varianta agravata: 6 luni si doi ani sau amenda.
Daca vătămările s-au produs fata de doua sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se
majorează cu 1/3.

10. Relele tratamente aplicate minorului

Infracțiunea consta in punerea in primejdie grava a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a
minorului, prin masuri sau tratamente de orice fel, aplicate de părinți sau orice alta persoana in grija căreia se
afla minorul.

- Obiectul juridic special: relațiile sociale referitoare la integritatea corporala sau sănătatea minorului si
ocrotirea lui.
- Obiectul material: corpul minorului in viată.
- Subiectul infracțiunii:
 Activ: părintele sau persoana in grija căreia se afla minorul. Participația penala este
posibila in toate formele.
 Pasiv: minorul supus relelor tratamente (persoana care nu a împlinit 18 ani).
- Latura obiectiva. Elementul material. Fapta se caracterizează prin:
 Acte de comisiune – bătăi, loviri, supunere la torturi.
 Acte de omisiune – înfometare.
Infracțiunea se retine in concurs cu:

 Loviri sau alte violente.

 Vătămarea corporala.
 Infracțiunea de lipsire de libertate in mod ilegal.
- Urmarea imediata: punerea in pericol a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului. Poate
consta si dintr-o leziune.
- Legătura de cauzalitate exista in momentul in care s-a creat posibilitatea obiectiva punerii in
primejdie grava a minorului, chiar daca vătămarea nu s-a produs.
- Latura subiectiva: fapta se comite cu intenție directa sau indirecta.
- Formele infracțiunii – actele preparatorii si tentativa, deși posibile, nu se pedepsesc. Infracțiunea se
consuma in momentul producerii stării de pericol. Daca relele tratamente se repeta, infracțiunea
reprezintă forma continuata.
- Sancțiune: închisoare de la 3 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.

11. Încăierarea
 Infracțiunea consta in participarea la o ciocnire violenta si spontana, intre mai multe persoane, de
regula neputând-se stabili aportul fiecărei persoane prinse in încăierare.
Infracțiunea prezinta patru forme:

- Varianta tip – participarea la o încăierare intre mai multe persoane.

- Varianta complexa – cauzarea unei vătămări corporale uneia sau mai multor persoane si ne se
cunoaște care dintre participanți a produs urmările.
- Varianta agravata – când s-a cauzat moartea unei persoane si nu se cunoaște autorul.
- Cauza de nepedepsire – atunci când, in încăierare, participantul a fost prin fără voia sa, sau a încercat
sa despartă pe alții.

- Obiectul juridic special: relația sociala referitoare la integritatea corporala si sănătatea persoanei,
precum si cele referitoare la ordinea si liniștea publica.
- Obiectul material: corpul persoanei in viată, bunurile sale sau obiectele distruse.
- Subiectul infracțiunii:
 Activ: orice persoana fizica cu capacitate penala. Încăierarea este o infracțiune cu
pluralitate naturala de subiecți activi (cel puțin doua grupuri a cate doua persoane).
 Pasiv: persoana care a suferit vătămări corporale sau si-a pierdut viată in urma încăierării.
Participația penala este posibila sub toate formele.

- Latura obiectiva. Elementul material – acțiunea de participare la o încăierare intre mai multe
persoane, fiind dificila stabilirea contribuției infracționale a fiecăruia dintre ei.
 Când mai mulți făptuitori lovesc o victima => infracțiune de lovire sau alte violente, sau
vătămare corporala, iar daca victima este ucisa => infracțiunea de omor.
 Daca se produce participanților leziuni ce necesita maxim 90 zile de îngrijire medicala, se
va retine infracțiunea de încăierare simpla, deoarece lovirile sau alte violente sunt
absorbite in conținutul infracțiunii de încăierare.
- Urmarea imediata: vătămarea integrității corporale, a sănătății sau uciderea unei persoane.
- Legătura de cauzalitate – trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva: infracțiunea se comite cu intenție directa, indirecta sau preterintenție.
- Forme: actele preparatorii si tentativa, deși posibile, nu se pedepsesc.
- Sancțiuni:
o In forma tip: închisoare de la 3 luni la un an sau amenda.
o In varianta complexa: toți făptuitorii vor fi pedepsiți cu închisoare de la 1 la 5 ani. Daca se
identifica fățuitorul, acesta va răspunde pentru infracțiunea de vătămare corporala.
o In varianta agravata: toți participanții vor fi pedepsiți cu închisoare de la 6 la 12 ani (se
prezuma ca aia acționat cu preterintenție, iar rezultatul mai grav le este imputat din culpa).
Daca se identifica autorul omorului, acesta va răspunde pentru infracțiunea de omor simplu,
omor calificat sau lovituri cauzatoare de moarte. Daca mai lovește si alți participanți la
încăierare, va răspunde si pentru infracțiunea de încăierare.
Daca in încăierare se cauzează moartea a doua sau mai multor persoane, pluralitatea de
victime ucise va conduce la majorarea limitelor speciale de pedeapsa cu 1/3.

Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

12. VIOLENTA IN FAMILIE

 Reprezintă orice acțiune fizica sau verbala săvârșita cu intenție de către un membru al familiei
împotriva altui membru al aceleași familii, ce provoacă o suferința fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu,
precum si împiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertățile fundamentale.

- Ob juridic special – relațiile sociale privitoare la viată, sănătatea si integritatea corporala a fiecărui
membru de familie
- Obiectul material- corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ: orice persoana fizica cu capacitate penala (subiect calificat= membru
de familie)
Participația este posibila in toate formele
 Pasiv: persoana fizica membru de familie (sub. calificat)
- Latura obiectiva. Elementul material: Infracțiunea constituie o forma agravata a infracțiunii de
vătămare corporala, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, lovire sau alte violente, omor si omor
calificat, săvârșita asupra unui membru de familie.
- Urmarea imediata: specifica infracțiunilor enumerate mai sus.
- Legătura de cauzalitate: trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva: infracțiunea se comite cu intenție directa, intenție indirecta, preterintenție.
- Formele infracțiunii: Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Tentativa se pedepsește in cazul următoarei infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie.
o Omor, omor calificat sau vătămare corporala, când fapta a fost săvârșita in scopul producerii
unei infirmități, a unei leziuni traumatice sau afectarea sănătății persoanei ce au necesitat mai
mult de 90 zile de îngrijiri medicale sau când se produce un prejudiciu estetic grav si
permanent.
o De regula acțiunea penala se pune in mișcare la cererea parții vătămate, însă se poate si din
oficiu.
Împăcarea parților înlătura răspunderea penala.

13. UCIDERE ORI VATAMAREA NOU-NASCUTULUI SAVARSITA DE CATRE MAMA

Infracțiunea consta in uciderea, lovirea sau alte violente, vătămarea corporala, loviri ori vătămări
cauzatoare de moarte săvârșite de către mama aflata într-o stare de tulburare psihica, asupra copilului nou-
născut, la cel mult 24 de ore de la naștere.

- Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la existenta si apărarea fizica a nou-născutului.
- Obiectul material: corpul copilului nou-născut, in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ-calificat: mama copilului.
 Pasiv: copilul nou-născut.
- Latura obiectiva. Elementul material: consta in acțiunea de ucidere sau vătămare corporala a copilului
nou-născut.
Uciderea poate avea loc prin:
o Acțiune (sugrumare, sufocare, înecare, lovire etc...)
o Inacțiune (înfometare, lăsare fără îngrijire, etc...)

Uciderea in timpul nașterii este considerata avort.

Când uciderea nou-născutului a avut loc după termenul de 24 de ore de la naștere, se va retine infracțiunea de
omor.

- Urmarea imediata: moartea sau vătămarea nou-născutului.

 - Legătura de cauzalitate: trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva: fapta se poate produce cu intenție directa, intenție indirecta. Intenția estaz spontana,
sub efectul tulburării psihice, fiind exclusa premeditarea.
Forme: Tentativa de ucidere a nou-născutului nu este incriminata.
Tulburările psihice ale mamei, pricinuite de naștere, nu atrag iresponsabilitatea.
Sancțiuni:
o Pentru uciderea nou-născutului, închisoare de la 1-5 ani;
o Pentru vătămarea nou-născutului, închisoare de la 1 luna-3ani.

Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

14. LIPSIREA DE LIBERTATE IN MOD ILEGAL

Consta in împiedicarea persoanei de a se deplasa si de a acționa conform ovinei sale proprii si cu
propriile interese.
o Varianta tip: lipsirea de libertate si răpirea unei persoane aflate in imposibilitatea de a se apară
sau de a-si exprima voința.
o Varianta agravata 1: fapta se săvârșește:
 De către o persoana înarmata;
 Asupra unui minor;
 Punând in pericol viată victimei.
o Varianta agravata 2: lipsirea de libertate are ca urmare moartea victimei.
- Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la viată, sănătatea sau integritatea corporala a
persoanei si libertatea de mișcare.
- Obiectul material- nu exista in forma simpla. In forma agravata corpul persoanei in viată.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ- orice persoana cu capacitate penala. Participația este posibila sub toate
formele.
 Pasiv- orice persoana fizica.
- Latura obiectiva. Elementul material consta într-o acțiune sau inacțiune prin care se produce lipsirea
de libertate a persoanei.
Nu exista infracțiune in următoarele cazuri:
 Persoanele internate împotriva voinței lor pentru tratamentul
unor boli contagioase;
 Persoanele reținute in carantina;
 Minorii in privința cărora s-au luat masuri corectionatorii si
justificative;
 Militarii care trebuie sa rămână in cazarma, sportivii care
trebuie sa rămână in cantonament, etc...
- Urmarea imediata: persoana este lipsita de mișcare si de manifestarea voinței sale.
- Legătura de cauzalitate trebuie sa existe si sa fie dovedita.
- Latura subiectiva: fapta se săvârșește cu intenție directa si indirecta. Daca fapta a avut ca urmare
moartea victimei, vinovăția se prezinta sub forma preterintenției.
Formele infracțiunii. Actele preparatorii nu sunt incriminate.
Infracțiunea se consuma in momentul lipsirii de libertate a victimei, putând lua caracter de infracțiune
continua, când lipsirea de libertate se prelungește in timp. Tentativa se pedepsește.
Sancțiuni:
o La forma tip: închisoare de la 1-7 ani;
o La forma agravata 1: 3-10 ani;
o La forma agravata 2: 7-15 ani si interzicerea unor drepturi.

Acțiunea penala se pune in mișcare din oficiu.

15. AMENINTAREA
Reprezintă acțiunea de intimidare a unei persoane, in mod direct sau indirect, explicit sau implicit,
prin amenințarea cu săvârșirea unor fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa sau a altei persoane, care este de
natura sa-i producă o temere.

- Obiectul juridic special: relațiile sociale privitoare la viată psihica a persoanei.

- Obiectul material: nu exista.
- Subiecții infracțiunii:
 Activ: orice PF sau PJ cu capacitate penala. Participația este posibila sub
toate formele. Coautoratul nu este posibil atunci când fapta este săvârșita prin
viu grai.
- Latura obiectiva. Elementul material: acțiunea de intimidare a unei persoane, prin amenințarea
realizata prin orice mijloc: viu-grai, scrisori, telefon, sms, cu săvârșirea unei fapte care ii poate cauza
un prejudiciu material, nu moral (prin acțiune sau inacțiune), împotriva sa, a soțului, a unei rude
apropiate sau altei persoane.
Acțiunea trebuie sa producă o stare de temere si nu este necesar sa se producă efectiv.
Raul cu care se amenința trebuie sa fie injust si iminent, sau sa se producă in viitorul apropiat.
- Urmarea imediata: starea de pericol pentru libertatea psihica a persoanei amenințate.
- Legătura de cauzalitate: trebuie sa existe intre starea de amenințare si cea de pericol.
- Latura subiectiva: infracțiunea poate fi comisa cu intenție directa sau indirecta. Nu contează mobilul
sau scopul, dar vor fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.
Formele infracțiunii: Actele pregătitoare si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate, cu excepția
situației in care fapta este comisa prin viu-grai, când acestea nu sunt posibile (infracțiunea este in acest caz,
instantanee).
Fapta se consuma in momentul in care persoana amenințata ia cunoștința despre amenințare, care este de
natura sa-i producă o stare de temere. Poate avea forma continuata.
Infracțiunea intra in concurs cu infracțiunea cu care se amenința, daca aceasta s-a săvârșit după trecerea unei
perioade de timp.
Infracțiunea se absoarbe:

 De infracțiunea cu care se amenința, daca este săvârșita in aceeași

împrejurare;
 In conținutul constitutiv al mai multor infracțiuni complexe ca : șantaj, viol,
tâlhărie, ultraj judiciar etc...
Sancțiuni: închisoare de la 3 luni-1 an sau amenda, fără ca pedeapsa sa poată depăși sancțiunea prevăzută de
lege pentru infracțiunea ce a format obiectul amenințării.
Acțiunea penala se pune in mișcare doar la plângerea prealabila a persoanei vătămate.
Răspunderea penala este înlăturata prin retragerea plângerii, nu si prin împăcare.