Universitatea Cretin "Dimitrie Cantemir"

Facultatea de tiine Juridice i Administrative - Bucureti

DELINCVENTA JUVENILA

TUDORACHE CATRINEL Anul II, FR

- Ianuarie, 2011-

I. PRELIMINARII Conceptul de delincventa juvenila: se concretizeaza asupra conceptelor de responsabilitate individuala, capacitate delictuala, precum si a relatiilor dintre infractorul minor si mediul social. vizeaza relatia practica dintre actul delictual savarsit de un minor si relatia sociala vatamata conform legii; comporta trei componente: actiunea anormala fata de totalitatea actiunilor umane; posibilitatea, din punct de vedere al cunoasterii conditiilor de mediu social, delicventul juvenil sa nu identifice, diferentieze si inteleaga exigenta sociala; raportul dintre procesele volitive si procesele instinctuale, necesita adoptarea unei

pozitii limitative, cautarea explicatiei cauzale, precum si a factorului determinant; In domeniul analizei delincventei juvenile va trebui sa se analizeze cauzele care au dat nastere fenomenului criminogen, in cadrul tuturor manifestarilor socio-spirituale ale unei epoci, pentru a intelege factorii sociali, reali, determinarile obiective si conditionarile dintre individ si societate.

Atat actiunea mintala cat si actinea practica au semnificatie criminogena, deoarece legatura dintre acestea dovedeste interdependenta actului cunoasterii si actul propriu-zis avand un caracter finalizator. G. Bachelard afirma ca desfacerea realitatii in determinisme particulare inseamna cunoastere si actiune. Raportul delincventului minor cu mediul social este determinat de: modalitatea in care delicventul considera ca modelul de conduita sociala existent poate reprezenta si propriile sale interese; existenta unor conflicte sociale succesiunea unor acte agresionale, in coexistenta obiectiva a raportului cauza-efect; comportamentul agresional involuntar care, prin natura sa, excede sistemul de constrangeri sociale; existenta unor cazuri particulare;

Esenta structurii delincventionale juvenile o constitue relatia dintre cunoasterea personala, experienta agresionala si penetrabilitatea sistemului social.

II. TEORIA GENERALA A PSIHOLOGIEI ADOLESCENTEI

Comportamentul individual este reprezentat de o atitudine activa sau pasiva a persoanei, aflata in discoranta sau intr-o neinrerupta adaptare constienta sau inconstienta la mediul social.

Cunoasterea penala, ca element al actului criminogen, este rezultatul convingerilor minorului, ratiunea acestuia impunad reorganizarea tendintelor in functie de trebuintele stringente, de satisfactia realizarii scopului agresional, precum si de insatisfactiile partiale determinate de lipsa de coerenta a atitudinilor sale.

Cunoasterea personala comporta o luare de pozitie rationala, intuitiva fata de relatiile practice-afective, in legatura cu natura, structura si proprietatile unor obiecte, dispozitive tehnice existente, operatiile de efectuat, ordinea operatiilor, desfasurarea actiunii si urmarile acesteia pentru realizarea efectiva a scopului agresional.

Comportamentul delincventului minor va reflecta: statutul si categoria socioprofesionala, convergenta sau divergenta fata de regulile privind munca, raporturile cu familia, conceptia individuala fata de existenta, tulburari de comportament.

II.I Factorii dezvoltarii anatomo-fiziologice

Dezvoltarea organismului uman reprezinta o organizare anatomo-fiziologica progresiva pana la varsta de 23-25 de ani, varsta la care omul devine adult.

Cresterea organismului caracterizeaza:

uman

este

influentata

de

oscilatii

ce

perioada preadolescentei ( 11-12 ani; 15-16 ani), perioada adolescentei ( pana la 18 ani) perioada tineretii ( 18-25 ani) perioada maturitatii si perioada batranetii.

Examinand actiunea-inactiunea minorului, vor fi relevate particularitatile individuale ale proceselor psihice ( de cunoastere, afective) precum si trasaturile personalitatii acestuia (temperamentul, caracterul) in anumite perioade de varsta, determinate de particularitatile dezvoltarii anatomofiziologice. Procesul evolutiv este continuu si ireversibil, astfel incat se ajunge la perioada adolescentei, caracterizata prin reducerea ritmului de crestere, pana la stagnare, intensificarea coordonarii activitatii nervoase si maturizarea sexuala.

II.II Factorii dezvoltarii psihice

Excitatia si inhibitia ca fenomene nervoase fundamentale prezinta caractere diferentiate, odata cu varsta, avand influenta directa asupra reflexelor conditionate. De asemenea, functiile scoartei cerebrale de analiza si de sinteza se perfectioneaza prin amplificarea si simplificarea proceselor nervoase, adaptabile stimulilor mediului.
III. PSIHOLOGIA ADOLESCENTEI Adolescenta reprezinta varsta, perioada bio-temporala de tranzitie de la pubertate la tinerete individului, prezentand dificultati psiho-fiziologice de adaptare la mediul socio-familial. Orice dezechilibru in comportamentul preadolescentului, ca o consecinta a modului defectuos de asimilare si acomodare, reprezinta o criza juvenila ( un accident momentan) caracterizata printr-un comportament negativ, recalcitrant, agresiv.

Constiinta individuala (constiinta de sine) explica dificultatile proprii de autoreflectare, adaptare a idealului individual. Analiza psihologica a comportamnetului adolescentului este complexa datorita interferentei factorilor fiziologici si ai factorilor de constiinta care produc stari specifice varstei: entuziasm, optimism, speranta alternativ cu stari depresive constand in nesiguranta, dispret, melancolie.

Afirmarea sinelui in cadrul structurii sociale, unde creativitatea individuala constitue factorul decisiv, sa favorizeze individul in incercarea sa de a renunta la constrangerile si limitari ale actiunii si gandirii.
Influenta indivizilor maturi exercita un rol esential ca adaptari cognitive, schimband valoarea si dimensiunea principiilor adaptate de adolescent. Succesul si esecul devin probleme existentiale in judecata intransigenta a adolescentului de a analiza atat socialul cat si individualul.

Integrarea sociala, factorul social impune procesul obligatoriu de integrare sociala a individului prin idei, teorii, principii care vor provoca schimbari profunde in existenta individuala. Esenta integrarii sociale consta in dobandirea unui fond biologic stabil, activitate gandita si supravegheata pentru dozarea raspunsurilor la restrictiile sociale, in concordanta cu propria capacitate fizico-intelectuala si in functie de relatia dintre constiinta si comportament. III. TEORIA GENERALA A PERSONALITATII DELINCVENTIALE

Insusirile native sunt diferentiate de la individ la individ si raspund unor trebuinte subadiacente ale caror sursa este mediul social. Diferentierea intre indivizi fiind determinate de particularitatile unor analizatori, corelatia dintre primul si al doilea sistem de semnalizare, activitatea nervoasa superioara. Trasaturile anatomo-fiziologice diferentiaza indivizii, insa prin educare si reeducare se completeaza si se suplinesc unele particularitati native.

Interesele si aptitudinile sunt cele doua elemente diferite care conditioneaza personalitatea in sfera responsabilitatii umane. Relatia dintre interesele personale stabile si interesele sociale, pe baza unor structuri sociale, va crea o omogenitate in compararea individului, o anumita conceptie despre existenta, teza centrala a acesteia. Interesele delincventului minor psihologia delincventei juvenile este dominata de aparitia intereselor individuale care vor regla mecanismele de organizare, de adaptare, de conservare a identitatii. Unitatea contradictorie dintre interesele delicventului juvenil reflecta unitatea contradictorie dintre gandirea si actiunea individului sesizata in reprimarea vremelnica a actiunii pozitive, in depasirea experientei imediate si prefigurarea influentelor negative in formele actiunilor viitoare.

Aptitudinile delicventului minor reprezinta premisele fundamentale pentru aparitia talentului. Dezvoltarea aptitudinilor este fundamnetala pe perseverenta si capacitatea specifica de a invata din experienta mediului, de cultivarea intereselor in directia atitudinilor criminologice care depind de ambianta sociala asimilata si organizata dupa un program delincventional.

IV. PARTICULARITATILE INDIVIDUAL-TIPOLOGICE, TEMPERAMENTALE SI DE CARACTER

Stabilirea caracteristicilor comportamentale, un anumit sistem de valori transmise delincventului de catre societate genereaza individualitatea delincventiala, integrata unui anumit status.
Un aport specific de formare a delicventului il aduce mediul, familia si socialul, in sensul tolerarii si acordarii unei anumite semnificatii morale a particularitatilor dinamico-energetice si a comportamentului delincvential.

Comportamentul individual este diferentiat, depinzand de conditiile sociale, in esenta este relativ stabil, tinand de legile generale ale activitatii psihice, de intensitatea acestora, incadrandu-se in urmatoarele forme temperamentale: coleric, sanguin, flegmatic si melancolic.

Atitudinea psiho-afectiva a delicventului coleric-sanguin este exprimata de nazuinte, trebuinte si interese datorate voluntarismului, impulsivitatii, supraexcitarii. Trecerea de la tendintele interne la actiunea directa reprezinta o trasatura a actului voluntar specifica delincventului coleric, realizand profilul psihic al acestuia. In toate actele delincventul coleric apreciaza ca i-au fost afectate interesele si trebuintele, fiind nevoit sa-si exprime atitudinea fata de conditiile si relatiile cu mediul social, in sensul declansarii actiunii indiferent de consecinte. In executarea actelor voluntare, acceptand conflictul, delincventul coleric este impulsiv si agitat.

Delincventul flegmatic, avand deprinderile formate, va ajunge la controlarea voluntara a proceselor interne. Existand posibilitatea de a mentine capacitatea psiho-comportamentala prin conservarea legaturilor cu mediul ambiental si reactivarea starilor actionale necesare in anumite momente.

Melancolicul-flegmatic se adapteaza conditiilor externe, realizand ideile, aspiratiile, idealurile printr-o activitate variata, reconsiderandu-si in permanenta finalitatile actionale.
Interpretarea si intelegerea semnificatiilor subiective ale comportamentului acestuia dezvaluie scopul si mobilul agresional, specificul acestora, precum si capacitatea de a elabora un mod nou de operare. Cunoscand trasaturile de caracter ale delincventului minor, se va putea prevedea comportamentul probabil in situatii specifice, intrucat aceste trasaturi exprima o atitudine stabila fata de mediul ambint. Reglarea constienta si inconstienta a conduitei, atitudinea delincventului minor sub aspectul insusirilor intelectuale afective si volative constante definesc conceptia fata de sine insusi si societate. Acest conglomerat de orientari contine: nazuinte, dorinte acte si actiuni voluntare. Tendintele variate care se manifesta in actiunea si gandirea delincventului sunt rezultatul orientarii personalitatii sale.

V. PERSONALITATEA DELINCVENTULUI MINOR

Studiul personalitatii implica patru orientari principale: biologica, experimentalista, psihomotorica si socioculturala.

Calitatea de delincvent apare doar in masura in care minorul are responsabilitate morala si sociala a actului realizat, in sensul justificarii si evaluarii rationale a temeiului actional.

Deciziile actionale reflecta tipul sistemului nervos primordial (puternic echilibratmobil), determina o adaptare mai puternica decat celelalte tipuri, nevoia de stabilitate, de armonie cu mediul social, imediat dupa realizarea actului criminogen.

Un rol important il are influenta factorului educational-cultural, in sensul adoptarii unei dinamici, a unui grad de violentasau de perfidie, a puterii de alegere a conexiunilor, in cazuri excetionale, pentru satisfacerea tuturor experientelor.

Dezvoltarea anormala a individului sub aspect psihic este cunoscuta sub trei forme: idiotia, imbecilitatea si debilitatea mintala care se manifesta prin confuzie comportamentala. Idiotia reprezenta o forma a deficientei fizice, intelectuale, morale, individuale, eidenta, caracteristica unor tulburari pe perioada de gestatie, in momentul nasterii sau a unor afectiuni patologice ulterioare. Acestea pot impiedica interactiunea individului cu mediul ambiental, determinand o lipsa a constientizarii propriei actiuni.

Idiotia absoluta reprezinta o discontinuitate a deficientelor de mers, vorbire, constiinta actiunii si a actelor comportamentale obisnuite.

Idiotia profunda- reprezinta o forma mai usoara in sensul ca individul este dominat de actiuni datorate reflexelor, de instabilitate a simptomelor, avand un vocabular limitat la cateva cuvinte.

Imbecilitatea reprezinta o forma a insuficientei mintale in care individul pe fondul tulburarilor comportamentale, manifesta sensibilitate si o capacitate intelectuala incompleta si rudimentala.

Debilitatea reprezinta o forma a insuficientei mintale determinata de stationarea la nivelul pe care l-a atins in copilarie, capacitatea intelectuala fiind echivalentul nivelului cuprins intre 7 si 12 ani.

Alcoolismul se caracterizeaza prin susceptibilitate genetica si prin aderarea la un mediu agresiv, prin tranzitia de la starea de relaxare la o stare de somnolenta. Drogatul este aceea persoana care depinde de consumul drogurilor si are motivatii de natura personala sau generala.