Metode și tehnici de

cercetare în victimologie
și criminologie
INTRODUCERE

Infracțiunile, în special cele

violente, încalcă principalele drepturi
ale omului și drepturile fundamentale
ale victimelor.
Printre acestea se pot număra
dreptul la viață și la demnitate umană în
contextul infracțiunilor violente, alături
de accesul la justiție atunci când sunt
reclamate infracțiuni și nediscriminarea
în tratamentul acordat victimei.
Definirea conceptelor

Metodă
Din punct de vedere etimologic,
noţiunea de "metodă" este alcătuită din două
cuvinte de origine greacă: meta (spre) şi odos
(cale) cu sensul de „calea ce trebuie urmată”,
respectiv ansamblul procedeelor care conduc
gândirea spre cunoaştere (Lazăr, 2008, p.21).

Tehnică
Conceptual de „tehnica” este definit
de Tucicov-Bogdan (1973), ca drept modul
practic, procedural, în care se utilizează o
metodă de cercetare sau alta. Tehnica este o
metodă în acţiune. Aceasta explică de ce în
multe cazuri aceeaşi denumire este folosită
atît ca metodă, cît şi ca tehnică de realizare a
acesteia (p. 69).
Cercetare
Metodologia se refera la
ansamblul de tehnici și metode prin care
teoria existentă este verificata, pentru a
dobândi o mai bună cunoaștere a acesteia
(conținutului conceptelor, relațiilor), a
utilității acesteia (verificarea
aplicabilității), a dezvoltării (noi
înțelesuri, noi utilități, direcții de
adâncire) (Birsan, p. 7).

Victimologie
Conceptul de victimologie așa
cum susține Lazăr (2008), îşi are originea
etimologică în cuvintele “victima“ (lat. -
victima) şi “logos “ (gr. - ştiinţă), având
sensul de ştiinţă despre victimă (p.16).
Criminologie

Conform cu Lazăr (2008),

conceptul de „criminologie” îşi are
originea etimologică în cuvintele
greceşti: crimen având sensul originar
de acuzaţie, apoi de infracţiune) şi
logos (ştiinţă) (p.6).
Tipuri de metode utilizate în cerectări

 Metode generale;
a. Metoda indutivă
b. Metoda deductivă
 Metoda empirică (Lazăr, 2008, p. 22).

 Metoda cantitativă;
 Metoda calitativă (Cioclei, 1998, p. 39).

 Metoda clinică (Ciobanu , 2007, pp. 51-52)

 Metoda tipologică (Nistoreanu et al, 1994,

p.89).
Tehnici utilizate în cercetări

Tehnicile macro-criminologice
a. Statisticile criminale: oficiale și private;
b. Tehnicile de evaluare a cifrei negre a
criminalităţii şi anume anchetele de auto-
confesiune şi anchetele de victimizare
(Lazăr, 2008, p. 23).

 Tehnicile micro-criminologice
a. Examenul clinic
b. Biografiile criminale
c. Studiile de urmărire (Lazăr, 2008, p. 23).

 Tehnica chestionarului (Ciobanu ,2007, pp.

58-61).

 Tehnica interviului (Ciobanu ,2007, pp. 58-

61).
Concluzii

Ca şi comportamentul uman în
general, comportamentul criminal este de o
mare complexitate şi diversitate. Oamenii
reacţionează diferit la infracţiunile comise
asupra lor, însa tipul de reacţii nu poate fi
prevăzut nici după natura infracţiunii și nici
după tipul persoanei implicate. Unii sunt
afectaţi, dar ajung să privească situaţia că o
„experienţă de viaţă”.

Victimele pot simţi că vieţile lor au

scăpat de sub control sau intră într-o stare
de depresie și, în general, sunt neliniștite.
 BIBLIOGRAFIE

1. Birsan, M. (f.d). Metodologia cercetării. Note de curs.

2.Ciobanu, A., I. (2007). Criminologie. Vol. I. Tipgrafia „Reclama”
3.Cioclei, V. (1998). Manual de criminologie. București: Ed. All Beck
4. Dicţionarului explicativ al limbii române (DEX), Ed. a II-a, Academia
Română, Institutul de lingvistică „Iorgu Iordan”, Bucureşti, Univers
Enciclopedic, 1998
5. Lazăr, A. (2008). Criminologie. Cluj-Napoca: Editura RISOPRINT
6. Picca, G. (1993). La Criminologie. Ed. P.U.F.
7. Pinatel, J. (1971). La societe criminogene. Ed. Calman
8. Stănoiu, M., R. (f.d). Metode şi tehnici de cercetare în criminologie. București:
Ed. Academiei
9. Sthal, H. (1974). Teoria şi practica investigaţiilor sociale. București: Ed.
Ştiinţifică
10. Tucicov-Bogdan, A. (1973). Psihologie generală şi psihologie social.
Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică
11. Nistoreanu, Gh. & Costică, P. (1994). Criminologie. București: Ed.
Didactică şi Pedagogică R.A
12. Polubinsky, V. (1979). Fundamentele juridice ale victimizării crimei. Ghid de
studiu.