UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE, 1918 ALBA IULIA FACULTATEA DE DREPT I TIINE SOCIALE SPECIALIZAREA ASISTEN SOCIAL

PRINCIPII I STANDARDE PRIVIND PROTECIA VICTIMELOR REFERAT MSURI PRIVIND ASIGURAREA PROTECIEI VICTIMELOR INFRACIUNILOR

COORDONATOR: lect. Univ. Dr. PETRONELA TAPLA

STUDENT: ANDREIU AURORA

ALBA IULIA 2012

1

Odata cu evolutia sociala si progresul tehnic, se schimba si structura infractorilor sau a faptelor comise de acestia. Oportunitatile oferite de statul democratic, precum si competitivitatea pe care economia de piata o presupune, au influenta asupra caracteristicilor infractorilor. Acestia se specializeaza n savrsirea anumitor infractiuni, renunta la alte ocupatii si se constiuie n organizatii criminale. Pentru prevenirea si contracararea eficienta a infractiunilor este importanta utilizarea unor posibilitati noi, determinate de studiere nu numai a personalitatii si comportamentului celui care savrseste infractiunea, dar si a victimei infractiunii, inclusiv a particularitatilor sale, a comportamentului victimei n etapa preinfractionala, infractionala si postinfractionala, precum si a relatiilor ei cu criminalul. Studierea victimei infractiunii prezinta un interes evident: numai victima poate oferi anumite date n legatura cu infractiunea comisa. n trecutul apropiat, victima nu a fost suficient abordata n cadrul cercetarii stiintifice, cel putin la noi n tara. Termenul victimologie provine din victima (lat.) si logos (gr.), din alaturarea celor doua cuvinte rezultnd n traducere stiinta victimei. Nu exista o definitie unanim acceptata, continutul notiunii fiind diferit de la un autor la altul. Consider relevanta urmatoarea definitie: victimologia este stiinta despre activitatea si comportamentul specific prin care este relevata trairea victimei n cadrul raportului cu agresorul, respectiv stiinta despre etapele procesului agresional pornind de la geneza, structura si finalitatea acestuia. Ca stiinta, victimologia are drept scop cercetarea complexa a cauzelor si remediilor criminalitatii din perspectiva victimei infractiunii, dar tinnd seama de legaturile existente ntre aceasta si cel care savrseste infractiunea infractorul. La origine, victima avea acceptiunea de ritual (jertfa, sacrificiu), n continutul sferei sale intrnd nu numai fiintele umane ci si animalele sau chiar lucrurile nensufletite. n Dictionarul explicativ al limbii romne, cuvntul victima are doua ntelesuri si anume: - Persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea oamenilor, a societatii, propriilor greseli. - Persoana care sufera de pe urma unei ntmplari nenorocite (boala, accident, jaf, crima) Victima infractiunii este o notiune fundamentala pentru disciplina care-i poarta numele victimologie fiind larg folosita n multe domenii stiintifice. Prezinta interes pentru studiul nostru acceptiunea sociala, cea criminologica si perspectivele juridice. n acceptiunea sociala, victima este persoana vatamata sau lezata printr-o fapta antisociala ori de un eveniment natural. Termenul de victima are un continut social foarte bogat, deoarece el cuprinde practic orice persoana care sufera de pe urma unui 2

comportament antisocial sau din cauza unei ntmplari. Constituie activitati antisociale att cele cu caracter ilicit, cat si cele care ncalca alt tip de norme sociale (nejuridice), cum sunt de pilda, comportamentele imorale sau cele care aduc atingere religiei. n sens criminologic prin victima se ntelege o persoana care sufera direct sau indirect, de pe urma savrsirii unei infractiuni, a unui comportament autovictimal sau ca urmare a producerii unui eveniment natural. Criminologia valorifica datele despre victimele infractiunilor n scopul prevenirii savrsirii de noi infractiuni. Din perspectiva juridica, prin victima se ntelege, de regula, o persoana vatamata printr-o fapta ilicita, iar continutul notiunii de victima este relativ diferit n functie de ramura de drept n discutie. - Dreptul civil ntelege prin victima persoana (fizica sau juridica) care sufera un prejudiciu (moral ori material) produs printr-o fapta ilicita savrsita, de regula, cu vinovatie si este denumita persoana prejudiciata, persoana lezata, persoana daunata. n lipsa producerii unei daune materiale ori morale nu se poate vorbi despre victima. - Dreptul penal ntelege prin victima orice persoana care ntruneste calitatile de subiect pasiv al infractiunii . - n dreptul procesual penal si civil, victima infractiunii apare ca parte vatamata sau civila. - n unele legi speciale sunt considerate victime si unele persoane aflate n legatura afectiva cu persoana vatamata: sotul, copiii, persoane aflate n ntretinerea persoanelor decedate ca urmare a savrsirii infractiunii .

Conceptul de "victima" Din punct de vedere lingvistic cuvantul "victima" are mai multe semnificatii: persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea unei persoane, a societatii etc.; persoana care sufera urmarile unei intamplari nenorocite, cum ar fi boala, accident, catastrofa etc.; in antichitate victima era un animal sau un om care urma sa fie sacrificat unei zeite. Pornind de la trasatura definitorie a notiunii, indiferent de disciplina care o abordeaza - consecinta negativa pe care o persoana o suporta in urma unei intamplari nefericite -, victimologia are propria ei definitie prin care explica 414g69e notiunea supusa analizei de fata. Astfel, prin victima se intelege orice persoana umana care sufera direct sau indirect consecintele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale[1].

Analizand definitia se pot constata mai multe aspecte. Unul dintre ele ar fi acela ca victima poate fi doar o fiinta umana. Nu pot fi considerate victime obiecte distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora. Insa nu orice fiinta umana care sufera o consecinta a unui act criminal poate fi considerata victima, pentru aceasta calitate fiind necesar sa mai fie indeplinita o conditie: persoana care a suferit consecinta sa nu isi fi asumat constient riscul, deci sa ajunga jertfa in urma unei actiuni sau inactiuni criminale fara sa vrea. De aceea nu pot fi considerate victime politistii, care sunt raniti sau isi pierd viata in misiunile specifice, militari, pompieri, initiatorul actului criminal sau infractorul care isi pierd viata in urma derularii lui, etc. Pe de alta parte definitia introduce o serie de elemente pretioase pentru intelegerea fenomenului victimal, precizand pe langa consecintele directe si pe cele indirecte, pe langa consecintele fizice sau materiale si pe cele morale, adesea mult mai importante ca primele. De asemenea este de remarcat cuprinderea posibilitatii ca totul sa se realizeze si ca urmare a unei inactivitati de tip criminal. Preocupari pentru victima se intalnesc in cadrul culturilor antice, atunci cand exista un sistem de compensatii si rascumparari cu scopul de a mentine echilibrul intre situatia infractorului si a victimei. Ulterior justitia va parasi aceste forme incipiente, pe masura perfectionarii ei, figura centrala devenind infractorul. Legea urmareste in cea mai mare parte depistarea si pedepsirea infractorului, victima avand doar un rol secundar, acela de a se constitui ca parte civila, caci procesul sub aspect penal continua chiar daca victima nu se constituie ca parte vatamata. Clasificarea victimelor Incercarea de a clasifica sigur victimele nu este deloc usoara. Principalele dificultati care stau in calea unui asemenea demers pot fi sistematizate astfel:

1.

marea diversitate a infractiunilor si, in consecinta, a victimelor;

2. victimele apartin, chiar daca cu ponderi diferite, tuturor categoriilor de variabile: varsta, sex, pregatire socio-profesionala, pregatire culturala, rol-status social, rolstatus economic etc.;

3. diferente mari interindividuale in grupurile de victime in ceea ce priveste responsabilitatile si rolul jucat de acestea in comiterea infractiunii.

Cu toate acestea numerosi autori au realizat diverse clasificari in functie de numeroase criterii.

Un prim criteriu il reprezinta categoria infractionala care genereaza victime. Din acest punct de vedere putem avea victime ale infractiunii de omor, victime ale infractiunii de vatamare corporala, victime ale infractiunii de lovituri sau alte violente cauzatoare de moarte, victime ale infractiunii de viol, victime ale infractiunii de furt etc. Nu are importanta natura infractiunii, daca este prevazuta intr-o lege generala sau speciala etc. Folosind relativ aceleasi criterii A. Karmen identifica urmatoarele categorii de victime: 1. copii disparuti; 2. copii maltratati fizic si sexual; 3. persoane in varsta - victime ale crimei; 4. femei maltratate; 5. victime ale actului sexual; 6. victime ale soferilor aflati in stare de ebrietate. Cele mai multe clasificari au in vedere criteriul privind gradul de implicare si de responsabilitate al victimelor in comiterea infractiunii. Astfel, Mendelshon diferentiaza urmatoarele categorii: 1. victima total nevinovata (pruncuciderea); 2. victima mai putin vinovata decat infractorul (ignoranta, imprudenta); 3. victima tot atat de vinovata ca si infractorul (provocatoare); 4. victima mai vinovata decat infractorul; 5. victima care poarta responsabilitatea totala (agresoare); 6. victima innascuta, simulatoare, imaginara. Folosind acelasi criteriu E. A. Fattah (1967) elaboreaza urmatoarea clasificare: 1. victima participanta, dispusa sa suporte orice consecinta din spirit de aventura; 2. victima latenta, lipsita de initiativa va aprecia desfasurarea agresivitatii intr-un mod imprevizibil, putand reactiona oricand pentru a evita sau accepta esecul actului victimizant; 3. victima predispusa, cu reactii spre inclinatii schimbatoare, rigide si complexe care contrazice si incearca sa revina la vechile atitudini; 4. victima provocatoare, fidela unor conceptii in care dispretul si sfidarea regulilor comportamentale indeamna la actiuni nesocotite, la schimbari de atitudini periculoase, euforice, isterice, exaltate, melancolice; 5. victima neparticipanta, care adopta posibilitatea de a-si controla comportarea, acceptand doar actele cu semnificatii cunoscute. Aproximativ tot in baza acestui criteriu, L. Lamborn (1968) identifica urmatoarele tipuri de intalnire victima-infractor: 1. initiere; 2. facilitare; 3. provocare; 4. comitere, savarsire; 5. cooperare; 6. instigare. O interesanta clasificare la aceasta categorie o realizeaza J. Sheley (1979): 1. infractor activ -victima; 2. infractor activ - victima semiactiva; 3. infractor activ - victima activa; 4. infractor semipasiv - victima activa; 5. infractor pasiv - victima activa. Aceasta clasificare scoate in evidenta foarte clar care este rolul pe care il poate juca victima in comiterea infractiunii. 5

In anul 1977, criminologul american S. Schafer, in volumul "Victimology. The Victime and His Criminal", clasifica victimele astfel: 1. victime fara relatii anterioare cu criminalul, deci fara a-l cunoaste, fapta fiind imputabila doar agresorului; 2. victime provocatoare, doar provoaca, cu intensitati deferite de la un caz la altul; 3. victime citatoare, cand victima initiaza si participa la actul agresional; 4. victime slabe sub aspect biologic, conformarea executarii actiunii agresionale este rezultatul neputintei biologice de a se impotrivi; 5. victime slabe sub aspect social; 6. alte victime; 7. victime politice.

Hans von Hentig elaboreaza urmatoarea clasificare pornind de la rolul unor elemente situationale specifice victimelor in comportamentul lor: 1. victime nevarstnice, psihologia acestora fiind afectata de lipsa de experienta sociala si de lipsa fortei fizicomorale care sa le permita opunerea de rezistenta agresorului; 2. victime femei, care devin cu precadere subiectul pasiv al infractiunilor sexuale daca sunt tinere sau al infractiunilor motivate material daca sunt mai in varsta; 3. victime varstnice, care depind de sanatatea mentala, de modul de implicare in realitatea inconjuratoare, de gradul de adecvare a relatiilor individuale psiho-volitionale; 4. dependentii de alcool si stupefiante, cei din urma fiind expusi in primul rand autovictimizarii; 5. imigrantii, psihicul acestora fiind afectat de probleme de ordin comunicational, de lipsa mijloacelor materiale si de ostilitatea bastinasilor; 6. etnicii care se confrunta cu problema integrarii sociale din partea lor, si a discriminarii rasiale din partea majoritarilor; 7. indivizii normali dar cu inteligenta redusa, nu au capacitatea de a anticipa rezultatele actiunilor lor in raport cu influentele mediului; 8. indivizii temporar deprimati la care prezenta scopului in plan mental este redusa datorita lipsei de vointa si a sentimentului de inferioritate; 9. indivizii achizitivi, starea de relationare a acestora cu mediul fiind determinata de vointa de a realiza profituri in orice context se iveste o oportunitate; 10. desfranatii si destrabalatii care devin vulnerabili fata de manevrele infractorilor datorita indiferentei si dispretului relativ fata de legi; 11. singuraticii, care ajung sa isi modifice comportamentul prin absolutizarea izolarii in interpretarea tuturor proceselor psihice, suportand greu singuratatea sunt foarte vulnerabili; 12. chinuitorii, care participa la un flux de fapte psihice prin care denatureaza regulile si raporturile interindividuale, devenind victimele acestora, fenomenul fiind mai des intalnit in relatiile de familie unde unul din membrii, de regula barbat, ii victimizeaza pe ceilalti pana cand acestia ajung la o stare de saturatie si riposteaza; 13. indivizii "blocati" si cei nesupusi. Primii sunt cei datornici, care nu isi mai pot achita datoriile pe cai legale, acceptand cu usurinta solutiile ilicite ale unor infractori. Nesupusii sunt acei indivizi care nu se lasa usor victimizati atunci cand sunt atacati. Ei reprezinta "victimele dificile" aflate in antiteza cu "victimele usoare".

In anul 1970, in lucrarea "The Resurement of Deliquency", T. Selling si M. Wolfgang, clasificand infractorii dupa gradul de victimizare, considera ca exista urmatoarele tipuri de victimizare: 1. victimizare primara, urmarea oricarei agresiuni; 2. victimizare secundara, vizeaza situatiile de pagubire a unor societati comerciale; 3. victimizare tertiara, reflecta delictele care au ca obiect convietuirea sociala sau administratia publica; 4. participarea mutuala, cand infractiunea se produce prin initiativa infractorului dar victima adopta fie o maniera relativ pasiva, fie o atitudine voluntara de a pastra secretul victimizarii: adulter, avort; 5. victimizarea juvenila, priveste minorii.

Criminologul german Wolf Middendorf in lucrarea "Victima inselaciunilor", publicata in anul 1988, prezinta tipologia victimelor in functie de gradul de implicare a victimei in activitatea economica si afectiva astfel: 1. victima generoasa, este dependenta de modul in care infractorul reuseste sa o impresioneze, punand accentul pe naivitatea si disponibilitatea materiala a victimei; 2. victima "ocaziei bune", cand infractorul ofera pentru comercializare, la preturi modice, bunuri si valori sustrase sau devalorizate; 3. victima afectivitatii si devotiunii presupune tendinta primei categorii de a crede ca psihicul sau se afla in relatie cu divinitatea astfel incat procedeaza la efectuarea de donatii pentru purificare. Cealalta categorie de victime ia in considerare realitatea adiacenta a oricaror simptome pentru realizarea mariajului sau a aventurii intime; 4. victima lacomiei, cade prada necesitatilor sale materiale.

Imbinand criteriul gradului de responsabilitate a victimei in comiterea infractiunii cu cel al reactiei societatii in raport cu victimele, A. Karmen stabileste doua categorii de victime: acuzate si aparate. In categoria victimelor acuzate intra victimele impotriva carora sunt dovezi de vinovatie impartita cu infractorul. Tipurile de comportament de care pot fi facute vinovate victimele sunt in special cele de facilitare, precipitare si provocare. In cealalta categorie se afla victimele impotriva carora nu exista dovezi de vinovatie comuna cu agresorul.

In sfarsit, in functie de pozitia si situatia victimei dupa comiterea infractiunii, putem diferentia urmatoarele tipuri de victime: 1. victime disparute, sesizarea organelor judiciare fiind facuta de persoane cunoscute victimei sau chiar de infractor; 2. victime decedate dar care nu sunt disparute, acestea furnizeaza informatii despre autor in functie de modul in care a fost comisa fapta, obiectele folosite, atitudinea victimei in timpul actului agresional si urmarile vizibile ale acesteia etc.; 3. victime ce supravietuiesc agresiunii dar nu pot identifica infractorul din motive obiective (fapta sa comis pe intuneric, infractorul era mascat etc.), ele pot oferi unele informatii in legatura cu unele caracteristici fizice sau psihice ale infractorului cum ar fi vocea, nervozitatea lui, precipitarea etc.; 4. victime ce supravietuiesc agresiunii si care 7

cunosc infractorul dar nu il denunta din teama de razbunare a acestuia; 5. victime care supravietuiesc agresiunii si cunosc infractorul dar nu il denunta din motive ce tin de viata lor particulara (de exemplu agresorul e concubinul victimei casatorite); 6. victime care supravietuiesc agresiunii, cunosc pe infractor dar refuza sa il denunte, incercand sa-i gaseasca o justificare, inclusiv autoacuzandu-se; 7. victime care supravietuiesc agresiunii si care cunosc pe infractorul adevarat dar denunta o alta persoana pe care vor sa se razbune; 8. victime care supravietuiesc infractiunii, cunosc infractorul si, profitand de situatie, pune pe seama lui fapte pe care nu le-a comis (de exemplu victima unui viol reclama ca faptuitorul i-a furat si niste bunuri, desi el nu a facut-o); 9. victime care, profitand de o anumita situatie, reclama o infractiune care nu a avut loc, din dorinta de razbunare fata de pretinsul infractor sau pentru a profita de pe urma acestuia.

Practica judiciara a dovedit ca tipologia victimelor este mult mai complexa, iata de ce eforturile de sistematizare a acestei tipologii nu corespund intrutotul.

Protecia victimelor infraciunilor, n special protecia victimelor infraciunilor svrite cu violen, constituie o preocupare a organismelor europene i a statelor Europei, fundamentat pe raiuni de echitate i solidaritate social. La nivelul Consiliului Europei, aceast preocupare s-a concretizat n adoptarea Conveniei europene privind compensarea victimelor infraciunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983) i a Recomandrii nr.R(85)11 privind poziia victimei n cadrul dreptului penal i al procedurii penale. La nivelul Uniunii Europene, preocuparea pentru a asigura protecia victimelor ntr-un spaiu comun de libertate, securitate i justiie se reflect n Comunicarea Comisiei Europene Victimele infraciunilor n Uniunea European reflecii privind standarde i aciune (14 iulie 1999), n Decizia Cadru a Consiliului European privind poziia victimelor n procedura penal (15 martie 2001), n Cartea verde Compensarea victimelor infraciunilor a Comisiei Europene (28septembrie 2001) i n activitatea desfurat n prezent pentru definitivarea proiectului de Directiv privin compensarea victimelor infraciunilor.innd seama de nevoile actuale de protecie ale victimelor infraciunilor din Romnia, precum i de principiile i standardele documentelor europene invocate, a fost adoptat proiectul de Lege privind unele msuri pentru asigurarea proteciei victimelor infraciunilor. Aceasta prevede patru categorii de msuri care se adreseaz n mod direct nevoilor victimei, i anume informarea victimelor infraciunilor cu privire la drepturile lor, consilierea psihologic, asistena juridic gratuit i compensarea financiar de ctre stat a victimelor unor infraciuni, fiecare dintre aceste msuri fiind dezvoltate n dispoziiilor unor capitole distincte. 1. Prima categorie de msuri pentru asigurarea proteciei victimelor infraciunilor privete informarea acestora, pornind de la ideea c o informare corect 8

i complet a victimei constituie prima condiie pentru realizarea drepturilor i pentru ameliorarea situaiei sale. Informarea se asigur victimelor oricror infraciuni i se realizeaz, n dou modaliti: n mod direct, de ctre procurorul sau ofierul de poliie la care victima se prezint ori de ctre judector, n cazul infraciunilor pentru care plngerea prealabil se adreseaz instanei de judecat,i prin intermediul unei linii telefonice disponibile permanent pentru informarea victimelor infraciunilor. Informaiile care sunt furnizate victimelor infraciunilor, n oricare dintre cele dou modaliti, privesc: serviciile i organizaiile care asigur consiliere psihologic sau orice alte forme de asisten a victimei, n funcie de necesitile acesteia; organul de urmrire penal la care poate face plngere;dreptul la asisten juridic i unde se poate adresa pentru exercitarea acestui drept; condiiile i procedura pentru acordarea asistenei juridice gratuite; drepturile procesuale ale persoanei vtmate, ale prii vtmate i ale prii civile; condiiile i procedura pentru acordarea compensrii financiare de ctre stat. Toate aceste informaii au rolul de a oferi victimei o imagine complet asupra drepturilor sale i asupra mijloacelor concrete de realizare a acestor drepturi, att n cadrul procedurilor judiciare, ct i n afara acestora. 2. O alt categorie de msuri instituite prin proiect se refer la consilierea psihologic a victimelor unor infraciuni. Consilierea psihologic se asigur victimelor acelor infraciuni care,fiind svrite cu violen sau aducnd atingere libertii sexuale a persoanei,produc nu numai o traum fizic, ci i o traum psihologic. Mecanismul instituional prin care se asigur consilierea psihologic a victimelor este reprezentat de serviciile de probaiune i protecia victimelor care funcioneaz pe lng tribunale. n cadrul acestor servicii, consilierea psihologic se asigur, n mod gratuit, pentru o perioad de cel mult 3 luni, iar n cazul victimelor care nu a mplinit vrsta de 18 ani, pe o perioad de cel mult 6 luni. Serviciile de probaiune i protecia victimelor se constituie prin reorganizarea serviciilor de reintegrare social i supraveghere de pe lng tribunale. Servicii pentru consilierea psihologic a victimelor infraciunilor i pentru asigurarea altor forme de asisten a acestora pot fi constituite i de organizaiile neguvernamentale, independent sau printr-un parteneriat cu autoritile administraiei publice. n acest scop, organizaiile neguvernamentale pot beneficia, n condiiile legii, de subvenii din bugetul de stat. 3. Avnd n vedere faptul c realizarea drepturilor victimelor n cadrul procedurilor judiciare depinde n mare msur de asistena juridic ce le este acordat, cea de-a treia categorie de msuri privete asistena juridic gratuit a victimelor unor infraciuni. Aceasta se acord, la cerere, mai multor categorii de victime, innd seama, pe de o parte, de gravitatea infraciunii svrite, iar, pe de alt parte, de situaia material a victimei. n ambele situaii, acordarea asistenei juridice gratuite este condiionat de svrirea infraciunii pe teritoriul Romniei sau, n cazul infraciunilor svrite n afara teritoriului romniei, de calitatea victimei de cetean 9

romn sau strin care locuiete legal n Romnia i de desfurarea procesului penal n Romnia. 4. Mecanismul cel mai important de protecie a victimelor prevzut n lege privete compensarea financiar de ctre stat a victimelor unor infraciuni. Sistemul de compensare financiar de ctre stat a victimelor infraciunilor svrite cu violen are ca fundament principiul echitii i al solidaritii sociale i realitatea c, n prezent, ori de cte ori fptuitorul rmne necunoscut, este insolvabil sau disprut, costurile infraciunii sunt suportate exclusiv de victim. Proiectul, prin dispoziiile care reglementeaz sistemul de compensare financiar a victimelor, permite ratificarea de ctre Romnia a Conveniei europene privind compensarea victimelor infraciunilor violente Categorii de condiii pentru acordarea compensrii financiare a victimelor directe i indirecte ale infraciunilor menionate. a) O prim categorie de condiii privete locul svririi infraciunii i cetenia victimei. b) Cea de-a doua categorie de condiii privete sesizarea organelor de urmrire penal cu privire la svrirea infraciunii, n anumite termene prevzute n proiect, avnd n vedere faptul c raiuni de echitate impun compensarea financiar a victimelor care i aduc o minim contribuie pentru constatarea la timp a infraciunilor. c) Cea de-a treia categorie de condiii difer dup cum fptuitorul este sau nu cunoscut i relev caracterul subsidiar al sistemului de compensare financiar n raport cu repararea prejudiciului victimei de ctre fptuitor sau de ctre o societate de asigurare. Compensarea financiar nu poate fi acordat n situaiile n care se constat c fapta nu exist sau nu este prevzut de legea penal i nici n acele situaii n care victima a determinat prin atitudinea sa svrirea infraciunii sau n situaiile n care victima este condamnat definitiv pentru participarea la un grup infracional organizat sau pentru una dintre infraciunile care dau dreptul la compensare financiar. Excluderea de la compensarea financiar n situaiile menionate este prevzut i de Convenia european privind compensarea victimelor infraciunilor violente. n ceea ce privete prejudiciile suferite de victim prin svrirea infraciunii care sunt reparate prin compensarea financiar, distingem: n cazul victimelor directe, se compenseaz cheltuielile de spitalizare i alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victim, prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea n stare de nentrebuinare a bunurilor victimei prin svrirea infraciunii i ctigurile de care victima este lipsit datorit svririi infraciunii, iar n cazul victimelor indirecte, se compenseaz cheltuielile de nmormntare i ntreinerea de care victima este lipsit datorit svririi infraciunii.

10

Pentru a evita dubla despgubire a victimei, sumele de bani pltite de fptuitor cu titlu de despgubiri civile i indemnizaia obinut de victim de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin svrirea infraciunii se scad din cuantumul compensrii financiare acordate de ctre stat victimei. 1. Preliminarii. Codul de procedura penala nu foloseste, si prin urmare nici nu defineste, notiunea de victima a infractiunii ci utilizeaza notiunea de persoana vatamata prin infractiune, persoana care n procesul penal capata calitatea de parte vatamata sau parte civila. Potrivit art. 24 alin. 1 din Codul de procedura penala partea vatamata este definita ca fiind persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala. n alineatul 2 al art. 24 din Codul de procedura penala este definita partea civila ca fiind persoana vatamata care exercita actiunea civila n procesul penal. Posibilitatea persoanei vatamate de a se constitui parte civila este mentionata si n art. 15 alin. 1 din Codul de procedura penala 1, iar n alineatul 3 al aceluiasi articol se face precizarea ca atunci cnd persoana care a suferit o vatamare prin infractiune se constituie parte civila aceasta mprejurare nu nlatura dreptul acelei persoane de a participa n calitate de parte vatamata n aceeasi cauza. Codul de procedura penala acorda persoanei vatamate care participa n procesul penal, adica partii vatamate, precum si persoanei vatamate care se constituie parte civila n procesul penal, numeroase drepturi si obligatii n functie de calitatea n care participa n procesul penal nsa persoana vatamata prin infractiune care nu participa n procesul penal nu beneficiaza de prea multe drepturi. n acest sens, potrivit art. 76 din Codul de procedura penala, organele de urmarire penala au obligatia sa cheme, pentru a fi ascultata, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune si sa-i aduca la cunostinta ca are dreptul sa participe n procesul penal n calitate de parte vatamata sau parte civila iar n cazul n care persoana vatamata nu-si manifesta vointa de a participa n procesul penal aceasta are dreptul de a fi ascultata ca martor, astfel cum prevad dispozitiile art. 82 din Codul de procedura penala Necesitatea luarii unor masuri speciale pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor au determinat adoptarea, la data de 27 mai 2004, a Legii nr. 211 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor, lege care a intrat n vigoare la data de 1 ianuarie 20053 si care reglementeaza masuri de informare a victimelor infractiunilor cu privire la drepturile pe care le au, precum si masuri de consiliere psihologica, asistenta juridical gratuita si compensatie financiara de catre stat. Sarcina aducerii la ndeplinire a dispozitiilor acestei legi revine procurorului, ofiterilor si agentilor de politie specializati care, potrivit art. 4 din Legea nr. 211/2004 au obligatia de a ncunostinta victimele infractiunilor, n scris sau verbal, ntr-o limba pe care acestea o nteleg, cu privire la: - serviciile si organizatiile care asigura consiliere psihologica sau orice alte forme de asistenta a victimei, n functie de necesitatile acesteia; - organul de urmarire penala la care pot face plngere; - dreptul la asistenta juridica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite; - drepturile 11

procesuale ale persoanei vatamate, ale partii vatamate si ale partii civile; - conditiile si procedura de a beneficia de dispozitiile articolelor 861, 862, 864 si 865 din Codul de procedura penala, precum si de dispozitiile Legii nr. 682/2002 privind protectia martorilor; - conditiile si procedura pentru acordarea compensatiilor financiare de catre stat. 2. Consilierea psihologica. Masura de protectie constnd n consilierea psihologica a victimelor infractiunilor este reglementata n articolele 7-10 din Legea nr. 211/2004 potrivit carora organele de urmarire penala au obligatia de a informa victimele cu privire la serviciile si organizatiile care asigura consilierea psihologica sau orice alta forma de asistenta a victimei n functie de necesitatile acesteia; un asemenea serviciu este Serviciul de Protectie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor, care functioneaza pe lnga tribunale, serviciu a carui organizare si functionare este reglementata prin Ordonanta Guvernului nr. 92/2000, aprobata prin Legea nr. 129/20024. Legea nr. 211/2004 conditioneaza dreptul victimei de a beneficia de masurile de protectie, de sesizarea organelor de urmarire penala despre savrsirea infractiunii. Procurorul, ofiterul sau agentul de politie caruia i se adreseaza victima are obligatia fie sa primeasca sesizarea, daca este competent n efectuarea urmaririi penale, fie sa ndrume victima la organul de urmarire penala competent dupa materie, dupa calitatea persoanei sau teritorial. Organele de urmarire penala au obligatia sa ncunostinteze victima infractiunii cu privire la dreptul de a beneficia de asistenta juridica, adica dreptul de a fi asistata de un aparator ales pe tot parcursul procesului penal, preciznd-i totodata si cazurile, conditiile si procedura acordarii asistentei juridice gratuite. 3. Asistenta juridica gratuita. Conform art. 14 din Legea nr. 211/2004 masura de protectie constnd n asistenta juridica gratuita se acorda victimelor infractiunilor care fac parte din urmatoarele categorii: a) este o persoana asupra careia a fost savrsita o tentativa la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav6, o infractiune de vatamare corporala grava, o infractiune intentionata care a avut ca urmare vatamarea corporala grava a victimei, o infractiune de viol, de act sexual cu un minor si de perversiune sexual ; b) este sotul, copilul sau persoana aflata n ntretinerea persoanelor decedate prin savrsirea infractiunilor de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, prevazute n art. 174-176 din Codul penal, precum si a infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea persoanei. Conditiile n care se acorda asistenta juridica gratuita sunt prevazute n articolele 14-16 din Legea nr. 211/2004. Astfel, o prima conditie este ca infractiunea sa fi fost savrsita pe teritoriul Romniei sau n cazul n care infractiunea a fost savrsita n afara teritoriului Romniei, victima sa fie cetatean romn sau strain care locuieste legal n Romnia si procesul penal sa se desfasoare n Romnia. O alta conditie, prevazuta n art. 15 din Legea nr. 211/2004 este ca venitul lunar pe membru de familie al victimei sa fie cel mult egal cu salariul de baza minim brut pe tara stabilit pentru anul n care victima a formulat cererea de asistenta juridical gratuita. De asemenea, conform art. 16 din Legea nr. 211/2004 o alta conditie care trebuie ndeplinita este ca victima sa fi sesizat organele de urmarire penala n termen de 60 de zile de la data savrsirii infractiunii; 12

n cazul sotului, copilului sau persoanei aflata n ntretinerea persoanelor decedate prin savrsirea infractiunilor de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, precum si a infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea persoanei, termenul de 60 de zile se calculeaza de la data cnd victima a luat cunostinta de savrsirea infractiunii; daca victima s-a aflat n imposibilitatea, fizica sau psihica, de a sesiza organele de urmarire penala termenul de 60 de zile se calculeaza de la data la care a ncetat starea de imposibilitate; pentru victimele care nu au mplinit vrsta de 18 ani si pentru cele puse sub interdictie reprezentantii lor legali pot sesiza organele de urmarire penala cu privire la savrsirea infractiunii. n articolele 17-20 din Legea nr. 211/2004 este reglementata procedura de acordare a asistentei juridice gratuite. Astfel, n alineatul 2 al art. 17 sunt prevazute expres mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda cererea de acordare a asistentei juridice gratuite, si anume: numele, prenumele, cetatenia, data si locul nasterii, domiciliul sau resedinta victimei; data, locul si circumstantele savrsirii infractiunii; data sesizarii si organul de urmarire penala sesizat; calitatea de sot, copil sau persoana aflata n ntretinerea persoanei decedate; venitul lunar pe membru de familie al victimei; numele, prenumele si forma de exercitare a profesiei de avocet de catre aparatorul ales sau mentiunea ca victima nu si-a ales un aparator. La cerere se anexeaza, n copie, documentele justificative pentru datele nscrise n cerere precum si orice alte documente detinute de victima si necesare solutionarii cauzei. Cererea se depune la tribunalul n a carei circumscriptie domiciliaza victima si se solutioneaza de doi judecatori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor unor infractiuni, prin ncheiere, n termen de 15 zile de la data depunerii. ncheierea prin care se solutioneaza cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite se comunica victimei iar ncheierea prin care s-a respins cererea este supusa reexaminarii de catre tribunalul n cadrul caruia functioneaza Comisia, lacererea victimei, n termen de 15 zile de la comunicare, reexaminarea se solutioneaza n complet format din doi judecatori. Potrivit dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 211/2004 cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite poate fi formulata de reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse Prevazute n art. 182 din Codul penal. Prevazute n art. 197, 198 si 201 alin. 2-5 din Codul penal. sub interdictie, precum si de organizatiile neguvernamentale, daca este semnata de victima si cuprinde mentiunile prevazute n alin. 2 al art. 17 din legea mentionata. Cererea pentru acordarea asistentei juridice gratuite este scutita de taxa de timbru. 4. Masuri de informare. Cu privire la masura de protectie constnd n ncunostintarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile lor procesuale, aceasta masura se materializeaza n obligatia pe care o are organul de urmarire penala de a aduce la cunostinta victimei unei infractiuni a drepturilor care i revin n procesul penal n functie de calitatea n care participa n procesul penal. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 76 din Codul de procedura penala organul de urmarire penala are obligatia sa-i aduca la cunostinta victimei infractiunii ca are dreptul sa participe n procesul penal n calitate de parte vatamata, calitate care i confera dreptul de a formula cereri, de a ridica exceptii, de a pune concluzii, de a folosi caile de atac, de a fi reprezentata etc. 13

De asemenea, victima infractiunii trebuie ncunostintata cu privire la dreptul sau, prevazut de art. 15 din Codul de procedura penala, de a exercita actiunea civila n procesul penal daca a suferit o paguba materiala sau morala; n cursul procesului partea civila are dreptul sa indice probele si mijloacele de proba pe care le considera necesare pentru constatarea infractiunii, pentru stabilirea ntinderii prejudiciului, poate sa faca cereri, memorii, plngeri, sa ridice exceptii si sa participe la efectuarea unor acte procedurale n situatiile prevazute de lege. 5. Compensatii financiare. Masura de protectie constnd n acordarea de catre stat a compensatiilor financiare victimelor unor infractiuni vizeaza doar anumite categorii de victim si anume, aceleasi categorii de victime pentru care se acorda si asistenta juridica gratuita daca infractiunea a fost comisa pe teritoriul Romniei si victima este cetatean romn sau strain care locuieste legal n Romnia. Legea nr. 211/2004 n art. 23 si 24 precizeaza amanuntit conditiile n care se acorda victimelor compensatii financiare, principala conditie fiind sesizarea de catre victima a organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata n termen de 60 de zile de la data savrsirii infractiunii, termen care se calculeaza ca si la asistenta juridica gratuita. De asemenea legea, n art. 27 stabileste si categoriile de prejudicii suferite prin savrsirea infractiunii pentru care se acorda victimei compensatie financiara, si anume: - cheltuielile de spitalizare si alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victima; - prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea n stare de nentrebuintare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin savrsirea infractiunii; - cstigurile de care victima este lipsita de pe urma savrsirii infractiunii; - cheltuielile de nmormntare; - ntretinerea de care victima este lipsita din cauza savrsirii infractiunii. Pentru prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea n stare de nentrebuintare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin savrsirea infractiunii compensatia financiara se acorda n limita unei sume echivalente cu 10 salarii de baza minime brute pe tara stabilite pentru anul n care victima a formulat cererea de compensatie financiara. Limitarea de catre lege a sumei ce se poate acorda victimei infractiunii se refera doar la categoriile de cheltuieli mai sus mentionate, iar n cazul celorlalte cheltuieli compensatiile 9 Conform art. 21 din Legea nr. 211/2004. financiare ce pot fi acordate victimei sunt nelimitate, adica pot fi acordate pna la acoperirea integrala a prejudiciilor suferite. n literatura juridica s-a exprimat opinia, careia ne alaturam, potrivit careia compensatia financiara nu se acorda pentru daune morale, ci doar pentru daune materiale, nsa daca victima a primit sume de bani de la faptuitor cu titlu de despagubiri civile pentru daunele materiale si morale ele se vor scadea din compensatia financiara acordata de stat. Cererea de compensatie financiara se depune la tribunalul n a carui circumscriptie domiciliaza victima si se solutioneaza de doi judecatori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensatii financiare victimelor infractiunilor constituite n fiecare tribunal. Solutionarea cererii are loc n camera de consiliu, de catre doi judecatori, cu participarea obligatorie a procurorului si cu citarea victimelor. n cazul admiterii cererii, Comisia stabileste cuantumul compensatiei; hotarrea de 14

respingere a cererii se comunica victimei, care o poate ataca cu recurs la Curtea de Apel, n termen de 15 zile de la comunicare; Comisia are obligatia de a informa organul de urmarire penala sau instanta nvestita cu judecarea infractiunii ori instant nvestita cu solutionarea actiunii civile, cu privire la cererea de acordare a compensatiei financiare. Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor urmarind repararea prejudiciilor materiale suferite de victimele infractiunilor raspunde necesitatii perfectionarii legislatiei n domeniu si se integreaza n programele legislative ale statului de drept n concordanta cu acquis-ul comunitar. 6. Directiva Comisiei Europene 2004/80/CE. n sedinta din 17 octombrie 2007 Guvernul Romniei a aprobat Ordonanta de Urgenta nr. 113, publicata n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 729 din 26.10.2007 pentru modificarea si completarea Legii nr. 211/2004. Transpunnd Directiva Comisiei Europene 2004/80/CE, privind despagubirea victimelor infractiunilor, ordonanta reglementeaza modalitatea de obtinere a unor compensatii financiare de catre persoanele care au fost victimele unor infractiuni comise pe teritoriul altui stat dect cel de resedinta; astfel se instituie o procedura speciala pentru depunerea si transmiterea cererilor de compensatie financiara atunci cnd victima este supusa unei infractiuni comisa pe teritoriul unui stat din Uniunea Europeana. Ordonanta de Urgenta conduce la facilitarea accesului cetatenilor romni, victime ale infractiunilor, la compensatie financiara din partea statului Uniunii Europene pe teritoriul caruia a fost savrsita infractiunea. Adoptarea acestei Ordonante de Urgenta este urmarea necesitatii alinierii legislatiei romnesti la acquis-ul comunitar care constituie o prioritate legislativa cu att mai mult cu ct armonizarea legislatiei n domeniul protectiei victimelor infractiunilor vizeaza interesul general public si constituie situatii de urgenta a caror reglementare nu poate fi amnata. Protecia victimelor infraciunilor, n special protecia victimelor infraciunilor svrite cu violen, constituie o preocupare a organismelor europene i a statelor Europei, fundamentat pe raiuni de echitate i solidaritate social. La nivelul Consiliului Europei, aceast preocupare s-a concretizat n adoptarea Conveniei europene privind compensarea victimelor infraciunilor violente (Strasbourg, 24 noiembrie 1983) i a Recomandrii nr.R(85)11 privind poziia victimei n cadrul dreptului penal i al procedurii penale. La nivelul Uniunii Europene, preocuparea pentru a asigura protecia victimelor ntr-un spaiu comun de libertate, securitate i justiie se reflect n Comunicarea Comisiei Europene Victimele infraciunilor n Uniunea European reflecii privind standarde i aciune (14 iulie 1999), n Decizia Cadru a Consiliului European privind poziia victimelor n procedura penal (15 martie 2001), n Cartea verde Compensarea victimelor infraciunilor a Comisiei Europene (28 septembrie 2001) i n activitatea desfurat n prezent pentru definitivarea proiectului de Directiv privind compensarea victimelor infraciunilor. 15

innd seama de nevoile actuale de protecie ale victimelor infraciunilor din Romnia, precum i de principiile i standardele documentelor europene invocate, a fost elaborat proiectul de Lege privind unele msuri pentru asigurarea proteciei victimelor infraciunilor. Proiectul instituie patru categorii de msuri care se adreseaz n mod direct nevoilor victimei, i anume informarea victimelor infraciunilor cu privire la drepturile lor, consilierea psihologic, asistena juridic gratuit i compensarea financiar de ctre stat a victimelor unor infraciuni, fiecare dintre aceste msuri fiind dezvoltate n dispoziiilor unor capitole distincte. Acestor msuri, care privesc aciuni directe de protecie a victimelor, li se adaug obligaia general a Ministerului Justiiei prin Institutul Naional al Magistraturii, a Ministerului Administraiei i Internelor i a Ministerului Sntii de a asigura specializarea personalului care, n exercitarea atribuiilor prevzute de lege, stabilete legturi directe cu victimele infraciunilor, pentru a putea identifica nevoile victimei, n special a copiilor victime. Proiectul stabilete mai multe categorii de condiii pentru acordarea compensrii financiare a victimelor directe i indirecte ale infraciunilor menionate.

a) O prim categorie de condiii privete locul svririi infraciunii i cetenia victimei. Astfel, compensarea financiar se acord pentru infraciunile svrite pe teritoriul Romniei, dac victima este cetean romn sau strin care locuiete legal n Romnia. Dac victima este strin care nu locuiete n Romnia, compensarea financiar pentru infraciunile svrite pe teritoriul Romniei se acord n baza conveniilor internaionale la care Romnia este parte sau pe baz de reciprocitate. O asemenea Convenie ar putea fi, n urma ratificrii, Convenia european privind compensarea victimelor infraciunilor violente.

b) Cea de-a doua categorie de condiii privete sesizarea organelor de urmrire penal cu privire la svrirea infraciunii, n anumite termene prevzute n proiect, avnd n vedere faptul c raiuni de echitate impun compensarea financiar a victimelor care i aduc o minim contribuie pentru constatarea la timp a infraciunilor. n vederea obinerii compensrii financiare, victimele care nu au mplinit vrsta de 18 ani nu au obligaia de a sesiza organele de urmrire penal cu privire la svrirea infraciunii.

16

c) Cea de-a treia categorie de condiii difer dup cum fptuitorul este sau nu cunoscut i relev caracterul subsidiar al sistemului de compensare financiar n raport cu repararea prejudiciului victimei de ctre fptuitor sau de ctre o societate de asigurare. n cazul n care fptuitorul este cunoscut, compensarea financiar se acord dac victima a introdus cererea de compensare financiar n termen de un an de la data la care s-a finalizat procedura judiciar, victima s-a constituit ca parte civil n cadrul procesului penal, fptuitorul este insolvabil sau disprut i victima nu a obinut repararea integral a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare. n acest context, se impune precizarea c acordarea compensrii financiare nu este condiionat de existena unei hotrri definitive de condamnare, ea putnd fi acordat i n unele cazuri n care s-a pronunat achitarea sau ncetarea procesului penal ori s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal, ncetarea urmririi penale sau nenceperea urmririi penale. Este, de exemplu, situaia n care a intervenit amnistia sau prescripia ori fapta a fost svrit de o persoan iresponsabil sau aflat n stare de beie complet involuntar.

n cazul n care fptuitorul este necunoscut, compensarea financiar se acord dac victima a introdus cererea de compensare financiar n termen de 3 ani de la data svririi infraciunii i nu a obinut repararea integral a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare. Proiectul prevede o serie de derogri de la termenele de introducere a cererii de compensare financiar pentru victimele care nu au mplinit vrsta de 18 ani i pentru cele care se afl n imposibilitate de a formula o asemenea cerere. Compensarea financiar nu poate fi acordat n situaiile n care se constat c fapta nu exist sau nu este prevzut de legea penal i nici n acele situaii n care victima a determinat prin atitudinea sa svrirea infraciunii (se stabilete c fapta a fost svrit n stare de legitim aprare mpotriva atacului victimei n condiiile art.44 din Codul penal sau instana reine n favoarea fptuitorului circumstana atenuant a provocrii prevzut n art.73 lit.b din Codul penal) sau n situaiile n care victima este condamnat pentru participarea la un grup infracional organizat sau pentru una dintre infraciunile care dau dreptul la compensare financiar. Excluderea de la compensarea financiar n situaiile menionate este prevzut i de Convenia european privind compensarea victimelor infraciunilor violente i de viitoarea Directiv privind compensarea victimelor infraciunilor. n ceea ce privete prejudiciile suferite de victim prin svrirea infraciunii care sunt reparate prin compensarea financiar, proiectul le circumscrie la urmtoarele categorii: n cazul victimelor directe, se compenseaz cheltuielile de spitalizare i alte categorii de cheltuieli medicale, prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea n stare de nentrebuinare a bunurilor victimei prin svrirea infraciunii i ctigurile de care victima este lipsit datorit svririi infraciunii, iar n cazul victimelor indirecte, se compenseaz cheltuielile de 17

nmormntare i ntreinerea de care victima este lipsit datorit svririi infraciunii. Pentru a evita dubla despgubire a victimei, sumele de bani pltite de fptuitor cu titlu de despgubiri civile i indemnizaia obinut de victim de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin svrirea infraciunii se scad din cuantumul compensrii financiare acordate de ctre stat victimei. De asemenea, statul se subrog n drepturile victimei care a beneficiat de compensare financiar pentru recuperarea sumelor pltite acesteia. Proiectul reglementeaz, n detaliu, procedura de acordare a compensrii financiare i posibilitatea acordrii unui avans din compensarea financiar pentru victimele infraciunilor aflate ntr-o situaie financiar precar. Plafonat la echivalentul a 10 salarii de baz minime brute pe ar, avansul din compensarea financiar are rolul de a rspunde nevoilor acestei categorii de victime, n special atunci cnd procedurile judiciare se desfoar ntr-o perioad mai ndelungat de timp. n ceea ce privete mecanismul instituional, urmnd modelul francez, proiectul prevede crearea n cadrul fiecrui tribunal a unei Comisii pentru compensarea financiar a victimelor infraciunilor, alctuit din cel puin 2 judectori, desemnai pentru o perioad de 3 ani de adunarea general a judectorilor tribunalului. Competena de soluionare a cererilor de compensare financiar, a cererilor privind acordarea unui avans din compensarea financiar, ca i a cererilor pentru acordarea asistenei juridice gratuite, aparine unui complet format din 2 judectori din cadrul Comisiei pentru compensarea financiar a victimelor infraciunilor. Hotrrile pronunate sunt supuse recursului la curtea de apel. Pe msur ce sistemul de compensare financiar va funciona i va fi consolidat, este posibil, n viitor, o extindere treptat a categoriilor de victime care s beneficieze de compensarea financiar i la victimele altor infraciuni contra persoanei sau la victimele infraciunilor contra patrimoniului. De asemenea, este posibil extinderea categoriilor de prejudicii care sunt reparate prin compensare i la prejudiciile morale, dup cum este posibil eliminarea caracterului subsidiar al compensrii financiare de ctre stat. Dispoziiile proiectului urmeaz s se aplice ncepnd cu data de 1 ianuarie 2005, avnd n vedere eforturile organizatorice i financiare pe care le implic msurile pentru asigurarea proteciei victimelor infraciunilor.

18

BIBLIOGRAFIE:
. 1. T. Bogdan si colab., Comportamentul uman in procesul judiciar, 1983, citat de N. Mitrofan, V. 2. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologie judiciara, Casa de Editura si Presa "Sansa" - S.R.L., Bucuresti, 1994, p. 69; si de I.] 3. N. Mitrofan s.a., op. cit., p. 71-78; I. Tanasescu s.a., op. cit., p. 143-148; I. T. Butoi, T. Butoi, Tratat universitar de psihologie judiciara: teorie si practica, Editura Pinguin Book, Bucuresti, 2006, p. 67. 4. N. Sandulescu, Aspecte esentiale ale legii privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor, Revista "Dreptul", nr. 9/2005, p. 18. 5. Tanasescu, G. Tanasescu, C. Tanasescu, Criminologie (Agresologie. Victimologie. Detentologie), Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 134-135. 6. Ghe. Voinea, Protectia victimelor infractiunilor, Revista "Dreptul", nr. 8/2005, p. 150 7. www.avocatnet.ro metode de protective a victimelor care au savarsit infractiuni 8. www.dexonline.ro

19