UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 343.541(043.3)

PALADII ANDRIAN

VIOLUL: STUDIU DE DREPT PENAL ŞI

INVESTIGAREA JUDICIARĂ A INFRACŢIUNII

Specialitatea 12.00.08 – Drept penal (drept penal, criminalistică;)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU, 2010
 AUTOREFERAT ŞTIINŢIFIC

Teza a fost elaborată la Catedra Drept Penal şi Criminologie

a Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI RM

Conducător ştiinţific: Valeriu CUŞNIR, dr.hab. în drept, prof. univ.

Referenţi oficiali:
GHEORGHIŢĂ Mihai, dr. hab. în drept, prof. univ.,
Universitatea Liberă Internaţională din Moldova
MARIŢ Alexandru, dr. în drept, conf. univ.,
Universitatea de Studii Europene din Moldova

Membri ai Consiliului Ştiinţific Specializat:

1. BRÎNZĂ Sergiu, Preşedinte, dr. hab. în drept, prof. univ.
2. STATI Vitalie, Secretar ştiinţific, dr. în drept, conf. univ.
3. DOLEA Igor, dr. hab. în drept, conf. univ.
4. GOLUBENCO Gheorghe, dr. în drept, conf. univ.
5. BERLIBA Viorel, dr. în drept, conf. univ.

Susţinerea va avea loc la 14 mai 2010, ora 16.00, în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific
Specializat DH 30.12.00.08-26 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova (MD2069,
Republica Moldova, mun. Chişinău, str. Iablocikin 2/1, bloc 7, bir.103).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina web a CNAA
(http://www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova.
Autoreferatul a fost expediat la 13 aprilie 2010.

Secretar ştiinţific al
Consiliului Ştiinţific Specializat,
dr. în drept, conf.univ. __________ STATI Vitalie

Conducător ştiinţific,
dr. hab. în drept, prof.univ __________ CUŞNIR Valeriu

Autor: __________ PALADII Andrian

© Paladii Andrian, 2010

2
 CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Asigurarea dreptului la libertatea şi
inviolabilitatea sexuală a persoanei – ca, condiţie indispensabilă a existenţei fiinţei umane şi, prin
aceasta, a întregii comunităţi, constituie o preocupare constantă atât a normelor de drept
internaţional, cât şi a celor naţionale.
Violul, fără nici un dubiu, este cea mai gravă infracţiune privind viaţa sexuală, deoarece,
aproape în toate situaţiile tipice, cauzează victimei un prejudiciu fizic, o traumă psihică.
Viaţa sexuală - în calitate de valoare socială - este apărată de dreptul penal sub cele două
aspecte caracteristice: dreptul la libertatea sexuală a persoanei şi dreptul la inviolabilitatea
sexuală a persoanei.
Gradul prejudiciabil ce decurge din esenţa infracţiunilor privind viaţa sexuală constă, în
primul rând, în suferinţa provocată direct victimei, iar în cel de-al doilea rând, în consecinţele
destabilizatoare pe care le provoacă în plan social asupra desfăşurării normale a vieţii.
Examinarea cauzelor penale de viol relevă erori de încadrare juridică, în rezultatul cărora
fapta violatorului este încadrată în baza variantei tipice, deşi pot fi identificate semne
circumstanţiale cu caracter agravant, ori în genere este apreciată la nivelul unei fapte ce nu
constituie infracţiune (în baza lipsei semnelor constitutive ale componenţei de infracţiune).
În acest context, s-a considerat ca fiind actual şi oportun demersul dedicat studierii
infracţiunii de viol din perspectiva dreptului penal, în vederea elucidării şi reevaluării semnelor
esenţiale şi circumstanţiale caracteristice acesteia.
Ţinând cont de specificul infracţiunii de viol, generat, în principal, de modalităţile
normative şi faptice de realizare a ei, s-a considerat binevenită relevarea particularităţilor
investigării judiciare a infracţiunii pentru a pune la îndemâna organelor de urmărire penală un
suport metodologic de instrumentare a cauzelor penale de acest gen.
Sub acest aspect, actualitatea lucrării derivă din faptul, că în literatura de specialitate nu au
fost realizate careva intervenţii în domeniul abordării cadrului tactico-metodologic aplicabil la
investigarea violului – cadru, care ar oferi posibilitatea aplicării unor reguli metodologice bazate
pe respectarea strictă a prevederilor legale şi pe experienţa pozitivă generalizată a organelor de
urmărire penală.
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea probelor de cercetare.
Reieşind din cele consemnate anterior, menţionăm că, în ultimii ani, în literatura de specialitate
violului i-au fost consacrate mai multe studii, în care acest fenomen infracţional a fost tratat sub
diferite aspecte. Printre ele se evidenţiază: Тактические операции в типичных ситуациях
расследования изнасилований Пономарева Л.B. [16]; Metodica cercetării infracţiunii de viol

3
Cătuna Nelu Viorel [2]; Violenţa sexuală Bujor V [1] etc. – studii şi publicaţii care, de rând cu
altele, au servit în calitate de suport la realizarea lucrării în cauză.
Nepunând la îndoială valoarea teoretico-ştiinţifică şi aplicativă a studiilor evidenţiate
anterior, prezenta lucrare este o încercare de actualizare a unor concepte, idei şi soluţii vis-a-vis
de interpretarea juridico-penală şi crearea, în acest sens, a unui cadru metodologic inovatoriu în
materie penală, în special, la capitolul investigare judiciară a violului.
Metodologia cercetării ştiinţifice. Pentru realizarea scopurilor şi obiectivelor trasate, în
calitate de metode de cercetare au fost folosite: metoda logică (analiză şi sinteză), istorică,
sistematică, etc. Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţiei şi a practicii
judiciare existente în domeniul dat.
La realizarea cercetării drept punct de reper a servit legislaţia penală şi procesual penală a
Republicii Moldova şi a altor state (România, Federaţia Rusă, Danemarca, Olanda, etc.). [11]
Baza teoretică a investigaţiei o constituie lucrările celor mai recunoscuţi autori consacraţi
în domeniu: V.Dongoroz, V.Dobrinoiu, A.Boroi, V.Beliş, V.Bercheşan, A.Piontkovschii,
P.Iablokov, O.Corşunov, A.Stepanov, I.Fedotov, L.Zvirbuli, etc. Dintre autorii autohtoni,
lucrările cărora au stat la baza elaborării tezei pot fi menţionaţi: V.Cuşnir, V.Berliba, S.Brânză,
S.Doraş, M.Gheorghiţă, T.Carpov, A.Borodac, X.Ulianovschi, Gh.Ulianovschi, V.Stati, I.Dolea
etc.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul imediat al prezentei lucrări îl constituie examinarea
teoretico-practică a elementelor preexistente şi constitutive care caracterizează din punct de
vedere normativ infracţiunea de viol, în vederea evidenţierii particularităţilor de încadrare
juridică şi nuanţarea procedeelor de investigare judiciară a infracţiunii. În calitate de scop mediat
al tezei figurează relevarea imperfecţiunilor textului de lege dedicat incriminării infracţiunii de
viol şi reliefarea unor propuneri de lege ferenda întru lichidarea acestora.
La elucidarea conţinutului scopurilor trasate s-a ţinut cont de Direcţiile strategice ale
activităţii din sfera ştiinţei şi inovării pentru anii 2006-2010, aprobate prin Hotărârea
Parlamentului nr.160-XVI din 21 iulie 2005, aceste direcţii fiind consacrate şi în cadrul
Acordului de parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2009-2012.
[7,8]
Pentru atingerea scopurilor propuse au fost trasate şi realizate următoarele sarcini:
nuanţarea şi reevaluarea conceptului infracţiunii de viol şi a locului incriminării acesteia în
legislaţia autohtonă; elucidarea şi descrierea semnelor constitutive ale infracţiunii de viol;
examinarea unor probleme controversate proprii conţinutului juridic al infracţiunii de viol;
evidenţierea criteriilor de delimitare a violului de alte infracţiuni cu care se intersectează sub

4
aspect constitutiv; înaintarea unor propuneri concrete de perfecţionare a textului de lege prevăzut
la art.171 C.pen.; analiza conţinutului caracteristicii criminalistice a infracţiunii de viol şi a
elementelor care o compun; relevarea elementului probatoriu al violului; determinarea situaţiilor
tipice care întemeiază începerea urmăririi penale în cauzele de viol; evidenţierea regulilor
metodologice de efectuare a acţiunilor de urmărire penale aplicabile la investigarea violurilor;
caracterizarea constatărilor medico-legale, tehnico-ştiinţifice şi a expertizelor judiciare dispuse la
investigarea infracţiunilor de viol.
De fapt aceste scopuri şi sarcini au prezumat ca finalitate edificarea statului de drept în
contextul integrării europene a Republicii Moldova.
Noutatea ştiinţifică şi originalitatea rezultatelor obţinute. În ipoteza modificărilor
curente de legislaţie, o cercetare amplă şi bine sistematizată a infracţiunii de viol s-a impus ca
necesară şi obligatorie. Analiza minuţioasă a cuprins, pe lângă aspectul juridico-penal al
infracţiunii de viol, şi o latură, nu mai puţin semnificativă, cu nuanţe vădit aplicative –
investigarea judiciară a infracţiunii abordate.
Rezultatele inovaţionale, obţinute în ipoteza cercetării ştiinţifice realizate, constau în
următoarele:
1. pentru a stabili corespunderea exactă între ceea ce se apăra în concret şi ceea ce se
doreşte a se apăra, propunem redenumirea Capitolului IV a Părţii speciale a Codului penal în
„Infracţiuni contra libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei”.
2. în vederea unei aplicări uniforme a legislaţiei penale în vigoare, se demonstrează
necesitatea excluderii din cadrul componenţei prevăzute la art. 171 alin. (3) C.pen. a lit. (d).
3. susţinerea, în vederea uniformizării legislaţiei penale, tratarea uniformă a celor ce au
săvârşit numai două infracţiuni şi pe cei care au săvârşit mult mai multe infracţiuni considerăm
oportun excluderea agravantei de viol comis de o persoană ce a mai comis un viol prevăzut la
alin. 1 din cadrul art. 171 alin.(2) C.pen.
4. pentru a asigura certitudinea normelor de drept penal susţinem excluderea din cadrul art.
171 alin. (3) C.pen. circumstanţei prevăzute la lit. (f) (violul soldat cu alte urmări grave).
5. caracteristica criminalistică a violului reprezintă o sinteză a cunoştinţelor obţinute în
urma analizării cauzelor judiciare, în măsură să furnizeze recomandări şi reguli metodologice
organului de urmărire penală la investigarea violurilor;
6. elementul probatoriului, specific violului, trebuie să clarifice următoarele împrejurări:
existenţa raportului sexual; prezenţa constrângerii fizice sau psihice ori a imposibilităţii victimei
de a se apără sau de a-şi exprima voinţa, vârsta persoanei vătămate, precum şi raporturile care
au existat dintre victimă şi făptuitor, participanţii şi contribuţia lor la săvârşirea infracţiunii,

5
consecinţele infracţiunii, intenţia şi motivele comiterii infracţiunii; cauzele şi condiţiile care au
determinat săvârşirea infracţiunii şi, nu în ultimul rând, este necesar a stabili existenţa cărorva
împrejurări ce pot agrava sau atenua răspunderea penală a făptuitorului;
7. pornind de la noţiunile de viaţă intimă şi viaţă sexuală, considerăm că persoana este
singură în drept să decidă modalităţile şi subiectul relaţiilor sexuale, precum şi să decidă în care
cazuri i s-a adus un prejudiciu vieţii sexuale şi în mod inerent şi vieţii intime a acesteia, persoana
fiind singura în drept de a decide în care cazuri şi circumstanţe să facă publice evenimentele
vieţii sale intime. În acest sens, considerăm că ar fi oportun introducerea în cadrul art. 276
C.pr.pen. a prevederilor conform căreia urmărirea penală pentru violul prevăzut la art. 171 alin.
(1) C.pen. să fie pornită la plângerea prealabilă a victimei.
8. violul trebuie definit, în aspect juridico-penal, ca actul sexual de orice natură săvârşit
prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se
apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Sub aspect teoretic teza de
doctorat constituie o abordare a opiniilor şi propunerilor controversate expuse în literatura de
specialitate a Republicii Moldova, cât şi străină. Prin prisma laturii teoretice se dozează
posibilitatea elaborării strategiei adecvate de luptă contra infracţiunii de viol. În acest context,
importanţa teoretică constă în faptul că lucrarea prezintă prin sine o cercetare bine sistematizată
şi documentată prin soluţii practice şi poate fi luată în vedere în cadrul studiilor universitare şi
postuniversitare - la predarea disciplinelor penale, precum şi la propagarea ideilor de combatere
a fenomenului cu nuanţe de dinamică în creştere.
Valoarea teoretico-aplicativă se confirmă şi prin multitudinea de abordări şi soluţii, pe care
le redă autorul, în vederea oformării unui standard corect şi unic de includere în acţiune a normei
referitoare la infracţiunea de viol.
Importanţa aplicativă este semnificată prin redarea unor concepte, soluţii, propuneri vis-a-
vis de aspectul procesual-penal şi criminalistic al problematicii supuse cercetării. Toate acestea,
înserate cu o gamă amplă de speţe din practica judiciară a Republicii Moldova şi a altor state, pot
fi luate în vedere de către ofiţerii de urmărire penală, procurori şi judecători în cadrul activităţii
zilnice de combatere a criminalităţii, inclusiv şi a celui de viol.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice şi aprobarea rezultatelor. Tezele şi ideile
consemnate în conţinutul tezei de doctorat au fost expuse şi abordate multiaspectual în cadrul
diverselor foruri ştiinţifico-practice internaţionale şi naţionale, printre care: Conferinţa
ştiinţifico-practică internaţională – Probleme interdisciplinare în materia prevenirii şi combaterii
criminalităţii juvenile la etapa contemporană, Chişinău, 5 octombrie 2007.

6
 Tezele principale ale lucrării au fost examinate şi discutate în cadrul seminarelor metodice
organizate în cadrul catedrei „Drept penal şi Criminologie” a Academiei „Ştefan cel Mare” a
MAI al Republicii Moldova.
Publicaţii la tema tezei: 1 monografie; 7 articole; Teza este structurată: introducere, patru
capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia din 186 numiri, 164 pagini text de bază.
Cuvinte-cheie: act sexual, constrângerea fizică sau psihică, element probatoriu,
caracteristica criminalistică, situaţii tipice.

7
 EXPUNEREA CONŢINUTULUI LUCRĂRII
În Introducere este argumentată actualitatea şi importanţa problemei abordate, sunt
determinate scopul şi obiectivele tezei, este redată noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, de
asemenea, este justificată importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Tot în cadrul
aceluiaşi compartiment autorul se pronunţă în privinţa aprobării rezultatelor, realizând şi un scurt
sumar al compartimentelor tezei.
1. Analiza situaţiei în materia violului (aspecte de drept penal şi de investigare
judiciară) este structurat în trei compartimente, pornind de la dezideratul elucidării situaţiei
privind abordările doctrinare şi evoluţia incriminării infracţiunii de viol în legislaţia Republicii
Moldova şi în alte state.
1.1 Doctrina penală privind violul: istoric, actualitate şi perspective. Incriminarea sau
dezincriminarea unor fapte se face întotdeauna luându-se în vedere relaţiile sociale existente într-
o societate la un anumit nivel de dezvoltare. Din acest motiv o primă problemă abordată în
cadrul acestui compartiment a fost analiza evoluţiei istorice a incriminării atentatelor la libertatea
şi inviolabilitatea sexuală a persoanei.
În urma acestei cercetări putem concluziona că infracţiunea de viol a suferit numeroase
schimbări de-a lungul timpului, cunoscând diferite forme de sancţionare (începând cu
sancţionarea prin oprobiul public până la incriminarea în sisteme de drept codificate), diferite
denumiri şi conţinuturi legale. Indiferent de acestea se deduce că din cele mai vechi timpuri o
problemă a societăţii a fost apărarea persoanei de orice formă de violenţă sexuală ce ar pune în
pericol libertatea şi inviolabilitatea sexuală a acesteia.
Autorul efectuează, de asemenea, o analiză a literaturii de specialitate naţionale şi străine
ce are ca obiect de cercetare problematica violului sub cele două aspecte: penal şi investigare
judiciară. În urma studiului au fost scoase în evidenţă controversele ce apar în procesul încadrării
juridice şi investigării faptelor ce atentează la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei,
precum şi propunerile de soluţionarea a acestora.
Bineînţeles, analiza literaturii de specialitate nu s-a rezumat doar la lucrările ştiinţifice ce
au ca obiect principal de cercetare problematica violului. Au fost supuse analizei şi lucrările ce
au abordat aspectul penal sau de investigare a violului în cadrul unor studii ample de drept penal
(partea specială) sau criminalistică.
Acest compartiment este dedicat şi studiului publicaţiilor ştiinţifice recente, ce scot în
evidenţă problemele ce apar atât în doctrina dreptului penal, cât şi în practica judiciară referitor
la încadrarea juridică şi investigarea infracţiunilor de viol. În cadrul acestei analize au fost

8
supuse cercetării publicaţiile autorilor autohtoni, precum şi publicaţiile editate în România,
Federaţia Rusă etc.
În cadrul compartimentului este efectuată o analiza comparativă a situaţiei existente în
domeniu, care este rezultatul cercetării efectuate cu ocazia analizei lucrărilor ştiinţifice ce au
drept obiect de cercetare infracţiunile privind viaţa sexuală, precum şi a practicii judiciare
autohtone şi străine. În cadrul investigării subiectului cercetat au fost sistematizate principalele
controverse ce apar în procesul transpunerii în practică a normelor care apără libertatea şi
inviolabilitatea sexuală a persoanei - controverse ce vor fi analizate în cadrul compartimentelor
de bază ale lucrării, propunându-se şi soluţii pentru acestea.
1.2. Scopul şi obiectivele tezei prin prisma perfecţionării normelor penale şi cercetării
ştiinţifice se particularizează prin o analiză detaliată a scopurilor şi obiectivelor ce urmează a fi
atinse în urma efectuării studiului infracţiunii de viol în două din aspectele sale (cel penal şi cel
de investigare judiciară).
Aceste direcţii au fost formulate în conformitate cu principalele obiective din cadrul
Direcţiilor strategice ale activităţii din sfera ştiinţei şi inovării pentru anii 2006-2010, aprobate
prin Hotărârea Parlamentului nr.160-XVI din 21 iulie 2005, acestea din urmă fiind consacrate şi
în cadrul Acordului de parteneriat între Guvern şi Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii
2009-2012
Scopul imediat al prezentei lucrări îl constituie examinarea teoretico-practică a elementelor
preexistente şi constitutive care caracterizează din punct de vedere normativ infracţiunea de viol,
în vederea evidenţierii particularităţilor de încadrare juridică şi nuanţarea procedeelor de
investigare judiciară a infracţiunii analizate, prin punerea în evidenţă a modelului tactico-
metodologic ce urmează a fi aplicat de către organele judiciare la cercetarea faptei de viol. În
calitate de scop mediat al tezei figurează relevarea imperfecţiunilor textului de lege dedicat
incriminării infracţiunii de viol şi reliefarea unor propuneri de lege ferenda întru lichidarea
acestora.
De fapt aceste scopuri prezumă ca finalitate edificarea statului de drept în contextul
integrării europene Republicii Moldova.
1.3. Concluzii la capitolul 1. În cadrul acestui compartiment a fost efectuată o sinteză a
constatărilor şi concluziilor făcute cu ocazia analizei în cadrul subcompartimentelor de bază. În
aceste sens, s-a considerat că problematica infracţiunilor privind viaţa sexuală constituie o
preocupare continuă pentru teoreticienii şi practicienii dreptului penal. Dezvoltarea continuă a
relaţiilor sociale necesită o atenţie sporită în ceea ce priveşte infracţiunile privind viaţa sexuală,

9
în vederea găsirii celor mai eficiente metode de prevenire şi combatere a faptelor ce atentează la
libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei.
2. Consideraţiuni generale referitoare la infracţiunile privind viaţa sexuală constituie
compartimentul în cadrul căruia este efectuată o caracteristică generală a sistemului infracţiunilor
privind viaţa sexuală, precum şi enunţarea noţiunii şi clasificării infracţiunilor privind viaţa
sexuală, prin prisma naturii juridice a noţiunii de viaţă sexuală.
2.1. Noţiunea şi clasificarea infracţiunilor privind viaţa sexuală este dedicat analizei
celor două valori sociale care sunt apărate prin intermediul componenţelor de infracţiuni din
cadrul Capitolului IV al Părţii speciale a Codului penal. În cadrul acestui subcompartiment sunt
stabilite limitele legale, precum şi cele ce reies din normele morale existente în societate, în
cadrul cărora persoana îşi poate exercita dreptul la libertate şi inviolabilitate sexuală.
Se face, de asemenea, o scurtă retrospectivă cu referire la evoluţia normelor morale
privitoare la modul şi limitele în care persoana îşi realizează necesitatea sexuală.
Pentru enunţarea noţiunii şi clasificarea infracţiunilor privind viaţa sexuală s-a impus
necesitatea definirea conceptului de viaţa sexuală şi a componentelor acesteia, punctându-se pe
cele care sunt protejate prin intermediul normelor de drept penal material. Astfel s-a stabilit că,
în primul rând, prin viaţă sexuală - ca valoare socială ocrotită de legea penală - urmează să se
înţeleagă doar relaţiile sexuale dintre oameni. În cel de-al doilea rând, trebuie de plecat de la
premisa indubitabilă, după care viaţa sexuală este formată din două componente: biologică şi
socială.
Componenta biologică a vieţii sexuale (care include asemenea elemente cum ar fi apariţia
sau dispariţia atracţiei sexuale faţă de o persoană, alegerea modurilor de satisfacere a poftei
sexuale) reprezintă o componentă mai intimă, care face parte din forumul lăuntric al persoanei,
fapt pentru care nu poate fi supusă controlului din exterior, fiind ilogic ca această componentă să
fie apărată prin normele de drept penal. Componenta socială, în comparaţie cu cea biologică,
poate să se modifice în timp, fiind încorsetată în normele morale şi de drept existente în
societate, la fiind apărată prin normele de drept penal.
La rândul său, componenta socială este formată din trei elemente şi anume: contextul
social de întreţinere a relaţiilor sexuale; conţinutul motivaţional; temeiurile apariţiei relaţiilor
sexuale.
În ceea ce vizează contextul social acceptat sau tolerat de societate, acesta poate fi
reprezentat de instituţia căsătoriei, concubinaj, adulter, atractivitate reciprocă, bazată pe
sentimente de dragoste, etc. Contextul în care are loc apariţia relaţiilor sexuale, din punct de
vedere al socialului, se poate încadra, de cele mai multe ori, în sfera moralului (de exemplu:

10
căsătorie, concubinajul bazat pe sentimente reciproce, etc.), însă pot fi şi amorale, precum este
adulterul. Oricare ar fi natura acestora, legiuitorul autohton, reieşind din standardele sociale
acceptate în cadrul comunităţii noastre, nu a înţeles să incrimineze anumite temeiuri amorale,
care justifică întreţinerea relaţiilor sociale, precum ar fi adulterul, faptă evaluată ca infracţiune în
alte legislaţii penale.
De asemenea, nici conţinutul motivaţional de apariţie a relaţiilor sexuale, privit ca „o
totalitate de procese lăuntrice bazate pe anumite emoţii” nu poate servi în calitate de obiect al
protecţiei penale, întrucât factorii emoţionali care ţin de apariţia, existenţa sau dispariţia unui
asemenea conţinut nu parcurg sfera ilicitului penal.
În ipoteza celor menţionate, se înaintează concluzia conform căreia obiect al protecţiei
juridico-penale îl poate reprezenta doar temeiul catalogat de sfera dreptului penal ca fiind unul
licit sau ilicit. Temeiul este reprezentat de voinţa persoanei de a întreţine sau nu relaţii sexuale,
precum şi libertatea individului de a-şi alege forma actului sexual firească sau nefirească, precum
şi partenerul cu care doreşte să aibă relaţii sexuale. În aceeaşi ordine de idei, fiecare membru al
societăţii are dreptul de a fi protejat de orice atentat cu caracter sexual.
În urma analizei acestor concepte de bază a fost enunţată definiţia infracţiunilor privind
viaţa sexuală. Prin infracţiuni privind viaţa sexuală urmează să înţelegem acele fapte
prejudiciabile, prevăzute de legea penală, comise cu intenţie ce încalcă grosolan ordinea
stabilită în societate, privitor la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, îndreptate spre
satisfacerea poftei sexuale a vinovatului, cât şi/sau ale altor persoane.
De asemenea, autorul formulează şi o clasificare proprie a infracţiunilor privind viaţa
sexuală şi anume: infracţiuni contra libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanelor adulte;
infracţiuni contra inviolabilităţii sexuale şi dezvoltării sexuale normale şi educaţiei sexuale a
persoanelor minore.
2.2. Infracţiunile privind viaţa sexuală în legislaţia penală a altor state conţine o
cercetare amplă de analiză a modalităţilor de incriminare a violului în legislaţiile unor state
europene, precum şi asiatice, făcând distincţia dintre sistemul de drept continental [11] şi
common-low.
Cercetarea în acest segment ştiinţific reprezintă o analiză comparativă a legislaţiei penale
străine cu cea a Republicii Moldova, autorul evidenţiind aspecte pozitive, soluţii legislative ce
pot fi adoptate pentru perfecţionarea şi uniformizarea legislaţiei penale naţionale.
2.3. Concluzii la capitolul 2. Pornind de la faptul că acesta este un prim compartiment al
tezei dedicat aspectului de drept penal, au fost formulate concluzii şi constatări cu implicaţie
directă în legislaţia penala naţională în vigoare.

11
 După cum s-a precizat anterior, cu ocazia prezentării celorlalte compartimente, principala
constatare a fost elucidarea naturii şi esenţei juridice a noţiunii de viaţă sexuală, din conţinutul
acesteia reieşind propunere de lege ferenda: modificarea titlului a Cap. IV a PS C.pen.
3. Componenţa infracţiunii de viol prin prisma probatoriului penal constituie, alături
de compartimentul 4, elementele de bază ale lucrării, în cadrul cărora este supusă analizei
juridico-penale propriu-zise componenţa de infracţiune incriminată la art.171 C.pen.
Pornind de la prevederile art.96 C.pr.pen. (Circumstanţele ce urmează a fi dovedite în
procesul penal) şi ale art. 99 C.pr.pen. (Probatoriul), constatăm ca un element ce trebuie probat
în cadrul procesului penal este componenţa de infracţiune.
În mod logic pentru invocarea (invocare - din latinescul „invocare” şi care înseamnă : „a
cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva care poate servi cuiva ca argument în susţinerea unei
afirmaţii”) unei circumstanţe se impune, mai întâi, stabilirea esenţei, naturii juridice a acesteia.
Pentru a putea efectua o investigare judiciară completă şi multilaterală a faptei este
necesară elucidarea semnelor componenţei - infracţiune referitor la care se efectuează urmărirea
penală.
Ţinând cont de faptul că cercetarea noastră este dedicată şi investigării judiciare a
infracţiunii, s-a mers pe calea expunerii materialului într-o consecutivitate logică, analizând mai
întâi elementele componenţei de infracţiune sub aspect penal, urmând ca în cadrul
compartimentului dedicat investigării să se stabilească acţiunile prin care urmează a fi probate
existenţa sau inexistenţa acestor semne referitor la o faptă concretă.
3.1. Condiţii preexistente ale infracţiunii de viol reprezintă o analiză a obiectului şi
subiectului infracţiunii de viol, precum şi a situaţiilor-premisă ce preexistă momentul raportului
sexual forţat.
În fapt, este reliefat specificul obiectului juridic şi celui material în cazul infracţiunii de
viol. O atenţie aparte este acordată analizei obiectului special al infracţiunii sub cele două
aspecte ale sale: libertatea sexuală a persoanei şi inviolabilitatea sexuală a acesteia.
O altă problemă căreia i-a fost acordată atenţie o constituie importanţa determinării
obiectului infracţiunii în procesul încadrării juridice a infracţiunii. În urma acestei analize s-a
concluzionat că alături de celelalte elemente ale componenţei de viol, obiectul infracţiunii de viol
constituie un semn obligatoriu pentru stabilire în cadrul procesului de încadrare juridică a
infracţiunilor şi formează un criteriu de delimitare a atentatelor la libertatea şi inviolabilitatea
sexuală a persoanei de alte atentate antisociale.
Nu este de neglijat nici importanţa obiectului material al infracţiunii în cadrul procesului
de încadrare juridică a infracţiunii.

12
 În ceea ce priveşte subiectul infracţiunii de viol un spaţiu mai mare s-a acordat analizei
posibilităţii soţului de a fi subiect pasiv al infracţiunii de viol, prezentându-se soluţiile expuse în
literatura de specialitate[4 p.155; 9 p.64], precum şi soluţiile adoptate de practica judiciară (ca
bază a fost luată practica judiciară a Curţii europene pentru drepturile omului)[5,6]. Se
concluzionează că şi soţul poate fi subiect pasiv al infracţiunii de viol.
O altă problemă privitoare la subiectul infracţiunii de viol o constituie posibilitatea
persoanei de sex feminin de a fi subiect unic al infracţiunii de viol. Ţinând cont de elementul
material al infracţiunii de viol se concluzionează că persoana de sex feminin poate fi coautor la
comiterea violului, dar nicidecum autor unic al infracţiunii.
O altă constatare vis-a-vis de subiectul infracţiunii de viol constă că în perspectiva unor
modificări ale legislaţiei penale în vigoare, s-ar putea lua în consideraţie introducerea unei noi
circumstanţe la infracţiunea de viol, precum şi la cea de acţiuni violente cu caracter sexual şi
anume: violul soţului/soţiei sau a unei rude apropiate pe linie dreaptă până la gradul trei, inclusiv
şi a rudei pe linie colaterală (frate, soră).
3.2. Conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol. O problemă destul de controversată în
doctrina penală autohtonă o formează modificarea elementului material al infracţiunii de viol
prin lărgirea sensului acestuia şi la alte acte sexuale decât actul sexual normal, fapt ce ar duce în
mod inerent la excluderea art.172 C.pen. În urma analizei opiniilor pro şi contra, autorul susţine
opinia în favoarea lărgirii acţiunilor ce ar fi sancţionate de către norma prevăzută la art.171
C.pen. [3 p. 40]
Analiza naturii şi esenţei juridice a noţiunii de viaţă sexuală, precum şi a normelor morale
existente în societate, determină concluzia că în prezent nu se face o delimitare atât de rigidă
între acte sexuale fireşti şi acte sexuale nefireşti, de exemplu coitul oral, coitul anal reprezentând
o formă acceptată într-o anumită măsură de membrii colectivităţii de satisfacere a poftei sexuale.
În consecinţă, reieşind din standardele sociale acceptate în colectivitate, la momentul
actual al evoluţiei umane, nu mai este necesară delimitarea pe plan normativ a raportului sexual
de actele de homosexualitate sau alte acte sexuale, delimitare ce era specifică societăţii socialiste,
în care unica forma de satisface a necesităţilor sexuale era recunoscută raportul sexual normal
destinat procreaţiei.
În acest context al analizei elementului material al infracţiunii se impune delimitarea
noţiunii de raport sexual de alţi termeni asemănători folosiţi în cadrul C.pen., în special,
penetrare vaginală în contextul art. 174 C.pen.
Nu putem pune însă semnul egalităţii intre noţiune de raport sexual (art. 171 C.pen.) şi cea
de acte de penetrare vaginală (art. 174 C.pen.), principala diferenţă între acestea fiind că raportul

13
sexual presupune conjuncţia sexelor destinată procreaţiei, iar actele de penetrare vaginală
presupun penetrarea vaginului cu alte părţi ale corpului decât sexul, sau obiecte acţiuni ce nu pot
duce la procreaţie.
Vis-a-vis de acţiunea adiacentă a laturii obiective a infracţiunii de viol şi anume,
constrângerea fizică sau psihică, sunt stabilite cerinţele esenţiale faţă de acestea. Se poate afirma
că pentru existenţa infracţiunii de viol nu prezintă importanţă intensitatea rezistenţei opuse de
către victimă, având esenţă doar faptul că înainte de întreţinerea raportului sexual sau în timpul
acesteia din comportamentul persoanei să rezulte refuzul acesteia de a consimţi raportul sexual.
În aceeaşi ordine de idei, autorul precizează că în cazul ameninţării cu distrugerea sau
deteriorarea bunurilor unei persoane , săvârşită cu scopul de a determina persoana de a întreţine
un raport sexual cu făptuitorul, nu se încadrează în noţiunea de constrângere în sensul art.171
C.pen. Deci, raportul sexual, intervenit după o astfel de ameninţare, nu va constitui infracţiunea
de viol.
De asemenea, constrângerea unei persoane la raport sexual, prin ameninţarea cu
răspândirea unor ştiri defăimătoare pentru victimă nu va fi încadrată în baza art. 171 C.pen., ci în
baza art. 173 C.pen. (infracţiunea dată se consumă din momentul ameninţării cu o astfel de
acţiune; dacă se va considera că o astfel de ameninţare este caracteristică infracţiunii de viol se
va putea vorbi doar despre o tentativă la infracţiunea de viol şi nu o infracţiune consumată).
Nu se încadrează în noţiunea de viol fapta aceluia, care, prin promisiuni de căsătorie, prin
promiterea de beneficii materiale sau de angajare la muncă, determină o persoană de a avea cu el
un raport sexual.
O problemă în practica judiciară, evidenţiată de autor, o constituie încadrarea faptelor în
cazul în care persoana suferă de anumite dereglări psihice, dar, după comportamentul acesteia,
din discuţii, aceasta nu poate fi stabilită. În cazul în care o persoană întreţine un raport sexual cu
această persoană, faptele urmează a fi încadrate ca viol consumat sau nu? În opinia autorului
tezei de doctorat, în cazul în care din circumstanţele obiective ale faptei rezultă că făptuitorul era
în imposibilitate de a-şi da seama de boala pe care o are victima, faţă de făptuitor vor fi aplicate
regulile erorii, răspunderea penală pentru infracţiunea de viol fiind exclusă.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de viol sunt supuse analizei semnele care
caracterizează infracţiunea analizată, în special: vinovăţia, motivul şi scopul. În privinţa
scopului, în cazul violului, acesta este un semn obligatoriu de stabilit în cadrul cercetării
infracţiunii, având importanţă la încadrarea juridică a faptelor în cazul în care fapta ia o formă
atipică. Scopul la infracţiunea de viol este de satisfacere a poftei sexuale. Motivul infracţiunii de
viol poate fi diferit.

14
 O altă problemă abordată de autor în cadrul acestui compartiment o constituie influenţa
erorii asupra răspunderii penale. De fapt asupra acestei probleme autorul revine cu ocazia
analizei circumstanţelor agravante ale infracţiunii de viol.
3.3. Forme, modalităţi şi sancţiuni ale infracţiunii de viol. Este analizată
susceptibilitatea infracţiunii de viol de a avea forme trunchiate de infracţiune, stabilindu-se
limitele tentativei la infracţiunea de viol, precum şi circumstanţele care constituie renunţare de
bună voie la comiterea infracţiunii. [10 p.268]
În cadrul acestui compartiment, autorul atrage atenţie asupra faptului că în anumite cazuri
trebuie delimitată tentativa de viol de infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual în formă
consumată. Astfel, fapta poate fi eronat încadrată ca tentativă de viol în cazul în care făptuitorul
nu are capacitatea de coabitare, fiind în imposibilitate de a realiza un raport sexual, însă obţine
satisfacţie sexuală prin atingerea organelor genitale, în urma căror acţiuni îşi satisface pofta
sexuală.
În cursul prezentării semnelor circumstanţiale ale componenţei infracţiunii prevăzute la
art.171 C.pen. sunt scoase în evidenţă problemele discutate nu numai de teoreticieni, ci şi de
practicienii dreptului penal.
Chiar de la începutul analizei autorul vine cu o propunere de lege ferenda. Astfel, pentru
uniformizarea legislaţiei penale se consideră oportună excluderea agravantei de viol comis de o
persoană ce anterior a comis o faptă prevăzută la alin.(1) din cadrul art.171 alin.(2) C.pen.,
urmând ca în cazul în care persoana comite două sau mai multe violuri să se aplice regulile
concursului de infracţiuni.
Un spaţiu amplu este acordat circumstanţei agravante de viol comis de două sau mai multe
persoane. În urma analizei doctrinei, cât şi a soluţiilor de practică judiciară se opinează că ar fi
raţional extinderea sensului circumstanţei agravante de viol comis de două sau mai multe
persoane, întrucât ar trebui sancţionată mai aspru persoana care se foloseşte de o persoana ce nu
poate fi supusă răspunderii penale, decât persoana care comite infracţiunea singur.
Însă, pentru ca acest semn circumstanţial să poată fi operant, trebuie supuse unor
modificări însăşi noţiunea de participaţie prevăzută în PG a C.pen., precum şi art.42 alin.(6)
C.pen. să nu mai prevadă obligaţia îndeplinirii de către toţi participanţii a semnelor subiectului
infracţiunii. De asemenea, se susţine necesitatea completării cu dispoziţii similare a Hotărârii
Plenului CSJ a RM cu privire la practica judiciară despre infracţiunile privind viaţa sexuală.
Unele controverse apar şi în cadrul aplicării altor circumstanţe agravante a infracţiunii de
viol. Deşi în literatura de specialitate unii autori s-au expus asupra acestui aspect, ne-am propus
analiza acestei agravante de pe poziţii deosebite. Astfel, pentru început am dori să prezentăm

15
Hotărârea CEDO în cazul Aydin c. Turciei, în care reclamanta a pretins, inter alia, că a fost
violată în timp ce se afla în custodia poliţiei. Curtea, constatând, conform probelor, că ea fusese
violată, a enunţat Violul unui deţinut de către un oficial al Statului trebuie să fi e considerat a fi
o formă deosebit de gravă şi odioasă de maltratare, dată fiind uşurinţa cu care infractorul se
poate folosi de vulnerabilitatea şi rezistenţa redusă a victimei sale. Adiţional, violul lasă victimei
urme psihologice adânci, care nu se vindecă cu trecerea timpului, la fel de uşor ca alte forme de
violenţă fizică sau psihică. Reclamanta, de asemenea a suferit o durere acută de penetrare
fizică, fapt care a lăsat-o dezorientată şi violată atât fizic, cât şi emoţional. Curtea a continuat,
susţinând că violul a constituit o tortură, astfel fiind încălcat art.3 al Convenţiei.
În urma acestei prezentări se poate opina că prin esenţa sa, violul reprezintă o formă de
tortură. Lăsarea fără schimbare a normei la acest punct de vedere ar crea unele discrepanţe între
practica judiciară CEDO şi legislaţia naţională, în urma căreia ar reieşi că conform legislaţiei
naţionale violul atinge gradul prejudiciabil indicat de CEDO doar în cazul în care persoana
comite o faptă în condiţiile alin.2. De asemenea, persoanele sancţionate în baza acestui semn
circumstanţial pot invoca agravarea răspunderii penale de două ori pentru aceeaşi faptă. Pornind
de la aceste raţionamente, precum şi de la opiniile exprimate deja în literatura de specialitate, se
consideră necesară reformularea acestei agravante.
În urma analizei, s-a dorit atenţionarea asupra unor inconsecvenţe ce apar la aplicarea
semnului circumstanţial respectiv în practică, inconsecvenţe care fac ilogică incriminarea de mai
departe a acestor fapte în cadrul art.171 C.pen. În urma unui simplu calcul, ţinând cont de
prevederile art.84 C.pen., se observă că pedeapsa pentru violul însoţit de vătămarea intenţionată
gravă a sănătăţii şi integrităţii corporale, este de 15 ani închisoare (5 ani pentru art.171 alin.(1)
C.pen + 10 ani închisoare pentru art.151 alin.(1) C.pen. = 15 ani închisoare.). Dacă ar fi să
comparăm pedeapsa pentru violul soldat cu vătămarea gravă din imprudenţă a integrităţii
corporale cu pedeapsa pentru concursul dintre art.171 şi art.151 C.pen., coraportul este de 20 de
ani închisoare sau detenţiune pe viaţă la 15 ani de închisoare. Or, această situaţie contravine
întregului sistem naţional de drept, ce sancţionează mai aspru faptele intenţionate decât cele din
imprudenţă.
În concluzie, se susţine excluderea circumstanţei respective din cadrul art.171 alin.(3)
C.pen., urmând ca întotdeauna când violul este însoţit de vătămarea grava a sănătăţii sau a
integrităţii corporale (comise fie cu intenţie, fie din imprudenţă), faptele să fie încadrate ţinându-
se cont de regulile concursului de infracţiuni.
În cadrul aceluiaşi subcompartiment, autorul opinează că circumstanţa agravantă de viol
soldat cu alte urmări grave ridică anumite probleme la aplicarea ei în practică. Chiar şi

16
interpretarea semnului circumstanţial analizat, făcută de către Plenul CSJ creează confuzii la
delimitarea acesteia de alte componenţe de infracţiune (spre exemplu, nu se stabileşte o claritate
în cazul în care faptele urmează a fi încadrate ca viol soldat cu alte urmări grave sau vătămarea
gravă a sănătăţii; în cazul în care consecinţa este pierderea capacităţii de a procrea, întreruperea
sarcinii etc.).
De fapt, această problemă a fost semnalată şi de către experţii străini Mariavaleria del Tufo,
profesor de drept penal la Universitatea din Napoli, Italia şi Vincent Coussirat-Coustere, profesor
de drept public la Universitatea din Lille, Franţa, care, la rândul lor, au afirmat că „interpretarea
legislaţiei penale trebuie făcută, în primul rând, prin prisma art.7 din Convenţia europeană
pentru apărarea drepturilor omului, care consacră principiul legalităţii delictelor şi a
pedepselor drept de la care nu se poate deroga în sensul art.15 din Convenţie. Curtea europeană
a reamintit importanţa şi principalele reguli de interpretare a acestui principiu în hotărârea din
7 februarie 2002, E.K. c. Turcia. De altfel, în această hotărâre sunt reafirmate şi alte principii
pe care a fost axată expertiza şi care decurg implicit din principiul legalităţii: cerinţele ca legea
penală să fie previzibilă şi formulată suficient de clar „această condiţie se consideră îndeplinită
atunci când justiţiabilul, citind textul dispoziţiei pertinente şi, în caz de necesitate, cu ajutorul
interpretării acesteia de către instanţele judecătoreşti, poate să ştie pentru ce acţiuni şi inacţiuni
poate fi supus răspunderii penale”
În ipoteza celor prezentate mai sus, se consideră că din conţinutul normei ce incriminează
fapta de viol ar trebui exclusă sintagma de alte urmări grave, urmând ca aceasta să fie înlocuită
cu enumerarea limitativă a consecinţelor ce trebuie sancţionate mai aspru (spre exemplu, violul
ce are drept consecinţă: sinuciderea victimei; sarcina extrauterină; apariţia sarcinii contraindicate
de către medic sau pierderea capacităţii unei naşteri normale).
Autorul stabileşte şi influenţa erorii asupra răspunderii penale pentru unele modalităţi
agravante ale infracţiunii de viol, evidenţiindu-se criteriile de care trebuie să ţină cont instanţa la
aprecierea împrejurărilor care au dus făptuitorul în eroare privitor la vârsta sau starea de
graviditate a victimei.
Nu este neglijată nici activitatea de stabilire a unor reguli de încadrare, a formelor
infracţiunii unice complexe compuse ce pot fi întâlnite în cadrul componenţei infracţiunii de
viol.
În cadrul cercetării dedicate sancţionării atentatelor la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei, o atenţie aparte se atrage oportunităţii introducerii unei forme speciale de liberare de
răspundere penală şi anume liberarea de răspundere penală a făptuitorul în cazul în care acesta se
căsătoreşte cu victima infracţiunii. În acest ultim caz, concluzia exprimată de către autor este că

17
ar fi inoportun de a introduce o astfel de formă de liberare de răspundere penală, întrucât nu se
poate asigura durabilitatea unei familii bazate pe eschivarea de la răspundere penală pentru
comiterea infracţiunii de viol
În 3.4.concluzii la capitolul 3 sunt sistematizate concluziile şi recomandările făcute cu
ocazia analizei componenţei infracţiuni de viol.
4. Particularităţile investigaţiei judiciare a infracţiunii de viol este structurat în patru
subcompartimente, fiind dedicat stabilirii particularităţilor investigării judiciare a infracţiunii de
viol.
4.1. Caracteristica criminalistică şi elementul probatoriu al violului. La analiza
caracteristicii criminalistice autorul porneşte de la faptul că, studiul practicii judiciare
demonstrează că cercetarea violului implică diverse dificultăţi, determinate atât de
particularităţile specifice incriminării în cauză, cât şi de împrejurările concrete în care este
săvârşită fapta. În atare condiţii, este deosebit de important de a contura cadrul metodologic de
investigare a infracţiunii de viol, completat cu instrumentele ştiinţifice puse la dispoziţie de
ştiinţa criminalistică, care ar oferi posibilitatea realizării unor activităţi specifice orientate spre
identificarea persoanei vinovate şi nu, în ultimul rând, probarea activităţii infracţionale. [12]
Particularităţile cercetării unui gen de infracţiuni pot fi deduse din caracteristica
criminalistică a acestora. În urma analizei opiniilor doctrinare în ceea ce priveşte investigarea
infracţiunii de viol, precum şi practicii judiciare, autorul concluzionează că caracteristica
criminalistică a infracţiunii de viol este compusă din următoarele elemente şi informaţii tipice
acestora, care se referă la: personalitatea făptuitorului şi a victimei, existenţa sau lipsa cărorva
relaţii dintre acestea, metoda, timpul, şi locul comiterii infracţiunii de viol.
La stabilirea elementului probatoriu al infracţiunii de viol se porneşte de la ideea că
obiectul probaţiunii reprezintă finalitatea, iar caracteristica criminalistică ajută la găsirea
căilor şi soluţiilor de atingere a acesteia. Astfel ţinându-se cont de specificul elementelor
componenţei de infracţiune prevăzută la art.171 C.pen. şi de caracteristica criminalistică a
violului, se concluzionează că elementul probatoriu specific violului trebuie să clarifice
următoarele împrejurări, necesare cunoaşterii tuturor aspectelor unui anumit caz particular:
existenţa raportului sexual; existenţa constrângerii fizice sau psihice sau a imposibilităţii
victimei de a se apără sau de a-şi exprima voinţa; vârsta persoanei vătămate precum si
raporturile care au existat dintre victimă şi făptuitor; participanţii şi contribuţia lor la
săvârşirea infracţiunii; consecinţele infracţiunii; intenţia şi motivele comiterii infracţiunii;
cauzele şi condiţiile care au determinat săvârşirea infracţiunii; existenţa împrejurărilor ce pot
agrava sau atenua răspunderea penală a făptuitorului. [13]

18
 4.2 Particularităţile începerii urmăririi penale în cauzele de viol. Autorul îşi propune
drept scop stabilirea situaţiilor tipice ce pot să apară la începerea urmăririi penale în cauzele de
viol, în funcţie de care sunt orientate şi acţiunile de urmărire penală efectuate.
Analiza practicii de investigare a violurilor pune în evidenţă existenţa unor particularităţi
specifice etapei de începere a urmăririi penale, cunoaşterea cărora este indispensabilă pentru
realizarea obiectivelor urmăririi penale. [14 p.240] În urma cercetării efectuate, se sistematizează
situaţiile ce apar la începerea urmăririi penale în cazul violurilor în patru forme tipice şi anume:
- raportul sexual a fost săvârşit în împrejurările şi de către persoana (persoanele) indicată de
către victimă în plângere;
- violul a avut loc, fie în alte împrejurări şi de către alte persoane, decât cele indicate de
către victimă, fie victima intenţionat ascunde unele circumstanţe în care a fost comisă fapta;
. raportul sexual a avut loc, dar victima a consimţit la acesta, fie în genere raportul sexual
nu a avut loc.
- activitatea infracţională a luat forma trunchiată a infracţiunii, fie a avut loc renunţarea de
bună voie la comiterea infracţiunii.
O bună parte a acestui compartiment al lucrării este dedicat elaborării unei scheme
metodologice pentru investigarea infracţiunii de viol. În cadrul acestei cercetări, se stabileşte
regulile de care persoana ce realizează urmărirea penală în cauzele de viol trebuie să se conducă
la elaborarea versiunilor şi modalităţile de verificare a acestora.
În urma analizei efectuate autorul concluzionează că oricare versiune elaborată în cadrul
investigării violurilor ar trebui să răspundă la următoarele întrebări:
1. fapta prejudiciabilă – raportul sexual;
2. modalitatea de comitere a raportului sexual;
3. participanţii la infracţiune;
4. timpul, locul comiterii violului;
5. mobilul şi scopurile celor implicaţi în infracţiunea de viol;
6. prezenţa în acţiunile făptuitorilor a elementelor altor infracţiuni;
7. prezenţa circumstanţelor agravante sau atenuante;
8. cauzele şi condiţiile care au favorizat la săvârşirea infracţiunii de viol.
O problemă aparte care a fost abordată în cadrul acestui compartiment al lucrării este
reprezentată de posibilitatea introducerii plângerii prealabile - ca condiţie pozitivă pentru
pornirea urmăririi penale. În urma analizei legislaţiei penale materiale şi procesuale naţionale,
coroborate cu politica penală a statului, se consideră oportună introducerea în cadrul art.276

19
C.pr.pen. a prevederilor conform căreia urmărirea penală pentru violul prevăzut la art. 171
alin.(1) C.pen. să fie pornită la plângerea prealabilă a victimei.
Pe lângă acestea, având ca premise noţiunile de viaţă intimă şi viaţă sexuală, se consideră
că persoana este singură în drept să decidă modalităţile şi subiecţii relaţiilor sexuale, precum şi
să decidă în care cazuri i s-a adus un prejudiciu vieţii sexuale şi în mod inerent şi vieţii intime a
acesteia; persoana este singura în drept de a decide în care cazuri şi circumstanţe să facă publice
evenimentele vieţii sale intime.
Astfel art. 276 C.pr.pen. ar urma să aibă următorul conţinut „Urmărirea penală se porneşte
numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152
alin.(1), 153, 155, 157, 161, 171 alin. (1)...”
4.3. Reguli metodologice de desfăşurare a unor acţiuni de urmărire penală la
cercetarea infracţiunii de viol reprezintă compartimentul dedicat cercetării regulilor
metodologice de desfăşurare a acţiunilor de urmărire penală specifice infracţiunii de viol.
La efectuarea acţiunilor de urmărire penală, în cauzele penale de viol, organul judiciar
trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, consecutivitatea realizării lor (care poate fi dedusă din
materialele iniţiale în baza cărora a fost pornită urmărirea penală), iar pe de altă parte, de tipul
acţiunilor ce urmează a fi întreprinse (care rezultă din natura faptei infracţionale săvârşite şi
elementul probatoriu ce urmează a fi determinat în cadrul cercetării).
Printre activităţile care se întreprind în scopul indicat se înscriu: a) ascultarea părţii
vătămate, [15 p.236] b) cercetarea la faţa locului, c) dispunerea constatării medico-legale şi a
constatărilor tehnico-ştiinţifice, d) efectuarea percheziţiei, e) prezentarea pentru spre
recunoaştere, f) ascultarea martorilor, g) ascultarea bănuiţilor sau învinuiţilor, h) reconstituirea.
La stabilirea regulilor tactice de desfăşurare a fiecărei dintre activităţile enunţate mai sus,
autorul a evidenţiază specificul acestora la în cazul infracţiunii de viol.
Compartimentul 4.4. Concluzii la capitolul 4 reprezintă o sistematizare a concluziilor
făcute în cadrul compartimentelor dedicate cercetării aspectului de investigare judiciară a
infracţiunii de viol.
De fapt, aceste concluzii se regăsesc în cadrul Anexei 9 sub formă de indicaţii metodice (în
figuri) la investigarea judiciară a infracţiunii.

20
 CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
În legătură cu examinările realizate în prezenta teză de doctorat se pot scoate în evidenţă
următoarele concluzii:
1. Ţinând cont de caracterul general al normelor de drept penal, precum şi de faptul că
legea penală trebuie să fie cât mai clară şi concisă, nefiind admisibile componenţe de infracţiune
între care există o delimitare formală, se consideră că ar fi oportună excluderea art.172 C.pen., cu
includerea faptelor sancţionate de către acesta în cadrul conţinutului art.171 C.pen.
2. Drept urmare a analizei naturii juridice şi a esenţei noţiunii de viaţă sexuală, se identifică
în calitate de obiect al apărării juridico-penale doar un aspect al componentei sociale şi
nicidecum întreaga viaţă sexuală. În vederea excluderii unor confuzii ce se pot insera drept efect
al unor interpretări restrictive a titlului Cap.IV al C.pen., se consideră oportună modificarea
acestuia.
3. Ţinându-se cont de nivelul de dezvoltare a societăţii noastre, precum şi în ipoteza unor
modificări permanente a normelor morale în cadrul societăţii, se impune armonizarea legislaţiei
penale la normele de morală din societate. În acest sens, apare necesară modificarea elementului
material al infracţiunii de viol - în actul sexual de orice natură. Prin act sexual de orice natură
urmează a se înţelege „acele acţiuni îndreptate spre satisfacerea poftei sexuale prin folosirea
sexului sau acţionând asupra sexului”.
4. În vederea uniformizării legislaţiei penale, tratarea uniformă a celor ce au săvârşit numai
două infracţiuni şi pe cei care au săvârşit mult mai multe infracţiuni se susţine ideea excluderii
agravantei de viol comis de o persoană ce a mai comis un viol prevăzut la alin. 1 din cadrul art.
171 alin.(2) C.pen., modificare ce poate contribui efectiv la o mai bună diferenţiere a răspunderii
penale, la stabilirea mai echitabilă a pedepsei, la promovarea mai consecventă a scopurilor şi
principiilor legii penale.
5. În ipoteza creării unei baze teoretico-aplicative uniforme referitor la semnul
circumstanţial violul săvârşit de două sau mai multe persoane, în special reieşind din ideea
extinderii elementului material, inclusiv cu referire la cazurile de comitere a violului cu ajutorul
unor persoane care nu sunt pasibile de răspundere penale, se impune modificarea noţiunii de
participaţie prevăzută în PG a C.pen. (art.41 C.pen.), precum şi a art.42 alin.(6) C.pen. În acest
sens, nu este necesară previziunea obligativităţii îndeplinirii de către toţi participanţii a semnelor
subiectului activ al infracţiunii.

21
 6. Controversele, coliziunile şi inconsecvenţele intervenite la aplicarea normelor de drept
penal impun cu necesitatea dezincriminarea faptei de vătămare gravă a integrităţii corporale sau
a sănătăţii persoanei, comisă din imprudenţă, din conţinutul art.171 C. pen.
7. Normativul penal are la bază principiul legalităţii, care prevede, prin conţinutul său, ca
legea penală să fie previzibilă şi formulată suficient de clar. În acest sens, este îndeplinită această
condiţie atunci când justiţiabilul, citind textul dispoziţiei pertinente şi, în caz de necesitate, cu
ajutorul interpretării acesteia de către instanţele judecătoreşti, poate să ştie pentru care
acţiuni/inacţiuni urmează a fi supus răspunderii penale. Reieşind din aceste reguli stabilite se
impune excluderea unor semne definitorii (de evaluare) din conţinutul normativ al infracţiunii de
viol, în speţă violul soldat cu alte urmări grave.
8. Caracteristica criminalistică a infracţiunii de viol cuprinde, prin conţinutul său,
următoarele elemente: date despre personalitatea făptuitorului şi a victimei, despre existenţa sau
lipsa cărorva relaţii dintre acestea, indici cu referire la metoda, timpul, locul comiterii infracţiunii
de viol.
9. Luând în vedere semnele care caracterizează componenţa infracţiunii de viol şi obiectul
abstract al probatoriului fixat în art.96 C.pr.pen, se consideră că elementul probatoriului, specific
violului, trebuie să identifice unele împrejurări specifice, necesare cunoaşterii tuturor aspectelor
unui caz particular anume: existenţa raportului sexual; existenţa constrângerii fizice sau psihice
ori a imposibilităţii victimei de a se apără sau de a-şi exprima voinţa; vârsta persoanei vătămate,
precum şi raporturile care au existat dintre victimă şi făptuitor; participanţii şi contribuţia lor la
săvârşirea infracţiunii; consecinţele infracţiunii; intenţia şi motivele comiterii infracţiunii;
cauzele şi condiţiile care au determinat săvârşirea infracţiunii; existenţa condiţiilor care pot
agrava ori atenua răspunderea penală a făptuitorului/făptuitorilor.
10. Pornind de la noţiunile de viaţă intimă şi viaţă sexuală, se consideră că persoana este
singură în drept să decidă modalităţile şi subiectul relaţiilor sexuale, precum şi să decidă în care
cazuri i s-a adus un prejudiciu vieţii sexuale şi, în mod inerent, vieţii intime a acesteia; persoana
este singura în drept de a decide în care cazuri şi circumstanţe să facă publice evenimentele vieţii
sale intime. În acest sens, se susţine ideea că ar fi oportun introducerea în cadrul art. 276
C.pr.pen. a prevederilor conform căreia urmărirea penală pentru violul prevăzut la art. 171
alin.(1) C.pen. să fie pornită la plângerea prealabilă a victimei. Această idee se încadrează în
politica penală a statului, de decriminalizare a unor fapte, de reducerea a pedepselor, stabilire a
unui număr mai mare de pedepse neprivative de libertate.

22
 11. În urma cercetării efectuate, au fost înaintate unele recomandări vis-a-vis de cercetările
de perspectivă, referitoarea la studierea atentatelor la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei. Astfel:
· se consideră oportună efectuarea unei cercetări şi a aspectului criminologic al
infracţiunii de viol.
· ţinând cont de cercetarea efectuat şi de concluziile înaintate, se propune elaborarea unei
noi Hotărâri a Plenului Curţii Supreme de Justiţie, referitoare la infracţiunile privind viaţa
sexuală - act normativ care ar avea drept scop principal uniformizarea practicii judiciare
referitoare la infracţiunile privind viaţa sexuală;
· elaborarea unor indicaţii metodice referitoare la încadrarea juridică şi investigarea
judiciară a atentatelor la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, indicaţii metodice ce ar
veni în ajutorul organelor de drept în procesele penale referitoare la viol;
Cu titlu de finalitate, drept urmare a unei cercetări ştiinţifice realizate pe parcursul mai
multor ani, se anunţă anumite recomandări, care, în viziunea autorului, ar putea contribui la
perfecţionarea legislaţiei penale şi aplicarea ei eficientă şi uniformă a acesteia:
Ø Modificarea titlului Cap.IV al PS a C.pen., după cum urmează:
Capitolul IV Infracţiuni contra libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei.
Ø Modificarea art.171 C.pen. după cum urmează:
Articolul 171. Violul
(1) Violul, adică actul sexual de orice natură (acţiuni îndreptate spre satisfacerea poftei
sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului) săvârşit prin constrângere fizică ori
psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 5 ani.
(2) Violul:
Lit. a) exclusă;
(3) Violul:
Lit. d) exclusă;
f) soldat cu sarcina extrauterină, apariţia sarcinii contraindicate de către medic, pierderea
capacităţii unei naşteri normale a victimei;
g) soldat cu sinuciderea victimei;
Ø Excluderea art. 172 C.pen.
Ø Modificarea art. 276 C.pr.pen. după cum urmează:

23
 Articolul 276. Pornirea urmăririi penale în baza plângerii victimei
(1) Urmărirea penală se porneşte numai în baza plângerii prealabile a victimei în cazul
infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 171 alin. (1) (...)

BIBLIOGRAFIE
1. Bujor V., Miron I., Violenţa sexuală, Chişinău. Centrul ed. al Univ. De Criminologie,
2001 80 p.
2. Cătuna Nelu Viorel Metodica cercetării infracţiunii de viol, edit. C.H.Beck, Bucureşti
2007 362 p.
3. Cuşnir V., Paladii A., Cernomoreţ S. Infracţiunea de viol (aspecte juridico-penale) studiu
monografic, Chişinău, Totex-Lux, 2006, 102 p.
4. Chiriţă R. Violul conjugal în dreptul comparat // Revista dreptul anul IX nr. 2/2002. p.
154-162
5. Hotărârea CEDO C.R. v. Marea Britanie nr. 48/1994/495/577, din 22 noiembrie 1995;
6. Hotărârea CEDO S.W. v. Marea Britanie nr. 47/1994/494/576, din 22 noiembrie 1995;
7. Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Acordului de parteneriat între Guvern şi
Academia de Ştiinţe a Moldovei pentru anii 2009-2012 nr. 27 din 22.01.2009
8. Hotărârea Parlamentului nr.160-XVI din 21 iulie 2005:
9. Paladii A., Cernomoreţ S. Controverse privind subiectul infracţiunii de viol. Revista de
criminologie, drept penal şi criminalistică nr. 3-4/2007 – pag. 62-67;
10. Paladii A. Încadrarea juridică a formelor imperfecte ale infracţiunii de viol. Anuarul
ştiinţific al Academiei „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii
Moldova, seria Probleme actuale de prevenire şi combatere a criminalităţii, ediţia a IX-a.
Chişinău, 2009, p.267-272;
11. Paladii A. Violul, aspecte de drept penal comparat. Revista de ştiinţe penale, ediţie
specială 2008-2009, Chişinău, p. 196-212 ;
12. Paladii A. Caracteristica criminalistică a infracţiunii de viol. Revista de studii şi cercetări
juridice, Chişinău, 2010, nr. 1-2, (0,5 c.a) p. 41-50;
13. Paladii A. Elementul probatoriu al infracţiunii de viol. Revista de studii şi cercetări
juridice, Chişinău, 2010, nr. 3-4, (0,6 c.a) p. 36-48;
14. Paladii A., Cernomoreţ S., Conceptul delicvenţei juvenile. Probleme interdisciplinare în
materia prevenirii şi combaterii criminalităţii juvenile la etapa contemporană. Materiale
ale Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 5 octombrie 2007, Chişinău, 2007. p.
239-246 (0,6 c.a)

24
15. Paladii A., Tactica învinuirii inculpatului minor în cazul infracţiunii de viol. Probleme
interdisciplinare în materia prevenirii şi combaterii criminalităţii juvenile la etapa
contemporană. Materiale ale Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale, 5 octombrie
2007, Chişinău, 2007. p. 235-239 (0,25 c.a.)
16. Пономарева Л.B. Тактические операции в типичных ситуациях расследования
изнасилований, Диссертация кандидата юридических наук, Cаратов 1997 p.184

25
 ADNOTARE
Paladii Andrian „Violul: studiu de drept penal şi investigarea judiciară a
infracţiunii”, Teză de doctor în drept la specialitatea 12.00.08 – Drept penal (drept penal,
criminalistică), Chişinău, 2009.
Teza cuprinde introducere, patru capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografia
din 186 numiri, 164 pagini text de bază, nouă anexe cu 35 de figuri. Rezultatele obţinute sunt
publicate în 8 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte-cheie: act sexual, constrângerea fizică sau psihică, element probatoriu,
caracteristica criminalistică, situaţii tipice.
Domeniul de studiu. Cercetarea ştiinţifică este dedicată studierii infracţiunii de viol din
perspectiva dreptului penal precum şi relevarea particularităţilor investigării judiciare a
infracţiunii. Scopul şi obiectivele tezei de doctorat. Scopul imediat al prezentei lucrări îl
constituie examinarea teoretico-practică a elementelor preexistente şi constitutive ce
caracterizează din punct de vedere normativ violul şi nuanţarea procedeelor de investigare
judiciară a infracţiunii analizate. Obiective: reevaluarea conceptului infracţiunii de viol;
examinarea unor probleme controversate proprii conţinutului juridic; evidenţierea criteriilor de
delimitare a violului de alte infracţiuni; înaintarea unor propuneri de lege ferenda; analiza
elementelor caracteristicii criminalistice; relevarea elementului probatoriu; determinarea
situaţiilor tipice la începerea urmăririi penale; evidenţierea regulilor metodologice de efectuare a
acţiunilor de urmărire penale.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Rezultatele inovaţionale,
obţinute în ipoteza studiului ştiinţific efectuat, constituie finalitatea unei cercetări
interdisciplinare, care prin sine reprezintă o noutate pentru Republica Moldova.
Semnificaţia teoretică. Sub aspect teoretic teza de doctorat constituie o abordare a opiniilor
şi propunerilor controversate expuse în literatura de specialitate, cu referire specială la
infracţiunea de viol şi, în general, la infracţiunile contra libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a
persoanei. Prin prisma laturii teoretice se dozează posibilitatea elaborării strategiei adecvate de
luptă contra infracţiunii de viol. Valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa aplicativă este
semnificată prin redarea unor concepte, soluţii, propuneri atât sub aspectul penal cât, procesual-
penal şi criminalistic, al problematicii supuse analizei. Implementarea rezultatelor ştiinţifice.
Cercetarea în primul rând are o orientare didactică. Acestea, înserată cu o gamă amplă de speţe
din practica judiciară a Republicii Moldova şi a altor state, pot fi luate în vedere de către ofiţerii
de urmărire penală, procurori şi judecători în cadrul activităţii zilnice de combatere a
infracţionalismului, inclusiv şi a celui de viol.

26
 РЕЗЮМЕ
Паладий Андриан, «Уголовно-правовой анализ и расследование
изнасилования», диссертация на соискание научной степени доктор права по
специальности 12.00.08 - Уголовное право (уголовное право и криминалистика).
Кишинёв, 2009
Содержание диссертации: введение, четыре главы, общие выводы и рекомендации,
библиография из 186 пунктов, 164 страниц основного текста. Полученные результаты
были опубликованы в 8 научных работах.
Ключевые слова: половой акт, физическое или психическое принуждение, объект
доказывания, криминалистическая характеристика, типичные ситуации.
Область исследования. Диссертация посвящена уголовно-правовому анализу
изнасилования и особенностям расследования данного преступления.
Целью работы является научно-практическое исследование признаков состава
преступления изнасилования, а так же разработка методологии расследования указанного
преступления. Задачи исследования: переосмысление понятия изнасилования; изучение
ряда противоречивых трактовок изнасилования; определение критериев разграничения
изнасилования от других смежных составов преступления; выработка конкретных
рекомендаций по изменению статьи 171 УК РМ; выделение составляющих
криминалистической характеристики изнасилования; определение объекта доказывания
данного преступления; определение типичных ситуаций уголовного преследования;
разработка методологии уголовного преследования по делам об изнасилованиях.
Научная новизна и оригинальность полученных результатов заключается
непосредственно в проведённом исследовании, основных итогах и предложенных
рекомендациях, которые представляют собой новизну для Республики Молдова.
Теоретическая значимость работы состоит в проведении анализа противоречивых
мнений и рекомендаций, высказанных в научной литературе относительно изнасилования
и преступлений против половой свободы и половой неприкосновенности личности.
Практическая польза исходит из предложенных понятий, практических решений,
рекомендаций могущих быть применимыми в уголовном, уголовно-процесуальном праве
и криминалистике. Внедрение научных результатов. Диссертация, прежде всего
представляет собой хорошо систематизированный, научно обоснованный дидактический
материал, дополненный примерами судебной практики, который может быть использован
работниками правоохранительных органов в борьбе с преступностью.

27
 SUMMARY

Paladii Andrian, “Criminally-legal research and criminalistical investigation of rape”,

doctoral dissertation in law, speciality 12.00.08 – Criminal law (criminal law, criminalistic),
Kishinau, 2009.

The dissertation contains: introduction, four chapters, general conclusions and

recommendations, bibliography account 186 points, 164 pages of basic contents. Obtained
results were published in 8 scientific papers.
Key-words: sexual act, physical or mental compulsion, element of proves, criminalistical
characteristics, typical situations.
Field of studding The dissertation is devoted to the criminally-legal analyse and to some
aspects of criminalistical investigation of rape.
Goal of the doctoral dissertation: The work’s goal is theoretical and practical studying of
essential elements to the rape and revealing receptions of investigation of the indicated crime.
Scopes: revaluation of concept of rape; studying of some inconsistent treatments concerning
rape; definition of criteria of differentiation of rape from other similar crimes; offering of
concrete recommendations about change of article 171 of UK РМ; the analysis of constituting
criminalistic characteristics and features of rape; revealing of object of proving; revealing typical
situations connected with the criminal prosecution beginning; definition of methodological rules
of realisation of measures and actions in connection with criminal prosecution realisated in cases
about rapes.
Scientific novelty and originality consists in consists directly in the issued research, the
basic results and the offered recommendations which represent novelty for Republic of Moldova.
Theoretical signification of work consists in realisation of the analysis of inconsistent opinions
and the recommendations stated in the scientific literature, in particular concerning rape, and in
general regarding a crimes against sexual freedom and the sexual inviolability of person. The
practical advantage starts with the offered concepts, practical decisions and recommendations
applicable in criminal, criminally-procedural law and criminalistics. Implementation of the
scientific results consists in. The dissertation, first of all represents well systematised,
scientifically based didactic material completed with practice examples and can be used in crime
control.

28
 PALADII Andrian

VIOLUL: STUDIU DE DREPT PENAL ŞI

INVESTIGAREA JUDICIARĂ A INFRACŢIUNII

Specialitatea 12.00.08 – Drept penal (drept penal, criminalistică;)

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

_____________________________________________________________________
Aprobat spre tipar: 6 aprilie 2010 Formatul hârtiei 60X84 1/16
Hârtie ofset Tipar ofset Tirajul 50 exemplare
Coli de tipar: 1,75 Comanda Nr. 275/4
____________________________________________________________________

Tipografia Academiei „Ştefan cel Mare” a MAI RM

29