MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
Cu titlu de manuscris
CZU: 347.44:368.9(478)(043.2)=135.1
M 79
Miºina Tatiana
CONTRACTUL DE ASIGURARE BENEVOLÃ DE PERSOANE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Specialitatea 12.00.03 Drept privat (Drept Civil)
Autoreferat
al tezei de doctor în drept
Chiºinãu
2006
 Teza a fost elaboratã la Catedra Drept Civil a Facultãþii de Drept a CARACTERIZAREA GENERALÃ A LUCRÃRII
Universitãþii de Stat din Moldova.
Actualitatea temei investigate ºi gradul de studiere a acesteia. O sarcinã
importantã a economiei este atragerea în procesul de investiþii a economiilor po-
Conducãtor ºtiinþific: Volcinschi Victor, doctor în drept, conferenþiar pulaþiei. Cu toate cã în Republica Moldova existã un mare numãr de companii de
universitar (Universitatea de Stat din Moldova). asigurãri ºi funcþioneazã fondurile nestatale de pensii, în prezent rolul primordial
în atragerea investiþiilor populaþiei aparþine bãncilor. Aceastã situaþie este
Referenþi oficiali: 1. Cojocaru Eugenia, doctor habilitat, profesor universitar condiþionatã de faptul cã procentul acumulãrii capitalului în bãnci este mai ridicat
(Universitatea de Stat din Moldova). decît în companiile de asigurãri, deoarece banca nu suportã cheltuieli de comision
pentru atragerea clienþilor ºi nu poartã rãspundere în cazul decesului deponentului.
2. Ovcinicova Olga – doctor în drept, conferenþiar universitar
Participarea nesemnificativã a instituþiilor de asigurãri în atragerea resurselor
(Universitatea Slavonã din Moldova).
de economii ale populaþiei conduc la faptul cã un volum semnificativ al mij-
loacelor de acumulare este scos din circuitul economic, fiind plasat în valutã
în numerar.
Susþinerea va avea loc la 02 februarie 2007, (ora 10.00), în ºedinþa
Motivele diminuãrii ºi insuficienþei dezvoltãrii asigurãrii de viaþã, precum
Consiliului ªtiinþific Specializat DH 30.12.00.03.-11 din cadrul Universitãþii
ºi a altor tipuri ale asigurãrii de persoane constituie, în mare mãsurã, o consecinþã
de Stat din Moldova (Sala de conferinþe nr. 101, str. G. Iablocikin, nr. 2, bl. 1,
a schimbãrilor radicale care au avut loc în viaþa economicã, socialã ºi politicã
mun. Chiºinãu, MD – 2069, Republica Moldova).
a Republicii Moldova în anii ’90 ai secolului trecut ºi care nu au fost finalizate
pe deplin pînã în prezent. În opinia noastrã, motivele principale sînt: 1) libera-
Teza de doctorat ºi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a
lizarea preþurilor la începutul anilor ’90, care a generat inflaþia galopantã ºi
C.N.A.A. (htpp//www.cnaa.acad.md), ºi în Biblioteca Universitãþii de Stat din
deprecierea aproape totalã a sumelor asigurate în baza contractului asigurãrii
Moldova ºi Biblioteca Naþionalã a Republicii Moldova.
de viaþã, falimentul multor instituþii financiare, inclusiv a companiilor de asi-
gurãri; 2) falimentul sistemului Bãncii de Economii, care a condiþionat pierderea
economiilor de cãtre populaþie; 3) instabilitatea vieþii politice ºi economice în
Autoreferatul a fost expediat la 27 decembrie 2006.
aceastã perioadã ºi, în consecinþã, inconsecvenþa, caracterul confuz al bazei
legislative ºi condiþiile de impozitare nefavorabile; 4) neexecutarea în 1999 a
obligaþiilor sale în baza contractelor de asigurare a pensiilor suplimentare de
Secretar ºtiinþific cãtre una din companiile de asigurãri de frunte din republica noastr㠖 „ASITO”,
al Consiliului ºtiinþific specializat, din care cauzã au avut de suferit mii de pensionari etc.
dr. în drept, conferenþiar universitar Bãieº Sergiu Motivele enumerate mai sus, precum ºi multe alte motive au condiþionat
atît atitudinea generalã negativã a populaþiei faþã de instituþiile financiare ºi
Conducãtor ºtiinþific faþã de investirea economiilor pe termen lung în companiile de asigurãri, cît ºi
dr. în drept, conferenþiar universitar Volcinschi Victor subminarea interesului faþã de asigurãri ºi a tradiþiilor asigurãrii de viaþã.
Astfel, miile de deponenþi induºi în eroare care nu doresc sã-ºi încredinþeze
Autor Miºina Tatiana mijloacele instituþiilor financiare constituie nu numai o problemã de rang eco-
nomic, dar ºi una psihologicã.
În prezent, Republica Moldova traverseazã o nouã perioadã a reformelor.
Bineînþeles, politica liberalizãrii impozitelor cu reducerea concomitentã a chel-
tuielilor bugetului presupune trecerea la un asemenea sistem de asigurãri sociale
care ar presupune utilizarea mai activã a mijloacelor populaþiei.
 Miºina Tatiana Subaprecierea rolului ºi locului asigurãrii de viaþã în economia Republicii
2 3
Moldova genereazã, pe de o parte, pierderi considerabile de resurse financiare,
legate de asigurarea garanþiilor sociale populaþiei, iar pe de altã parte, se dimi-
nueazã posibilitãþile stabilizãrii financiare a statului, deoarece asigurarea,
realizîndu-ºi una dintre funcþiile economice, contribuie la scoaterea banilor
din circulaþie ºi, în ultimã instanþã, contribuie la reducerea nivelului inflaþiei.
În prezent interesul faþã de asigurarea de viaþã ca faþã de o sursã de resurse
investiþionale este manifestatã de majoritatea asigurãtorilor moldoveni care îºi
propun drept scop atragerea economiilor pe termen lung ale populaþiei, conso-
lidarea pieþei naþionale de asigurãri. În ultimul timp, s-a semnalat tendinþa de
creºtere a atenþiei faþã de problemele asigurãrii de bunuri ºi asigurãrii obligatorii
de asistenþã medicalã, fapt pe care îl denotã creºterea numãrului de publicaþii,
de acte normative departamentale în domeniu. Cu toate acestea, interesele patri-
moniale ale asiguraþilor, legate de viaþã sau de sãnãtate, complexul problemelor
dezvoltãrii asigurãrii de viaþã ºi a altor tipuri de asigurãri de persoane, perfec-
þionarea formelor ºi specificului acestora nu sînt cercetate în profunzime.
Factorii menþionaþi conferã o deosebitã actualitate temei acestei teze ºi con-
diþioneazã necesitatea cercetãrii ei profunde ºi multilaterale, în vederea aflãrii
unor noi spaþii pentru dezvoltarea asigurãrii benevole de persoane ºi creºterea
rolului acesteia în economia þãrii ºi bunãstarea materialã a populaþiei.
Scopul ºi obiectivele tezei. Scopul lucrãrii rezidã în cercetarea situaþiei de
pe pieþa de asigurãri din Republica Moldova în domeniul asigurãrii benevole
de persoane, elaborarea recomandãrilor pentru perfecþionarea bazei juridice
ce reglementeazã activitatea companiilor de asigurãri, precum ºi activitatea
organelor de stat pentru supravegherea activitãþii de asigurãri în vederea
funcþionãrii mai eficiente a companiilor de asigurãri din RM ºi dezvoltãrii
multilaterale a tuturor tipurilor de asigurare benevolã de persoane.
În conformitate cu scopul propus, în lucrare sînt trasate urmãtoarele obiective:
1. Cercetarea apariþiei, a factorilor de dezvoltare ºi a problemelor ce deter-
minã esenþa economicã ºi a funcþiilor asigurãrii benevole de persoane.
2. Analiza structurii ºi principiilor de organizare ºi funcþionare a pieþei de
asigurãri din RM.
3. Dezvãluirea caracterului noþiunii „interes patrimonial” prin prisma asi-
gurãrii benevole de persoane ºi determinarea locului acestuia în dezvoltarea
relaþiilor de asigurãri.
4. Studierea statutului juridic al participanþilor la relaþiile juridice de asi-
gurãri, determinarea limitelor exercitãrii drepturilor ºi executãrii obligaþiilor lor.
5. Definirea noþiunii ºi fundamentarea naturii juridice a contractului
asigurãrii benevole de persoane, în calitate de mecanism juridic de bazã care
reglementeazã aceastã categorie de relaþii sociale.
6. Depistarea ºi caracterizarea specificului condiþiilor ºi formelor încheierii,
precum ºi a condiþiilor valabilitãþii acestui tip de contract.
4 5
7. Dezvãluirea specificului contractelor asigurãrii de viaþã ºi asigurãrii de
accidente, în vederea îmbunãtãþirii reglementãrii juridice a activitãþii de asigurãri
ºi administrãrii companiilor de asigurãri.
8. Determinarea locului contractului de asigurare benevolã de asistenþã
medicalã în sistemul mecanismelor juridice ce reglementeazã relaþiile asigurãrii
benevole de persoane în scopul utilizãrii lui în calitate de alternativã a sistemului
de stat de asigurare obligatorie de asistenþã medicalã.
Obiectul cercetãrii. În lucrare este datã caracterizarea economico-juridicã
a pieþei de asigurãri din RM în domeniul asigurãrii benevole de persoane,
întregul complex de materiale juridice care reglementeazã activitatea organi-
zaþiilor de asigurãri ce practicã asigurarea prin acumulare ºi alte tipuri de asi-
gurare de persoane, noþiunea, natura juridicã a contractului de asigurare bene-
volã de persoane, modul de încheiere a acestuia, varietatea tipurilor acestui
contract, conþinutul relaþiilor de asigurãri apãrute în temeiul acestor contracte,
condiþiile efectuãrii diferitelor tipuri de asigurare benevolã de persoane în
Republica Moldova, precum ºi mãsurile reglementãrii de stat în acest domeniu
al asigurãrilor.
Caracterul ºtiinþific novator al lucrãrii rezidã în faptul cã pentru prima
datã în þara noastrã este întreprinsã tentativa unei cercetãri multilaterale, com-
parative sub aspect juridic a problemei funcþionãrii pieþei de asigurãri în gen-
eral ºi a asigurãrii benevole de persoane în special, în ansamblu cu mecanismele
juridice ce asigurã funcþionarea ei. Caracterul ºtiinþific novator ºi cele mai
semnificative rezultate ale cercetãrii pe care le prezentãm spre susþinere constau
în urmãtoarele:
1. Pentru prima datã a fost cercetatã starea pieþei de asigurãri de persoane
din RM. În baza acestui fapt putem afirma cã ea continuã sã se afle la etapa de
formare. Funcþiile asigurãrii benevole de persoane ºi rolul acesteia în sistemul
general de asigurãri sociale sînt exercitate deocamdatã în mod insuficient. Mo-
tivele acestei situaþii sînt: 1) capacitatea de cumpãrare scãzutã a principalilor
consumatori de servicii de asigurãri; 2) nivelul insuficient de capitalizare a
asigurãtorilor; 3) sistemul nefavorabil de impozitare; 4) lipsa stimulenþilor
economici; 5) lipsa de experienþã ºi de cunoºtinþe în efectuarea diferitelor tipuri
de asigurãri de persoane în masã. Pentru depãºirea reuºitã a motivelor men-
þionate, este necesar de lichidat contradicþiile existente în legislaþia în vigoare
cu privire la asigurãri, de creat stimulenþi juridici ºi premise pentru dezvoltarea
în continuare a asigurãrii de persoane, cum ar fi, de exemplu: 1) elaborarea ºi
implementarea de cãtre asigurãtori a noilor tipuri de asigurãri, þinînd cont de
necesitãþile atît ale pãturilor largi, cît ºi a unor categorii aparte de cetãþeni; 2)
acordarea posibilitãþii persoanelor asigurate în baza contactelor de asigurare
de viaþã pe termen lung de a beneficia de profitul companiei; 3) asigurarea
caracterului profitabil competitiv al mijloacelor investite în asigurãri, în
comparaþie cu alte instituþii financiare; 4) impozitarea asigurãtorilor þinîndu-
se cont de particularitãþile efectuãrii unor tipuri de asigurãri de persoane ºi
crearea condiþiilor pentru dezvoltarea prioritarã a asigurãrii de viaþã ºi de pensii
pe termen lung în condiþiile scutirii de impozite a unei pãrþi din veniturile
asigurãtorilor, obþinute în urma investiþiilor, ºi redirecþionate spre plata sumei
asigurate persoanelor asigurate.
2. Pentru prima datã a fost elucidat locul ºi rolul de serviciu al asigurãrii
benevole de persoane în sistemul relaþiilor juridice de asigurãri din RM.
Drept urmare, a fost stabilit cã : a) factorii obiectivi care condiþioneazã nece-
sitatea aplicãrii asigurãrii de persoane, inclusiv a celei benevole, sînt: I) ca-
racterul de risc al reproducþiei sociale în majoritatea ramurilor ei, II) reprodu-
cerea forþei de muncã constituie o condiþie de bazã a reproducþiei sociale. Dat
fiind faptul cã asigurarea este unica ramurã a economiei legatã în mod profe-
sionist de gestionarea riscurilor, ea exercitã influenþã asupra dezvoltãrii sigu-
ranþei producþiei ºi a activitãþii vitale a oamenilor; b) asigurarea benevolã de
persoane, în calitate de categorie economicã, reprezintã un sistem de relaþii
economice care include totalitatea formelor ºi metodelor de formare a fondurilor
de mijloace bãneºti cu destinaþie specialã ºi utilizarea acestora pentru recu-
perarea daunelor în cazul unor fenomene neprevãzute ºi nefavorabile (riscuri),
cît ºi pentru acordarea de ajutor cetãþenilor la survenirea unor anumite eve-
nimente în viaþa lor; c) esenþa economicã a asigurãrilor, în general, constã în
redistribuirea în cerc închis a mijloacelor fondului de asigurãri în urma pro-
ducerii cazului asigurat; d) asigurarea de persoane constituie o completare la
asigurarea socialã, iar fondurile de asigurãri ale acestora fac parte din fondul
general de asigurãri al societãþii, în temeiul cãruia, între aceste douã forme ale
manifestãrii esenþei juridice a asigurãrilor existã o interdependenþã legitimã;
e) în plan social-politic ºi juridic asigurarea de persoane constituie o modalitate
de realizare a dreptului constituþional al cetãþenilor la asigurare materialã din
partea statului la bãtrîneþe, în caz de boalã, de pierdere a capacitãþii de muncã
sau de lipsã a acesteia de la naºtere, de pierdere a întreþinãtorului, de ºomaj; f)
specificul asigurãrii de persoane este determinat de specificul obiectului
protecþiei prin asigurare (viaþa, sãnãtatea, capacitatea de muncã a cetãþenilor).
3. Pentru prima datã au fost determinate direcþiile principale ale activitãþii
statului în dezvoltarea relaþiilor în domeniul asigurãrii benevole de persoane
ºi în consolidarea garanþiilor de realizare a drepturilor participanþilor ei;
atragerea mijloacelor asigurãtorilor în procesele investiþionale, în baza
îmbinãrii intereselor lor, legate de obþinerea venitului din capitalul investit,
cu necesitãþile statului. În opinia noastrã, direcþiile principale ale activitãþii
statului în domeniul asigurãrii benevole de persoane sînt: 1) crearea bazei
juridice pentru reglementarea relaþiilor în domeniul asigurãrilor; 2) crearea, în
baza legislaþiei cu privire la asigurãri, a unei îmbinãri optime a formelor asigu-
6 7
rãrii benevole ºi obligatorii; elaborarea ºi implementarea concepþiilor pe termen
lung în domeniul dezvoltãrii asigurãrii de persoane; 3) reglementarea activitãþii
organelor supravegherii în domeniul asigurãrilor care exercitã controlul asupra
activitãþii organizaþiilor de asigurãri; 4) determinarea modului de plasare a
rezervelor de asigurãri (inclusiv þinînd cont de specificul asigurãrii de viaþã),
în vederea garantãrii siguranþei ºi rentabilitãþii înalte a investiþiilor; 5) crearea
sistemului de garanþii pentru plata sumelor asigurate º.a.
4. În lucrare este propus un ºir de mãsuri, necesare pentru asigurarea
fiabilitãþii asigurãtorilor moldoveni. Sînt expuse propuneri pentru modificarea
normelor legislaþiei în vigoare referitoare la: 1) cerinþele faþã de mãrimea fon-
dului social al organizaþiilor care practicã asigurarea de persoane, 2) cerinþele
faþã de forma juridicã de organizare a asigurãtorilor; 3) practica formãrii fondului
de rezervã, calculului tarifelor de asigurãri, efectuãrii plãþilor în baza contrac-
telor asigurãrii benevole de persoane, în scopul garantãrii capacitãþii de platã
ºi stabilitãþii financiare a asigurãtorilor.
5. Þinînd cont de orientarea RM spre integrare în Europa, în tezã, pentru
prima datã, sînt cercetate principiile reglementãrii atît a relaþiilor de drept
public, cît ºi a relaþiilor de drept privat pe piaþa de asigurãri din þãrile membre
ale Uniunii Europene, în evoluþia lor în perioada a trei generaþii de directive
ale UE, cunoscute pînã în prezent. Au fost elucidate cerinþele înaintate în prezent
companiilor de asigurãri, aprobate în þãrile membre ale UE ºi care trebuie sã
fie luate în consideraþie cît mai amplu în legislaþia cu privire la asigurãri a RM.
6. Este studiat statutul juridic al participanþilor la asigurarea benevolã de
persoane: asigurãtori, asiguraþi ºi intermediari de asigurare. Este fundamentatã
necesitatea introducerii noþiunii de intermediari de asigurare în legislaþia în
vigoare ºi sînt prezentate propuneri pentru determinarea statutului lor juridic
în cadrul relaþiilor juridice de asigurãri. În mod deosebit este subliniat rolul
statului ca unul dintre participanþii nemijlociþi la relaþiile juridice de asigurãri,
care apare în calitate de garant important al protecþiei intereselor legitime ale
asiguraþilor, al stabilitãþii financiare a asigurãtorilor.
7. În mod detaliat este analizat contractul de asigurãri, în calitate de meca-
nism juridic de bazã ce reglementeazã relaþiile atît în domeniul asigurãrii be-
nevole de bunuri, cît ºi în domeniul asigurãrii de persoane; sînt depistate indiciile
juridice ale contractului asigurãrii benevole de persoane, precum ºi condiþiile
necesare pentru valabilitatea acestuia. În lucrare, pe lîngã clauzele esenþiale,
sînt studiate în mod amãnunþit clauzele obiºnuite, de iniþiativã, individuale ºi
speciale, specificîndu-se deosebirile dintre ele ºi posibilitãþile utilizãrii lor la
încheierea acestui contract.
8. Pentru prima datã este propusã clasificarea contractelor de asigurare
benevolã de persoane ºi este evidenþiat specificul varietãþii acestora, în vederea
ameliorãrii reglementãrii activitãþii de asigurãri ºi administrãrii mai eficiente a
companiilor de asigurãri.
 9. A fost studiat contractul asigurãrii de viaþã, în calitate de element de
primã importanþã în sistemul protecþiei prin asigurare a intereselor cetãþenilor.
Au fost elucidate distincþiile principale dintre contractul asigurãrii de viaþã ºi
alte tipuri de contracte de asigurãri; au fost determinate particularitãþile încheierii
contractului asigurãrii de viaþã, în vederea delimitãrii activitãþii pentru asigu-
rarea viaþii ºi asigurãrii generale, precum ºi a elaborãrii condiþiilor speciale
pentru încheierea contractului de asigurare de viaþã.
10. Pentru prima datã este introdusã noþiunea generalã de contract de
asigurare de accidente ºi boli, noþiune cunoscutã în legislaþia altor þãri, dar
care este lipsã pînã în prezent în legislaþia moldoveneascã. A fost efectuatã
analiza cîtorva modele de realizare a acestui contract, þinînd cont de criteriile
principiale de raportare a cazurilor asigurate la categoria accidentelor; au fost
studiate garanþiile principale acordate în asigurarea de accidente ºi boli; sînt
indicaþi factorii ce influenþeazã evaluarea gradului de risc la încheierea
contractului de asigurare de accidente.
11. A fost cercetatã sub toate aspectele instituþia asigurãrii benevole de
asistenþã medicalã, care reprezintã o alternativã a asigurãrii obligatorii de asis-
tenþã medicalã. A fost determinat locul asigurãrii benevole de asistenþã medicalã
în sistemul relaþiilor de asigurãri: considerãm cã acest tip de asigurãri trebuie
sã fie examinat anume ca fiind unul dintre tipurile asigurãrii benevole de
persoane, dar nu în calitate de asigurare de bunuri. Au fost specificate direc-
þiile principale ºi perspectivele dezvoltãrii acestui tip de asigurãri, precum ºi
factorii ce frîneazã dezvoltarea lui la etapa actualã, la care putem raporta, în
particular, lipsa aproape definitivã a bazei juridice în legislaþia cu privire la
asigurãri a RM.
De menþionat cã pînã în prezent în literatura autohtonã de specialitate,
practic, nu au fost abordate problemele examinate în aceastã lucrare.
Bazele metodologice ºi teoretice ale cercetãrii. Tema tezei ºi caracterul
sarcinilor formulate în ea au condiþionat necesitatea abordãrii complexe a prob-
lemei dezvoltãrii pieþei de asigurãri în domeniul asigurãrii de persoane. Pentru
soluþionarea acestor sarcini este aplicatã metoda dialecticã, metodele analizei
de sistem, metoda istoricã, metoda dreptului comparativ, precum ºi a logicii
formale. În calitate de bazã informativã a studiului au servit actele normative
ce reglementeazã relaþiile de asigurãri, literatura de doctrinã, materiale din
presa periodicã, datele statistice ce caracterizeazã procesele care au loc în
sistemul de asigurãri, practica contractualã a unui ºir de companii de asigurãri
precum ºi practica judiciarã.
În cadrul studiului au fost cercetate ºi analizate numeroase lucrãri ºtiinþifice
ale autorilor: Braghinskii M.I., Vitreanskii V.V., Fiodorova T.A., ªahov V.V.,
Asabina S.N., ªihov A.K., Adamciuk N.G., Ioffe O.S., Fogelson Iu.B., Suhanov
E.A., Raiher, Bercea Florin, Kudreavþev A.A., Kagalovskaia E.T., Popova A.A.,
8 9
Zavriev S.K., Kalihman A.I., Krutik A.B., Nikitina T.V., Ceavdari M.I., Axiuka
V.A., Skamai L.G., Serbinovskii B.I., Serebrovski V.I., Garikuºa V.N., Ardatova
M.M., Iakovleva T.A., ªevcenko O.I. º.a.
Importanþa teoreticã ºi practicã a lucrãrii. În baza materialelor existente
la aceastã temã a fost întreprinsã, pentru prima datã, tentativa de a face analiza
pieþei de asigurãri din Republica Moldova ºi de a elucida eventualele perspec-
tive ale dezvoltãrii ei. Þinînd cont de faptul cã examinarea separatã a perioadei
actuale în domeniul asigurãrilor nu ne poate oferi o imagine deplinã despre
fenomenul studiat, problemele asigurãrii benevole de persoane sînt cercetate
în evoluþia dezvoltãrii lor. Pentru aceasta, în ºirul chestiunilor examinate au
fost incluse scurte materiale de trecere în revistã ce þin de apariþia ºi dezvoltarea
asigurãrilor, esenþa asigurãrilor, structura pieþei de asigurãri ºi locul asigurãrii
benevole de persoane în aceastã structurã.
În lucrarea prezentatã spre apãrare, pe fundalul principiilor generale de
organizare ºi funcþionare a pieþei de asigurãri, sînt reflectate problemele teoretice
ºi practice de bazã ale contractului asigurãrii benevole de persoane, au fost
examinate bazele juridice ale activitãþii organizaþiilor de asigurãri, a fost supusã
analizei activitatea statului în domeniul reglementãrii juridice a relaþiilor în
acest domeniu, sînt caracterizate unele tipuri aparte ale contractului asigurãrii
benevole de persoane ºi rolul lor social-economic.
Importanþa practicã constã în faptul cã metodologia cercetãrii, concluziile
ºi propunerile ce se conþin în lucrare pot fi utilizate de cãtre companiile de
asigurãri pentru ameliorarea activitãþii lor, de cãtre organele supravegherii în
domeniul asigurãrilor. La elaborarea politicii statului în acest domeniu, pot fi
aplicate în procesul legislativ în vederea îmbunãtãþirii reglementãrii juridice a
relaþiilor pe piaþa de asigurãri din Republica Moldova, þinînd cont de faptul cã
asigurarea constituie un sector strategic al economiei. Materialele lucrãrii pot
fi utilizate ºi în practica persoanelor care îºi desfãºoarã activitatea pe piaþa
asigurãrilor, precum ºi în procesul didactic la studierea Dreptului Civil, a
cursului special de Drept în Asigurãri, la cercetarea problemelor organizãrii
pieþei de asigurãri în general ºi în Republica Moldova în particular.
Aprobarea ºi implementarea rezultatelor cercetãrii. Teza a fost elaboratã
în cadrul Catedrei Drept Civil a Facultãþii de Drept a Universitãþii de Stat din
Moldova, a fost analizatã minuþios ºi prezentatã spre apãrare. Concluziile
ºtiinþifice ºi propunerile de rigoare au fost prezentate Comisiei pentru politicã
economicã, buget ºi finanþe a Parlamentului Republicii Moldova ºi ºi-au gãsit
reflectare în proiectul Legii cu privire la asigurãri în redacþie nouã.
Un ºir de concluzii ºi propuneri au fost expuse în cadrul conferinþelor
ºtiinþifico-practice: „Dezvoltarea constituþionalã a RM la etapa actual㔠(22-
23.09.2004), „Probleme actuale de prevenire ºi combatere a criminalitãþii”
(10.2003) º.a.
 Rezultatele cercetãrii ºi-au gãsit de asemenea reflectare în 11 publicaþii în
paginile revistelor ºtiinþifice de specialitate «Çàêîí è æèçíü», «Legea ºi viaþa»,
în culegeri ºi în manualul «Ãðàæäàíñêîå ïðàâî. Îñîáåííàÿ ÷àñòü».
CONÞINUTUL LUCRÃRII
Structura lucrãrii. Structura, volumul ºi conþinutul lucrãrii sînt determi-
nate de obiectul, scopul, sarcinile, volumul ºi ansamblul metodelor folosite în
procesul de cercetare ºtiinþifico-practicã, care au condiþionat acordarea de
prioritate urmãtoarei structuri: Introducere, trei capitole care includ 13 paragrafe,
Concluzii ºi propuneri, Bibliografie ºi Rezumat.
În introducere este datã caracteristica generalã a lucrãrii: se întemeiazã
alegerea temei, sînt determinate sarcinile, scopurile, metodele cercetãrii, este
dezvãluitã importanþa teoreticã ºi practicã a lucrãrii ºi caracterul novator al ei.
Capitolul 1 este intitulat Caracteristica economico-juridicã a pieþei de
asigurare benevolã de persoane. Primul paragraf „Apariþia instituþiei
asigurãrii benevole de persoane în Republica Moldova ºi particularitãþile
ei” conþine analiza genezei ºi a naturii juridice a institutului asigurãrii de
persoane. Este analizatã esenþa economicã a asigurãrii de persoane. Totodatã,
se pune în evidenþã conþinutul economic al asigurãrii de persoane ca fiind
determinat de specificul obiectelor protecþiei prin asigurare (viaþa, sãnãtatea,
capacitatea de muncã a cetãþenilor). Este dezvãluitã legãtura reciprocã dintre
asigurarea socialã ºi asigurarea de persoane în exercitarea protecþiei prin
asigurare a situaþiei patrimoniale a populaþiei, precum ºi importanþa asigurãrii
de viaþã pe termen lung în sistemul relaþiilor economice, în calitate de metodã
de economii individuale ale cetãþenilor. Este fundamentatã opinia cã pieþele de
asigurãri din þãrile în tranziþie, la care se referã ºi Republica Moldova, se aflã
încã la etapa formãrii.
În paragraful doi „Interesul patrimonial, în calitate de obiect al relaþiilor
juridice de asigurãri” este evidenþiat principiul de bazã în domeniul asi-
gurãrilor, care pentru prima datã a fost formulat încã la sfîrºitul secolului al
XVIII-lea: „fãrã interes de asigurare nu existã ºi nu poate exista asigurare”. În
acest context au fost cercetate studiile teoretice ale unui ºir de savanþi: Grave
K.A., Lunþ L.A., Serebrovskii V.I., Fogelson I.B., Suhanova E.A., ªerºenevici
G.F., cu privire la esenþa categoriei interesului de asigurare. Analiza normelor
CC al RM au servit drept confirmare cã punctul de vedere dominant trebuie sã
se întemeieze pe recunoaºterea interesului de asigurare, propriu oricãrui tip de
asigurare. Totodatã, în contractul de asigurãri de bunuri interesul patrimonial
poate fi supus unei evaluãri cantitative, în timp ce în cadrul asigurãrii de
persoane interesul sãu îl apreciazã asiguratul însuºi, reieºind din propriile
calcule, care au importanþã numai pentru aceastã parte.
10
În paragraful trei al primului capitol este analizat statutul juridic al
participanþilor la relaþiile juridice de asigurare de persoane. O atenþie sporitã
este acordatã asigurãtorului – subiect al relaþiilor juridice de asigurãri care îºi
asumã riscul. Au fost analizate: cerinþele legislaþiei RM faþã de statutul
asigurãtorului persoanã juridicã; metodologia de calcul a tarifelor de asigurãri;
direcþiile plasãrii rezervelor de asigurãri; problemele privitoare la sursele de
investiþii ale relaþiilor de asigurãri. Þinînd cont de faptul cã activitatea de
asigurare cuprinde un cerc mare al subiecþilor pieþei, al sferelor de activitate,
tipurilor intereselor de asigurare, în tezã este acordatã o atenþie sporitã creãrii
garanþiilor necesare pentru executarea de cãtre organizaþia de asigurãri a
obligaþiilor asumate de ea.
În lucrare este evidenþiat rolul intermediarilor de asigurare (agentului de
asigurare ºi misitului de asigurare). Sînt analizate construcþiile juridice pe care
se bazeazã relaþiile dintre asigurãtor ºi intermediarii de asigurare, funcþiile de
bazã ale intermediarilor, volumul ºi limitele atribuþiilor lor. Este fundamentatã
opinia cã statutul juridic al intermediarilor de asigurãri nu este strict determinat
în legislaþia RM propunîndu-se mãsuri pentru stabilirea lui.
În continuare este analizat statutul asiguratului, calitate, pe care o obþin
persoanele fizice ºi juridice care au încheiat contractul de asigurare cu
asigurãtorul sau care sînt asigurãtori în virtutea legii. Sînt studiate problemele
cu privire la participarea beneficiarului ºi a persoanei asigurate în relaþiile
juridice de asigurãri, cu toate cã legislaþia nu conþine o distincþie strictã dintre
aceste noþiuni.
În paragraful patru este examinat rolul statului în reglementarea relaþiilor
pe piaþa de asigurãri, în calitate de participant deosebit al relaþiilor de asigurãri.
Totodatã, se subliniazã cã interesele societãþii în dezvoltarea asigurãrilor
presupune participarea directã a statului în supravegherea asupra funcþionãrii
acestui domeniu. Reglementarea de stat a activitãþii de asigurãri reprezintã
influenþa statului asupra participanþilor la obligaþiile de asigurãri, desfãºuratã
în cîteva direcþii: a) participarea directã a statului în formarea sistemului de
protecþie prin asigurare a intereselor patrimoniale; b) asigurarea legislativã a
formãrii ºi protecþiei pieþei naþionale de asigurãri; c) supravegherea de stat
asupra activitãþii de asigurare; d) protecþia concurenþei loiale pe piaþa
asigurãrilor, prevenirea ºi contracararea monopolismului. O atenþie sporitã se
acordã activitãþii Inspectoratului de stat pentru supravegherea asigurãrilor ºi a
fondurilor nestatale de pensii, autoritate a administraþiei publice care exercitã,
în limitele competenþei sale, supravegherea de stat asupra activitãþii agenþilor
economici care desfãºoarã activitatea de asigurãri pe teritoriul RM.
În ultimul paragraf din primul capitol „Tendinþele dezvoltãrii pieþei de
asigurãri a RM în sfera asigurãrii benevole de persoane” este studiatã situaþia
creatã pe piaþa de asigurãri a RM. Este analizatã activitatea companiilor de
11
asigurãri care practicã activitatea asigurãrii benevole de persoane în republica
noastrã, sînt scoase în evidenþã motivele principale care frîneazã dezvoltarea
acestui tip de asigurãri, sînt dezvãluite perspectivele dezvoltãrii lui. Þinînd
cont de orientarea RM spre integrare în Europa, în lucrare sînt cercetate prin-
cipiile reglementãrii relaþiilor de drept public ºi privat pe piaþa de asigurãri din
þãrile membre ale UE, în evoluþia dezvoltãrii lor, prin prisma Directivelor UE.
Este fundamentatã opinia cã legislaþia cu privire la asigurãri a RM trebuie sã
þinã cont la maximum de cerinþele înaintate la ora actualã companiilor de asi-
gurãri fondate în statele UE, în vederea asigurãrii dezvoltãrii ulterioare a rela-
þiilor juridice de asigurãri.
Capitolul 2. Noþiunea, esenþa ºi natura juridicã a contractului de asigurare
benevolã de persoane conþine cinci paragrafe. În primul paragraf „Noþiunea
ºi indiciile juridice ale contractului de asigurare benevolã de persoane”
este analizatã noþiunea ºi natura juridicã a contractului de asigurare, în calitate
de mecanism juridic de bazã care reglementeazã relaþiile atît în cadrul asigurãrii
de bunuri, cît ºi în cadrul asigurãrii de persoane. Este fãcutã analiza juridicã
comparativã a definiþiei contactului de asigurare expusã în CC al RM, în Legea
României cu privire la asigurarea ºi reasigurarea în România, precum ºi în CC
al FR. În baza acestei analize se trage concluzia cã CC al RM nu oferã o definiþie
amplã ºi diferenþiatã a contractului de asigurare. Acest tip de contract este
reglementat de legislaþia civilã fãrã evidenþierea tipurilor de asigurare, indi-
vidualizarea cãrora nu este asiguratã în mod suficient prin norme ce se conþin
în actele normative adoptate la diferite niveluri. În legãturã cu aceasta, sînt
formulate propuneri concrete pentru înlãturarea acestor omisiuni.
O atenþie sporitã este acordatã naturii juridice a contractului de asigurare
benevolã de persoane. Sub acest aspect sînt cercetate opiniile unui ºir de savanþi,
cum sînt O.A. Notkin, M.I. Braghinskii, V.V. Vitreanskii, I.B. Fogelson, L.A.
Lunþ, E.A. Fleiºiþ, S. Dedikov, V. Serebrovskii. Se subliniazã, cã deºi CC al
RM nu raportã în mod expres contractul asigurãrii benevole de persoane la
categoria contractelor publice, în opinia noastrã, el conþine un ºir de indicii
caracteristice contractelor de acest fel: din moment ce este stabilit, preþul
contractului public trebuie sã fie acelaºi pentru toþi, iar abordarea individualã
la stabilirea preþului pentru aceste contracte este interzisã. Totodatã, asigurãtorul
este în drept sã aplice tarifele de asigurãri elaborate, þinînd cont de obiectul
asigurãrii ºi de caracterul riscului. Astfel, caracterul public al contractului de
asigurare de persoane apãrã numai împotriva stabilirii individuale a preþului,
subliniind în acest mod cã preþul acestui contract se aflã sub control obºtesc.
Contractul de asigurare este un contract consensual, bilateral ºi oneros.
Contractul de asigurare de persoane conþine ºi elemente ale contractelor de
adeziune, þinînd cont de faptul cã condiþiile lui sînt determinate de una dintre
pãrþi în blanchete sau în alte forme standard ºi pot fi acceptate de cealaltã parte
12
prin aderare la contractul propus în ansamblu. Afarã de acesta, un ºir de savanþi
raportã contractul de asigurare la contractele aleatorii sau de risc, la contractele
în favoarea terþei persoane. Indiciile menþionate sînt exprimate destul de clar
în definiþiile legale ale contractelor de asigurãri de bunuri ºi de persoane. În
acelaºi timp, în calitate de platã a asiguratului pentru serviciul de asigurare
prestat de asigurãtor, serveºte prima de asigurare, mãrimea cãreia depinde de
suma asiguratã, particularitãþile obiectului asigurat ºi întinderea rãspunderii
asigurãtorului în asigurare.
Ca rezultat al analizei opiniilor ce se întîlnesc în literatura de doctrinã, în
lucrare este fundamentatã concluzia cã, în pofida prezenþei în contractul de
asigurare a indiciilor caracteristice unui ºir de alte contracte, el este un con-
tract civil de sine stãtãtor.
Considerãm cã delimitarea contractului de asigurare de contractele civile
conexe va permite nu numai selectarea regimului juridic corespunzãtor relaþiilor
juridice concrete, dar ºi construirea corectã a obligaþiei de asigurare. În parag-
raful doi, intitulat „Deosebirea dintre contractul de asigurare benevolã de
persoane ºi contractele civile conexe” se face analiza comparativã a obli-
gaþiilor de asigurãri ºi a celor delictuoase, iar contractul de asigurare este com-
parat cu contractele de prestare a serviciilor oneroase, de fidejusiune, de îm-
prumut, de depozit bancar. Se face distincþie dintre asigurare ºi actele juridice
conexe în formã de jocuri ºi pariuri.
Este analizat, de asemenea, raportul dintre categoriile „asigurare”, „finanþe”
ºi „credit”. Deosebit de importantã este întrebarea cu privire la delimitarea
asigurãrii de acumulare de relaþiile depozitului bancar. În cursul cercetãrii am
ajuns la concluzia cã principala deosebire dintre credit ºi asigurare constã în
faptul cã plata sumei de asigurare de cãtre asigurãtor nu reprezintã o restituire
a primei de asigurare primite cîndva de la asigurat, ci o oferire a mãrfii achitate
de asigurat, în forma protecþiei prin asigurare. Prima de asigurare ºi suma
asiguratã, fiind elemente ale relaþiilor de schimb, exprimã diferite, din punct
de vedere calitativ, tipuri de cost.
În paragraful trei sînt examinate „Modul ºi condiþiile încheierii contrac-
tului de asigurare benevolã de persoane”. Este analizatã procedura încheierii
contractului de asigurare benevolã de persoane care prevede un ºir de operaþii
consecutive efectuate de asigurãtor ºi asigurat: pregãtirea contractului; acceptul,
preluarea riscului de cãtre asigurãtor; încheierea contractului ºi eliberarea poliþei
de asigurare; executarea contractului, inclusiv operarea de modificãri în con-
tract; achitarea primelor de asigurare; gestionarea rezervelor materiale acumu-
late în baza contractului; efectuarea posibilelor operaþii financiare în baza con-
tractului de asigurare; finalizarea contractului.
Cu referinþã la termenul asigurãrii, în lucrare se subliniazã cã noþiunile
termen al contractului de asigurare ºi termen al asigurãrii sînt instituþii diferite,
13
cu toate cã se intersecteazã într-un ºir de poziþii. Au fost relevate urmãtoarele
variante de raportare a începutului asigurãrii cu momentul intrãrii în vigoare a
contractului: prima variant㠖 ambele date coincid; a doua variant㠖 începutul
asigurãrii poate fi determinat de pãrþile actului juridic cu o datã ce precede
data încheierii contractului ºi a treia variant㠖 pãrþile au convenit cu privire
la începutul asigurãrii pentru o datã mai tîrzie în comparaþie cu data începutului
valabilitãþii contractului. Este examinatã ºi întrebarea cu privire la posibilitatea
suspendãrii termenului de asigurare în perioada de valabilitate a contractului,
ceea ce înseamnã cã pentru aceastã perioadã protecþia prin asigurare este suspen-
datã ºi în cadrul ei cazurile asigurate nu se pot produce.
În continuare este analizatã clasificarea clauzelor contractului de asigurare,
utilizatã în teoria ºi practica juridicã, cuprinzînd clauzele esenþiale, obiºnuite,
obligatorii ºi de iniþiativã ale contractului de asigurare.
În paragraful patru sînt examinate formele contractului de asigurare de
persoane care pot fi diferite: contract semnat de ambele pãrþi sau poliþã de
asigurare (adeverinþã certificat, bon), semnatã de asigurãtor ºi perfectatã în
baza cererii scrise sau orale a asiguratului. În calitate de dovadã a încheierii
contractului de asigurare poate servi ºi prezentarea unor documente de asigurare,
cum ar fi: cererea de platã a primei de asigurare sau documentul ce atestã
primirea acestei plãþi sau un oricare alt document din conþinutul cãruia rezultã
încheierea contractului. Deseori se întîmplã cã poliþa de asigurare nu însoþeºte
contractul de asigurare, ci îl înlocuieºte, fiind unicul document ce confirmã
acceptarea riscului spre asigurare, iar în legãturã cu aceasta se subliniazã cã
poliþa de asigurare trebuie sã conþinã toate punctele obligatorii ce se conþin în
contractul de asigurare.
Paragraful cinci este consacrat cercetãrii conþinutului relaþiilor juridice
în asigurarea benevolã de persoane. Conform regulii generale, drepturile ºi
obligaþiile în contractul de asigurare, sînt legate de ambele etape ale dezvoltãrii
relaþiilor de asigurãri, una din care precedã cazul asigurat, iar cealaltã începe
în momentul producerii cazului asigurat.
În cadrul studiului s-a constat cã principalele drepturi ale asiguratului sînt:
dreptul la primirea sumei de asigurare în contractul de asigurare de viaþã,
inclusiv dreptul de a cere plata avansului; dreptul de modificare a condiþiilor
de asigurare specificate în contract în partea ce þine de modificarea sumei
asigurate sau a volumului rãspunderii; dreptul de reziliere a contractului de
asigurare înainte de termen în modul stabilit de regulile de asigurare. Pe lîngã
drepturi, în baza contractului, asiguratul are ºi un ºir de obligaþii: achitarea
primelor de asigurare în termenele stabilite, prezentarea informaþiei despre
risc; respectarea obligaþiilor expres convenite, orientate spre reducerea riscului
sau prevenirea pericolului; comunicarea despre producerea cazului asigurat.
Asigurãtorul are ºi el un complex de drepturi ºi obligaþii legate de executarea
14
contractului de asigurare, cum ar fi dreptul la evaluarea riscului de asigurare.
El este în drept sã punã întrebarea cu privire la majorarea sau reducerea res-
pectivã a primei de asigurare în cazul majorãrii sau diminuãrii riscului asigurat,
are dreptul sã verifice corespunderea informaþiilor comunicate de asigurat
despre obiectul asigurãrii cu circumstanþele efective, indiferent de faptul dacã
s-au schimbat condiþiile asigurãrii ori ba. Într-un ºir de cazuri asigurãtorul are
dreptul sã refuze executarea obligaþiilor contractuale sau sã modifice contractul
în partea reparãrii prejudiciului sau achitãrii sumei asigurate. Totodatã, în
lucrare se subliniazã cã este necesar a face delimitare dintre noþiunile drept de
refuz ºi scutire de plata sumei asigurate. Asigurãtorul poate sã nu aplice dreptul
de refuz, luînd în consideraþie circumstanþele cauzei. Scutirea de plata sumei
de asigurare înseamnã cã asigurãtorul nu numai poate, dar ºi este obligat sã
refuze asiguratului plata despãgubirii.
Obligaþiile asigurãtorului se împart în obligaþii de suportare a riscului ºi
de platã a despãgubirii de asigurare. Asumîndu-ºi obligaþiile de suportare a
riscului, asigurãtorul trebuie: sã aducã la cunoºtinþa asiguratului, într-o formã
adecvatã, condiþiile asigurãrii; sã indice exceptãrile de la acoperirea de asi-
gurare ºi sã determine cu claritate riscurile marginale care intrã sau nu intrã
în componenþa acoperirii de asigurare; sã asigure nedivulgarea informaþiei
care i-a devenit cunoscutã în legãturã cu încheierea contractului de asigurare.
La primirea de la asigurat a revendicãrii de platã a despãgubirii de asigurare,
asigurãtorul este obligat sã întocmeascã actul cu privire la cazul asigurat, în
prezenþa asiguratului ºi sã calculeze mãrimea prejudiciului. Cea mai importantã
obligaþie a asigurãtorului care constituie obiectul contractului de asigurare este
achitarea sumei de asigurare.
Capitolul 3 Tipurile contractelor de asigurare benevolã de persoane conþine
trei paragrafe.
În primul paragraf este studiat contractul de asigurare benevolã de viaþã,
subliniîndu-se rolul deosebit al acestui tip de contract, dat fiind faptul cã asi-
gurarea de viaþã constituie un element important în sistemul protecþiei prin
asigurare a intereselor cetãþenilor. Sînt cercetate principiile pe care se întemeiazã
asigurarea de viaþã, ºi anume: principiul existenþei interesului asigurat, prin-
cipiul participãrii asiguraþilor la profitul companiei de asigurãri, principiul
rãscumpãrãrii contractului de asigurare, principiul „transparenþei” asigurãrii
de viaþã.
În baza cercetãrilor efectuate este prezentatã clasificarea generalã a asigurãrii
de viaþã, care, în opinia noastrã, include: asigurarea pe termen, asigurarea de
supravieþuire ºi asigurarea mixtã.
În cadrul studiului sînt puse în evidenþã principalele aspecte care delimiteazã
contractul de asigurare de viaþã de alte contracte de asigurare: în primul rînd,
acesta este un contract pe termen lung, cu termenul de valabilitate 5-15 ani sau
15
în decursul întregii vieþi a asiguratului; în al doilea rînd, contractul de asigurare
de viaþã este un contract de asigurare a sumei; pentru contractele de asigurare
de viaþã nu exist㠄supraasigurare” ºi, respectiv, limite de plãþi; în contractul
de asigurare de viaþã asigurãtorul, de regulã, ºtie din timp sau poate aprecia
costul cazului asigurat, precum ºi probabilitatea producerii cazului asigurat,
fapt care permite asigurãtorilor sã formeze aºa-numitele rezerve matematice.
În lucrare se subliniazã cã în condiþiile contractelor de asigurare de viaþã se
conþin particularitãþi esenþiale în determinarea sumei asigurate, tarifului de
asigurare, determinarea rezultatului financiar în urma efectuãrii acestui tip de
asigurare. Este fundamentatã pãrerea despre imposibilitatea practicãrii de cãtre
o singurã persoanã juridicã ºi a asigurãrii de viaþã, ºi a altor tipuri de asigurãri.
Executarea contractului de asigurare de viaþã înseamnã cã asigurãtorul
formeazã rezervele de asigurare necesare pentru realizarea garanþiei acordate,
iar asiguratul achitã primele la timp ºi în volum deplin. Þinînd cont de faptul
cã gestionarea contractului de asigurare de viaþã este legatã de realizarea drep-
tului asiguratului la rezervele matematice acumulate în baza contractului sãu,
aceste drepturi pot fi realizate în urmãtoarele direcþii: adaptarea contractului
la condiþiile schimbate, restituirea capitalului acumulat înainte de termen ºi
utilizarea acestui capital în scopuri personale.
În paragraful al doilea „Contractul de asigurare benevolã de accidente”
sînt examinate noþiunea, formele ºi varietãþile contractului de asigurare be-
nevolã de accidente. Este prezentat un rezumat istoric despre apariþia ºi dez-
voltarea contractului de asigurare de accidente. Este cercetatã problema reg-
lementãrii acestei instituþii de norme juridice care se conþin în legislaþia RM.
Ca rezultat al analizei tipului de contract nominalizat au fost examinate
urmãtoarele noþiuni: deces în urma accidentului, invaliditate, schilodire, leziuni
corporale.
În continuare este analizat mecanismul determinãrii acoperirii prin asigurare
în contractul de asigurare benevolã de accidente, un loc aparte fiind rezervat
noþiunii de „coeficient al incapacitãþii de muncã”. S-a constatat cã existã douã
modalitãþi de determinare a acestuia: fie companiile de asigurãri, în baza prop-
riilor studii statistice, elaboreazã tabele de evaluare a pierderii capacitãþii de
muncã, fie utilizeazã tabelele de stat aplicate la determinarea mãrimii despã-
gubirii pentru prejudiciul cauzat de accidente de producþie în conformitate cu
Horãrîrea Guvernului RM cu privire la expertiza medicalã a vitalitãþii
30.06.2004. Contractul de asigurare de accidente ºi boli poate fi încheiat cu
acoperire prin asigurare pentru cazul producerii urmãtoarelor evenimente: deces
în urma unui accident sau a bolii asiguratului (persoanei asigurate); pierdere
parþialã sau definitivã a capacitãþii de muncã (boala) asiguratului (persoanei
asigurate); invaliditatea asiguratului (persoanei asigurate) survenitã în urma
producerii unui accident sau a bolii.
16
Cu referinþã la particularitãþile încheierii contractului de asigurare de ac-
cidente, în calitate de criterii de selectare a riscului la încheierea contractului
servesc riscurile subiective, profesia, vîrsta, sãnãtatea asiguratului º.a. Tot-
odatã, de regulã, contractul de asigurare ºi (sau) regulile asigurãrii conþin
anumite excepþii. La asigurarea de accidente ºi boli asigurãtorii utilizeazã douã
modalitãþi de abordare a protecþiei prin asigurare: asigurare împotriva tuturor
riscurilor ºi asigurare în baza nominalizãrii pericolelor. Considerãm necesar a
sublinia cã în cadrul studiului s-a utilizat pe larg practica de asigurare a com-
paniilor de asigurãri din RM care presteazã servicii în domeniul asigurãrii be-
nevole de persoane („Donaris-Group”, „Grawe Asigurare”, „CARAT” SA,
„PROMED – GRUP” SRL, „GALAS” SA).
Paragraful trei este dedicat esenþei ºi particularitãþilor contractului asi-
gurãrii benevole de asistenþã medicalã. Asigurarea benevolã de asistenþã
medicalã (ABAM) reprezintã un ansamblu de tipuri de asigurãri care prevede
obligaþiile asigurãtorului de a achita sumele de asigurare în mãrimea com-
pensãrii parþiale sau depline a cheltuielilor suplimentare ale persoanei asigurate,
cauzate de adresarea ei într-o instituþie medicalã dupã servicii medicale, pre-
vãzute de un anumit program de asigurare medicalã. ABAM completeazã prog-
ramele obligatorii de stat, stabilind, în particular, libertatea alegerii plãþii pentru
asigurare sau garantarea tratamentului la un medic anumit.
Ca urmare a cercetãrii pieþei de asigurãri din Moldova, am ajuns la concluzia
cã o problemã considerabilã pentru dezvoltarea relaþiilor de asigurãri în do-
meniul asigurãrii benevole de asistenþã medicalã o constituie faptul cã legislaþia
RM nu reglementeazã practic acest domeniu al relaþiilor de asigurãri, ceea ce
genereazã contradicþii în practica aplicãrii acestui tip de contract.
În ce priveºte principalele deosebiri dintre asigurarea obligatorie ºi cea be-
nevolã de asistenþã medicalã, am ajuns la concluzia cã ele se disting dupã:
clasificarea ramurilor; cercul de asiguraþi (persoane asigurate); instrumentele
de reglementare juridicã; componenþa subiectivã; modul de stabilire a
condiþiilor asigurãrii; sursele de finanþare; volumul acoperirii prin asigurare
ºi principiile aplicate de control al calitãþii serviciilor medicale. Totodatã,
considerãm cã în RM piaþa de servicii în acest domeniu trebuie sã se dezvolte
dupã exemplul practicii strãine, caracteristice majoritãþii þãrilor europene, unde
particularitatea distinctivã a ambelor sisteme de asigurare de asistenþã medicalã
constituie un model care se completeazã reciproc ºi care permite asigurarea
tuturor sau aproape a tuturor riscurilor de îmbolnãviri ºi a consecinþelor lor.
La determinarea sumei asigurate în ABAM ºi a primei de asigurare pentru
asigurat, precum ºi în contractul de asigurare de accidente, sînt luaþi în
consideraþie asemenea factori, ca profesia, vîrsta ºi starea sãnãtãþii asiguratului
potenþial. Avînd în vedere posibilitãþile medicinii contemporane ºi necesitãþile
clienþilor, organizaþiile de asigurãri elaboreazã Regulile asigurãrilor aprobate
17
de Inspectoratul de stat de supraveghere a activitãþii de asigurãri.
Suportul explicativ suplimentar al tezei îl constituie anexele, urmate de
reproducerea surselor documentare utilizate la scrierea tezei ºi de rezumat.
ÎNCHEIERE
Concluzii ºi propuneri
Fãcînd o totalizare a studiului privind problemele pieþei de asigurãri ºi
mecanismele reglementãrii juridice a asigurãrii benevole de persoane în RM,
am ajuns la urmãtoarele concluzii, formulînd totodatã ºi anumite propuneri:
1. Pentru o protecþie cît mai amplã a populaþiei împotriva consecinþelor
nedorite ale cazurilor asigurate, statul creeazã condiþii pentru asigurarea pro-
tecþiei prin asigurare în formã individual㠖 asigurarea de persoane – care
constituie o formã suplimentarã de asigurare la asigurarea socialã. Constituirea
ºi dezvoltarea asigurãrii de persoane este o condiþie necesarã ºi o chezãºie a
redresãrii economiei naþionale. Considerãm cã rezervele financiare acumulate
din contractele de asigurare de persoane trebuie sã devinã, cît mai curînd
posibil, una dintre cele mai importante surse de investiþii.
2. Cercetarea situaþiei de pe pieþa de asigurãri din Republica Moldova gene-
reazã concluzia cã în prezent aceastã piaþã se aflã încã la etapa constituirii. Aceastã
situaþie se datoreazã: 1) capacitãþii de cumpãrare scãzutã a principalilor consumatori
ai serviciilor de asigurare; 2) capitalizãrii insuficiente a asigurãtorilor; 3) sistemului
de impozitare nefavorabil; 4) lipsei stimulenþilor economici; 5) lipsei de cunoºtinþe
ºi de experienþã în implementarea pe piaþã a tipurilor de masã de asigurare.
Pentru a depãºi situaþia creatã în domeniu, este necesar a înlãtura
contradicþiile existente în legislaþia în vigoare cu privire la asigurãri, a crea
stimulente juridice ºi o bazã pentru dezvoltarea în continuare a asigurãrii de
persoane care, în opinia noastrã, s-ar putea rezuma la: 1) elaborarea ºi
implementarea de cãtre asigurãtori a noilor tipuri de asigurãri, þinînd cont
atît de necesitãþile pãturilor largi ale populaþiei, cît ºi a unor categorii aparte
de cetãþeni; 2) acordarea persoanelor asigurate, în contractele de asigurare
de viaþã pe termen lung, a posibilitãþii de a participa la profitul companiei de
asigurãri; 3) asigurarea rentabilitãþii de concurenþã a mijloacelor investite
în asigurare, în comparaþie cu investiþiile fãcute în alte instituþii financiare;
4) stabilirea impozitãrii diferenþiate a asigurãtorilor, þinînd cont de
particularitãþile desfãºurãrii unor tipuri aparte de asigurãri de persoane, ºi
crearea condiþiilor pentru dezvoltarea prioritarã a asigurãrii pe termen lung
a vieþii ºi a pensiilor, cu scutirea de impozitare a pãrþii veniturilor
asigurãtorului primite din investiþii ºi îndreptate spre plata asigurãrii
persoanelor asigurate.
3. O problemã actualã a pieþei autohtone de asigurãri este numãrul mic de
18
propuneri ale asigurãtorilor. În prezent, asigurãtorii moldoveni oferã clienþilor
maximum 30-40 de tipuri de servicii de asigurãri, pe cînd ce cercetãrile pieþei
de asigurãri din þãrile dezvoltate aratã cã lista serviciilor de asigurãri numãrã
peste 300 de cele mai variate tipuri.
4. În cercetarea locului ºi rolului serviciului de asigurãri benevole de
persoane în sistemul relaþiilor de drept din RM a fost stabilit cã:
a) factorii obiectivi ce condiþioneazã necesitatea aplicãrii asigurãrii de
persoane, inclusiv benevole, sînt: reproducerea forþei de muncã, în calitate de
condiþie principalã a reproducþiei autohtone, ºi caracterul riscant al
reproducþiei sociale înseºi în majoritatea ramurilor ei. Prin urmare, fiind unica
ramurã a economiei care se ocupã în mod profesionist de gestiunea riscurilor,
asigurarea exercitã influenþã asupra dezvoltãrii securitãþii producþiei ºi activitãþii
vitale a oamenilor; b) asigurarea benevolã de persoane, în calitate de categorie
economicã, reprezintã un sistem de relaþii economice care includ ansamblul de
forme ºi metode de formare a fondurilor de mijloace bãneºti cu destinaþie
specialã ºi utilizarea lor pentru recuperarea pierderilor în cazul unor fenomene
(riscuri) neprevãzute ºi nefavorabile, precum ºi acordarea de ajutor cetãþenilor
la producerea unor anumite evenimente în viaþa lor; c) esenþa economicã a
asigurãrii, în general, constã în redistribuirea în cerc închis a mijloacelor
fondului de asigurare între asiguraþi, în urma producerii cazurilor asigurate; d)
asigurarea de persoane constituie o completare la asigurarea socialã, iar fon-
durile ei de asigurare intrã în componenþa fondului de asigurare global al so-
cietãþii; e) în plan social-politic ºi juridic, asigurarea de persoane constituie o
modalitate de realizare a dreptului constituþional al cetãþenilor la asigurare
materialã din partea statului la bãtrîneþe, în caz de boalã, de pierdere a capacitãþii
de muncã sau de lipsã a ei de la naºtere, de pierdere a întreþinãtorului, de
ºomaj; f) specificul asigurãrii de persoane este determinat de specificul
obiectului protecþiei prin asigurare (viaþa, sãnãtatea, capacitatea de muncã a
cetãþenilor). Aceste obiecte nu au valoare, ele sînt nepreþuite, ºi în virtutea
acestui fapt, scopul protecþiei prin asigurare la asigurarea benevolã de persoane
nu este repararea prejudiciului, ci oferirea sumelor bãneºti pentru recuperarea
sãnãtãþii persoanei asigurate sau pentru compensarea pierderilor patrimoniale
ale rudelor, persoanelor întreþinute de defunct, legate de decesul persoanei
asigurate, funeraliile ei.
5. Direcþiile principale ale activitãþii statului în dezvoltarea relaþiilor în do-
meniul asigurãrii benevole de persoane ºi creºterea garanþiilor de realizare a
drepturilor participanþilor la acest tip de asigurare sînt: 1) crearea bazei juridice
care ar reglementa relaþiile în domeniul asigurãrilor; 2) îmbinarea optimã a
formelor asigurãrii – benevole ºi obligatorii – în baza legislaþiei cu privire la
asigurãri; 3) elaborarea ºi implementarea concepþiilor pe termen lung în do-
meniul dezvoltãrii asigurãrii de persoane; 3) reglementarea activitãþii
19
organelor supravegherii în domeniul asigurãrilor care exercitã controlul asupra
activitãþii organizaþiilor de asigurãri; 5) determinarea modului de plasare a
rezervelor de asigurãri (inclusiv þinînd cont de specificul asigurãrii de viaþã),
în vederea garantãrii siguranþei ºi rentabilitãþii înalte a investiþiilor; 6) crearea
sistemului de garanþii pentru plata sumelor asigurate º.a.
Considerãm cã statul trebuie sã urmeze calea garantãrii prin asigurãri în
formã obligatorie numai a programelor de importanþã socialã deosebitã ºi a
celor mai vulnerabile categorii de cetãþeni ºi funcþionari publici. La momentul
actual, sarcina primordialã trebuie sã fie formarea, în baza programelor
guvernamentale ºi a legislaþiei cu privire la asigurãri, a unei îmbinãri optime
dintre formele de asigurare benevolã ºi asigurare obligatorie.
6. Þinînd cont de faptul cã în majoritatea þãrilor europene organele de
supraveghere a asigurãrilor sînt separate instituþional ºi absolut independente,
considerãm cã pentru eficientizarea activitãþii de supraveghere a asigurãrilor,
Inspectoratul de supraveghere a asigurãrilor ºi fondurilor nestatale de pensii
trebuie de separat de Ministerul Finanþelor ºi de subordonat nemijlocit
Guvernului. Organele de control trebuie sã fie independente, libere de
interesele departamentale, sã aibã atribuþii clare, bazate pe lege.
7. Considerãm cã finanþarea organului de supraveghere a asigurãrilor
trebuie sã se facã din contul defalcãrilor din primele de asigurare colectate
de asigurãtori pe toate tipurile de asigurãri sau pe anumite tipuri, în baza de-
vizului aprobat de Guvern. Acest fapt va permite îmbunãtãþirea stãrii tehnico-
materiale a organului de supraveghere ºi asigurarea independenþei lui financiare.
Este necesar de învestit organele de supraveghere a asigurãrilor cu dreptul
de a aplica asigurãtorilor sancþiuni în formã de amendã pentru contravenþiile
stabilite, inclusiv pentru prezentarea cu întîrziere a dãrilor de seamã, pentru
nerespectarea cerinþelor normative.
8. În lucrare este propus un ºir de mãsuri, necesare pentru asigurarea
stabilitãþii financiare a asigurãtorilor din Republica Moldova, în legãturã cu
faptul cã stabilitatea companiilor de asigurãri care efectueazã operaþiuni de
asigurare, capacitatea lor de platã constituie obiectul atenþiei deosebite din
partea statului, deoarece falimentul asigurãtorilor însemnã nu numai încetarea
contractelor de asigurare, dar ºi pierderea tuturor economiilor investite de
asiguraþi în plata primelor de asigurare.
În legãturã cu aceasta considerãm cã: 1) fondul social al organizaþiilor
de asigurãri care practicã asigurarea de persoane trebuie sã fie majorat de
la 2 milioane lei la 10 milioane lei; 2) þinînd cont de specificul economiei
RM la etapa actualã, forma juridicã de organizare a companiilor de asigurãri
trebuie sã fie modificatã, acestea urmînd a fi transformate, în opinia noastrã,
în societãþi pe acþiuni de tip deschis (SAD); 3) cota-parte a fondului de rezervã
al companiilor de asigurãri în fondul lor social trebuie sã fie mai mare.
20
9. În scopul garantãrii capacitãþii de platã ºi a stabilitãþii financiare a asigu-
rãtorilor, considerãm necesar a opera în Legea RM cu privire la asigurãri un ºir
de restricþii privind încheierea actelor juridice de cãtre asigurãtori. Art.50 al
Legii cu privire la asigurãri urmeazã a fi completatã cu urmãtoarele prevederi:
a) asigurãtorului i se interzice sã antreneze mijloace de împrumut în mãrimea
ce depãºeºte 10% din capitalul social;
b) asigurãtorul nu este în drept sã investeascã mai mult de 15% din mãrimea
capitalului propriu în fondul social al unei organizaþii comerciale, fãrã
coordonare prealabilã cu organul de supraveghere a asigurãrilor;
c) tranzacþiile de proporþii cu activele asigurãtorului se încheie numai cu
acordul scris al organului menþionat”.
10. Legislaþia Republicii Moldova nu conþine, deocamdatã, interdicþii
privind efectuarea concomitentã de operaþii de asigurare de viaþã ºi alte tipuri
de asigurãri, în timp ce Directivele UE interzic crearea companiilor de asigurãri
compozite, adicã a celor care practicã concomitent ºi asigurarea de viaþã, ºi
alte tipuri de asigurãri. Organizaþia de asigurãri este în drept sã efectueze fie
asigurarea de viaþã, fie alte tipuri de asigurãri. Motivul acestei separãri constã
în conþinutul asigurãrii de viaþã, ºi anume în caracterul ei de lungã duratã.
Considerãm cã, în urma unei atare divizãri, legislatorul va reuºi sã
realizeze un anumit nivel de garanþii pentru deþinãtorii de poliþe, a cãror
majoritate sînt consumatori individuali de servicii de asigurãri. Legea RM
cu privire la asigurãri trebuie sã conþinã dispoziþii care sã prevadã c㠄acti-
vitatea de asigurare se divizeazã în douã categorii: asigurarea generalã ºi
asigurarea de viaþã”.
11. Legea RM cu privire la asigurãri trebuie sã fie completatã cu norme
care sã prevadã protecþia drepturilor consumatorilor serviciilor de asigurãri
ºi modul de examinare a plîngerilor asiguraþilor, beneficiarilor ºi terþilor. În
scopul protecþiei intereselor lor, considerãm necesarã crearea de cãtre stat,
din contul cotizaþiilor asigurãtorilor, a Fondului naþional de garanþie, destinat
plãþii despãgubirilor în baza contractelor de asigurare benevolã ºi obligatorie,
în cazul declarãrii insolvabilitãþii asigurãtorilor, ºi aprobarea, prin hotãrîre
de Guvern, a regulamentului cu privire la funcþionarea acestui fond.
În opinia noastrã, anumite privilegii trebuie sã le fie acordate companiilor
de asigurãri care presteazã servicii de asigurãri celor mai vulnerabile categorii
ale populaþiei. Aceastã poziþie ar putea fi exprimatã nu numai prin impozitarea
facilitarã, dar ºi prin oferirea posibilitãþii de a investi resursele financiare
ale asigurãtorului în programe de stat sigure, deosebit de profitabile.
Pentru dezvoltarea asigurãrii de grup de viaþã, dupã exemplul þãrilor cu
nivel înalt de dezvoltare a asigurãrii vieþii, propunem a scuti primele de
asigurare în aceastã variantã de asigurare de toate tipurile de impozite ºi
defalcãri în fondurile extrabugetare.
21
 12. La elaborarea concepþiilor pe termen lung privind dezvoltarea pieþei de
asigurãri a RM, trebuie elaborat un complex de mãsuri orientate spre
consolidarea pieþei autohtone a reasigurãrilor, reglementarea operaþiilor de
reasigurare la transmiterea riscurilor companiilor strãine de asigurãri. În
art.1305 din CC al RM, în opinia noastrã, trebuie specificat cã, în primul
rînd, dreptul de transmitere a unei pãrþi a riscurilor spre reasigurare trebuie
sã fie realizat pe teritoriul RM reasiguratorilor rezidenþi. Aceastã mãsurã ar
permite limitarea scurgerii capitalului de asigurãri peste hotare.
În prezent, participanþii la relaþiile de reasigurare încearcã sã soluþioneze
problemele legate de extinderea acþiunii normelor cu privire la contractul de
asigurare asupra actelor juridice de reasigurare, prin includerea în contracte a
unei specificãri exprese privind neaplicarea faþã de relaþiile lor, în cadrul actului
juridic, a normelor capitolului XXVI din CC al RM sau a prevederilor care
contravin normelor respective ale legii. Problema examinatã ar putea fi rezolvatã
cu uºurinþã, dacã art. 17 al Legii cu privire la asigurãri, în opinia noastrã, va
fi completat cu o regulã care sã prevadã cã normele legii ce reglementeazã
contractul de asigurare se aplicã contractelor de reasigurare numai cu
condiþia cã pãrþile au convenit expres asupra acestui moment.
13. În tezã este cercetat statutul juridic al participanþilor la relaþiile
asigurãrii benevole de persoane ºi, drept urmare, tragem concluzia cã, dacã
situaþia juridicã a asigurãtorului ºi a asiguratului este reglementatã în
legislaþia în vigoare, atunci statutul juridic al intermediarilor de asigurare
nu este definit cu stricteþe.
Considerãm cã în art.9 al Legii cu privire la asigurãri trebuie sã fie expuse
definiþii mai ample ale noþiunilor de intermediari de asigurare ºi, afarã de
aceasta, este necesar a completa legea nominalizatã cu un capitol aparte „Inter-
mediarii de asigurare ºi reasigurare”, ale cãrui norme ar reglementa cu stricteþe
funcþiile intermediarilor de asigurare la ambele niveluri ºi relaþiile lor cu toþi
participanþii relaþiilor de asigurãri la aceste niveluri. În opinia noastrã, definiþiile
noþiunilor de intermediari de asigurare ar putea fi expuse în urmãtoarea redacþie:
„Intermediar de asigurare – persoanã fizicã sau juridicã, cu statut de
agent de asigurare sau broker de asigurare, care desfãºoarã o activitate de
intermediere în domeniul asigurãrilor, în schimbul unei anumite retribuþii.
Agent de asigurare – persoanã fizicã sau juridicã ce acþioneazã în numele,
din contul ºi la însãrcinarea asigurãtorului, în strictã corespundere cu împuter-
nicirile acordate de asigurãtor. Agentul de asigurare se ocupã de vînzarea pro-
duselor de asigurare, încaseazã prima de asigurare, perfecteazã documentaþia
de asigurare ºi achitã despãgubirea de asigurare, în limitele stabilite.
Broker de asigurare – persoanã juridicã înregistratã în Republica Moldova
care desfãºoarã o activitate de intermediere în folosul asiguraþilor, pentru în-
cheierea contractului de asigurare sau reasigurare în numele sãu ºi acordã sprijin
22
pe durata contractului sau în legãturã cu necesitatea reglementãrii plãþilor de
asigurare”.
Considerãm cã trebuie sã fie creat un registru care sã conþinã informaþii
despre brokerii înregistraþi, aprobat prin hotãrîre de Guvern ºi elaborat un
regulament cu privire la modul de þinere a registrului brokerilor de asigurare
care îºi desfãºoarã activitatea pe teritoriul RM.
14. În lucrare sînt studiate problemele participãrii la relaþiile de asigurãri
a beneficiarului ºi a persoanei asigurate, cu toate cã în legislaþia în vigoare
nu existã distincþii stricte dintre noþiunile „persoanã asigurat㔠ºi „beneficiar”,
fapt ce condiþioneazã interpretarea dublã a acestor noþiuni.
În opinia noastrã, ar trebui sã delimitãm noþiunile „beneficiar” ºi „persoanã
asigurat㔠ºi sã stabilim în art. 32 al Legii cu privire la asigurãri cã beneficiarul
este desemnat sau înlocuit de asigurat cu acordul persoanei asigurate sau a
reprezentanþilor legitimi ai ei ºi încaseazã plata de asigurare în cazul decesului
persoanei asigurate. Persoana asiguratã este una care are dreptul sã primeascã,
în decursul vieþii sale, despãgubirea de asigurare sau suma asiguratã în cazurile
stabilite de contract. În cazul supravieþuirii termenului stabilit de contract,
suma asiguratã se plãteºte întotdeauna persoanei asigurate.
15. În opinia noastrã, o omisiune a legislaþiei cu privire la asigurãri este ºi
faptul cã în ea nu este indicat termenul, din care asiguratul este lipsit de dreptul
de înlocuire a beneficiarului, deºi aceastã întrebare are o importanþã practicã.
Considerãm cã art. 32 al Legii cu privire la asigurãri trebuie sã fie completat
cu urmãtoarea prevedere referitoare la dreptul de înlocuire a beneficiarului:
„Asiguratul este în drept sã desemneze beneficiarul la încheierea contractului
sau în procesul executãrii lui, înºtiinþîndu-l pe asigurãtor prin cerere scrisã sau
testament. Asiguratul este în drept sã înlocuiascã beneficiarul sau sã renunþe la
el în orice moment în procesul executãrii contractului, în modul prevãzut de
prezentul articol. Dreptul de înlocuire a beneficiarului înceteazã în momentul
producerii cazului asigurat, al executãrii de cãtre beneficiar a unei obligaþii
prevãzute de contractul de asigurare sau în momentul prezentãrii de cãtre
beneficiar asigurãtorului a cererii de executare a plãþii”.
16. În urma studierii ºi analizei unui mare volum de literaturã de doctrinã,
am ajuns la concluzia cã forþa motrice principalã a dezvoltãrii relaþiilor de
asigurãri este interesul patrimonial. Obiectul asigurãrii benevole de persoane
sînt interesele patrimoniale care nu contravin legislaþiei în vigoare, legate de
viaþa, sãnãtatea, capacitatea de muncã ºi asigurarea cu pensii a asiguratului
(persoanei asigurate). Aºadar, interesul patrimonial este propriu ºi asigurãrii
de persoane. Prin urmare, fãrã interes de asigurare nu poate exista asigurarea.
17. Considerãm cã definiþia contractului de asigurare expusã în CC al RM
nu este suficient de concretã ºi amplã. Ea nu reflectã nici particularitãþile
contractelor în diferite tipuri de asigurare, nici deosebirile lor dupã termene,
23
dupã determinarea sumei de asigurare, dupã obiectul asigurat. Lipsesc
indicaþiile privitoare la caracterul de lungã duratã al acþiunii contractului ºi
la posibilitatea participãrii asiguratului la profitul asigurãtorului, adicã la
elementul de acumulare.
Este necesar de concretizat definiþia contractului de asigurare care se conþine
în art. 1301 al CC al RM, expunînd-o în urmãtoarea redacþie: „Contractul de
asigurare este un acord care reglementeazã drepturile ºi obligaþiile pãrþilor, a
cãror obiect este riscul pierderii bunurilor, vieþii, sãnãtãþii, capacitãþii de muncã
sau un eventual prejudiciu legat de rãspunderea asiguratului (persoanei
asigurate) faþã de terþi, în virtutea cãruia asiguratul se obligã sã plãteascã suma
stabilitã a primelor de asigurare, iar asigurãtorul se obligã sã achite plata de
asigurare în anumite circumstanþe (la producerea cazurilor asigurate) ºi poate
prevedea participarea asiguratului la profiturile companiei.
18. În baza analizei comparative a definiþiei legale de contract de asigurare
de persoane din legislaþiile diferitelor þãri, în lucrare s-a ajuns la concluzia cã
CC al RM oferã o definiþie destul de modestã, inclusiv a acestui tip de contract.
Propunem pentru urmãtoarea redacþie definiþia contractului de asigurare de
persoane, cuprinsã în art. 1303 din CC al RM: „Prin contractul de asigurare de
persoane una din pãrþi (asigurãtorul) se obligã, în baza plãþii stabilite de con-
tract (prima de asigurare), ºi achitate de cealaltã parte (asigurat), sã achite o
sumã unicã sau sã plãteascã periodic suma stabilitã de contract (suma asiguratã)
în cazul prejudicierii vieþii sau sãnãtãþii asiguratului însuºi sau a persoanei
nominalizate în contract (persoana asiguratã), la atingerea anumitei vîrste sau
la producerea în viaþa acesteia a cazului prevãzut de contract (cazul asigurat)”.
19. Totalizînd cercetarea indiciilor juridice ale contractului de asigurare
benevolã de persoane, am ajuns la concluzia cã, în pofida indiciilor ce se
conþin în contract ºi care îi conferã similitudini cu contractul public, contractul
de adeziune ºi contractul condiþionat, contractul asigurãrii de persoane, dupã
natura sa juridicã, constituie o varietate independentã (sui generis) a cate-
goriei contractului civil de asigurare care se distinge prin caracter consen-
sual, bilateral, oneros ºi cu termen, este un contract de adeziune ºi, într-un
ºir de cazuri, poate fi examinat drept contract aleatoriu.
20. Pentru încheierea contractului de asigurare este necesar acordul
reciproc al pãrþilor privitor la toate clauzele esenþiale fiind exprimat în forma
cerutã de legislaþie. De menþionat cã, în conformitate cu legislaþia, clauzele
esenþiale sînt: obiectul asigurat, riscurile, momentul începutului ºi termenul
asigurãrii, sumele asigurãrii, mãrimea primelor de asigurare, locul ºi termenele
de platã a lor. În lucrare, în afarã de clauzele esenþiale, sînt cercetate amãnunþit
clauzele standard, de iniþiativã, individuale ºi speciale. Astfel, clauze stan-
dard sînt toate clauzele întocmite în prealabil pentru o pluralitate de contracte,
pe care una din pãrþi le înainteazã celeilalte la încheierea contractului; clauze
24
obligatorii ale contractului de asigurare sînt suma de asigurare ºi momentul
începutului protecþiei prin asigurare. Clauzele de iniþiativã sînt incluse în con-
tract la dorinþa pãrþilor. Acordurile individuale în contractele de asigurare se
referã la caracteristica unui caz de asigurare concret. Clauzele speciale sînt
clauzele care se extind numai asupra unui tip de asigurare.
Propunem completarea art.19 al Legii cu privire la asigurãri cu o normã
care sã prevadã, în care cazuri condiþiile asigurãrii sînt obligatorii pentru asi-
gurat, cu urmãtorul conþinut: „Condiþiile de asigurare ale asigurãtorului sînt
obligatorii pentru asigurat, dacã contractul prevede expres aplicarea acestor
condiþii ºi dacã aceste condiþii sînt expuse în textul contractului sau pe verso
sau constituie parte inalienabilã a contractului, în formã de anexã. În cazul în
care condiþiile asigurãrii sînt prezentate în formã de anexã la contractul de
asigurare, faptul înmînãrii lor asiguratului de cãtre asigurãtor urmeazã a fi
menþionat în textul contractului”.
În opinia noastrã, Legea cu privire la asigurãri urmeazã a fi completatã cu
articole care sã conþinã clauzele speciale ale contractului de asigurare de viaþã,
contractului asigurãrii de bunuri ºi contractului asigurãrii de rãspundere civilã.
Clauzele speciale ale contractului de asigurare de viaþã trebuie sã conþinã pre-
vederi referitore la: tipurile plãþilor de asigurare, desemnarea ºi înlocuirea bene-
ficiarului, determinarea sumei de rãscumpãrare, dreptul de reziliere înainte de
termen a contractului de asigurare de viaþã, determinarea mãrimii venitului
investiþional al asiguratului ºi a dreptului de primire de cãtre asigurat a unui
împrumut, în limitele rezervei acumulate.
21. Contractul de asigurare poate fi încheiat numai în formã scrisã. Formele
contractului de asigurare pot fi diferite: contract semnat de ambele pãrþi, poliþã
(certificat, adeverinþã, bon) de asigurare, semnatã de asigurãtor ºi perfectatã
în baza cererii scrise sau orale a asiguratului.
Considerãm cã art. 20 al Legii cu privire la asigurãri trebuie sã fie
completat cu noþiunea de poliþã generalã, deoarece prin perfectarea unui
document deseori se încheie contracte de asigurare de persoane, în special, de
asigurare medicalã, deºi organizaþia asigurã lucrãtorilor sãi deservire medicalã
în baza mecanismului de asigurare.
22. Un interes aparte prezintã chestiunea cu privire la termenul asigurãrii.
Aceasta dã temei pentru a trage concluzii extrem de importante cu privire la
faptul cã o clauzã esenþialã a contractului de asigurare trebuie sã fie nu
termenul de valabilitate al contractului, care are importanþã formalã,
secundarã, dar anume termenul (data începutului) asigurãrii.
23. Pe parcursul cercetãrilor a fost elucidat rolul decontãrilor de actuar.
Decontãrile de actuar, sau calculul tarifelor, în orice tip de asigurare este un
proces în cadrul cãruia se determinã cheltuielile de asigurare ale unui obiect
concret, totodatã fiind determinatã mãrimea tarifelor. Crearea bazei juridice
25
a activitãþii de actuar, în opinia noastrã, va permite a garanta în mai mare
mãsurã executarea de cãtre asigurãtor a obligaþiilor asumate în contractul de
asigurare de viaþã, va contribui la creºterea stabilitãþii financiare a
asigurãtorilor.
Susþinem necesitatea introducerii noþiunii de „actuar” în Legea RM cu
privire la asigurãri. Propunem urmãtoarea definiþie a acestei noþiuni:
„persoanã fizicã, specialist sau colaborator independent cu studii în domeniul
statisticii, matematicii sau economiei, care deþine certificatul de calificare res-
pectiv, responsabil pentru calculul primelor de asigurare, al rezervelor tehnice,
al dividendelor asiguraþilor, al tabelelor mortalitãþii ºi care are alte obligaþii
stabilite de legislaþie”.
Inspectoratul de stat pentru supravegherea asigurãrilor trebuie sã elaboreze
ºi sã aprobe Regulamentul cu privire la activitatea de actuar ºi sã determine
statutul actuarului, drepturile ºi obligaþiile lui, cerinþele de calificare faþã de
aceastã profesie, sã defineasc㠄activitatea de actuar” ºi tipurile ei, precum ºi
„expertiza de actuar”.
24. Þinînd cont de faptul cã asigurarea de viaþã se deosebeºte în mod
principial de alte tipuri de asigurare, considerãm cã aceasta trebuie sã fie
definitã în art. 34 al Legii cu privire la asigurãri în urmãtoarea redacþie:
„Contractul de asigurare de viaþã este acordul dintre asigurat ºi asigurãtor,
perfectat pe cale juridicã, pentru un an sau pentru un termen mai mare, care
presupune achitarea de cãtre asigurat a unei anumite prime de asigurare (în
formã de platã unicã sau în tranºe) ºi plata de cãtre asigurãtor a sumei spec-
ificate în contract în legãturã cu decesul asiguratului (persoanei asigurate)
sau cu expirarea termenului stipulat, posibilitatea asiguratului de a participa
la profiturile asigurãtorului, precum ºi de a primi suma de rãscumpãrare ºi
alte forme ale rãspunderii asigurãtorului”.
25. În lucrare sînt menþionate particularitãþile încheierii contractului de
asigurare de viaþã: atît în formã de contracte standard, cît ºi în formã de
contracte cu clauze speciale. În opinia noastrã, o atenþie deosebitã trebuie sã
fie acordatã aici procesului de underwriting, care presupune selectarea ºi
clasificarea asiguraþilor. Un obiectiv important al procesului de underwriting
este asigurarea unor asemenea condiþii, încît unui grup standard de asiguraþi
sã-i corespundã un numãr maxim de cazuri asigurate. Totodatã, factorii prin-
cipali care sînt luaþi în consideraþie de organizaþiile de asigurãri la under-
writingul asigurãrii de viaþã ºi de sãnãtate trebuie sã fie: vîrsta, genul, starea
fizicã, istoria bolii.
26. Principalele varietãþi ale contractului de asigurare de viaþã sînt:
asigurarea pe termen; asigurarea de supravieþuire; asigurarea pe toatã durata
vieþii; asigurarea mixtã. În lucrare sînt specificate ºi particularitãþile asigurãrii
de rentã, ce poartã denumirea de anuitãþi. Anuitatea este un contract de
26
asigurare, în baza cãruia este plãtitã renta anualã în decursul unei anumite
perioade ale vieþii asiguratului, în schimbul achitãrii primei unice la semnarea
contractului. Tipurile principale de anuitãþi sînt: anuitatea simplã, anuitatea
amînatã, anuitatea garantatã, anuitatea cu protecþia capitalului, anuitatea de
pensie, sau asigurarea pensiei suplimentare.
Dupã modul de platã a asigurãrii, propunem a diviza asigurarea de viaþã în
asigurare ce prevede plãþi unice în cazul decesului sau la atingerea unei anumite
vîrste (assurance) ºi anuitãþi (annuity) care prevãd plãþi eºalonate cu condiþia
supravieþuirii asiguratului pînã la data plãþii ulterioare. Dupã scopurile efectuãrii
asigurãrii de viaþã, propunem divizarea ei în asigurare de protecþie (term) ºi
asigurare de acumulare (cash value). Aceste prevederi urmeazã a fi reflectate
în articolul Legii cu privire la asigurãri care prevede clauzele speciale ale con-
tractului asigurãrii de viaþã.
27. Cercetãrile efectuate genereazã concluzia cã este actualã necesitatea
elaborãrii Regulilor-tip ale asigurãrii de viaþã ºi aprobãrii lor de cãtre Guvern.
Regulile- tip trebuie sã prevadã modul de calcul al tarifelor, de formare a
rezervelor lor, de evidenþã automatizatã a operaþiilor de asigurãri. Soluþionarea
acestei chestiuni ar contribui la exercitarea unui control mai amplu al activitãþii
asigurãtorilor, ar permite companiilor care nu au în state un numãr suficient
de specialiºti de calificare înaltã în domeniul asigurãrii de viaþã ºi al mate-
maticii de actuar sã efectueze operaþii în baza Regulilor-tip.
28. În opinia noastã, poate fi extins cîmpul de rãspundere al asigurãtorului
în asigurarea copiilor (conform tipului de asigurare pînã la cãsãtorie),
prevãzînd în Regulile-tip plata sumei de asigurare în volum deplin sau în
formã de rentã periodicã fixã (de exemplu, pentru plata studiilor, plata altor
indemnizaþii, achitarea tratamentului). Rãspunderea de asigurare poate fi
extinsã pentru cazul decesului asiguratului, a bolii, inclusiv a bolilor
infecþioase ale copiilor.
29. Contractul de asigurare de persoane expirã în cazul: producerii cazului
asigurat, expirãrii termenului de valabilitate al contractului, neachitãrii
primelor, rãscumpãrarea contractului. Din pãcate, CC al RM nu reglementeazã
specificul încetãrii contractului de asigurare de viaþã înainte de termen, nu
prevede mecanismul de restituire în contractele de asigurare de viaþã. În virtutea
acestui fapt, art.34 al Legii cu privire la asigurãri trebuie sã stipuleze cã, în
cazul încetãrii contractului de asigurare de viaþã înainte de termen, asigu-
rãtorul achitã asiguratului suma de rãscumpãrare în mãrimea rezervei de
asigurare formate pentru fiecare asigurat cãtre momentul desfacerii cont-
ractului. Totodatã, trebuie de menþionat cã, la transmiterea de cãtre asigurat
a drepturilor ºi obligaþiilor sale ce decurg din contract unei alte persoane,
dreptul de primire a sumei de rãscumpãrare aparþine acestei persoane numai
reieºind din calculul primelor de asigurare achitate de ea dupã transmitere.
27
 30. Þinînd cont de faptul cã în legislaþia cu privire la asigurãri lipseºte
noþiunea generalã de contract de asigurare de accidente ºi boli, propunem
urmãtoarea definiþie a asigurãrii de accidente ºi boli: „totalitatea de tipuri
de asigurãri de persoane care prevãd obligaþiile asigurãtorului de achitare a
sumelor de asigurare, în formã de sumã fixã sau de compensare integralã sau
parþialã a venitului ratat de asigurat în urma producerii cazului asigurat”.
31. În lucrare este acordatã o atenþie sporitã contractului de asigurare bene-
volã de asistenþã medicalã (ABAM), care constituie o alternativã a asigurãrii
obligatorii de asistenþã medicalã. Lipsa în legislaþia cu privire la asigurãri a
RM a normelor care reglementeazã nemijlocit relaþiile în domeniul ABAM
genereazã contradicþii în practica aplicãri acestui tip de contract.
Este necesar de lichidat lacunele existentã cu privire la normele ce regle-
menteazã funcþionarea ABAM pe teritoriul RM, prin adoptarea unei legi
independente care ar reglementa relaþiile juridice în domeniul ABAM. Legea
trebuie sã conþinã definiþia contractului asigurãrii benevole de asistenþã medi-
calã, sã fie indicate tipurile lui, sã fie numiþi posibilii asiguraþi, sã fie specificat
conþinutul contractului de asigurare, sã fie expusã definiþia organizaþiei medicale
de asigurãri, drepturile ºi obligaþiile ei, sã fie specificat modul de primire a
licenþelor pentru dreptul de desfãºurare a asigurãrii benevole de asistenþã
medicalã, sã fie enumerate sursele mijloacelor asigurãrii benevole de persoane
ºi modul de stabilire a mãrimii primelor ºi tarifelor la serviciile medicale.
32. Legea cu privire la asigurarea benevolã de asistenþã medicalã trebuie
sã prevadã posibilitatea companiei de asigurãri de a primi informaþii de la
instituþiile medico-profilactice în care asiguratul se aflã la evidenþã medicalã
ºi unde îi sînt prestate servicii medicale ºi cu care asiguratul a încheiat contractul
de asigurare obligatorie de asistenþã medical㠖 pentru aprecierea stãrii sãnãtãþii
asiguratului (persoanei asigurate), în vederea stabilirii unor tarife obiective de
asigurare benevolã.
28
PUBLICAÞII ALE AUTORULUI LA TEMÃ
1. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Çíà÷åíèå ñòðàõîâàíèÿ. Äîãîâîð ëè÷íîãî ñòðà-
õîâàíèÿ: ïîíÿòèå è âèäû. // Simpozion „Symposia Professorum”, 10-
11.10.2003, ULIM, 114-118 ð.
2. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Äîãîâîð ñòðàõîâàíèÿ æèçíè: ñïåöèôèêà óñëîâèé
è ïîðÿäîê çàêëþ÷åíèÿ. //Simpozion „Symposia Professorum”, 8-9.10.2004,
ULIM, 143-149 ð.
3. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Ôîðìà äîãîâîðà ñòðàõîâàíèÿ. // Simpozion „Sym-
posia Professorum”, 21.10.2005, ULIM, 172-180 ð.
4. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Îñîáåííîñòè äîãîâîðà ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ. //
Anuar ºtiinþific „Probleme actuale de prevenire ºi combatere a criminalitãþii”
Academia „ªtefan cel Mare” a MAI, Ediþia a IV-a, Chiºinãu, 2003, 132-139 ð.
5. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Ïîðÿäîê çàêëþ÷åíèÿ äîãîâîðà äîáðîâîëüíîãî
ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ. // Êîíñòèòóöèîííîå ðàçâèòèå ÐÌ íà ñîâðåìåííîì
ýòàïå. Ìàòåðèàëû Ìåæäóíàðîäíîé íàó÷íî-òåîðåòè÷åñêîé êîíôåðåíöèè.
Tipografia Centralã, Chiºinãu, 2004, p. 97-103.
6. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Âîë÷èíñêèé Âèêòîð. Ïîíÿòèå è âèäû äîãîâîðà
ñòðàõîâàíèÿ æèçíè. // «Êîíñòèòóöèîííîå ðàçâèòèå ÐÌ íà ñîâðåìåííîì
ýòàïå». Ìàòåðèàëû Ìåæäóíàðîäíîé íàó÷íî-òåîðåò. êîíôåðåíöèè.
Tipografia Centralã, Chiºinãu, 2004, p. 375-386.
7. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Äîãîâîð ñòðàõîâàíèÿ: óñëîâèÿ çàêëþ÷åíèÿ. //
Analele ULIM, Vol. 5, Anul 2004, 125-139 ð.
8. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Ïîíÿòèå è êëàññèôèêàöèÿ ñòðàõîâûõ ïðàâîîò-
íîøåíèé. // Analele ULIM, Vol. 6, Anul 2005, 103-114 ð.
9. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Natura juridicã a asigurãrii facultative de persoane.
// Publicaþie ºtiinþifico-practic㠄Legea ºi viaþa”, ¹ 11, 2006, 35-39 p.
10. Ìèøèíà Òàòüÿíà. Ïîíÿòèå, ôîðìû è ðàçíîâèäíîñòè äîãîâîðà äîá-
ðîâîëüíîãî ñòðàõîâàíèÿ îò íåñ÷àñòíûõ ñëó÷àåâ. // Ìåæäóíàðîäíûé íàó÷íî-
ïðàêòè÷åñêèé ïðàâîâîé æóðíàë «Çàêîí è æèçíü» ¹ 11, .2006, p.45-50.
11. Êèáàê Ã., Ìèøèíà Ò., Öîíîâà È. Ãðàæäàíñêîå ïðàâî. Îñîáåííàÿ ÷àñòü.
Ó÷åáíîå ïîñîáèå. // Centrul editorial al USM, Êèøèíýó, 2006, 480 p.
29
 ADNOTARE propus un ºir întreg de mãsuri pentru stimularea dezvoltãrii asigurãrii de viaþã
la teza de doctor în drept „Contractul de asigurare benevolã de pe termen lung, ceea ce, în primul rînd presupune crearea sistemului de garanþii
persoane în Republica Moldova”, autor Miºina Tatiana, cu titlu de pentru asiguraþi ºi persoane asigurate în vederea primirii sumelor de asigurare
manuscris, la specialitatea 12.00.03 drept privat (dreptul civil), în baza contractelor.
Universitatea de Stat din Moldova Urmãtoarele tipuri de asigurare de persoane, prezentate în lucrare sînt
asigurarea de accidente ºi boli ºi asigurarea benevolã de asistenþã medicalã.
Cercetãrile efectuate în prezenta lucrare reprezintã o analizã complexã a În cadrul cercetãrii am ajuns la concluzia cã aceste tipuri de contracte de
situaþiei economico-juridice care s-a creat pe piaþa de asigurãri din RM în asigurare, cu toate cã ºi-au gãsit o aplicare vastã, practic nu sînt reglementate
domeniul asigurãrii benevole de persoane. A fost analizat întregul complex de de normele de drept. Bazîndu-ne pe practica companiilor de asigurãri care
materiale juridice care reglementeazã activitatea organizaþiilor de asigurãri ce oferã servicii de acest fel pe piaþa de asigurãri din Moldova, am încercat sã
practicã asigurarea prin acumulare ºi alte tipuri de asigurare de persoane, a definim aceste contracte, sã elucidãm esenþa, particularitãþile lor, formele ºi
fost determinatã natura juridicã a contractului asigurãrii benevole de persoane, varietãþile. Este fundamentatã necesitatea adoptãrii unei legi de sine stãtãtoare
modul de încheiere a acestuia, varietatea tipurilor acestui contract, conþinutul care ar reglementa relaþiile juridice în sfera asigurãrii benevole de asistenþã
relaþiilor de asigurãri, condiþiile efectuãrii diferitor tipuri de asigurare benevolã medicalã.
de persoane în Republica Moldova. În lucrare este folosit un mare numãr de surse normative, acte interne ºi
O atenþie sporitã este acordatã mãsurilor reglementãrii de stat a acestui internaþionale, acte legislative ale altor state, exemple din practica judiciarã,
domeniu al asigurãrilor. În opinia noastrã, anume statul trebuie sã se prezinte lucrãri teoretice ale autorilor autohtoni ºi mai cu seamã ale autorilor strãini.
în rol de garant important al protecþiei intereselor legitime ale asiguraþilor ºi al Considerãm cã în urma cercetãrilor efectuate am reuºit sã atingem scopurile
stabilitãþii financiare a asigurãtorilor. trasate iniþial, dezvãluind esenþa contractului asigurãrii benevole de persoane
Þinînd cont de orientarea RM spre integrare în Europa, în tezã sînt cercetate în cele mai importante aspecte.
principiile reglementãrii atît a relaþiilor de drept public cît ºi a relaþiilor de Cuvinte-cheie: asigurat, asigurãtor, beneficiar, persoanã asiguratã, broker
drept privat pe piaþa de asigurãri din þãrile membre ale Uniunii Europene, în de asigurare, misit de asigurare, poliþã de asigurare, interes asigurat, risc asigurat,
evoluþia lor în baza directivelor UE. Au fost elucidate cerinþele înaintate în underwriting, reasigurare, tarif de asigurare, primã de asigurare, tranºã a primei
prezent companiilor de asigurãri, aprobate în þãrile membre ale UE ºi care de asigurare, asigurare de viaþã, anuitate, decontãri de actuar.
trebuie sã fie luate în consideraþie cît mai amplu în legislaþia cu privire la
asigurãri a RM.
O atenþie deosebitã este rezervatã cercetãrii mecanismului juridic de bazã
care reglementeazã relaþiile atît în asigurarea de bunuri, cît ºi în asigurarea de
persoane, cum este contractul de asigurare.
În tezã este studiat în amãnunte statutul juridic al participanþilor la relaþiile
juridice de asigurare benevolã de persoane. În acelaºi timp se menþioneazã cã
în prezent, una din sarcinile de primã importanþã este determinarea cu stricteþe
a funcþiilor intermediarilor de asigurare în relaþiile lor cu asiguraþii ºi
asigurãtorii, þinînd cont de faptul cã anume activitatea intermediarilor de
asigurare poate ameliora calitatea serviciului de asigurare prestat.
În studiu se menþioneazã cã baza asigurãrii de persoane o constituie
asigurarea benevolã de viaþã care, în baza unui spectru vast de garanþii de
asigurare ºi servicii investiþionale îi permite omului sã soluþioneze un întreg
complex de probleme social-economice. Este fundamentatã opinia precum cã
asigurarea de viaþã pe termen lung constituie un instrument financiar unic,
generator de bazã al resurselor investiþionale pe termen lung. În lucrare este
30 31
 ÀÍÍÎÒÀÖÈß
ê äîêòîðñêîé äèññåðòàöèè íà ñîèñêàíèå
ó÷åíîé ñòåïåíè äîêòîðà ïðàâà «Äîãîâîð äîáðîâîëüíîãî
ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ â Ðåñïóáëèêå Ìîëäîâà»,
àâòîð Ìèøèíà Òàòüÿíà, ñ òèòóëîì ðóêîïèñè ïî ñïåöèàëüíîñòè
12.00.03 ÷àñòíîå ïðàâî (ãðàæäàíñêîå ïðàâî),
Ìîëäàâñêèé Ãîñóäàðñòâåííûé Óíèâåðñèòåò Ìîëäîâû
Ïðîâåäåííûå â íàñòîÿùåé ðàáîòå èññëåäîâàíèÿ ïðåäñòàâëÿþò ñîáîé
êîìïëåêñíûé àíàëèç ýêîíîìèêî-ïðàâîâîé ñèòóàöèè, ñëîæèâøåéñÿ íà
ñòðàõîâîì ðûíêå ÐÌ â îáëàñòè äîáðîâîëüíîãî ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ. Áûë
ïðîàíàëèçèðîâàí âåñü êîìïëåêñ ïðàâîâîãî ìàòåðèàëà, ðåãóëèðóþùåãî
äåÿòåëüíîñòü ñòðàõîâûõ îðãàíèçàöèé, çàíèìàþùèõñÿ íàêîïèòåëüíûì
ñòðàõîâàíèåì è äðóãèìè âèäàìè ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ, îïðåäåëåíû
ïðàâîâàÿ ïðèðîäà è ïîðÿäîê çàêëþ÷åíèÿ äîãîâîðà äîáðîâîëüíîãî ëè÷íîãî
ñòðàõîâàíèÿ è åãî ðàçíîâèäíîñòåé, ñîäåðæàíèå ñòðàõîâûõ ïðàâîîòíî-
øåíèé, è óñëîâèÿ ïðîâåäåíèÿ ðàçëè÷íûõ âèäîâ äîáðîâîëüíîãî ëè÷íîãî
ñòðàõîâàíèÿ â Ðåñïóáëèêå Ìîëäîâà.
Îñîáîå âíèìàíèå óäåëåíî ìåðàì ãîñóäàðñòâåííîãî ðåãóëèðîâàíèÿ
äàííîé îáëàñòè ñòðàõîâàíèÿ. Ïî íàøåìó ìíåíèþ èìåííî ãîñóäàðñòâî
äîëæíî âûñòóïàòü â ðîëè âàæíîãî ãàðàíòà çàùèòû çàêîííûõ èíòåðåñîâ
ñòðàõîâàòåëåé è ôèíàíñîâîé óñòîé÷èâîñòè ñòðàõîâùèêîâ.
Ó÷èòûâàÿ êóðñ, êîòîðûé âçÿëà ÐÌ íà èíòåãðàöèþ â Åâðîïó, â äèññåð-
òàöèè èññëåäóþòñÿ ïðèíöèïû êàê ïóáëè÷íî-ïðàâîâîãî, òàê è ÷àñòíî-
ïðàâîâîãî ðåãóëèðîâàíèÿ îòíîøåíèé íà ñòðàõîâîì ðûíêå ñòðàí-÷ëåíîâ
Åâðîïåéñêîãî Ñîþçà â èõ ýâîëþöèîííîì ðàçâèòèè ÷åðåç Äèðåêòèâû ÅÑ.
Áûëè âûÿâëåíû òå òðåáîâàíèÿ, êîòîðûå ïðåäúÿâëÿþòñÿ ñåãîäíÿ ê
ñòðàõîâûì êîìïàíèÿì, ó÷ðåæäåííûì â ãîñóäàðñòâàõ-÷ëåíàõ ÅÑ è êîòîðûå
ïî íàøåìó ìíåíèþ, ìîãóò áûòü ìàêñèìàëüíî ó÷òåíû â ñòðàõîâîì
çàêîíîäàòåëüñòâå ÐÌ.
Îñîáîå âíèìàíèå óäåëåíî èññëåäîâàíèþ îñíîâíîãî ïðàâîâîãî ìå-
õàíèçìà, ðåãóëèðóþùåãî îòíîøåíèÿ êàê ïî èìóùåñòâåííîìó, òàê è
ëè÷íîìó ñòðàõîâàíèþ, êàêèì ÿâëÿåòñÿ äîãîâîð ñòðàõîâàíèÿ.
 äèññåðòàöèè äåòàëüíî èññëåäóåòñÿ ïðàâîâîé ñòàòóñ ó÷àñòíèêîâ ïðà-
âîîòíîøåíèÿ äîáðîâîëüíîãî ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ. Ïðè ýòîì îòìå÷àåòñÿ,
÷òî íà ñåãîäíÿøíèé äåíü îäíîé èç ïåðâîñòåïåííûõ çàäà÷ ÿâëÿåòñÿ ÷åòêîå
îïðåäåëåíèå ôóíêöèé ñòðàõîâûõ ïîñðåäíèêîââ èõ âçàèìîîòíîøåíèÿõ ñî
ñòðàõîâùèêîì è ñòðàõîâàòåëåì, ó÷èòûâàÿ òîò ôàêò, ÷òî èìåííî
ïîñðåäñòâîì äåÿòåëüíîñòè ñòðàõîâûõ ïîñðåäíèêîâ ìîæíî óëó÷øèòü
êà÷åñòâî ïðåäîñòàâëÿåìîé ñòðàõîâîé óñëóãè.
32
 õîäå èññëåäîâàíèÿ ïîä÷åðêèâàåòñÿ, ÷òî â êà÷åñòâå îñíîâû ëè÷íîãî
ñòðàõîâàíèÿ âûñòóïàåò äîáðîâîëüíîå ñòðàõîâàíèå æèçíè, êîòîðîå, ïîñ-
ðåäñòâîì øèðîêîãî íàáîðà ñòðàõîâûõ ãàðàíòèé è èíâåñòèöèîííûõ óñëóã,
ïîçâîëÿåò ÷åëîâåêó ðåøèòü öåëûé êîìïëåêñ ñîöèàëüíî-ýêîíîìè÷åñêèõ
ïðîáëåì. Îáîñíîâûâàåòñÿ ìíåíèå, ÷òî äîëãîñðî÷íîå ñòðàõîâàíèå æèçíè
- óíèêàëüíûé ôèíàíñîâûé èíñòðóìåíò, îñíîâíîé ãåíåðàòîð äîëãîñðî÷íûõ
èíâåñòèöèîííûõ ðåñóðñîâ. Â ðàáîòå ïðåäëîæåí ðÿä ìåð ïî ñòèìóëèðî-
âàíèþ ðàçâèòèÿ äîëãîñðî÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ æèçíè, ÷òî, â ïåðâóþ î÷åðåäü,
äîëæíî ñâîäèòüñÿ ê ñîçäàíèþ ñèñòåìû ãàðàíòèé ñòðàõîâàòåëÿì è
çàñòðàõîâàííûì ãðàæäàíàì â ïîëó÷åíèè ñòðàõîâûõ âûïëàò ïî äîãîâîðàì.
Ñëåäóþùèå òðàäèöèîííûå âèäû ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ, ïðåäñòàâëåííûå
â ðàáîòå – ñòðàõîâàíèå îò íåñ÷àñòíûõ ñëó÷àåâ è áîëåçíåé è äîáðîâîëüíîå
ìåäèöèíñêîå ñòðàõîâàíèå. Â õîäå èññëåäîâàíèÿ, ìû ïðèøëè ê âûâîäó,
÷òî äàííûå âèäû äîãîâîðîâ ñòðàõîâàíèÿ, õîòÿ è ïîëó÷èëè äîâîëüíî øè-
ðîêîå ïðèìåíåíèå íà ïðàêòèêå, ïðàêòè÷åñêè íå óðåãóëèðîâàíû íîðìàìè
ïðàâà. Îñíîâûâàÿñü íà ïðàêòèêå ñòðàõîâûõ êîìïàíèé, ïðåäîñòàâëÿþùèõ
òàêîãî ðîäà óñëóãè íà ñòðàõîâîì ðûíêå Ìîëäîâû, ìû ïîïûòàëèñü ñôîð-
ìóëèðîâàòü ïîíÿòèÿ äàííûõ äîãîâîðîâ, âûÿâèòü èõ ñóùíîñòü, îñîáåí-
íîñòè, ôîðìû è ðàçíîâèäíîñòè. Îáîñíîâàíî ìíåíèå î íåîáõîäèìîñòè
ïðèíÿòèÿ ñàìîñòîÿòåëüíîãî Çàêîíà, ðåãóëèðóþùåãî ïðàâîîòíîøåíèÿ â
ñôåðå äîáðîâîëüíîãî ìåäèöèíñêîãî ñòðàõîâàíèÿ.
 ðàáîòå èñïîëüçîâàíî áîëüøîå êîëè÷åñòâî íîðìàòèâíûõ èñòî÷íèêîâ,
êîòîðûå âêëþ÷àþò â ñåáÿ âíóòðåííèå è ìåæäóíàðîäíûå àêòû, çàêîíîäà-
òåëüíûå àêòû äðóãèõ ãîñóäàðñòâ, ïðèìåðû èç ñóäåáíîé ïðàêòèêè, òåîðå-
òè÷åñêèå ðàáîòû îòå÷åñòâåííûõ àâòîðîâ è îñîáåííî çàðóáåæíûõ àâòîðîâ.
Ïîëàãàåì, ÷òî â ðåçóëüòàòå ïðîâåäåííûõ èññëåäîâàíèé íàì óäàëîñü
äîñòè÷ü ïåðâîíà÷àëüíî ïîñòàâëåííûõ öåëåé, ðàñêðûâ ñóùíîñòü äîãîâîðà
äîáðîâîëüíîãî ëè÷íîãî ñòðàõîâàíèÿ â íàèáîëåå âàæíûõ àñïåêòàõ.
Êëþ÷åâûå ñëîâà: ñòðàõîâàòåëü, ñòðàõîâùèê, âûãîäîïðèîáðåòàòåëü,
çàñòðàõîâàííîå ëèöî, ñòðàõîâîé áðîêåð, ñòðàõîâîé àãåíò, ñòðàõîâîé ïîëèñ,
ñòðàõîâîé èíòåðåñ, ñòðàõîâîé ðèñê, àíäåððàéòèíã, ïåðåñòðàõîâàíèå,
ñòðàõîâîé òàðèô, ñòðàõîâàÿ ïðåìèÿ, ñòðàõîâîé âçíîñ, ñòðàõîâàíèå æèçíè,
àííóèòåò, àêòóàðíûå ðàñ÷åòû.
33
 ANNOTATION the long-term life insurance development is proposed, which should consist,
to the thesis for a Doctor’s degree “Voluntary personal insurance above all, in creating a system of guarantees to insurers and to insured citizens
contract”, author Mishina Tatyana, with a manuscript title on spe- concerning the collection of insurance payments under the contracts.
cialty 12.00.03 private law (civil law), Moldova State University The next traditional forms of a personal insurance, presented in this paper,
are accident and disease insurance and voluntary medical insurance. In the
Studies, which have been conducted in this paper, represent a complex course of the study, we came to conclusion that although these types of insur-
analysis of the institutional environment, created on the insurance market of ance contracts have been widely adopted in practice, they virtually are not
Republic of Moldova in the voluntary personal insurance sphere. The whole regulated by rules of law. Taking as a base the practical activity of insurance
complex of a legal material, which regulates the activity of insurance organi- companies, which offer such services on the Moldavian insurance market, we
zations, dealing with an accumulative insurance and with other forms of a tried to formulate the concepts of these contracts, to recognize their essence,
personal insurance, has been analyzed; the legal nature and the order of a vol- forms and variants. The opinion is supported that there is a need for adopting
untary personal insurance contract and of its variants making, the content of an independent Law, which would regulate the legal relationships in the vol-
legal insurance relationships and the conditions of carrying out the various untary medical insurance sphere.
forms of a voluntary personal insurance in Republic of Moldova have been In the paper, a large number of normative sources is used, which include
determined. national and international acts, legislative acts of other countries, examples
A special attention to the governmental regulation measures in this field from the judicial practice, theoretical works of domestic and especially of for-
has been paid. It is our opinion that namely the state should take the role of an eign authors. We are of opinion that as a result of the conducted studies, we
important guarantor of the insurants’ legitimate interests protection and of the succeeded in achieving the initially formulated objects by recognizing the es-
insurers’ financial stability. sence of a voluntary personal insurance in its most important aspects.
In this paper, considering the European integration policy, adopted by Re- Keywords: insurer, insurant, insurance beneficiary, insured person, insur-
public of Moldova, the principles of a public and of a private relationship ance broker, insurance agent, insurance policy, insurable interest, insurance
regulation on the insurance markets of European Union member-countries in risk, underwriting, reinsurance, insurance tariff, insurance premium, insurance
their evolutional development through EU directives are studied. The current fee, life insurance, annuity, actuarial payments.
demands to the insurance companies, established in EU member-countries,
and which, as we think, can be considered in the insurance legislation of Re-
public of Moldova as much as possible, have been recognized.
A special attention to the study of a fundamental legal mechanism, regulat-
ing the relationships both of property and personal insurance, as the insurance
contract is, has been paid.
In this paper, the legal status of members of a voluntary personal insurance
legal relationship is studied in detail. It is mentioned that today one of the
primary tasks is a clear determination of the insurance intermediates’ func-
tions in their relationships with the insurant and with the insurer, taking into
consideration the fact that namely through the insurance intermediates’ activ-
ity the quality of the offered insurance service can be improved.
In the course of this study, it is emphasized that as a basis for a personal
insurance serves the voluntary life insurance, which through a large set of
insurance guarantees and of investment services helps people to solve the whole
complex of social and economic issues. The opinion is supported that a long-
term life insurance is an unique financial tool, the main generator of the long-
term investment resources. In the paper, a series of measures for stimulating
34 35
 LISTA DE ABREVIERI
ABAM – Asigurarea benevolã de asistenþã medicalã
Art. – Articol ºi derivatele lui
CC FR – Codul civil al Federaþiei Ruse
CC RM – Codul civil al Republicii Moldova
RM – Republica Moldova
SA – Societate pe acþiuni
SAD – Societãþi pe acþiuni de tip deschis
SRL – Societate cu rãspundere limitatã
UE – Uniunea Europeanã
36