Sunteți pe pagina 1din 24

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

CU TITLU DE MANUSCRIS:
C.Z.U.: 342.72/.73:349.6 (043.3)

VLAD VLAICU

PROBLEME ALE PROTECŢIEI MEDIULUI


ÎN PROCESUL REALIZĂRII UNOR DREPTURI
ŞI OBLIGAŢII CONSTITUŢIONALE

Specialitatea: 12.00.02 Drept public (constituţional);


organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept

Autoreferat
al tezei de doctor în drept

Chişinău, 2007
Teza a fost elaborată în cadrul Secţiei Drept Naţional a Institutului de Istorie, Stat şi
Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Conducător ştiinţific: Grama Dumitru, doctor în drept, conferenţiar cercetător

Referenţi oficiali: 1. Popa Victor, doctor habilitat în drept, prof. univ., U.L.I.M.
2. Cîrnaţ Teodor, doctor în drept, conf. univ., U.S.M.

Susţinerea va avea loc la „1” februarie 2008, ora 9.00 în şedinţa Consiliului
Ştiinţific Specializat DH 15.12.00.02-24 din cadrul Institutului de Istorie, Stat şi
Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare 1, sala
____, MD 2001, Republica Moldova).
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova, Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei
şi pe pagina Web a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare
(http://www.cnaa.acad.md./theses/).

Autoreferatul a fost expediat pe data de „27” februarie 2007.

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în drept, profesor universitar Cobăneanu Sergiu

Conducător ştiinţific,
doctor în drept, conferenţiar cercetător Grama Dumitru

Autor Vlaicu Vlad

© Vlaicu Vlad, 2007


2
I. INTRODUCERE
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. În ultimele
secole dezvoltarea economică a statelor lumii realizează o evoluţie în detrimentul
mediului. Defrişarea excesivă a pădurilor şi desecarea bălţilor din bazinele rîurilor
Nistru, Prut, Răut, Bîc, Ichel ş.a. în secolele XIX – XX a condus la modificări
nefavorabile ale mediului ţării prin reducerea depunerilor atmosferice, a debitelor de
ape ale fluviilor, prezenţa mai frecventă a anilor cu secetă, ceea ce a determinat
apariţia unor probleme serioase atît pentru flora, fauna, piscicultura, agricultura şi, în
ansamblu, pentru economia Moldovei, cît şi pentru asigurarea populaţiei cu un mediu
sănătos de viaţă.
Un rol nefavorabil asupra stării mediului din republică în ultimele 5 - 6 decenii l-a
avut folosirea în proporţii mari a erbicidelor, insecticidelor, pesticidelor,
îngrăşămintelor minerale, acţiuni care au contribuit la poluarea pînzelor de ape
freatice şi la infectarea a circa 80 % din fîntînile şi izvoarele multor localităţi de la
noi, creînd probleme serioase în asigurarea oamenilor cu apă potabilă conform
standardelor. De asemenea, probleme mari pentru starea mediului şi a procesului de
realizare a drepturilor şi a libertăţilor locuitorilor la un mediu sănătos de viaţă
prezintă poluările atmosferice de la întreprinderile industriale şi mijloacele de
transport, ce se manifestă prin emanarea în atmosferă a gazelor de eşapament şi a
diverselor substanţe nocive.
Constatăm astfel că nerespectarea regulilor de dezvoltare a economiei şi de
exploatare raţională a resurselor naturale în baza principiilor ştiinţifice poate
inevitabil genera atît probleme privind protecţia mediului, cît şi probleme privind
asigurarea oamenilor cu condiţii favorabile de trai întru realizarea adecvată a
drepturilor şi a libertăţilor lor constituţionale.
În secolul XXI, scopul principal al comunităţii internaţionale în general şi al
statelor lumii în particular, inclusiv al Republicii Moldova, ar fi protejarea mediului
şi a resurselor lui, recunoaşterea şi respectarea dreptului fiecărui om la un mediu
natural sănătos în armonie cu natura; obligarea statelor, organizaţiilor internaţionale,
persoanelor fizice şi juridice de a proteja mediul sau, cel puţin, de a se abţine de la
poluare.
Investigarea prezentei teme a tezei de doctorat este de o incontestabilă actualitate
teoretică şi practică, deoarece nerespectarea recomandărilor privind utilizarea
raţională a resurselor naturale de către oameni în procesul realizării drepturilor şi
libertăţilor lor constituţionale determină degradarea serioasă a mediului, iar uneori
duce chiar la catastrofe ecologice cum ar fi, de exemplu, cele din zona Mării Aral,
Mării Caspice, Cernobîl, Stebnic etc., care, la rîndul lor, cauzează prejudicii enorme
sănătăţii şi vieţii populaţiei.
Pînă în prezent, tema „Probleme ale protecţiei mediului în procesul realizării unor

3
drepturi şi obligaţii constituţionale” a fost puţin studiată în literatura de specialitate.
Autorii din Franţa, România, Federaţia Rusă ca M. Despaux, M. Duţu, P. Guillot, A. Kiss,
E. Lupan, D. Marinescu, V. Negruţ, E. Popescu, O. Popovici, M. Prieur doar tangenţial au
examinat unele aspecte ale ei în paginile manualului „Dreptul mediului”, iar S. Bogoliubov,
M. Brinciuk, O. Dubovic, B. Erofeev, R. Gusev, V. Petrov, V. Reşetnikov – în
manualul „Drept ecologic”. Unele aspecte ale protecţiei drepturilor ecologice ale
omului au fost elucidate în articolele cercetătorilor M. Durousseau, M. Duţu, Y. Eminescu,
A. Iskoean, E. Lupan, C. Marinescu, D. Popescu, O. Popovici, E. Ravilova etc.
O abordare mai amplă a temei a fost realizată de cercetătorul român Gh. Iancu în
lucrarea „Drepturile fundamentale şi protecţia mediului” şi de savantul A. Kiss în
„Definition et nature juridique d´un droit de l´homme a l´environnement”, autorii
argumentînd necesitatea asigurării drepturilor locuitorilor la un mediu sănătos de viaţă.
Dintre cercetătorii Republicii Moldova s-au remarcat asemenea autori ca A. Capcelea,
I. Trofimov, P. Zamfir care în manualul de „Drept ecologic” şi în cel de „Dreptul
mediului”, la fel ca şi cei din alte ţări, au caracterizat succint aspecte importante ale
asigurării unor drepturi şi libertăţi ecologice. E. Cojocaru, C. Negru, M. Cotorobai,
Vl. Garaba, V. Strătilă, V. Ursu în paginile unor articole ştiinţifice au reflectat
modalităţile de realizare ale unor drepturi şi libertăţi ecologice distincte.
Un interes aparte prezintă tezele de doctorat ale Mariei-Magdalena Neagu şi Igor
Trofimov care examinează modalităţile de protejare a drepturilor şi libertăţilor
ecologice prin intermediul normelor juridice penale şi civile. Iordanca-Rodica
Iordanov în paginile tezei de doctorat a realizat fundamentarea normativă a unor
drepturi ecologice ale omului, dar, la fel ca şi alţi autori, nu a investigat în mod
special problemele protecţiei mediului în procesul realizării unor drepturi şi obligaţii
constituţionale.
Pînă în prezent, în literatura de specialitate din Republica Moldova, practic doar
tangenţial au fost examinate problemele protecţiei mediului şi a elementelor lui,
inclusiv protecţia aerului, apei, solului, subsolului şi a altor elemente importante ale
naturii în procesul realizării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale ce
au tangenţe cu mediul. Nu au fost cercetate şi nu au fost obiectul unor lucrări
monografice sau teze de doctorat dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică într-
un mediu sănătos; dreptul la muncă, la odihnă şi la proprietate într-un mediu sănătos;
dreptul de a fi despăgubit pentru dauna ecologică; îndatorirea persoanelor fizice şi
juridice, a statului şi a organelor lui de a proteja mediul etc.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul principal al lucrării este elucidarea
problemelor protecţiei mediului, şi anume a protecţiei apelor, aerului, solului,
subsolului şi a altor elemente ale mediului în procesul realizării drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale ce au tangenţe cu mediul şi a celor ce
derivează de la ele în domeniul mediului.
În vederea atingerii scopului dat au fost preconizate următoarele obiective:

4
• a investiga şi a caracteriza aspectele mai importante ale evoluţiei procesului de
reglementare juridică a protejării mediului din cele mai vechi timpuri pînă în zilele
noastre;
• a examina viziunile cele mai răspîndite ale savanţilor privind noţiunea de concept
a protecţiei mediului şi a formula o noţiune proprie;
• a investiga şi a caracteriza etapele mai importante ale evoluţiei drepturilor,
libertăţilor şi îndatoririlor oamenilor în domeniul mediului;
• a examina viziunile savanţilor jurişti privind definiţia conceptului despre
drepturile, libertăţile şi îndatoririle constituţionale în domeniul mediului şi a
formula o noţiune proprie;
• a studia şi a caracteriza locul şi rolul statului în asigurarea unui mediu sănătos de
viaţă întru realizarea eficientă a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
constituţionale;
• a cerceta problemele protejării mediului în procesul realizării drepturilor şi
libertăţilor civile şi politice ce au tangenţe cu mediul şi de a depista şi a caracteriza
problemele care apar pe parcurs;
• a investiga protejarea mediului în procesul realizării drepturilor social-economice
şi culturale ce au tangenţe cu mediul şi a caracteriza problemele care apar pe
parcurs;
• a examina îndatorirea persoanelor fizice şi juridice, a statului şi a organelor de a
proteja mediul, a depista problemele care apar şi a caracteriza drepturile garanţii
ale oamenilor în realizarea protecţiei adecvate a naturii, a drepturilor şi libertăţilor
ecologice ale populaţiei;
• a elabora concluzii privind starea actuală în domeniul protecţiei mediului în
procesul realizării unor drepturi şi obligaţii constituţionale;
• a formula propuneri şi recomandări privind perfecţionarea cadrului juridic în baza
căruia se efectuează protecţia mediului pentru a soluţiona problemele existente în
domeniu.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării. Baza metodologică a
cercetării este fundamentată pe metodele tradiţionale, paralel fiind folosite şi un şir de
metode moderne. Un accent aparte s-a pus pe folosirea metodelor istorică;
comparativă; logică, statistică etc., conducîndu-ne de principiile unanim recunoscute:
responsabilităţii, echităţii, umanismului şi libertăţii.
Baza teoretico-ştiinţifică a cercetărilor o constituie lucrările savanţilor specialişti
în domeniul dreptului constituţional: I. Deleanu, I. Muraru, T. Drăganu, G. Costache,
V. Popa, I. Guceac, S. Cobăneanu, A. Bantuş, T. Cîrnaţ, A. Arseni ş.a. şi din domeniul
dreptului mediului: M. Duţu, D. Marinescu, G. Iancu, E. Lupan, A. Kiss, P. Kromarec,
M. Brinciuc, S. Bogoliubov, A. Capcelea, P. Zamfir, I. Trofimov ş.a.

5
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Prezenta lucrare este una dintre
primele investigaţii ştiinţifice complexe, monografice aprofundate, realizată în
Republica Moldova, consacrată elucidării problemelor protecţiei mediului în procesul
realizării unor drepturi şi obligaţii constituţionale şi găsirii modalităţilor optime de
soluţionare a lor.
În baza cercetărilor întreprinse:
• sunt caracterizate aspectele istorice mai importante ale evoluţiei procesului de
reglementare juridică a protecţiei mediului;
• sunt elucidate viziunile cele mai răspîndite ale savanţilor jurişti privind noţiunea
conceptului de protecţie a mediului;
• este formulată o noţiune proprie a conceptului de protecţie a mediului;
• a fost caracterizat locul şi rolul statului în asigurarea unui mediu sănătos de viaţă;
• au fost cercetate problemele protecţiei apelor, aerului, solului, subsolului şi a altor
elemente ale naturii în procesul realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale
ce au tangenţe cu mediul; drepturilor şi libertăţilor ecologice ale individului ce
derivează de la cele fundamentale; cît şi în procesul implementării îndatoririi de
protecţie a mediului;
• pentru prima dată a fost cercetată într-o teză de doctorat îndatorirea persoanelor
fizice, juridice, a statului şi a organelor lui de a proteja mediul;
• s-a contribuit la dezvoltarea conceptului de drepturi, libertăţi şi îndatoriri
fundamentale ale omului în domeniul mediului;
• s-a propus introducerea unui alineat nou în art. 4 al Constituţiei în scopul asigurării
respectării drepturilor şi libertăţilor ecologice; modificarea art. 32 al legii
fundamentale în sensul garantării fiecărui locuitor al Republicii Moldova a libertăţii
gîndirii, opiniei precum şi exprimării opiniilor sale referitoare la mediu;
modificarea art. 59 al legii supreme în sensul de a obliga toate persoanele care se
află pe teritoriul Republicii Moldova de a proteja mediul; modificarea art. 37, art.
43 al Constituţiei; adoptarea Codului Protecţiei Mediului; includerea în art. 1 al
Legii privind protecţia mediului înconjurător a conceptului de „mediu” şi „protecţie
a mediului”, modificarea art. 31 al actului normativ menţionat în scopul de a obliga
fiecare individ ce se află pe teritoriul Republicii Moldova de a proteja mediul şi
introducerea unui liniat nou în art. 32 al Legii privind protecţia mediului în sensul
de a obliga fiecare persoană juridică să protejeze mediul.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta teză de
doctorat este o investigaţie monografică cu un caracter teoretic-aplicativ în ale cărei
pagini pentru prima dată în Republica Moldova a fost efectuată o examinare
complexă a multiplelor probleme ale protecţiei mediului în procesul realizării unor
drepturi, libertăţi şi obligaţii constituţionale ale omului. Prin examinarea şi
dezvoltarea viziunilor ştiinţifice a savanţilor jurişti premergători este formulată o
definiţie proprie a conceptului de protecţie a mediului şi cea a noţiunii drepturilor şi

6
libertăţilor ecologice. De asemenea, sînt efectuate cercetări de analiză a principalelor
probleme ce ţin de realizarea unor drepturi, libertăţi şi îndatoriri constituţionale ale
omului în domeniul mediului. Este efectuată cercetarea în vederea elucidării
problemelor ce apar în procesul realizării obiectivelor sus-menţionate şi găsirea
modalităţilor optime de soluţionare a lor.
Finalitatea şi rezultatele cercetării, precum şi concluziile, propunerile de ordin
legislativ etc., întocmite de autor, ar putea, după părerea noastră, servi drept suport
ştiinţific pentru organul legislativ în vederea perfecţionării legislaţiei în vigoare; la
elaborarea noilor acte normative ecologice. Lucrarea poate servi drept ghid şi
comentariu ştiinţific al problematicii abordate atît pentru jurişti şi cercetători în
domeniul dreptului constituţional, cît şi pentru specialiştii în dreptul ecologic.
Rezultatele investigaţiei, de asemenea, pot fi întrebuinţate în calitate de suport
didactic pentru studierea aprofundată a disciplinelor „Drept constituţional” şi
„Dreptul mediului” la facultăţile de drept ale universităţilor şi colegiilor din
republică.
Aprobarea rezultatelor. Prezenta teză de doctorat a fost examinată şi aprobată în
cadrul şedinţelor Secţiei Drept Naţional a I.I.S.D. al A.Ş.M. din 14.12.2006 şi a
Seminarului ştiinţific de profil din 23.04.2007. Tezele principale ale lucrării au fost
reflectate în 8 comunicări prezentate la Conferinţele Ştiinţifice Internaţionale:
„Dezvoltarea constituţională a R. Moldova la etapa actuală” din 22-23.09.2004, Bălţi;
„Ecosofia, Civilizaţia, Cultura şi Perspectiva umană” din 18.11.2004, Chişinău;
„Problemele actuale ale ştiinţelor socioumane în condiţiile integrării europene” din
28.01.2006, Chişinău; „Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste
europene” din 22.12.2006, Chişinău etc.; şi în 12 articole ştiinţifice publicate în
„Revista Naţională de Drept”; „Revista de Studii şi Cercetări Juridice”; „Avocatul
Poporului”, „Legea şi Viaţa” şi „Закон и Жизнь”.

7
II. CONŢINUTUL LUCRĂRII
Structura lucrării: Teza a fost concepută în conformitate cu obiectul,
scopurile şi sarcinile investigaţiei. Prezenta lucrare constă din: introducere; trei
capitole ce cuprind 7 paragrafe, care la rîndul lor conţin 21 de subparagrafe; urmate de
sinteza rezultatelor obţinute; concluzii şi recomandări ştiinţifice; bibliografie; adnotări
în limbile română, rusă şi engleză; cuvinte cheie; lista abrevierilor şi 8 anexe.
Cap. I, Consideraţii generale privind protecţia mediului, drepturile şi
îndatoririle constituţionale în domeniul mediului constituie fundamentul istoric şi
teoretico-juridic al tezei de doctorat.
În § 1 Conceptul şi evoluţia protecţiei mediului, prin caracterizarea unor
dispoziţii ale actelor normative din unele state, inclusiv din Republica Moldova, şi ale
instrumentelor internaţionale şi regionale sînt expuse aspecte ale reglementării
juridice ale protecţiei mediului din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre,
reflectîndu-se astfel succint procesul istoric de constituire a sistemului legislativ
contemporan de protecţie a mediului. În acest paragraf, de asemenea, este examinat şi
definit conceptul de „protecţie a mediului”, care, în opinia noastră, este o activitate
conştientă a fiecărei persoane fizice sau juridice, inclusiv a statului şi a organelor lui
îndreptată spre protecţia mediului natural şi artificial etc. - activităţi efectuate
nemijlocit sub custodia statului şi care au scopul de a ridica nivelul de trai al omului;
crearea condiţiilor prielnice pentru dezvoltarea fizică şi psihică a individului actual şi
a celui viitor.
În § 2 Conceptul şi evoluţia drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
constituţionale ale omului în domeniul mediului, sînt examinate conceptul şi
evoluţia drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor ecologice ale omului, începînd din cele
mai vechi timpuri şi pînă în ziua de azi. Se demonstrează că normele care se refereau
la interacţiunea dintre natură şi oameni, au reprezentat prima formă de reglementare a
raporturilor dintre oameni pentru ca, mai tîrziu, odată cu apariţia conştiinţei
religioase, normele cu caracter religios să se alăture celor menţionate. Putem
presupune că primele norme au reglementat raporturile menţionate şi s-au referit la
vînat, pescuit, la protecţia focului, la apărare etc.; că însuşi dreptul s-a născut ca o
necesitate de a reglementa raporturile dintre oameni şi mediu în procesul folosirii
bogăţiilor naturii.
Prin caracterizarea viziunilor unor savanţi jurişti privind conceptul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ecologice în compartiment se concluzionează că acestea
reprezintă drepturi subiective ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţă, indispensabile
pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi garantate de Constituţie care
au ca scop asigurarea individului actual şi a celui viitor cu un nivel de trai decent într-
un mediu natural sănătos. Îndatorirea fundamental-ecologică, după părerea noastră,
este acea obligaţie a cetăţenilor, considerată esenţială pentru popor, pentru realizarea
intereselor vitale, care reglementează, subordonează relaţiile apărute între om şi

8
mediul în care el trăieşte, sau dintre om-stat-mediu, obligaţie înscrisă în Constituţie şi
asigurată în realizarea ei prin forţa de constrîngere a statului.
În § 3 Locul şi rolul statului în asigurarea unui mediu sănătos în procesul
realizării drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale, sînt
caracterizate locul şi rolul deosebit de important pe care îl ocupă statul în procesul
protecţiei mediului. Datorită caracterului complex şi dificil al protecţiei şi dezvoltării
mediului, protecţia mediului prin dimensiunile şi semnificaţiile sale, este o problemă
de interes naţional, iar statul, ca exponent al intereselor generale ale societăţii, trebuie
în orice împrejurare prin măsuri economico-financiare, organizatorice şi juridice să
garanteze cetăţenilor săi realizarea cerinţelor legale, practice ale ocrotirii calităţii
factorilor de mediu şi ale ameliorării acestora.
Autorul consideră că statul trebuie să creeze asemenea condiţii încît persoanelor
fizice şi juridice de pe teritoriul său să le fie convenabil să protejeze mediul, dar nu
să-l polueze, să-i determine pe subiecţii menţionaţi să treacă din categoria
poluatorilor în categoria celor ce protejează mediul sau, cel puţin, în categoria acelora
ce nu poluează mediul. Anume statul trebuie să asigure refacerea şi ocrotirea
mediului natural, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; trebuie să creeze
condiţii necesare pentru creşterea calităţii vieţii, pentru dezvoltarea economică şi
protecţia socială; să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei.
Cap. II, Protecţia mediului în procesul realizării unor drepturi şi libertăţi
civile, politice, social-economice şi culturale, cuprinde două paragrafe:
În § 1 Drepturile şi libertăţile civile şi politice în domeniul mediului şi
problemele legate de mediu ce apar în procesul realizării lor, sînt examinate
problemele protecţiei aerului, apei, solului, subsolului etc. în procesul realizării
dreptului indivizilor la viaţă, la integritate fizică şi psihică într-un mediu protejat; libertăţii
opiniei şi a exprimării pe probleme legate de mediu; dreptului la libera circulaţie,
alegerea domiciliului sau reşedinţei într-un mediu sănătos; libertăţii individului de a
se întruni în scopul discutării problemelor legate de mediu şi libertăţii partidelor
ecologiste şi ale altor formaţiuni social-politice ce au ca scop protecţia mediului.
În acest paragraf sînt cercetate principalele probleme pe care omul le creează
mediului în procesul realizării dreptului la viaţă, la libera circulaţie, alegerea
domiciliului etc. Aici sînt analizate cauzele poluării aerului; poluării apelor freatice,
apelor fluviale (catastrofa ecologică de la Stebnic); apelor maritime (catastrofa
ecologică a Mării Aral); poluării solului, eroziunii lui; problema împăduririi R.
Moldova (doar 7,2 %); problema staţiilor de epurare a apelor (din 250 construite
funcţionează 78 dintre care doar 1 în regim normal); problema deşeurilor menajere, a
depozitelor chimice sovietice; catastrofele ecologice provenite de la combinatele
chimice, staţiile atomoelectrice etc. (Cernobîl, Tuluze etc.).
De asemenea este demonstrat şi argumentat faptul că mediul fiind poluat se
întoarce tot împotriva omului creînd grave probleme individului. Se demonstrează că

9
mediul poluat acţionează negativ asupra integrităţii fizice şi psihice a individului
actual şi a celui viitor; că mediul poluat limitează dreptul omului la viaţă, la
integritate fizică şi psihică; dreptul la libera circulaţie, alegerea domiciliului sau
reşedinţei etc.
Alături de dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică a generaţiei actuale şi
problemele din domeniul mediului ce apar în procesul realizării acestor drepturi sînt
caracterizate şi drepturile generaţiilor viitoare de a se naşte şi de a trăi într-un mediu
sănătos; îndatoririle generaţiei prezente faţă de generaţiile viitoare.
De asemenea, în acest paragraf este cercetată şi importanţa informaţiei ecologice;
importanţa dreptului fiecărui individ de a o obţine. După părerea noastră, din cauza
crizei ecologice în care ne aflăm, mai mult ca oricînd informaţia legată de mediu
trebuie să fie cunoscută de cercurile largi ale populaţiei, iar mijlocul cel mai eficient
şi mai deschis din acest punct de vedere este libertatea exprimării. Comunicarea
informaţiilor şi datelor legate de starea mediului trebuie realizată prin toate mijloacele
de informare admise de lege şi cu cît mai multe şi mai variate vor fi aceste mijloace,
cu atît mai eficientă va fi expunerea viziunii oamenilor în privinţa protecţiei mediului.
Un accent aparte se pune pe libertatea întrunirilor, ce presupune în contextul
protecţiei mediului libertatea mitingurilor, demonstraţiilor şi a oricăror întruniri
paşnice în scopul discutării problemelor legate de mediu sau sănătatea populaţiei. Un
rol deosebit de important îl joacă desigur dreptul de asociere în organizaţii de apărare
a calităţii mediului, drept ce cuprinde în conţinutul său atît dreptul persoanelor de a se
constitui în asociaţii de apărare a calităţii mediului sau de a se alătura celor existente,
cît şi de a se adresa direct sau prin intermediul unor asociaţii – autorităţilor
administrative sau judecătoreşti, pentru a sesiza acţiunile care aduc atingere calităţii
mediului, indiferent dacă respectivele ONG-uri au suferit sau nu un prejudiciu.
În § 2 Drepturile social-economice şi culturale în domeniul mediului şi
problemele legate de mediu ce apar în procesul realizării lor, sînt examinate
problemele protecţiei aerului, apei, solului, subsolului etc. în procesul realizării
dreptului fundamental al fiinţei umane la un mediu sănătos; dreptului la libera
obţinere a informaţiei ecologice; dreptului la muncă într-un mediu sănătos, la grevă în
cazul apariţiei unor nemulţămiri legate de mediul de lucru; dreptul la ocrotirea
sănătăţii într-un mediu protejat; dreptului de proprietate într-un mediu sănătos şi
dreptului la învăţătură şi educaţie ecologică.
În acest paragraf au fost realizate cercetări privind dreptul fundamental la un
mediu sănătos, şi anume, reglementarea acestui drept la nivel internaţional, în
legislaţia altor state şi în R. Moldova; problema recunoaşterii acestui drept, dar şi a
problemelor ce apar în procesul realizării acestui drept. Se accentuează că
recunoaşterea şi garantarea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos este
atît o cerinţă teoretică, cît şi o necesitate vitală practică. Este caracterizat, de
asemenea, şi dreptul publicului la informaţia ecologică, ce constă în posibilitatea
fiecăruia de a obţine informaţia despre mediu, despre deciziile, programele ce au
10
tangenţe cu mediul, sau sănătatea populaţiei etc. de la organele care deţin aceste
informaţii. Se menţionează că dreptul la informaţie, în contextul protecţiei mediului,
cuprinde două aspecte principale şi anume: informarea promptă, corectă şi clară a
opiniei publice de către autorităţile publice în legătură cu măsurile preconizate şi mai
ales cu cele luate referitor la protecţia mediului, la care se adaugă şi accesul liber la
sursele de informare publică; posibilitatea persoanei de a recepţiona direct şi în mod
normal emisiunile de radio şi televiziune şi obligaţia autorităţilor publice de a crea
condiţii pentru difuzarea informaţiilor, inclusiv a structurilor interesate de protecţia
mediului, pe de o parte, iar pe de altă parte, informarea autorităţii publice de către
populaţie despre problemele apărute, aspect care presupune o mare receptivitate din
partea autorităţilor publice şi în acest scop corelarea organizării necesare pentru
asigurarea realizării receptivităţii.
De asemenea, în acest paragraf sînt caracterizate efectele negative ale activităţii
neglijente ale posesorilor de proprietăţi asupra mediului şi efectele mediului poluat
asupra dreptului de proprietate. Un accent aparte în acest paragraf a fost pus pe
educaţia ecologică şi pe formarea conştiinţei şi culturii ecologice. Se menţionează că
statul ar trebui să contribuie mai activ la formarea unei atitudini pozitive a indivizilor
faţă de mediu. Statul trebuie să fie interesat să activizeze procesul educaţiei ecologice
a fiecăruia şi astfel să ridice nivelul culturii ecologice a întregii populaţii. În finalul
compartimentului se accentuează că doar atunci cînd locuitorii vor dispune de o
educaţie şi cultură ecologică avansată, ei nu numai că vor înţelege corect informaţia
ecologică pusă la dispoziţie dar şi vor conştientiza în masă importanţa şi necesitatea
protecţiei mediului.
Cap. III, Îndatorirea de protejare a mediului şi drepturile-garanţii ale
respectării drepturilor şi libertăţilor ecologice, cuprinde două paragrafe:
În § 1 Îndatorirea de protejare a mediului şi problemele ce apar la
îndeplinirea ei, sînt caracterizate obligaţiile locuitorilor, persoanelor juridice, ale
statului şi organelor lui de a proteja mediul.
Se examinează caracterul complex şi dificil al protecţiei şi dezvoltării mediului,
precum şi faptul că efectele activităţii de protecţie a mediului se răsfrîng benefic
asupra tuturor cetăţenilor şi întregii societăţi. Se argumentează că prevenirea poluării,
menţinerea mediului în stare corespunzătoare, refacerea acestuia şi, în măsura
posibilităţilor, îmbunătăţirea condiţiilor de mediu constituie, înainte de toate, o
îndatorire şi o sarcină a statului. Îndatoririle statului sînt de a proteja mediul şi de a nu
permite ca persoanele fizice sau juridice să-l polueze; de a realiza cele două
dimensiuni - umană şi naturală ale dreptului fundamental la un mediu protejat.
Această îndatorire a statului trebuie realizată prin asigurarea unei corelări ştiinţific
argumentate între interesele economice şi ecologice ale societăţii. Protecţia mediului
în orice ţară, inclusiv în Republica Moldova, urmează să devină o îndatorire de bază a
statului, a autorităţilor publice centrale şi locale, a persoanelor fizice şi juridice.

11
În § 2 Drepturile-garanţii ale respectării drepturilor şi libertăţilor ecologice
şi problemele legate de mediu ce apar în procesul realizării lor, este investigat şi
este caracterizat dreptul de petiţionare pe probleme de mediu; dreptul de a se adresa
în judecată vis-á-vis de problemele de mediu şi dreptul de a fi despăgubit pentru
dauna ecologică.
Potrivit opiniei autorului tezei, în cazul poluărilor produse de un subiect, sumele
recuperate pentru daunele aduse mediului trebuie să acopere daunele produse şi să
mai includă, în afară de valoarea daunei reale, valoarea tuturor celorlalte prejudicii
aduse activităţii economico-sociale, în primul rînd, sănătăţii populaţiei, precum şi un
şir de penalităţi, a căror scop ar fi de a-l cointeresa şi a-l determina pe subiectul
poluărilor să treacă în rîndul celor care respectă legislaţia ecologică, de a descuraja
poluatorul să mai polueze, de a crea poluatorului aşa condiţii, încît să-i fie mai
convenabil să protejeze mediul decît să-l polueze.
ÎNCHEIERE
Sinteza rezultatelor obţinute.
Investigaţiile efectuate ne-au demonstrat că deja în epoca antică s-a constatat faptul
că oamenii în activitatea lor economică aduceau, uneori, prejudicii mari naturii ceea ce
a şi condus ulterior la apariţia unor probleme ecologice serioase. Acest fapt a determinat
statele antice, medievale, moderne şi contemporane ca, în procesul reglementării
cadrului juridic al activităţii oamenilor, pe lîngă drepturile şi libertăţile acordate, să
stipuleze anumite obligaţii ale locuitorilor privitor la protejarea mediului şi chiar să
stabilească unele limite şi interdicţii în exploatarea resurselor naturale. Corelaţia dintre
drepturile individului şi mediul natural s-a format odată cu apariţia însăşi a drepturilor,
ca mai tîrziu, odată cu dezvoltarea societăţii umane să se formeze o legătură
indisolubilă. În teză este demonstrat că, în prezent, atît majoritatea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale individului, cît şi cele care derivează din drepturile
fundamentale în domeniu sînt într-o strînsă corelaţie cu mediul natural. În opinia
noastră, principalele probleme ale protecţiei mediului în procesul realizării drepturilor şi
libertăţilor fundamentale în domeniul mediului sînt exploatările iraţionale ale resurselor
naturale şi poluările. Omul, în procesul realizării dreptului fundamental la viaţă,
dăunează mediului, principalele fiind poluarea aerului, apei, solului, subsolului;
extragerea şi folosirea nechibzuită a resurselor naturale - fapte care pe de o parte,
contribuie la înflorirea omenirii, iar pe de alta, la o degradare a planetei. În opinia
noastră, s-a ajuns la situaţia cînd individul prin modul lui de viaţă devine periculos
pentru mediu. Omul, dorind o dezvoltare economică prosperă, posedînd un şir de
drepturi, marea parte dintre care în procesul de realizare presupun poluări, nu se
gîndeşte la starea mediului natural. Sîntem de părere că a sosit timpul cînd statele şi
comunitatea internaţională trebuie să limiteze sau chiar să interzică acele activităţi
economice care aduc prejudicii enorme mediului şi determină apariţia unor catastrofe
ecologice de tipul celor din zonele Mării Aral, Cernobîl, Stebnic etc.

12
Ca urmare a investigaţiei realizate constatăm că actualmente, mediul este într-o
stare jalnică, de aceea statele trebuie să pună pe prim plan dreptul individului de a trăi
într-un mediu sănătos, într-un mediu benefic dezvoltării normale fizice şi psihice. Am
ajuns la punctul culminant, la apogeu, cînd dacă continuăm cu poluările, situaţia va
ieşi de sub control, individul nu va mai fi în stare să-şi realizeze dreptul fundamental
la viaţă în mod natural. Se va ajunge la situaţia cînd mediul, prietenul de cîndva al
individului, va deveni cel mai mare duşman al lui.
Pe lîngă drepturi şi libertăţi ecologice, indivizii, persoanele juridice, statul şi
organele lui trebuie să protejeze mediul. În R. Moldova această îndatorire este
stipulată în art. 59 din Constituţie, unde se menţionează îndatorirea fiecărui cetăţean
de a proteja mediul. Considerăm sintagma „cetăţeni” folosită de Legea fundamentală
ca neadecvată şi care nu acoperă în întregime problema. Mai detaliată este stipulaţia
art. 31 din Legea privind protecţia mediului, în care se stabileşte îndatorirea generală
a locuitorilor republicii de a proteja mediul, adică se acoperă golul constituţional,
obligînd atît cetăţenii Republicii Moldova, cît şi alţi locuitori să protejeze mediul, dar
nu se referă nici tangenţial la persoanele care nu locuiesc pe teritoriul Republicii
Moldova, însă tranzitează, călătoresc sau vin în vizite etc. În ceea ce priveşte
îndatorirea persoanelor juridice, a statului şi a organelor lui de a proteja mediul, cu
părere de rău nu şi-a găsit stipulaţii constituţionale şi nici legale.
Concluzii generale.
Ca urmare a investigaţiilor efectuate am dedus următoarele:
1. Din cele mai vechi timpuri realizarea nechibzuită de către oameni a drepturilor şi
libertăţilor în procesul activităţii lor economice a condus la producerea multiplelor
daune naturii, ceea ce a determinat apariţia unor grave probleme în procesul de
asigurare a protecţiei mediului.
2. Cercetările ştiinţifice demonstrează că cele mai grave probleme, îndeosebi
catastrofe ca cele ale Mării Aral, Cernobîl, Stebnic etc., au fost determinate de
politica abuzivă antiştiinţifică a organelor de stat din U.R.S.S. şi a altor state în
exploatarea resurselor naturale ale Terrei.
3. Deşi în unele ţări încă din epoca antică au existat acte legislative ce stipulau
anumite măsuri de protecţie a mediului, totuşi pînă în secolul trecut n-a existat un
cadrul juridic bine determinat de protejare a naturii nici la nivelul unor state
aparte, nici în aspect internaţional.
4. Abia începînd cu secolul al XX-lea în statele lumii, inclusiv în Republica
Moldova, în constituţii şi în alte acte normative au fost stipulate norme juridice
speciale de protejare a mediului în procesul realizării drepturilor şi libertăţilor
oamenilor.
5. Ca urmare a analizei conceptului de „protecţie a mediului” am ajuns la concluzia
că, în prezent aceasta este o activitate conştientă a fiecărei persoane fizice sau
juridice, inclusiv a statului şi a organelor lui, îndreptată spre protecţia mediului

13
natural şi artificial - activităţi efectuate nemijlocit sub custodia statului şi care au
ca scop ridicarea nivelului de trai al omului; crearea condiţiilor prielnice pentru
dezvoltarea fizică şi psihică a individului actual şi a celui viitor.
6. Analizînd concepţiile de „drepturi fundamentale”, „îndatoriri fundamentale”, de
„mediu” şi „ecologie” am concluzionat că drepturile fundamental-ecologice sunt
acele drepturi subiective ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţă, indispensabile
pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi garantate de Constituţie,
care au ca scop asigurarea individului actual şi a celui viitor cu un nivel de trai
decent într-un mediu natural sănătos. Îndatorirea fundamental-ecologică este acea
obligaţie a cetăţenilor, considerată esenţială pentru popor, pentru realizarea
intereselor vitale, care reglementează, subordonează relaţiile apărute între om şi
mediul în care trăieşte, sau dintre om-stat-mediu, obligaţie înscrisă în Constituţie
şi asigurată în realizarea ei prin forţa de constrîngere a statului. Îndatorirea
fundamentală de a proteja mediul este o obligaţie, o cerinţă stabilită de stat, de o
valoare importantă, actuală, care are menirea de a îmbunătăţi starea mediului în
R. Moldova şi în alte state de pe mapamond.
7. În scopul protecţiei eficiente a mediului, minimalizării problemelor mediului este
necesară intervenţia statului. Statul trebuie să poarte răspundere de calitatea
mediului şi, respectiv, de starea sănătăţii populaţiei, deoarece doar el prin
intermediul instrumentelor sale are posibilităţi majore de a influenţa persoanele,
instituţiile etc. de a proteja mediul. Deci, sarcina de bază a statului în sec. XXI
este de a proteja mediul şi de a nu permite ca persoanele fizice sau juridice etc. să-
l polueze; de a realiza cele două dimensiuni - umană şi naturală ale dreptului
fundamental la un mediu sănătos.
8. Aprofundîndu-ne în materia dreptului constituţional şi a dreptului mediului, am
constatat că omul în procesul realizării dreptului fundamental la viaţă aduce un şir
de daune mediului, principalele fiind poluarea aerului, apei, solului, subsolului;
extragerea şi folosirea nechibzuită a resurselor naturale - fapte care duc, pe de o
parte, la o înflorire a economiei omenirii, iar pe de alta, la o degradare a planetei.
9. Pentru a aplana situaţia existentă, individul trebuie să posede o conştiinţă ecologică,
educaţie ecologică, şi în general – o cultură ecologică, să posede libertatea de a avea
sau de a adopta o anumită convingere referitoare la mediu, precum şi libertatea de
a-şi manifesta această convingere. Statul trebuie să contribuie la formarea unei
opinii pozitive a indivizilor faţă de mediu; trebuie să fie interesat să ridice nivelul
culturii ecologice a populaţiei, care posedînd-o va înţelege informaţia ecologică
pusă la dispoziţie, va conştientiza în masă importanţa protecţiei mediului etc.
10. Pentru a dezvolta o conştiinţă ecologică, trebuie inevitabil să existe libertatea de
exprimare în domeniul mediului şi libertatea presei. Ar fi benefic ca rezultatele
cercetărilor în domeniul mediului, opiniilor în domeniul dat să fie publicate, să fie
difuzate mai pe larg, deoarece o cercetare, o opinie pe o problemă sau alta de
mediu oricît de strălucită ar fi ea îşi pierde din eficacitate în situaţia în care rămîne
14
nepublicată în presă. Statul ar trebui, fireşte, să oblige companiile tele-radio,
ziarele etc. să publice imediat şi gratuit informaţiile ce au o importantă majoră
pentru populaţie şi pentru mediu.
11. Cetăţenii, la rîndul lor, trebuie să prezinte interes în legătură cu problemele
mediului şi să participe la luarea deciziilor care într-un mod sau altul ar putea să
dăuneze mediului. Credem că ar fi benefic ca implicarea organizaţilor de mediu şi
a populaţiei la luarea deciziilor date să se înfăptuiască de la etapa incipientă,
pentru a i se oferi posibilitate publicului de a se implica activ în examinarea
diverselor variante şi pentru a minimaliza atitudinea negativă din partea
populaţiei. Cetăţenii, grupîndu-se în organizaţii ecologice, partide ecologice sau
chiar individual ar putea organiza un şir de măsuri care ar impune organele de stat
să sisteze orice activitate care dăunează mediului, sănătatea populaţiei fiind mai
presus decît beneficiul financiar, economia trebuind să fie ecologică.
12. Ca o concluzie dorim să menţionăm că, în opinia noastră, noul drept al omului,
care are menirea de a asigura un nivel de trai decent, într-un mediu benefic pentru
sănătate; de a proteja resursele naturale, şi în general Terra, trebuie să poarte
denumirea de „dreptul la un mediu protejat”, acest termen avînd o sferă de acţiune
mai largă şi aducînd o protecţie mai vastă, spre deosebire de „dreptul la un mediu
înconjurător sănătos”; sau de „dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat”, deoarece
este denumirea cea care corespunde cel mai mult realităţii, protecţia fiind
elementul esenţial de conţinut şi de terminologie al noului drept.
13. Titular al unui asemenea drept nu poate fi decît omul; fiinţa umană trebuie
considerată ca parte componentă a mediului şi deci protejînd omul, vom proteja şi
mediul. Omul nu poate fi desprins de mediu. Pentru a proteja mediul, pentru a-şi
îndeplini îndatorirea fundamentală de a proteja mediul, indivizii trebuie să fie
informaţi, dar pentru a putea percepe informaţiile ei trebuie să dobîndească o
anumită educaţie ecologică, iar pe baza informaţiilor primite ei trebuie să aibă
dreptul de a participa la luarea deciziilor din domeniul mediului.
14. Pentru ca acest drept să fie efectiv, el trebuie să fie declarat ca drept fundamental
în legislaţiile interne. În opinia noastră, dreptul la un mediu sănătos, ca regulă
generală, nu ar putea rezulta din alte drepturi constituţionale, deoarece fiecare
drept, pentru a fi drept fundamental este necesar să fie stipulat în Constituţie.
Considerăm necesar a accentua că recunoaşterea şi garantarea dreptului
fundamental al omului la un mediu protejat este nu atît o cerinţă teoretică, cît o
necesitate practică. Mai mult decît atît, aceste drepturi trebuie să fie fireşti, să
pornească atît de la îndatorirea fundamentală, cît şi de la convingerea internă a
persoanei.
15. În fine, dorim să precizăm încă o dată rolul educaţiei în înţelegerea şi utilizarea
informaţiei referitoare la mediu, deoarece atîta timp cît omul nu va avea o
educaţie ecologică, el nici nu va fi în stare să perceapă importanţa informaţiei care
i se va pune la dispoziţie. Educaţia referitoare la mediu trebuie să fie un proces de
15
acumulare a cunoştinţelor, suficiente pentru a contribui la acţiunea de prevenire şi
soluţionare a problemelor de mediu. În vederea atingerii scopului său, educaţia
privind mediul trebuie să asigure: formarea funcţionarilor, mai ales că problemele
mediului adeseori sînt de înaltă tehnicitate; realizarea unor strategii de difuzare
care să fie legate de programele de dezvoltare durabilă şi de programe de educaţie
privind mediul în toate structurile şcolare şi universitare. În acest scop este
necesară colaborarea între instituţiile de învăţămînt şi instituţiile de cercetări
ştiinţifice.
Propuneri şi recomandări.
1. În scopul promovării protecţiei eficiente a mediului, cunoaşterii şi respectării
drepturilor ecologice ale individului, urmînd exemplul Franţei şi ale altor state
propunem codificarea tuturor actelor normative ce au ca scop protecţia şi ameliorarea
stării mediului în Codul Protecţiei Mediului.
2. În scopul asigurării respectări drepturilor şi libertăţilor ecologice ale indivizilor ar
fi binevenit, după părerea noastră, ca în art. 4 din Constituţia Republicii Moldova să fie
introdus un alineat nou cu următorul conţinut: „Statul prin sistemul organelor şi
instituţiilor sale centrale şi locale asigură respectarea drepturilor şi libertăţilor
locuitorilor, supunând răspunderii juridice persoanele, inclusiv demnitarii de stat,
care nu-şi îndeplinesc îndatoririle stabilite de legislaţia în vigoare referitor la
respectarea drepturilor şi libertăţilor oamenilor”.
3. Este necesar de adus în concordanţă cu necesităţile vieţii art. 59 din Constituţia
Republicii Moldova, care în prezent prevede îndatorirea doar a cetăţenilor noştri de a
proteja mediul, fără a lua în considerare persoanele străine care vin în ţară. În scopul ca
şi cetăţenii străini şi apatrizii în perioada aflării în Republica Moldova să fie obligaţi de
a proteja mediul considerăm important de a modifica conţinutul art. 59 din Constituţia
ţării prin înlocuirea sintagmei „fiecare cetăţean” cu sintagma „fiecare persoană” şi de
a expune norma menţionată în formularea: „Protecţia mediului, conservarea şi
ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o obligaţie a fiecărei
persoane”.
4. De asemenea este necesar a modifica textul art. 32 alin. 1 din Legea
fundamentală prin înlocuirea termenului „cetăţean” cu termenul „locuitor”, iar
conţinutul art. 32 alin. 1 de expus în următoarea formulare: „Oricărui locuitor îi este
garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin
cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil”.
5. Binevenit ar fi ca în textul art. 43 alin. 1 din Constituţia Republicii Moldova
sintagma „dreptul la muncă” să fie înlocuită prin îmbinarea „dreptul şi îndatorirea de
a munci”, iar norma juridică respectivă să fie expusă în următoarea formulare: „Orice
persoană are dreptul şi îndatorirea de a munci, are dreptul la libera alegere a muncii,
la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă precum şi la protecţia împotriva
şomajului”.

16
6. O problemă similară celei fundamentale se conţine şi în art. 31 din Legea cu
privire la protecţia mediului înconjurător care obligă fiecare locuitor al Republicii
Moldova să protejeze mediul, neluîndu-se în considerare persoanele care nu locuiesc pe
teritoriul R. Moldova, ci vin în vizite sau tranzitează teritoriul ţării noastre. Propunem de
a modifica acest articol şi a-l da în următoarea formulare: „fiecare persoană ce se află
pe teritoriul Republicii Moldova este obligată să protejeze mediul”.
7. De asemenea în art. 32 al Legea cu privire la protecţia mediului înconjurător ar
trebui introdus un aliniat nou, în următoarea formulare: „Protecţia mediului este o
îndatorire sacră a fiecărei persoane juridice”.
8. Este un paradox faptul că actul normativ de specialitate destinat în exclusivitate
protecţiei mediului nu conţine noţiunea de „mediu” şi cea de „protecţie a mediului”. În
scopul înlăturării acestui neajuns propunem de a introduce doi termeni noi în art. 1 din
Legea privind protecţia mediului înconjurător, în următoarea formulare:
- „mediu” - factorii naturali şi artificiali din jur;
- „protecţia mediului” - activitate conştientă a fiecărei persoane fizice sau juridice
inclusiv a statului şi a organelor lui îndreptată spre protecţia mediului natural şi
artificial etc. - activităţi efectuate nemijlocit sub custodia statului şi care au
scopul de a ridica nivelul de trai al omului; crearea condiţiilor prielnice pentru
dezvoltarea fizică şi psihică a individului actual şi al celui viitor”.”
9. De asemenea, cercetînd concepţiile date de dicţionare, doctrinari şi acte
normative termenilor de „mediu”, „înconjurător” şi „ambiant” apare de la sine
propunerea de a modifica denumirea art. 37 din Legea Supremă prin înlocuirea
sintagmei „Dreptul la un mediu înconjurător sănătos” cu sintagma „Dreptul la un
mediu sănătos”. De asemenea este necesar a modifica denumirea Legii privind
protecţia mediului înconjurător, prin înlocuirea sintagmei menţionate cu sintagma
„Legea privind protecţia mediului”. Pe lîngă actele normative menţionate anterior
este necesar a modifica şi toate actele din domeniul mediului care conţin această
îmbinare terminologică. Termenul de „mediu” şi „înconjurător” sînt sinonime, şi
demult nu se mai utilizează împreună.
10. Pe lîngă cele menţionate, este necesar a introduce stipulaţii noi în Legea cu
privire la protecţia mediului înconjurător care ar concretiza procedura aplicării
drepturilor ecologice ale individului şi, în special, procedura stopării totale sau
parţiale a activităţilor economice care aduc daune ireparabile mediului şi sănătăţii
populaţiei. Este necesară elaborarea unor noi proceduri care ar preveni poluarea, dar
nu ar lupta pentru lichidarea consecinţelor ei.
11. În scopul ameliorării situaţiei existente, statul trebuie să introducă în legislaţie
unele stipulaţii, care ar încuraja, ar cointeresa persoanele fizice şi juridice să protejeze
mediul, propuneri examinate şi argumentate de noi în paginile capitolelor II şi III ale
tezei.

17
LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI:
1. Vlaicu V. Dreptul fundamental la un mediu înconjurător protejat. Materialele
conferinţei internaţionale teoretico-ştiinţifice Dezvoltarea constituţională a
R. Moldova la etapa actuală din 22-23.09.2004 (mun. Chişinău). – Chişinău:
F.E.P. Tipografia Centrală, 2004, p. 1060-1063 (0,29 c.a.).
2. Potînga A., Vlaicu V. Dreptul publicului la informaţia de mediu. Revista
Legea şi Viaţa, nr. 8(164), 2005, p.17-20 (0,63 c.a.).
3. Vlaicu V. Bazele constituţionale ale dreptului ecologic. Materialele
conferinţei internaţionale teoretico-ştiinţifice Ecosofia, Civilizaţia, Cultura şi
Perspectiva umană din 18.11.2004 (mun. Chişinău). -
Chişinău: Grafema Libris, 2005, p. 133-136 (0,2 c.a.).
4. Bantuş A., Vlaicu V. Conceptul despre dreptul fundamental la un mediu
înconjurător protejat. Materialele conferinţei internaţionale teoretico-
ştiinţifice Problemele actuale ale ştiinţelor socioumane în condiţiile
integrării europene din 28.01.2006 (mun. Chişinău). - Chişinău: F.E.P.
Tipografia Centrală, 2006, p. 783-787 (0,52 c.a.).
5. Vlaicu V. Dreptul de a fi despăgubit pentru dauna ecologică. Revista Legea
şi Viaţa, nr. 9(177), 2006, p. 29–31 (0,39 c.a.).
6. Vlaicu V., Potînga I. Libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare pe
probleme legate de mediu. Materialele conferinţei internaţionale teoretico-
ştiinţifice Problemele actuale ale ştiinţelor socioumane în condiţiile
integrării europene din 28.01.2006 (mun. Chişinău). - Chişinău: F.E.P.
Tipografia Centrală, 2006, p. 440-442 (0,27 c.a.).
7. Vlaicu V. Obligaţia persoanelor juridice de a proteja mediul. Revista Legea
şi Viaţa, nr. 10(178), 2006, p. 43-48 (0,61 c.a.).
8. Potînga A., Vlaicu V. Libertatea întrunirilor. Dreptul de asociere în
organizaţii de apărare a calităţii mediului. Materialele conferinţei
internaţionale teoretico-ştiinţifice Problemele actuale ale ştiinţelor
socioumane în condiţiile integrării europene din 28.01.2006 (mun.
Chişinău). - Chişinău: F.E.P. Tipografia Centrală, 2006, p. 500-502 (0,22 c.a.).
9. Grama D., Vlaicu V. Obligaţia fundamentală a cetăţeanului de a proteja
mediul. Materialele conferinţei internaţionale teoretico-ştiinţifice Problemele
actuale ale ştiinţelor socioumane în condiţiile integrării europene din
28.01.2006 (mun. Chişinău). - Chişinău: F.E.P. Tipografia Centrală, 2006, p.
329-330 (0,16 c.a.).
10. Costache Gh., Vlaicu V. Recunoaşterea dreptului omului la un mediu
protejat. Revista Legea şi Viaţa, nr. 1(181), 2007, p. 4-7 (0,55 c.a.).
11. Potînga A., Vlaicu V. Conceptul privind drepturile, libertăţile şi îndatoririle
omului în domeniul mediului. Revista de Studii şi Cercetări Juridice, nr. 1-2
din 2007, p. 50-57 (0,7 c.a.).
12. Влаику В. Участие населения в принятии решений в области охраны
окружающей среды. Revista Закон и Жизнь, nr. 2(183), 2007, р. 25-27
(0,5 c.a.).

18
13. Vlaicu V. Corelaţia dintre dreptul la învăţătură, educaţie şi protecţia
mediului. Materialele conferinţei internaţionale teoretico-ştiinţifice Dreptul
naţional în contextul proceselor integraţioniste europene din 22.12.2006
(mun. Chişinău). - Chişinău: Editura U.S.M., 2007, p. 498-500 (0,24 c.a.).
14. Grama D., Vlaicu V. Evoluţia drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor omului în
domeniul mediului. Revista Naţională de Drept, nr. 5, 2007, p. 34-37 (0,54 c.a.).
15. Vlaicu V. Aspecte ale evoluţiei protecţiei mediului. Revista Avocatul
Poporului, nr. 6-7, 2007, p. 21-23 (0,39 c.a.).
16. Vlaicu V. Locul şi rolul statului în asigurarea unui mediu sănătos. Revista
Legea şi Viaţa, nr. 8, 2007, p. 53-58 (0,72 c.a.).
17. Vlaicu V. Conceptul protecţiei mediului. Revista Avocatul Poporului, nr. 8-9,
2007, p. 17-18 (0,34 c.a.).
18. Vlaicu V. Dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică într-un mediu sănătos.
Revista Naţională de Drept, nr. 9, 2007, p. 61-64 (0,59 c.a.).
19. Vlaicu V. Corelaţia dintre dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică şi
protecţia mediului. Materialele conferinţei internaţionale teoretico-ştiinţifice
Dreptul naţional în contextul proceselor integraţioniste europene din
22.12.2006 (mun. Chişinău). - Chişinău: Editura U.S.M., 2007, p. 541-545
(0,36 c.a.).
20. Vlaicu V. Corelaţia dintre dreptul la libera circulaţie, alegerea domiciliului
sau reşedinţei şi protecţia mediului. Revista Naţională de Drept, nr. 10,
2007, p. 76-78 (0,5 c.a.).

19
ADNOTARE
la teza pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept la specialitatea 12.00.02. -
Drept public(constituţional); organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept, pe
tema: „Probleme ale protecţiei mediului în procesul realizării unor drepturi şi obligaţii
constituţionale”, realizată în cadrul Institutului de Istorie Stat şi Drept al A.Ş.M. Autor
Vlaicu Vlad. Manuscris, Chişinău, 2007.

În Republica Moldova lipsesc cercetări fundamentale care tratează protecţia


mediului în procesul realizării drepturilor şi îndatoririlor constituţionale. Prezenta
lucrare este prima investigaţie ştiinţifică de tip monografic, realizată în ţara noastră,
consacrată elucidării anume acestor probleme, şi găsirii modalităţilor optime şi
efective de soluţionare a lor.
În prezenta lucrare sunt caracterizate momente aparte referitoare la apariţia şi
evoluţia procesului de protecţie a mediului, apariţia şi evoluţia drepturilor şi
libertăţilor individului în domeniul mediului, sunt cercetate opiniile autorilor jurişti pe
problemele ce apar în procesul realizării de către individ a drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor constituţionale în domeniu, rolul statului şi a organelor lui în acest
proces, sunt caracterizate concepţiile şi definirile existente în ştiinţă, făcîndu-se şi
eforturi de a manifesta poziţii proprii pe aceste probleme.
Este efectuată cercetarea în vederea elucidării problemelor ce apar în procesul
realizării dreptului fundamental la un mediu sănătos; dreptului la informaţie
ecologică; cît şi a drepturilor derivate de la cele fundamentale în domeniu: libertatea
opiniei şi a exprimării pe probleme legate de mediu, libertatea întrunirilor şi dreptul
de asociere în organizaţii de apărare a calităţii mediului; cît şi drepturile garanţii, ca
dreptul de petiţionare, de a se adresa în judecată şi de a fi despăgubit pentru dauna
ecologică etc. De asemenea sunt efectuate cercetări asupra dreptului fiecărui individ
la viaţă, la integritate fizică şi psihică într-un mediu sănătos; dreptului la învăţătură şi
educaţie ecologică; dreptului la muncă într-un mediu sănătos; dreptului la ocrotirea
sănătăţii într-u mediu sănătos, cît şi dreptului la libera circulaţie, alegerea
domiciliului sau reşedinţei într-un mediu sănătos. În teză se menţionează că nu pot fi
realizate drepturile şi libertăţile în domeniul mediului fără existenţa unei îndatoriri de
protecţie a mediului, de aceea îndatorirea persoanelor fizice şi a celor juridice,
îndatorirea statului şi a organelor lui de a proteja mediul ocupă un loc foarte
important în lucrare.
Cercetarea se finalizează cu un şir de concluzii şi recomandări privitor la
modificarea şi completarea unor articole ale Constituţiei Republicii Moldova, Legii
privind protecţia mediului înconjurător, cît şi a altor acte normative.

20
АННОТАЦИЯ
на диссертацию на соискание научной степени кандидата права по
специальности 12.00.02 - публичное право (конституционное); организация и
функционирование правовых институтов, на тему: „Проблемы защиты
окружающей среды в процессе реализации конституционных прав и
обязанностей” выполненная в Институте Истории, Государство и Право
А.Н. Р.М. Автор Влаику Влад. Рукопись, Кишинэу, 2007.
В Республике Молдова отсутствуют фундаментальные исследования,
которые рассматривают защиту окружающей среды в процессе реализации
конституционных прав и обязанностей. Настоящая работа является первым
научным исследованием монографического типа в нашей стране, посвященная
освещению именно данных проблем и поиску оптимальных и эффективных
методов их решения.
В настоящей работе охарактеризованы отдельные моменты относительно
возникновения и эволюции процесса защиты окружающей среды, возникновения и
эволюции прав и свобод лица в области окружающей среды, исследованы мнения
юристов по вопросам, которые возникают в процессе реализации каждым
человеком своих конституционных прав, свобод и обязанностей в данной области,
роль государства и его органов в данном процессе, охарактеризованы концепции и
понятия, существующие в науке, а также были сделаны попытки показать
собственные позиции по данным проблемам.
Исследование было проведено в целях освещения проблем, возникающих в
процессе реализации фундаментального права на здоровую окружающую среду;
права на экологическую информацию; а также прав, производных от основных в
данной области: свободы мнения и выражения по вопросам, связанным с
окружающей средой, свободы собрания и права на объединение в организации
защиты состояния окружающей среды; а также гарантированных прав, таких как
право на обжалование, обращения в суд и на возмещение вреда за экологический
вред т.д. Также проведены исследования относительно права каждого индивида на
жизнь, физическую и психическую неприкосновенность в здоровой окружающей
среде; право на экологическое обучение и воспитание; право на труд в здоровой
окружающей среде; право на охрану здоровья в здоровой окружающей среде, а
также право на свободное передвижение, выбор места жительства в здоровой
окружающей среде. В исследовании упомянуто, что не могут быть реализованы
права и свободы в области окружающей среды без существования обязанности по
защите окружающей среды, поэтому обязанность физических и юридических лиц,
обязанность государства и его органов по защите окружающей среды занимает
очень важное место в работе.
Исследование оканчивается рядом выводов и рекомендаций по изменению
и дополнению статей Конституции Республики Молдова, Закона о защите
окружающей среды, а также иных нормативных актов.

21
ANNOTATION
on the thesis of Ph.D. in Law in the major 12.00.02 - public (constitutional) law
organization and functioning of the law institutions, on the subject: „Problems of the
environment protection in the process of realization of the constitutional rights and
obligations” writted within I.I.S.D. (Institute of History, State & Law) of the A.Ş.M.
(Academy of Science of Moldova). Author Vlaicu Vlad. Manuscript, Chişinău, 2008.
In the Republic of Moldova, there are no fundamental researches, which treat the
environment protection in the process of the constitutional rights and obligations.
This thesis is the first scientific research of the monographic type in our country
dedicated to the enlightenment of these problems and search for the optimal and
effective methods of their solution.
In this research the separate issues on the appearance and evolution of the
process of the environment protection, the appearance and evolution of the rights and
freedoms of the individual in the environment, the opinions of the lawyers on the
issues appearing in the process of realization of the constitutional rights, freedoms
and obligations by the individual in this field, role of the state and its authorities in
this process, the concepts and definitions, which exist in the science are
characterized. The efforts were made to show the own positions on these issues.
The research is made to enlighten the problems appearing in the process of
realization of the fundamental right in the healthy environment; the right of
ecological information; as well as the rights derived from the fundamental rights in
this field: freedom of speech and opinion on the issues o the environment, freedom of
assembly and right of association in the organizations of the environment quality
protection; as well as the guaranteed rights, such as the right of appeal, of justice and
of indemnification for the ecological damage, etc. Moreover, the research was made
on the right of each individual to life, physical and psychical integrity in the healthy
environment; right to the ecological training and education; right to work in the
healthy environment; right to health protection in the healthy environment; as well as
the right to free travelling, election of residence in the healthy environment. In the
research it is pointed out that the rights and freedoms in the field of environment
cannot be realized without the obligation of environment protection, that’s why the
obligation of the individuals and legal entities, the obligation of the state and its
authorities to protect the environment occupies a very important role in the research.
The research is ended with a number of conclusions and recommendations on
the modification and completion of some articles of the Constitution of the Republic
of Moldova, Law on the Environment Protection as well as of the other legal acts.

22
CUVINTE-CHEIE
Cuvinte-cheie: Constituţie; drept; libertate; îndatorire; mediu; legislaţie
ecologică; drepturi şi libertăţi ecologice; informaţie ecologică; daună ecologică;
educaţie ecologică, cultură ecologică; dreptul la un mediu sănătos; dreptul la opinie şi
exprimare pe probleme legate de mediu; dreptul la întruniri în scopul discutării
problemelor legate de mediu; dreptul la asociere în organizaţii de apărare a calităţii
mediului; dreptul de petiţionare pe probleme legate de mediu; dreptul de acces la
informaţia ecologică; accesul la justiţie pe probleme de mediu; dreptul cetăţenilor de
a participa la luarea deciziilor în domeniul mediului; obligaţia statului, persoanelor
fizice şi juridice de a proteja mediul; dezvoltare durabilă.

Ключевые слова: Конституция; права; свобода; обязанность; окружающая


среда; экологическое законодательство; экологические права и свободы
человека; экологическая информация; экологический ущерб; экологическое
воспитание; экологическая культура; право на благоприятную окружающую
среду; свобода мнения и выражения по проблемам связаны с окружающей
средой; публичные мероприятия в защиту природы; объединение в организации
для охраны окружающей среды; право обращения в органы по проблемам
связаны с окружающей средой; право на доступ к информации; право на доступ
к правосудию по экологическим вопросам; право на участие граждан в
принятии решений, касающихся окружающей среды; обязанность государство,
физических и юридических лиц по охране окружающей среды; долгосрочное
развитие.

Key words: Constitution, right; freedom; obligation; environment; property of


the natural objects and resources; the konscience about the environment domain;
expression on the environment problems; ecological information; meetings to discuss
environment problems; association in the organisation of the of the environment
quality protection; participation of the public in making decisions about the
environment; petition on environment problems; access to law on environment
problems; ecological damage; state´s obligation in protecting the environment;
individual person´s obligation in protecting the environment; legal entity obligation
in protecting the environment.

23
VLAICU VLAD
PROBLEME ALE PROTECŢIEI MEDIULUI ÎN PROCESUL REALIZĂRII
UNOR DREPTURI ŞI OBLIGAŢII CONSTITUŢIONALE

SPECIALITATEA: 12.00.02 DREPT PUBLIC(CONSTITUŢIONAL)

AUTOREFERAT AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

Bun de tipar 12.12.2007. Formatul 60x84 i/ie


Coli de tipar 1,0. Coli editoriale 1,0.
Tipar Riso. Hîrtie ofset. Garnitura Times New Roman
Comanda 176/29. Tirajul 100 ex.
Centrul Editorial al U.S.M. MD 2009, Chişinău, str. A. Mateevici, 60

24