Conceptul de protecţie a

mediului.Legea 1515 privind

protectia mediului inconjurator
 PROTECŢIA MEDIULUI
 
Este o activitate interdisciplinară la baza
căreia stau, în primul rând, volumul de
cunoştinţe şi date provenite din cadrul
ştiinţelor naturii.
Protecţia mediului se bazează pe principiile
ecologiei şi s-a dezvoltat din cadrul acestei
ştiinţe, având în centrul atenţiei omul.
 
 Obiectivele protecţiei mediului sunt:
· Prevenirea, combaterea, preântâmpinarea
pagubelor;
· Înlăturarea poluanţilor, care periclitează
nemijlocit sănătatea oamenilor şi mediul
înconjurător, respectiv lichidarea, amortizarea
efectelor poluărilor;
· Dezvoltarea ambianţei umane, a mediului
antropic;
· O mai bună gospodărire a resurselor naturale.
 
 Noţiunea de mediu

Potrivit Consiliului Internaţional de limbă franceză al

colocviului internaţional (Aix, Provence, 1972) mediul
reprezintă “ansamblul, existent la un moment dat, al
aspectelor fizice, chimice, biologice şi sociale, susceptibile de
a crea un efect direct sau indirect, imediat sau ulterior, asupra
vieţuitoarelor, asupra omului şi activităţilor umane"In cadrul
aceluiaşi colocviu, comisia pentru limba engleză formulează o
definiţie în care consideră mediu "ansamblul tuturor fiinţelor
şi lucrurilor care compun spaţiul apropiat şi îndepârtat al
omului, care îi poate determina sau schimba existenţa şi
poate influenţa total sau parţial modul său de viaţă”.
 Noţiunea de mediu

Potrivit Consiliului Internaţional de limbă franceză al

colocviului internaţional (Aix, Provence, 1972) mediul
reprezintă “ansamblul, existent la un moment dat, al
aspectelor fizice, chimice, biologice şi sociale, susceptibile de a
crea un efect direct sau indirect, imediat sau ulterior, asupra
vieţuitoarelor, asupra omului şi activităţilor umane"In cadrul
aceluiaşi colocviu, comisia pentru limba engleză formulează o
definiţie în care consideră mediu "ansamblul tuturor fiinţelor şi
lucrurilor care compun spaţiul apropiat şi îndepârtat al omului,
care îi poate determina sau schimba existenţa şi poate
influenţa total sau parţial modul său de viaţă”.
Intr-o asemenea perspectivă, orice poate intra în
conceptul de mediu: se poate include atât
învăţământul, petrecerea, timpului liber,
sporturile, problema sporturilor, sistemul de
comunicaţii în ansamblul său, artele, medicina,
criminologia, etc..
Definirea mediului în raport direct cu condiţia
naturală a omului a condus la formularea
termenului de mediu uman (Human
Environment) care a făcut tranziţia spre
conceptul complex care se afirmă astăzi.
Se conturează trei moduri de abordare juridico-legală a conceptului de
mediu:
1.Resurese renovabile (regenerabile) (adică acele resurse care trebuie
protejate împotriva poluării ori a orcăror alte degradări, în primul rând:
aerul, apa şi solul, acesta din urmă atât în calitate de suprafaţă locuibilă,
cât şi ca resursă cu caracter recreativ şi estetic);
2.Toate resursele mediului (adică toate resursele şi procesele naturale
care compun mediul considerat ca biosferă (inclusiv oceanul) şi litosfera.
Principalele categorii de resurse ale mediului sunt: resurse renovabile
(aer, apă, sol, faună, surse de energie naturală, solară etc), sisteme de
resurse naturale: ecosisteme, spaţiile aeriene, subsolul, zonele de
concentrată poluare, sisteme active, sisteme animale/plante,
sol/apă/plante şi altele de acest gen, resurse nerenovabile
(neregenerabile) ori rezervate (resurse minerale şi combustibili minerali
fosili)
3.Resurse pentru om (resurse apreciate în funcţie de nevoile omului,
inclusiv resurse economice şi capacitatea sa de a le gestiona şi utiliza.
 Locul ştiinţelor naturii şi rolul lor în protecţia
mediului
 

Ştiinţele naturii cu metodele de studiu care le stau la îndemână percep

schimbările nefavorabile (poluări) intervenite în mediul ambiant biotic şi
abiotic.
Astfel ştiinţele naturii:
 1.explorează, cercetează legităţile naturii şi  schimbările intervenite în
mediul înconjurător;
2.prognostizează efectele acestor schimbări în timp şi direcţia de evoluţie
ale fenomenelor;
3. elaborează metode de încetinire, combatere şi prevenire a proceselor
nefavorabile;
4.rezultatele cercetărilor sunt monitorizate, aduse la cunoştinţa politicului
şi a forumurilor competente economice pentru punerea în practică a
soluţiilor propuse.
 Problematicile biosferei
• Problema generală a protecţiei mediului se poate
defini ca dezvoltarea economică de proporţii din
sec. XX, care a dus la dispariţia pe scară globală a o
serie de specii din cadrul biosferei.
• Acest fenomen produs de poluarea pe scară
mondială, cauzată de efectele industriei, în primul
rând, nu se pot menţine pe durată lungă.
• Din punct de vedere al protecţiei mediului este
foarte important cunoaşterea limitelor de poluare,
la care anumite specii mai rezistă în cadrul unui
ecosistem.
 Efectele de bază ale acţiunii antropice asupra biosferei se pot sintetiza astfel :

•  modificări ale mediului – sol, climat, vegetaţie;

• alterarea distribuţiei speciilor de animale şi plante,
distrugerea, rarefierea, propagarea, extensia,
reducerea biodiversităţii;
• modificarea însăşi a speciilor, fie indirect, datorită
efectelor mai sus prezentate, fie direct, prin selecţia
şi crearea de noi surse.
 Omul provoaca trei crize interdependente:

de mediu de alimente de energie.

Impactul omului asupra mediului poate modifica

balanta energetica globala si de asemeni si clima,
care poate avea consecinte grave. 
 Legislatia mediului este un domeniu foarte vast
alcatuit din nenumărate acte normative (hotărâri
ordonanţe de Guvern, ordine emise de diferite
autorităţi, regulamente etc)
Evident un rol aparte în rezolvarea problemei de
mediu îi revine justiţiei, care este una dintre formele
fundamentale ale activităţii statului, menită să aplice
normele juridice, instaurând şi supraveghind ordinea
în societate, cu atât mai mult cu cât vicierea mediului
este o consecinţă a activităţii umane.
 Legea nr. 1515 
privind protecţia mediului
înconjurător a fost adoptata  la
16.06.1993 si
publicata la 01.10.1993 în
Monitorul Parlamentului nr. 10, art
nr. 283 ,si a intrat in vigoare la
data de 01.10.1993
 Protecţia mediului înconjurător
constituie o prioritate naţională, care
vizează în mod direct condiţiile de
viaţă şi sănătatea populaţiei,
realizarea intereselor economice şi
social-umane, precum şi capacităţile
de dezvoltare durabilă a societăţii pe
viitor.
 Prezenta lege este constituită din 10
capitole, care reflectă interdependenţa
dintre lege,societate şi mediu, atât la
nivel de obligaţiuni, cât şi la nivel de
drepturi
 Capitolul I cuprinde
PRINCIPII ŞI DIPOZIŢII GENERALE, şi este
constituit din 5 articole, care reglementează
relaţiile omului şi societăţii cu mediul, şi
totodată urmăreşte obligativitatea executării
legislaţiei cu privire la protecţia mediului.
Art. 5. - (1) Cunoştinţele în domeniul protecţiei
mediului şi folosirii raţionale a resurselor
naturale constituie o condiţie calificativă
obligatorie pentru suplinirea funcţiilor de
conducere în toate organele de stat.
 Capitolul II
COMPETENŢA PARLAMENTULUI, PREŞEDINTELUI REPUBLICII,
GUVERNULUI ŞI A ORGANELOR DE AUTOADMINISTRARE
LOCALĂ
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI;

Acest capitol include 5 articole care stabilesc atribuţile concrete cu privire la

prerogativele de mediu a Parlamentului(art.6), a Presedintelui Republicii(art.7),
a Guvernului(art.8), ale autorităţilor administraţiei publice ale raionului,
municipiului în comun cu autorizaţiile locale pentru mediu şi pentru
sănătate(art.9/10);
 Capitolul III
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
resurselor naturale
şi cu protecţia mediului înconjurător.
Acest capitol conţine 3 secţiuni:
Secţiunea 1. Competenţa, sarcinile, structura şi dirijarea
Departamentului
Secţiunea 2. Expertiza ecologică de stat
Secţiunea 3. Inspectoratul Ecologic de Stat
Capitolul IV
DREPTURI ŞI OBLIGAŢIUNI ALE PERSOANELOR FIZICE
ŞI JURIDICE PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI
Art. 30. - Statul recunoaşte tuturor persoanelor fizice dreptul la un mediu sănătos, în care
scop asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare (accesul deplin la informaţiile privind starea
mediului şi starea sănătăţii populaţiei;
dreptul de a se asocia în organizaţii
dreptul de a participa la dezbaterea proiectelor de legi
dreptul de a interveni cu demersuri la instanţele de stat
dreptul de a organiza referendumuri naţionale şi locale în probleme majore de protecţie a
mediului;
dreptul la educaţie şi instruire ecologică, dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor
organizaţii, partide, mişcări, asociaţii, autorităţilor pentru mediu, administrative sau
judecătoreşti pentru a sista acţiunile care
aduc daune mediului, dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit cu urnare a poluării sau a
altor acţiuni de afectare a mediului, precum şi pentru prejudiciul adus sănătăţii oamenilor)
    Urmatoarele 2 articole-31 si 32 vorbesc despre obligaţiunea generală a
locuitorilor republicii referitor la protecţia mediului
 Capitolul V
PROTECŢIA RESURSELOR NATURALE
ŞI CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII
Secţiunea 1. Protecţia solului şi a geoecosistemelor
Secţiunea 2. Protecţia resurselor acvatice
şi a ecosistemelor acvatice

Secţiunea 3. Protecţia subsolului

Secţiunea 4. Protecţia atmosferei
Secţiunea 5. Conservarea biodiversităţii şi protecţia
monumentelor naturii
 Capitolul VI
GESTIONAREA DEŞEURILOR,
SUBSTANŢELOR TOXICE,
A ÎNGRĂŞĂMINTELOR MINERALE ŞI
PESTICIDELOR
descrie politica de stat în domeniul gestionării deşeurilor
precum si necesitatea implementării de soluţii tehnice, a
mecanismelor economice şi gestionare, care ar permite
reducerea ritmurilor de acumulare a deşeurilor, obţinerea
energiei şi a componenţilor reciclabili din deşeuri de
producţie şi menajere, distrugerea şi izolarea eficientă a
deşeurilor irecuperabile.
 Capitolul VII
PROTECŢIA ÎMPOTRIVA RADIAŢIEI
IONIZATE
Art.77. - Republica Moldova nu va admite pe teritoriul ei construirea de
termocentrale atomice, importul, amplasarea şi tranzitul armelor atomice,
al combustibilului nuclear prelucrat, al deşeurilor nucleare de orice fel.
Excepţie fac materialele nucleare care sânt transportate între Federaţia
Rusă şi Republica Bulgaria prin teritoriul Republicii Moldova şi teritoriul
Ucrainei.

Art. 82. - În caz de accident la obiectivele nucleare situate pe teritoriul

altor ţări, care creează o situaţie de risc nuclear pentru republică, Guvernul
informează imediat populaţia despre situaţia creată şi întreprinde măsurile
necesare pentru protecţia ei şi lichidarea consecinţelor provocate de
accident.
 Capitolul VIII
FONDURILE ECOLOGICE
Art.83.- Fondurile ecologice:
    Fondul ecologic naţional şi fondurile ecologice locale se creează în scopul
colectării de resurse financiare suplimentare pentru protecţia mediului şi
reconstrucţia ecosistemelor. Nu mai puţin de 70% din mijloacele fondurilor
ecologice locale se utilizează la prevenirea şi combaterea poluării mediului, la
restabilirea stării lui şi lichidarea consecinţelor poluării.
 Capitolul IX
RESPONSABILITATEA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI.
REZOLVAREA LITIGIILOR ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI
MEDIULUI
Art. 89. - Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage după sine răspunderea,
după caz, civilă, administrativă sau penală, conform legislaţiei în vigoare.
Art. 93. În cazul cînd, prin incompetenţă sau prin abuz de putere, decizia
autorităţilor pentru mediu a adus pagube sau prejudicii persoanelor fizice sau
juridice aceste daune şi prejudicii se recuperează de factorii care au luat decizia
în modul şi măsura stabilită prin legislaţia în vigoare.
 Capitolul X
ACORDURILE INTERNAŢIONALE
ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI
    Art. 95. - În cazul cînd un acord
internaţional, la care Republica Moldova
este parte, conţine alte prevederi, decît
cele prevăzute de legislaţia cu privire la
protecţia mediului în Republica Moldova, se
vor aplica prevederile acordului
internaţional.
Iubiţi natura!!!