Sunteți pe pagina 1din 63

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

DREPTUL MEDIULUI

LECTOR UNIV. Drd


Gabriela Gyongy MIHUT
OBIECTIVELE CURSULUI
EVALUAREA CUNOSTINTELOR

Sectiunea 1 : Obiectivele cursului

Suportul de curs se adreseaza studentilor de la Universitatea Nicolae Titulescu,


invatamant la distanta, avand ca finalitate explicarea institutiilor de dreptul mediului.
Lucrarea trateaza aspectele fundamentale ale dreptului mediului avand drept
scop introducerea studentilor in domeniul protectiei mediului, cunoasterii si
intelegerii notiunilor de baza si a regulilor legislative aplicabile in diverse sectoare de
activitate . La elaborarea cursului au fost avute in vedere Codul Civil actual, Codul
Penal actual si legislatia in materie .
Prezentul curs are drept obiective :
1. Analiza institutiilor fundamentale ale Dreptului Mediului ;
2.Transmiterea informatiilor necesare pentru interpretarea si aplicarea corecta a
legislatiei in materie
3. Transmiterea cunostintelor necesare pentru a putea profesa in domeniu ;

Conform fisei disciplinei , competentele specifice ale acesteia sunt urmatoarele:


1. Competentele de cunoastere si intelegere (cunoaşterea si utilizarea adecvata a
notiunilor specifice disciplinei)
• Cunoasterea din punct de vedere stiintific a domeniului dreptului mediului
• Inţelegerea si utilizarea adecvata a notiunilor de : mediu, dreptul omului la un mediu
sanatos, autorizatie, bilant de mediu , protectia faunei, florei, etc.

2. Competentele de explicare si interpretare (explicarea si interpretarea unor idei,


proiecte, procese precum si a conţinuturilor teoretice si practice ale disciplinei)
• Explicarea si interpretarea principiilor de baza ale dreptului mediului
• Explicarea si interpretarea legislatiei in domeniu

3. Competente instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea si evaluarea


activitatilor practice specifice, utilizarea unor metode, tehnici si instrumente de investigare si
de aplicare)
• Rezolvarea de studii de caz privind aplicarea legislatiei de mediu

4. Competente atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive si responsabile fata de


domeniul stiintific/ cultivarea unui mediu stiintific centrat pe valori si relatii democratice/
promovarea unui sistem de valori culturale, morale si civice/ valorificarea optima si creativa
a propriului potential in activitatile stiintifice/ implicarea in dezvoltarea institutionala si in
promovarea inovatiilor stiintifice/angajarea in relatii de parteneriat cu alte persoane –
institutii cu responsabilitati similare/ participarea la propria dezvoltare profesionala)
• Contribuie la formarea si dezvoltarea gandirii juridice si a unei atitudini pozitive si
responsabile fată de domeniul stiintei

Sectiunea 2 Evaluarea cunostintelor

La evaluarea cunostintelor se iau in considerare raspunsurile la examen 70 %,


testarea continua pe parcursul semestrului 10 % si activitatea de redactare a
referatelor 20 %.
Unitatea de invatare nr. 1

INTRODUCERE IN STUDIUL DREPTULUI MEDIULUI

Cuprins

Sectiunea 1. Dreptul mediului


1.1. Mediul si dreptul mediului - definitii si obiectul dreptului mediului ;
1.2. Delimitarea dreptului mediului de celelalte ramuri ale dreptului;
1.3. Izvoarele dreptului mediului ;
1.4. Principiile dreptului mediului ;
Sectiunea 2. Dreptul fundamental la un mediu sanatos
2.2.1 Trasaturile dreptului fundamental la un mediu sanatos ;
2.2.2. Natura Juridica a acestuia ;
2.2.3. Titularul dreptului fundamental la un mediu sanatos ;

Obiectivele unitatii de invatare

Dupa studiul acestei unitati de invatare veti reusi sa :


→ definiti mediul si dreptul mediului;
→definiti obiectul dreptului mediului si raportul juridic de dreptul mediului;
→intelegeti tipul de relatii care se stabilesc intre subiectii la raportul juridic de mediu;
→ intelegeti principiile care stau la baza dreptului mediului, in special principiul
”poluatorul plateste” si consecintele practice ale acestora;
→ intelegeti continutul dreptului omului la un mediu sanatos;

SECTIUNEA 1 . DREPTUL MEDIULUI

1.1. . Mediul si dreptul mediului - definitii si obiectul şi dreptului mediului

1.1.1.Definitia mediului

Definitie

AnAAnaliza definitiei :
-mediul reprezinta ansamblul de conditii si elemente naturale ale Terrei dar si unele
valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea
si sanatatea omului. Prin urmare, intra in categoria de mediu nu numai elementele
exterioare ale acestuia ci si materiile anorganice si acele elementele care tin de
dezvoltarea psihologica , sanatoasa si istorica a omului.
Se impune a se retine faptul ca aerul de la locul de munca nu se incadreaza in
notiunea de mediu.

- mediul geologic, in calitate de componenta a mediului , cuprinde ansamblul


structurilor geologice de la suprafata pamantului in adancime: sol, ape subterane,
formatiuni geologice.

Alte definitii
● mediul cuprinde elemente precum : fiinta umana, solul si subsolul si resursele
acestora, apa, fauna, deseurile, resursele solului, etc. ( definitie care se desprinde din
continutul tratatelor constitutive ) ;
● dreptul la un mediu sanatos cuprinde: calitatea zonelor de locuit, a aerului, a apei
destinate consumului, a apei raurilor, lacurilor, apelor marine, fauna, flora, peisajele,
etc.( ” Declaratia Privind Mediul ” adoptata in 1990 de Consiliul European) ;
● mediul cuprinde pe de o parte elementele de mediu enumerate anterior dar si factori
precum : energia, zgomotul, radiatiile, substantele, deseurile, deversarile, etc. care au
efecte asupra starii mediului ( definitia a fost cuprinsa in textul a numeroase
documente comunitare ) ;
● la nivel international nu exista o definitie etalon a notiunii de mediu, fiecare act
normativ international continand prevederi proprii in acest sens. Cu titlu
exemplificativ indicam Conventia Privind Raspunderea Civila Pentru Daune
Rezultand din Exercitarea de Activitati Periculoase Pentru Mediu adoptata in 1993,
conventie care defineste mediul aratand ca acesta cuprinde resursele naturale biotice
si abiotice, fauna, flora, solul si subsolul, aerul, apa, interactiunea dintre acestea,
elementele caracteristice ale peisajului si mostenirea culturala.

1.1.2. Definitia dreptului mediului

Definitie Dreptul mediului reprezinta ansamblul normelor juridice avand drept obiect relatiile
sociale privind protectia, conservarea si ameliorarea mediului inconjurator.

Analiza definitiei
● in sens larg, protectia cuprinde toate problemele prevenirii si combaterii degradarii
mediului, conservarii si ameliorarii sale ;
● protectia presupune aplicarea unor planificari si gestiuni ecologice globale avand la
baza reglementari, proceduri, instituirea de obligatii, de interdictii, etc.
● aceste norme sunt edictate in vederea asigurarii dezvoltarii durabile a mediului.

Dezvoltarea durabila este acea dezvoltare care permite generatiilor prezente


satisfacerea nevoilor actuale fara a pune in pericol posibilitatea generatiilor
viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

Important de retinut !
Protectia mediului inconjurator este considerata un obiectiv de interes
major pentru societate. Prin urmare, normele de dreptul mediului sunt norme
imperative iar relatia dintre subiectii care participa la raporturile juridice de
dreptul mediului este una de subordonare.

In aceasta relatie de subordonare, subiectii sunt urmatorii:


● subiectul activ este intotdeauna o institutie publica care :
-fie edicteaza norme ;
-fie controleaza si obliga subiectul pasiv la luarea de masuri in vederea prevenirii,
ameliorarii sau refacerii mediului inconjurator (aplica amenzi , obliga la luarea de
masuri pentru a controla, a preveni sau a repara daunele aduse mediului, suspenda
activitatea agentului economic responsabil sau chiar decide inchiderea unitatii
acestuia,etc. )
● subiectul pasiv poate fi orice persoana fizica sau juridica, publica sau privata.

Important de retinut !

Normele de dreptul mediului au drept scop principal prevenirea unor


eventuale daune sau ameliorarea prejudiciului adus mediului si, doar in mod
exceptional, au caracter sanctionator.
Normele de mediu consacra o justitie de mediu bazata pe echitatea intre
oameni, intre specii si intre generatii.

● cele mai multe norme reglementeaza conduita ex. obtinerea autorizatiei de mediu
persoanei fizice sau juridice, instituind obligatii de inainte de inceperea activitatii sau
a face sau a nu face luarea de masuri preventive precum
depozitarea deseurilor periculoase pe
platforme special amenajate, etc.

● incalcarea normelor de dreptul mediului este sanctionata contraventional sau penal


ex.
- desfasurarea unei activitati
comerciale, supusa autorizarii din
punct de vedere al protectiei mediului,
fara obtinerea autorizatiei de mediu
reprezinta contaventie ;
- continuarea activitatii comerciale
dupa suspendarea autorizatiei de mediu
sau retragerea acesteia reprezinta
infractiune ;

1.1.3. Obiectul dreptului mediului


Definitie
Obiectul dreptului mediului il reprezinta relatiile sociale care iau nastere in
procesul de conservare, protectie si ameliorare a mediului.
Analiza definitiei
Intra in aceasta categorie :
● relatiile sociale care iau nastere in legatura cu structura organizatorica a protectiei
mediului respectiv institutii, cu activitatile umane ( sociale, economice, etc.) cu impact
asupra mediului, activitati care sunt supuse evaluarii si avizarii respectiv autorizarii;
● relatiile sociale care iau nastere ca urmare a indeplinirii de catre autoritati a
atributiilor specifice in acest domeniu;
● relatiile sociale referitoare la utilizarea resurselor naturale, instituirea de obligatii
speciale, interdictii, mentinerea si refacerea habitatelor naturale si a speciilor de fauna
si flora salbatica, conservarea fondului forestier si reampadurirea, etc.

1.2. Delimitarea dreptului mediului de celelalte ramuri ale dreptului

● dreptul mediului prezinta conexiuni sau interferente cu celelalte ramuri ale dreptului
dar si o serie de particularitati care ii confera un caracter autonom.

Dreptul 1.2.1 Dreptul mediului si dreptul constitutional


mediului –
Dreptul ● dreptul constitutional cuprinde normele fundamentale avand drept obiect
constitutional organizarea si functionarea organelor statului si drepturile si obligatiile
fundamentale ale cetatenilor.
●intre cele doua ramuri ale dreptului exista o stransa legatura data de faptul ca dreptul
constitutional consacra drepturi si obligatii fundamentale pentru dreptul mediului
precum dreptul la un mediu sanatos, obligatia de conservare, protejare si ameliorare a
acestuia, etc.

Ex. - art.35 din Constitutie consacra dreptul oricarei persoane la un mediu


inconjurator sanatos si echilibrat ecologic, obligatia statului de a asigura
cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept si a persoanelor fizice si
juridice de a proteja si a ameliora mediul inconjurator;
-art. 44 ( 7 ) din Constitutie- consacra servitutea legala de mediu1 ;
-art. 135 din Constitutie- consacra obligatiile statului in materie de mediu
2
;
-art 136 din acelasi act normativ – defineste proprietatea publica si
regimul de gestionare a acesteia3 ;

1
art 44 al.7 din Constitutie ,, Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului si asigurarea bunei vecinatati precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau
obiceiului, revin proprietarului ”
2
art. 135 – (2) ,, Statul trebuie sa asigure:
d) exploatarea resurselor naturale in concordanţă cu interesul national;
e) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator precum si mentinerea echilibrului ecologic;”
3
art 136 - (3) ,, Bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potenţial energetic
valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale
platoului continental precum si alte bunuri stabilite de legea organica, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.
(4) Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in
administrare regiilor autonome ori instituţtilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate. De
asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica . “
●intre cele doua exista diferente, dreptul constitutional reglementand si institutiile
statului, modul de functionare a acestora, etc.

Dreptul 1.2.2. Dreptul mediului si dreptul civil


Mediului
– Dreptul ● intre cele doua ramuri de drept exista o stransa legatura
Civil determinata de efectele exercitarii dreptului de proprietate si a
dezmembramintelor sale asupra mediului;
● normele dreptului civil se intersecteaza cu normele de mediu privind padurile, solul
si subsolul, apa, etc.
● dispozitiile codului civil in materia raspunderii reprezinta dreptul comun in materia
raspunderii in dreptul mediului;
● intre cele doua ramuri de drept exista insa si diferente precum :
- pozitia pe care se afla subiectii care intra in raporturile juridice de drept civil
respectiv dreptul mediului
In primul caz acestia se afla pe pozitie de egalitate in timp ce in cel de-al doilea
caz, acestia se afla pe pozitii de subordonare.

- continutul raporturilor de drept civil este de regula stabilit de catre parti in timp ce
continutul raporturilor juridice de drept al mediului este stabilit prin lege

- in cazul raporturilor juridice civile, subiectul pasiv este de regula nedeterminat


( obligatia de a nu face nimic de natura sa stanjeneasca exercitiul dreptului revine
tuturor persoanelor) in timp ce in cazul raporturilor juridice de dreptul mediului el
este de regula determinat ( obligatia de a face sau nu face ceva privind protectia sau
ameliorarea mediului revine anumitor persoane)

- raspunderea poluatorului prezinta particularitati:


a. raspunderea este de regula obiectiva si nu subiectiva
b. raspunderea este solidara
c. exista o raspundere preventiva
Comerciantii care desfasoara activitati cu impact semnificativ asupra mediului
sunt obligati sa plateasca o taxa catre fondul de mediu. In acele cazuri in care
poluatorul nu poate fi identificat, din banii care se strang prin colectarea acestor taxe,
statul plateste cheltuielile pentru readucerea mediului la starea initiala .

Dreptul 1.2.3.Dreptul mediului si dreptul administrativ


mediului -
Dreptul ● dreptul mediului are cea mai stransa legatura cu dreptul
administrativ administrativ. Normele de dreptul mediului sunt norme
administrative iar institutiile care actioneaza in domeniul protectiei mediului sunt
institutii administrative speciale;
● actele emise de catre autoritatile de mediu sunt, de regula, acte administrative
individuale;
● normele dreptului mediului au avut un impact semnificativ asupra normelor
dreptului administrativ prin instituirea unei administratii speciale, cu atributii
specifice;
● atat in raporturile juridice de dreptul mediului cat si in cele administrative, partile se
afla pe pozitii de subordonare, cel mai adesea una din parti este o autoritate a statului;
● diferenta dintre cele doua ramuri ale dreptului rezida din faptul ca raporturile de
dreptul mediului iau nastere in vederea infaptuirii protectiei, conservarii si dezvoltarii
mediului in timp ce dreptul administrativ reglementeaza relatiile sociale nascute in
vederea realizarii activitatii executive;

Dreptul 1.2.4 Dreptul mediului si dreptul penal


mediului
– Dreptul ● intre cele doua ramuri se afla o stransa legatura care se datoreaza faptului ca in
penal codul penal sunt prevazute o serie de infractiuni de mediu dar si datorita faptului ca
legislatia de mediu prevede o serie de infractiuni speciale care completeaza dreptul
penal.

Dreptul 1.2.5. Dreptul mediului si dreptul urbanismului


mediului-
Dreptul ●dreptul urbanismului reprezinta o parte a dreptului mediului si anume acea parte care
urbanism contine norme referitoare la: dezvoltarea localitatilor, realizarea constructiilor,
ului construirea drumurilor, amenajarea parcurilor, etc.
● interpatrunderea dintre dreptul urbanismului si dreptul mediului a condus la crearea
unui drept al urbanismului al carui scop este crearea unui cadru optim de viata;

Dreptul 1.2.6. Dreptul mediului si dreptul energiei


mediului-
Dreptul ● dreptul energiei, ramura noua de drept, reglementeaza exploatarea surselor de
energiei energie , conservarea si distribuirea sa si include si aspecte vizand protejarea
resurselor energetice, dezvoltarea de noi energii, ( solara, eoliana, biogazul etc. ),
protejarea a factorilor de mediu . Prin urmare, acesta inglobeaza si aspecte ce tin de
dreptul mediului ;
● diferenta dintre cele doua ramuri de drept consta in aceea ca in timp ce dreptul
energiei vizeaza exploatarea surselor de energie, dreptul mediului are drept obiect
principal protectia, conservarea si dezvoltarea acestora si a mediului in general.

1.3 Izvoarele dreptului mediului

Dreptul mediului cuprinde trei categorii de izvoare:


● izvoare interne
● izvoare comunitare
● izvoare internationale

Izvoarele
interne

○Constitutia Romaniei adoptata in 1991 si modificata in 2003 care in :


- art.35 consacra dreptul omului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic, totodata
obligatia statului de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept si a
persoanelor fizice si juridice de a proteja si a ameliora mediul inconjurator. Acest
articol reprezinta, alaturi de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
temeiul juridic al oricarei actiuni in instanta ;
- art.44 alin.7 din Constitutie prevede obligatia proprietarului unui teren de a
respecta sarcinile de mediu si buna vecinatate. Se consacra astfel o servitute legala
de mediu ;
- art.135 consacra si obligatia statului de a lua masurile necesare in vederea
protectiei si ameliorarii mediului inconjurator ;
- art. 136 indica bunurile care sunt considerate de interes public (plajele, marea
teritoriala, atmosfera, zona economica, etc.), regimul juridic al utilizarii acestora si
totodata obligatiile care incumba statului (obligatia de a se asigura ca utilizarea
resurselor naturale se utilizeaza in mod rational, obligatia de a lua masurile necesare ca
dreptul la mediu sa poata fi exercitat, obligatia de a proteja si a ameliora mediul
inconjurator, etc.)
○Codurile: civil, silvic,in materia protectiei consumatorului, etc.
○Legi: ex.legea 265/2006 care aproba OUG195/2005si legi sectoriale in domeniul
protectiei apelor, solului, animalelor, deseurilor, etc.
○Ordonante si ordonante de urgenta ale guvernului:OUG. 195/2005 reprezinta
norma cadru in domeniul protectiei mediului
○Acte ministeriale;
○Hotarari de Guvern;
○ Acte ale autoritatilor locale
○Jurisprudenta – deciziile Curtii Constitutionale, deciziile pronuntate de Inalta
Curte de Justitie si Casatie in recursurile in interesul legii, deciziile privind legalitatea
actelor administrative normative
O importanta din ce in ce mai mare o prezinta deciziile Curtii Europene a
Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene.

Izvoarele
comunitare
○ tratele constitutive ale Uniunii Europene ( ex. art 174 si 175 din TCE );
○directive ;
○regulamente ;
○ decizii ;
○ recomandari

IIzvoarele internationale

○ conventii internationale – ex. Conventia UNESCO privind Protectia Patrimoniului


Mondial, Cultural si Natural ( 1972), Conventia de la Basel privind Controlul
Transporturilor Peste Frontiere a Deseurilor Periculoase si a Eliminarii Acestora
( 1979);
○ tratate ;
○ protocoale ;
○ cutuma ;
○ uzantele din materie comerciala ;
○ jurisprudenta

Important de retinut !
1.Conform art 11 al. 2 din Constitutie ,,Tratatele ratificate de Parlament ... fac parte din
dreptul intern ”.
2. In dreptul mediului sunt cunoscute peste 900 de conventii internationale .
1.4. Principiile dreptului mediului 4

Principiile reprezinta reguli de maxima generalitate si universalitate, obligatorii


Definitie care trebuiesc respectate de catre toate statele. Acestea sunt luate drept reper cu
ocazia emiterii de norme dar si la interpretarea acestora.

Analiza definitiei:
● principiile sunt reguli obligatorii care trebuiesc respectate de toate statele ;
● principiile stau la baza emiterii de norme sau la baza interpretari acestora ;
● acestea au fost consacrate la nivel national prin art .3 din OUG. 195/2005 , la nivel
comunitar prin tratatele constitutive ( in special art 174 din TCE ) si la nivel
international prin Declaratia de la Stokholm (1972 ), Carta Mondiala a Naturii
(1983) si Declaratia de la Rio de Janeiro (1992) .

Art.3 din OUG 195/2005 Principii:

●Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;


●Principiul precautiei in luare deciziilor;
●Principiul actiunii preventive;
●Principiul corectarii cu prioritate la sursa a atingerilor aduse mediului ;
●Principiul poluatorul plateste;
●Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului
biogeografic natural;
●Principiul utilizarii durabile a resurselor naturale;
●Principiul informarii publicului, a participarii acestuia la luarea deciziei precum si
accesul la justitie in problemele de mediu;
●Principiul subsidiaritatii (principiu comunitar);
●Principiul dezvoltarii colaborarii internationale in problemele de mediu (principiu
international );
●Principiul sic utere tuo ( principiu international).

1.4.1 Principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale:

Acest principiu presupune ca la elaborarea strategiilor nationale si la edictarea de


norme sa fie luate in considerare cerintele protectiei mediului.

4
Conform art 174 al. 2 din TCE ( Tratatul Constitutiv al UE ), modificat prin Tratatul de la Lisabona -
,, Politica Comunitatii in domeniul mediului urmareste un inalt nivel de protectie, tinand seama de
diversitatea situatiilor din diferitele regiuni ale Comunitatii. Aceasta se bazeaza pe principiile
precautiei, actiunii preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursa a daunelor provocate
mediului si pe principiul poluatorul plateste .“
● strategiile in domeniul protectiei mediului se elaboreaza sectorial ;
● in prezent accentul se pune pe patru din aceste sectoare: agricultura,
energie,dezvoltare regionala si cooperare internationala.
In domeniul agriculturii sunt avute in vedere finantarea si gasirea de surse de
finantare in vederea practicarii unei agriculturii ecologice (fara ingrasaminte chimice),
retehnologizarea si protejarea solului.
In sectorul energetic se acorda o deosebita atentie daunelor produse mediului
prin utilizarea rationala a energiei , conservarea resurselor de energie existente,
utilizarea de surse de energie alternativa.
Colaborarea regionala reprezinta prioritatea actuala a UE in domeniu.

1.4.2. Principiul precautiei in luarea deciziilor:

Conform acestui principiu orice decizie privind desfasurarea unei anumite


activitati trebuie luata cu maxima viligenta astfel incat sa fie prevenite
eventuale daune care pot fi produse mediului.

● nu intotdeauna consecintele deciziilor adoptate si a actiunilor intreprinse sunt


previzibile . Conform acestui principiu, anumite masuri trebuiesc luate chiar daca nu
exista nici o certitudine stiintifica in privinta probabilitatii surveniri riscului ori
inainte ca pragul de risc pentru mediu sa fie atins.
● la nivel legislativ s-au stabilit o serie de cerinte care sa-l determine subiectul activ
sa analizeze cu maxima atentie consecintele activitatii sale ;

Ex. S-a instituit obligatia de a obtine autorizatie de


mediu si de a intocmi o evaluare de mediu .

● evaluarea de mediu cuprinde potentialele consecinte directe, indirecte, adiacente,


accidentale, etc. pe care activitatea respectiva o poate avea asupra mediului
inconjurator.
Comerciantii care doresc desfasurarea de activitati care pot avea un impact
semnificativ asupra mediului inconjurator sunt obligati sa intocmeasca si un bilant de
mediu prin care sa indice mijloacele si modalitatile de prevenire ale acestor
consecinte. In acest mod, petentul (subiectul activ) va fi obligat sa manifeste prudenta
in luarea deciziei ;
● Curtea de Justitie a Uniunii Europene ( CJUE) a aplicat acest principiu in deciziile
sale privind aspecte legate de protectia sanatatii umane, de fauna, etc.
● principiul obliga comerciantul sa notifice imediat autoritatea competenta despre
riscurile noi aparute si , totodata, obliga autoritatile competente sa informeze imediat
Comisia si celelalte state membre despre interzicerea sau limitarea comercializarii pe
teritoriul sau a unui produs.

1.4.3. Principiul actiunii preventive


Acest principiu presupune ca persoana fizica sau juridica care desfasoara o
activitate sa ia toate masurile necesare pentru a preveni potentialele daune care
pot fi aduse mediului inconjurator. Prevenirea implica, pe de o parte, evaluarea
riscurilor pentru a evita pericolele iar pe de alta parte, intreprinderea actiunilor
posibile bazate pe informatiile prezente.

Ex. cel care desfasoara o activitate industriala are


obligatia de a se asigura ca furnalele sale sunt
retehnologizate si nu emit gaze, noxe sau vibratii
pestelimitele legale admise, un alt exemplu este acela
ca persoana fizica trebuie sa se asigure ca elimina
deseurile menajere astfel incat sa nu polueze mediul
inconjurator.

● in acest scop prin legislatia in domeniu s-au instituit in sarcina persoanelor fizice si
juridice o serie de obligatii precum:
- obligatia de a lua in calcul aspectele legate de protectia mediului ( studiul de impact
asupra mediului );
- obligatia obtinerii autorizatiei de mediu ;
- obligatia obtinerii autorizatiei de import/export in cazul importurilor de deseuri
periculoase, microorganisme, subtante chimice,etc. ;
- obligatia de a depozita deseurile periculoase in depozite speciale si de a tine evidenta
acestora ;
- obligatia ca la inchiderea activitatii sa fie ecologizata zona in care s-a desfasurat
activitatea respectiva ;
- etc.

Important de retinut !
Diferenta dintre precautie si preventie rezida in aceea ca in timp ce actiunile
preventive vizeaza un risc cunoscut actual , precautia presupune un risc necunoscut ,
incert.

1.4.4. Principiul corectarii cu prioritate la sursa a atingerilor aduse mediului

Principiul vizeaza combaterea poluarii prin actiunea asupra surselor acesteia .

● CJUE a apreciat ca interzicerea unor exporturi de deseuri este justificata pe motiv ca


exigentele acestui principiu impun ca depozitarea deseurilor sa se realizeze cat mai
aproape de locul generarii acestora;
● corectarea la sursa se realizeaza prin impunerea de standarde de calitate sau de
limite de emisie;
● in acest scop Garda de Mediu realizeaza controale repetate si obliga comerciantii sa
ia masurile necesare pentru a se asigura ca activitatea pe care o desfasoara produce
daune cat mai mici mediului inconjurator. Acestia pot fi obligati sa realizeze investitii
in retehnologizare, sa creeze platforme speciale de depozitare, etc.

1.4.5. Principiul poluatorul plateste

Conform acestui principiu, cel care a provocat o dauna mediului inconjurator


este obligat la suportarea costului prevenirii or repararii acestuia si la plata,
daca este cazul , a eventualelor daune morale .

● principiul a fost consacrat la nivel comunitar prin art 174 al. 2 din TCE ( Tratatul
Constitutiv al UE ), modificat prin Tratatul de la Lisabona :

,, Politica Comunitatii in domeniul mediului urmareste un inalt nivel de


protectie, tinand seama de diversitatea situatiilor din diferitele regiuni ale
Comunitatii. Aceasta se bazeaza pe principiile precautiei, actiunii
preventive, pe principiul remedierii cu prioritate la sursa a daunelor
provocate mediului si pe principiul poluatorul plateste .“

iar la nivel international prin Declaratia de la Rio, Principiul 16

,, Autoritatile nationale trebuie sa faca eforturi pentru a promova


internalizarea costurilor pentru protectia mediului şi utilizarea
instrumentelor economice, luand in considerare abordarea conform careia,
in principiu, poluatorul trebuie sa suporte costul poluarii, cu preocuparea
cuvenita pentru interesul public şi fara a distorsiona comerţul şi investitiile
internationale. “

● principiul presupune instituirea de taxe si redevente asfel incat costurile poluarii sa


fie internalizate .
●costurile poluarii trebuie fie suportate prin taxe de societate doar in cazurile
exceptionale : in cazul poluarilor orfane sau difuze atunci cand nu exista ,sau nu se
poate stabili nici o legatura de cauzalitate cu un eventual poluator .
In mod, exceptional, in cazul poluarilor difuze, se admite utilizarea prezumtiei de
cauzalitate in acele situatii in care exista indicii suficiente
●desi principiul semnifica faptul ca suportarea costurilor poluarii nu trebuie sa cada in
sarcina statului, a fondurilor publice ci in sarcina poluatorului, intelesul exact al
principiului este si la aceasta data neclar ;
●definirea acestui principiu cade in sarcina leguitorului national – legiutorul roman
s-a multumit sa mentioneze doar principiul , nedefinindu-l( vezi art 3 lit.e din
OUG.195/2005) ;
● directiva 2004/35/EC5, art.14 al.2 - instructa Comisia ca pana in 30 aprilie 2010 sa
pregateasca un raport cu privire la stadiul pietei si sa formuleze propuneri referitoare
la un sistem de garantie financiara obligatorie armonizata ;

5
Directiva 2004/35/EC- in materia raspunderii de mediu cu privire la prevenirea si remedierea daunelor
de mediu –
Official Journal L 143 , 30/04/2004 P. 0056 – 0075; Directiva a fost transpusa in dreptul intern prin
OUG68/2007 ;
●CJUE si-a exprimat opinia cu privire la aplicarea acestui principiu in
nenumarate cazuri :
- Cauza Stanley si altii – principiul este o expresie a proportionalitatii ;
- Cauzele Van de Walle si Commune de Mesquer v Total France SA si Total
International Ltd. - producatorul sau detinatorul precedent al deseului nu poate fi
tinut raspunzator pentru costurile de eliminare a deseurilor decat daca a contribuit prin
comportamentul sau la producerea poluarii ;
- Cauza Raffinerie Mediterranee ( Erg) Spa – trebuie intotdeauna stabilita
legatura de cauzalitate. Exceptie - poluarile difuze cand este permisa aplicarea
prezumtiei de cauzalitate.;
- Concluzionand : CJUE stabileste limite largi ale aplicarii principiului “
poluatorul plateste “ ;

1.4.6 .Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului


biogeografic natural

Continut
Ex. nu putem defrisa irational paduri
in care vietuiesc anumite specii de
animale precum zimbrii.

● principiul este consacrat in Conventia Privind Diversitatea Biologica ( Rio de


Janeiro 1992 )6 si in alte documente internationale;

1.4.7.Principiul utilizarii durabile a resurselor naturale

Continut

● intr-o alta definitie , principiul desemneaza totalitatea formelor şi metodelor de


6
Conventia a fost ratificata prin legea nr. 58/94 ;
L.58/94 :
art .3 -Principiu
In conformitate cu Carta Organizatiei Natiunilor Unite si cu principiile dreptului international, statele au
dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, in conformitate cu propriile lor politici de mediu, si
responsabilitatea sa asigure ca activitatile de sub jurisdictia si controlul lor sa nu cauzeze prejudicii
mediului altor state sau zonelor din afara limitelor jurisdictiei lor nationale si
Art10 -Utilizarea durabila a componentelor diversitatii biologice
In masura posibilitatilor si in functie de necesitati, fiecare parte contractanta:
a) va integra cerintele conservarii si utilizarii durabile a resurselor biologice in luarea deciziilor la nivel
national;
b) va adopta masuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce impactul negativ
asupra diversitatii biologice;
c) va proteja si incuraja utilizarea curenta a resurselor biologice, in conformitate cu practicile culturale
traditionale care sint compatibile cu conservarea si utilizarea durabila;
d) va ajuta populatiile locale in dezvoltarea si implementarea actiunilor de reconstructie ecologica in
zonele degradate unde s-a redus diversitatea biologica; si
e) va incuraja cooperarea dintre autoritatile sale guvernamentale si sectorul sau privat in dezvoltarea de
metode pentru utilizarea durabila a resurselor biologice.
dezvoltare socio-economica, al caror fundament il reprezinta in primul rand asigurarea
unui echilibru intre aceste sisteme socio-economice si elementele capitalului natural;
● principiul este consacrat pentru prima data in Raportul Brundtland ( 1987) si apoi in
numeroase documente internationale 7
● conform acestui raport, dezvoltarea durabila semnifica :
- asigurarea in continuare a cresterii economice cu respectarea conditiei de baza a
conservarii resurselor naturale;
- eliminarea saraciei si asigurarea conditiilor satisfacerii nevoilor esentiale de munca,
hrana, energie, apa, locuinta si sanatate;
- orientarea proceselor de crestere economica spre o noua calitate;
- asigurarea unei cresteri controlate a populatiei;
- conservarea si sporirea resurselor naturale, supravegherea impactului dezvoltarii
economice asupra mediului;
- restructurarea tehnologiilor de productie si mentinerea sub control a riscurilor
acestora;
- asigurarea unei abordari integrate a deciziilor privind cresterea economica, mediul
inconjurator si resursele de energie.
●respectarea cerintelor dezvoltarii durabile reclama solutii sociale, politice,
economice, demografice si tehnice;
● Dezvoltarea durabila a devenit si obiectivul Uniunii Europene acesta fiind inclus
cand in Tratatul de la Maastricht, ( 1987) iar in 2001 este adoptata Strategia de
Dezvoltare Durabila a UE ( Goetherborg ) modificata in 2002 la Barcelona.

1.4.8.Principiul informarii publicului, a participarii acestuia la luarea


deciziilor precum si accesul la justitie in problemele de mediu

Continut Principiul presupune ca orice persoan fizica sau juridica sa aiba acces la
informatiile vizand starea mediului, eventuale proiecte care au fost supuse spre
autorizare, dreptul de a formula opinii si a solicita respingerea cererii de
autorizare a proiectului sau impunerea de obligatii suplimentare

● Acest principiu a fost consacrat prin Conventia de la Aarhus din 1998 si a fost
preluat si de dreptul intern ;
7
Conventia Privind Diversitatea Biologica ( Rio 1992 ) , Summitul Mondial pentru Dezvoltare
Durabila( Johannesburg 2002 ), etc.
Termenul de dezvoltare durabila a inceput sa devina, insa, foarte cunoscut abia dupa Conferinta
Internationala privind Mediul si Dezvoltarea, organizata la Rio de Janeiro (1992) la care au participat
reprezentanti din aproximativ 170 de state. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor conventii
referitoare la schimbarile de clima (reducerea emisiilor de metan si dioxid de carbon), diversitatea
biologica (conservarea speciilor) si stoparea defrisarilor masive.
Tot atunci a fost elaborata si Agenda 21 sau Agenda Dezvoltarii Durabile .
Agenda Locala 21 a fost elaborata si adoptata la Summitul Mondial de la Rio de Janeiro in 1992, ca
instrument de promovare a conceptului dezvoltarii durabile. La Johannesburg ( 2002) al doilea Summit
promoveaza Agenda 21 ca principal instrument de realizare a bunastarii populatiei lumii. Agenda 21
stabileste prin participare publica un echilibru intre dezvoltarea economica, echitatea sociala si protectia
mediului.
●Principiul presupune dreptul de a se asocia in asociatii neguvernamentale si a actiona
in justitie persoana responsabila de daune aduse mediului fara a fi nevoita sa probeze
un interes personal. Informarea poate fi refuzata doar in situatii exceptionale, precum:
securitatea nationala, existenta unui interes national, existenta unei proceduri
confidentiale desfasurata de o autoritatea publica, existenta unui secret comercial,etc.

1.4.9.Principiul subsidiaritatii:

Continut Conform acestui principiu, atunci cand problemele de mediu pot fi reglementate mai
judicios la nivel comunitar decat la nivel national, reglementarea acestora se va realiza
la nivel comunitar.

1.4.10 Principiul dezvoltarii colaborarii internationale in problemele de mediu:


Conform Declaratiei de la Stockholm si a Rezolutiei Consiliului Europei, statele
membre au obligatia de a se informa reciproc si in timp util cu privire la conditiile de
Continut mediu din statul respectiv sau cu privire la producerea unor accidente sau
desfasurarea unor activitati care pot produce consecinte asupra mediului statului
vecin.

1.4.11 Principiul sic utere tuo:

Conform acestui principiu statele au obligatia de a se asigura ca activitatile exercitate


Continut
in limita jurisdictiei nationale nu cauzeaza daune mediului altor state. Prin Regulile de
la Helsinki s-a stabilit insa ca exista o limita de toleranta care a rezultat dintr-o
echitabila utilizare.

Sectiunea 2. DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU SANATOS

2.1 Terminologie
Analiza terminologiei "dreptul omului la un mediu inconjurator sanatos si protejat" este
importanta datorita necesitatii reflectarii cat mai complete in denumire atat a continutului acestui
drept cat si a intinderii acestui continut.
In literatura de specialitate nu exista un consens cu privire la denumirea acestui drept
fiind utilizate frecvent denumiri cum ar fi:
2.1.1 - dreptul la un mediu inconjurator sanatos ;
Motivarea acestei denumiri are la baza argumentul dupa care, dreptul fundamental la un
mediu sanatos reprezinta premisa realizarii altor drepturi fundamentale cum ar fi: dreptul la viata,
la sanatate, la integritate fizica si morala, la munca, la proprietate, etc.

2.1.2- dreptul la un mediu sanatos si echilibrat ecologic ;


In emiterea acestei denumiri se pleaca de la ideea ca mediul trebuie protejat atat pentru
protejarea vietii cat si pentru asigurarea calitatii ei, un astfel de drept ducand la o protectie mult
mai larga decat cea care ar putea rezulta doar din dreptul protectiei sanatatii.
2.1.3 - dreptul la un mediu inconjurator de calitate ;
2.1.4- drepul la conservarea mediului inconjurator ;

Participarea cetatenilor la conservarea mediului are un dublu aspect de drept si de indatorire, aces
nefiind doar beneficiari pasivi ci si responsabili in conservarea si protectia mediului inconjurator.

In doctrina se folosesc si alte denumiri cum ar fi: "drept la un mediu inconjurator decent",
"drept la un mediu inconjurator sigur", "drept la un mediu curat", "drept la un mediu inconjurator
conservat", etc.
Toate notiunile cuprinse in denumirea acestui drept sunt elemente de continut ale
"protectiei" pentru ca in lipsa acesteia, mediul dispare si pe cale de consecinta dispar toate
adjectivele mentionate mai sus in calitate de denumiri.
Pentru aceste considerente, apreciem ca formularea corespunzatoare este "drept la un
mediu sanatos si echilibrat ecologic. ".

2.2 Notiunea de drept la un mediu sanatos si echilibrat ecologic


Dreptul omului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic este un drept subiectiv atat
universal (global, colectiv) cat si individual. El este considerat ca fiind un drept nou in categoria
drepturilor fundamentale ale omului, conturat mai ales si in primul rand la nivel international.

2.2.1. Trasaturile dreptului la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic


Alaturi de trasaturile generale ale oricarui drept fundamental, dreptul la un mediu sanatos si
echilibrat are si o serie de trasaturi specifice care ii contureaza personalitatea cum ar fi:
- este un drept subiectiv, strans legat de fiecare individ, colectivitate sau populatie;
- are caracter pozitiv, in sarcina statului fiind stabilite obligatii cu caracter constitutional precum
si obligatiile cuprinse in legi ;
- este un drept fundamental la un mediu inconjurator real si nu ideal ceea ce presupune ca acest
drept trebuie protejat pentru asigurarea echilibrului ecologic, a calitatii , a sigurantei si decentei
vietii;
- este un drept fundamental reglementat pentru generatiile prezente si viitoare, deci are caracter
temporal;
- are un caracter preponderent preventiv si nu reparator al raspunderii pentru daune ecologice in
sensul ca mediul inconjurator poate fi protejat in primul rand prin intermediul masurilor
preventive;
- titularul dreptului la un mediu protejat este omul ;
- garantarea acestui drept este obligatorie, necesara atat la nivel national cat si international,
datorita consecintelor negative pe care le poate avea degradarea mediului asupra vietii pe Pamant;
- este un drept fundamental nou, ce face parte din categoria drepturilor fundamentale recunoscute
relativ recent in constitutiile nationale.

2.2.2 Natura juridica a dreptului fundamental la un mediu sanatos si echilibra ecologic


Dat fiind caracterul special al acestui drept, in privinta naturii sale juridice, in doctrina s-au
conturat o serie de opinii specifice, alaturi de cele existente in legatura cu natura juridica a
drepturilor fundamentale care sunt relevante pentru toate aceste drepturi deci si pentru cel in
discutie.
Opiniile specifice si diferite referitoare la natura juridica a dreptului fundamental la un mediu
sanatos sunt determinate de noutatea acestui drept in categoria drepturilor fundamentale, fapt
pentru care natura sa juridica n-a putut fi inca analizata de catre autorii care au avut-o in vede-
re .
O prima opinie in acest sens este cea dupa care dreptul fundamental la un mediu protejat este
un drept de creanta.
In motivarea acestei opinii se invoca faptul ca textele constitutionale nu fac numai referiri la
necesitatea protectiei mediului ci stabilesc indatoririle statului in acest domeniu ceea ce face ca
dreptul la un mediu inconjurator protejat sa reprezinte creanta cetatenilor fata de stat, creanta a
carui respectare presupune interventia pozitiva a puterii publice. Aceasta opinie este contestata,
deoarece se considera ca, obligatiei statului de a proteja mediul ii corespunde un drept ce nu poate
fi de creanta iar raportul juridic ce se naste este un raport de drept constitutional (de drept public)
ce nu poate crea obligatii civile de drept privat intre un creditor si un debitor ci numai indatoriri
pentru protectia mediului atat pentru stat cat si pentru cetateni, indatoriri a caror neindeplinire
atrage actionarea in justitie avand temei legal si nu un contract civil.
Intr-o alta opinie, se considera ca dreptul la un mediu protejat este un drept pozitiv si nu
natural pentru ca el creeaza in sarcina statului si a cetatenilor, in mod egal, obligatia de a-l
conserva.
Conform altor puncte de vedere, acest drept este un drept procedural. Se confunda astfel
natura sa juridica cu continutul.
S-a conturat si opinia dupa care dreptul la un mediu protejat este un drept moral si nu legal.
Opinia nu poate fi primita intrucat se stie ca un drept subiectiv daca este un drept moral nu
mai este drept.
Ne raliem opiniei dupa care dreptul la un mediu sanatos si protejat, ca orice drept
fundamental este un drept subiectiv ce alcatuieste impreuna cu celelalte drepturi subiective si
obligatii corelative, statutul juridic al cetateanului.

2.2.3 Titularul dreptului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic


In legatura cu titularul dreptului la un mediu sanatos si echilibrat ecologic in literatura de
specialitate s-au formulat mai multe opinii corespunzatoare teoriilor filozofice referitoare la
relatia om - natura. Amintim in acest sens:
- teoria antropocentrica (sau a finalitatii umane) - considera ca singurul titular si beneficiar al
acestui drept este omul, individul;
- teoria cosmogonica - dupa care dreptul la un mediu sanatos si protejat apartine naturii care
include si omul;
- teoria tendintei umaniste - conform careia dreptul la mediu exista doar pentru om ca singura
finalitate nu si pentru natura;
- teoria dupa care titularii acestui drept sunt atat individul cat si colectivitatea;
- teoria dupa care titularii dreptului la un mediu sanatos sunt "popoarele" si chiar Pamantul.
Teoriile care nu-l considera pe om ca titular al dreptului la un mediu sanatos nu pot fi
acceptate pe planul dreptului deoarece titular al unui asemenea drept, din punct de vedere juridic,
poate fi numai omul. Subiect de drept poate fi numai o persoana fizica sau juridica.
Omul trebuie considerat parte componenta a mediului ce nu poate fi desprins din punct de vedere
juridic de acesta. Protectia omului necesita protectia mediului a carui protejare atrage pe cale de
consecinta protejarea fiintei umane.

Important de retinut !

Participarea cetatenilor la conservarea mediului are un dublu aspect de drept si de


indatorire, acestia nefiind doar beneficiari pasivi ci si responsabili in conservarea si
protectia mediului inconjurator.
Test de Autoevaluare :
1. Definiti mediul .
2. Pot fi considerate istoria, spiritualitatea, energia, vibratiile, zgomotul ,etc. elemente de
mediu ?
3. Definiti principiul ” poluatorul plateste ”.
4. Indicati diferenta dintre principiul precautiei si principiul preventiei .
5. Indicati continutul dreptului omului la un mediu sanatos.

Exemplu de test tip grila :


Principiul precautiei cuprinde :
1. precautia in luarea deciziei ;
1. evaluarea riscului ;
2. luarea masurilor preventive necesare;
3. luarea masurilor reparatorii necesare .

Unitatea de invatare nr. 2


MEDIUL SI PROTECTIA LUI

Cuprins
Sectiunea 1 Tehnicile de protectie a mediului ;
1.1. Scurta privire asupra garantiilor financiare alternative pentru raspunderea in domeniul daunelor,
conform Directivei 2004/35/CE ;
1.2 Situatia internationala;

Sectiunea 2 Raspunderea persoanei fizice si a persoanei juridice in dreptul mediului ;


2.1 Raspunderea in dreptul international ;
2.2 Raspunderea in dreptul comunitar ;
2.3 Raspunderea in dreptul intern ;
2.3.1 Raspunderea civila in dreptul mediului ;
2.3.1.1. Raspunderea conform OUG.195/2005 ;
2.3.1.2. Raspunderea conform OUG.68/2007 ;
2.3.2. Raspunderea in dreptul contraventional si in dreptul penal al mediului ;

Obiectivele unitatii de invatare

Dupa studiul acestei unitati de invatare veti reusi sa :


→ Identificati tehnicile preventive de protectie a mediului ;
→ Sa identificati particularitatile raspunderii in dreptul mediului fata de cele ale
raspunderii civile, penale si contraventionale din dreptul comun ;
→ Veti identifica regulile de aplicare ale prezumtiei de cauzalitate ;
→ Veti intelege mecansimul de operare a raspunderii de mediu, mecanism consacrat
de una dintre cele mai importante directive in materie Directiva 2004/35/EC transpusa
prin OUG.68/2007 ;

Sectiunea 1 Tehnicile de protectie a mediului

Protectia mediului se realizeaza prin instituirea de ecotaxe ( ex. taxa catre Fondul de Mediu ),
instituirea de garantii financiare , instrumente economico-fiscale, etc. .

1.1.Scurta privire asupra garantiilor financiare alternative pentru raspunderea in domeniul


daunelor, conform Directivei 2004/35/CE8 a Parlamentului European si al Consiliului Europei
privind raspunderea de mediu cu privire la prevenirea si remedierea daunelor de mediu

Directiva contine trei prevederi cu privire la garantiile financiare :


-art.8 al.2 -,, … autoritatea competenta recupereaza , inter alia, prin intermediul unei garantii reale
sau a altor garantii corespunzatoare , de la operatorul care a cauzat dauna sau amenintarea iminenta
de producere a daunei , costurile pe care le-a suportat pentru desfasurarea actiunilor de prevenire
sau reparare intreprinse in temeiul prezentei directive “
-art 14 al.1 care prevede ca Statele Membre trebuie sa stimuleze dezvoltarea mecanismelor
financiare care sa permita operatorilor sa se acopere/ asigure in caz de raspundere.
-art.14 al.2 care instructeaza Comisia ca pana in 30 aprilie 2010 , sa pregateasca un raport cu
privire la stadiul pietei si sa formuleze propuneri referitoare la un sistem de garantie financiara
obligatorie armonizata.

NOTA:
Directiva nu prevede un mecanism financiar care sa aiba in vedere cazurile de “ poluari
orfane “ adica acele cazuri in care operatorii sunt in insolvabilitate, nu sunt identificati sau nu sunt
obligati sa suporte costul prevenirii sau remedierii daunelor de mediu care cad sub incidenta
acesteia.

1.2. Situatia internationala


∙ Franta si Olanda au decis ca directiva nu le obliga sa modifice garantiile financiare pentru
8
Directiva 2004/35/EC va fi numita in continuare Directiva 35, a fost publicata in Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene nr. 1143/ 30.04.2004 si poate fi studiata si la adresa http://ec.europa.eu /environment
daunele de mediu ;
• Germania s-a limitat la a autoriza forurile competente sa aduca modificari legislatiei
nationale in acest sens ;
• Marea Britanie, Belgia, Italia, Bulgaria, Estonia au prevazut mecanisme financiare post
factum ( mecanisme adoptate : ipoteca, gajul, garantiile bancare irevocabile sau la simpla cerere,
depozite constituite intr-un fond in favoarea guvernului, ipoteci pentru garantarea platii in rate a
despagubirilor ) ;
• Romania , prin art.29 al.2 din OUG. 68/2007, consacra ipoteca si proprirea asiguratorie .
Asigurarea impotriva daunelor de mediu si asigurarea impotriva insolvabilitatii operatorilor nu sunt
obligatorii. Exista obligatia de depunere a unei garantii financiare si a probarii detinerii de
mijloace finaciare in cazul depozitelor de deseuri radioactive.

Sectiunea 2 Raspunderea persoanei fizice si a persoanei juridice in dreptul


mediului

In dreptul mediului, raspunderea are un impact mai redus si prezinta


particularitati. Accentul se pune pe activitatea de prevenire si nu pe cea de reparare,
adesea repararea fiind imposibila, deteriorarea fiind ireversibila si fara efecte asupra
factorilor poluatori.
Prevenirea se realizeaza prin impunerea unor conditii pentru licentierea sau
autorizarea functionarii activitatii, activitati de supraveghere si control, dreptul
publicului de a actiona in cazul unui pericol iminent, etc.
Revenind la raspundere, mentionam ca aceasta cunoaste formele traditionale ale
raspunderii: raspunderea administrativa, raspunderea penala si raspunderea civila .
Raspunderea persoanei fizice si a persoanei juridice in dreptul mediului este
consacrata atat la nivel international cat si la nivel comunitar si la nivel national.

2.1 La nivel international, problema raspunderii statelor pentru prejudiciile create de


sursele poluare aflate pe teritoriul acestora dar care cauzeaza prejudicii pe teritoriul
altor state, s-a pus pentru prima data in 1941 in cazul topitoriei Trail

(sentinţa arbitrală din 1941) – „


nici un stat nu are dreptul de a folosi teritoriul sau ori a
permite folosirea acestuia intr-un mod in care fumul sa produca un prejudiciu pe
de teritoriul altui stat sau proprietatilor persoanelor care se gasesc pe acesta”.

In urma deciziei in aceasta speta, s-a stabilit faptul ca statul este considerat in
culpa atunci cand nu supravegheaza activitatile desfasurate pe teritoriul sau activitati
care produc daune altor state.
Responsabilitatea pentru daunele aduse mediului prin acţiunile poluante rezulta
si din regula generala care interzice oricarui stat „sa utilizeze teritoriul sau pentru
acte contrare drepturilor statelor ”.

Prin urmare raspunderea statului este una bazata pe culpa. In mod exceptional,
Regula
raspunderea internationala a statului va fi una obiectiva in cazul accidentelor
raspunderii
nucleare sau a celor cauzate de navele spatiale. Raspunderea obiectiva este atrasa
culpabile
prin simpla incalcare a normelor internationale in materie, independent de culpa.
Conditiile Angajarea raspunderii internationale pentru dauna cauzata
raspunderii mediului presupune indeplinirea unor conditii dificil de realizat, in
internationale special in cazul poluarii transfrontaliere, conditii precum:
- existenta culpei statului in cauza ;
Culpa care consta in nesupravegherea activitatii poluatoare . Culpa este de regula
prezumata .
- existenta unui raport de cauzalitate intre actul incriminat si paguba produsa ;
Existenta legaturii de cauzalitate ridica probleme din cauza unor elemente
precum: distanţa dintre sursa de poluare si locul unde se produce paguba, evolutia in
timp a efectelor posibile, rolul circumstanţelor geografico-climatice în atenuarea sau
amplificarea consecinţelor negative, interferenta dintre diferitele forme de poluare si
dificultatea distingerii contribuţiei fiecareia, etc. .
- identificarea, autorului poluarii ;
Identificarea autorului este o operaţiune dificila in cazul poluarii la mare distanţă.
- existenta si evaluarea prejudiciului ;
Evaluarea prejudiciului reprezinta o altă problema dificila, cu atat mai mult cu cat
revenirea la starea anterioara este deseori imposibila in domeniul mediului
inconjurator.
In vederea obtinerii despagubirii, persoana prejudiciata va putea apela la protectia
diplomatica a statului al carui cetatean este.
Protecţia diplomatică poate interveni atunci cand victima unei poluari prezinta
situatia statului sau si solicita protectia acestuia. In conditiile in care victima are
cetatenia acestui stat, a epuizat caile interne iar sesizarea acesteia este temeinica,
Guvernul statului va prezenta statului unde se afla sursa care a produs dauna ecologica
o sesizare numita reclamatie internationala, urmand procedura protectiei
internationale.

2.2. La nivel comunitar


In materia raspunderii contraventionale Uniunea Europeana a adoptat doua
directive cadru: - Directiva 2004/35/EC amendata prin Directiva 2006/21/EC9 cu
privire la managementul reziduurilor din industria extractiva si Directiva-cadru
2003/80/JAI privind protectia mediului prin dreptul penal , anulata prin hotararea
Curtii Europene de Justitie din 13 septembrie 200510. In prezent, Parlamentul
European si Consiliul au formulat o propunere de directiva privind protectia
mediului prin dreptul penal 2007/0022( COD ) .
Directiva 35/ reprezinta rezultatul unui proces indelungat care a inceput cu o
serie de programe de actiune pentru mediu si,ulterior, cu includerea in Tratatul de la
Roma odata cu adoptarea Actului Unic European 11. Importanta protectiei mediului si
consacrarea unei politici de mediu se realizeaza printr-o serie de tratate: Tratatul
asupra Uniunii Europene 12 , Tratatul de la Roma13, Tratatul de la Amsterdam14 şi
Tratatul de la Nisa15.
Ne vom opri asupra Directivei 2004/35/EC, care a fost transpusă în dreptul intern
prin OUG.68/2007.
9
Directiva 2006/21/EC- aceasta a amendat Directiva 2004/35/EC în sensul completarii listei privind
activitatile profesionale primejdioase, cu inca o activitate : managementul reziduurilor extractive ,
ultima fiind transpusa in dreptul roman prin O.U.G. 68/2007, publicata in M.Of. nr.446 / 29.06.2007 ;
10
Directiva a fost anulata pe motiv ca ar fi fost adoptata in mod gresit. Aceasta a fost adoptată in baza
articolului 47 UE putand fi adoptata in mod corect doar in baza art. 175 CE, articol care se refera la
protectia mediului
11
Semnat la Luxemburg si la Haga în 1986 şi intrat in vigoare in 01.07.1987 ;
12
Semnat la Maastricht in 1992 si intrat in vigoare la 01.11.1993 ;
13
Semnat 25.03.1957 si intrat in vigoare în 1958 ;
14
Semnat la 02.10.1997 si intrat in vigoare la 01.05.1999 ;
15
Semnat la 26.02.2001 si intrat in vigoare la 01.02.2003 ;
Directiva 35 a fost modificata prin directiva 2006/21/EC privind managementul
rezidurilor din industria prelucratoare .
Sigur ca dispozitii referitoare la raspundere se gasesc si in alte directive sectoriale.
Cu titlu de exemplu amintim Directiva 75/442 cadru privind deseurile a Consiliului,
astfel cum a fost modificată prin directiva 91/692/CEE 16privind deseurile periculoase
si Decizia Comisiei 96/350/CE .

2.3.Raspunderea in dreptul intern


Raspunderea este reglementata de OUG.195/2005 privind protectia mediului 17,
OUG.68/2007 privind raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea
prejudiciului asupra mediului care reprezinta norme cadru dar si de acte normative
sectoriale.
Conditiile raspunderii in dreptul mediului sunt aceleasi cu cele prevazute sau
stipulate in dreptul civil, in dreptul administrativ sau in dreptul penal insa acestea
prezinta anumite particularitati.
Raspunderea in dreptul mediului poate fi civila, contraventionala
( administrativa ) sau penala.

2.3.1 Raspunderea civila in dreptul mediului

2.3.1.1. Răspunderea de drept civil conform OUG.195/2005


2.3.1.1.1 Temeiul juridic al răspunderii de drept civil . Răspunderea obiectivă şi
răspunderea subiectivă .

Inainte de intrarea In vigoare a legii nr.137/1995, temeiul juridic al raspunderii


pentru daunele aduse mediului inconjurator il constituia art 998 si urm din C.civ.
vizand raspunderea civila delictuala. Fundamentele unei asemenea raspunderi il
constituiau culpa, raspunderea comitentului pentru fapta lucrului ( art.1000 al.1 din
C.civ. ), abuzul de drept, raspunderea pentru fapta prepusului si tulburarile de
vecinatate.
Odata cu adoptarea L.137/ 1995 raspunderea devine obiectiva si este intemeiata
pe ideea de risc. Orice activitate care creeaza pentru altul un risc face pe autorul sau
responsabil pentru prejudiciul pe care-l poate cauza fara a fi necesar a dovedi o
atitudine culpabila.
Fundamentul raspunderii ramane ideea de risc si in actele normative care
reglementeaza in prezent raspunderea pentru prejudiciile cauzate mediului.
Actele normative care reglementeaza materia se impart in doua mari categorii :

- dispozitii normative speciale apartinand dreptului mediului


- intra in aceasta categorie :OUG.195 / 2005 18 privind protectia mediului
aprobata si modificata prin Legea 265 / 2006 ; OUG.68/2007-privind raspunderea de
mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului de mediu 19 ; OUG 262/2000
privind nivelurile maxime de pesticide in plante si produse vegetale; OUG 43/2004
privind miscarea transfrontiera a organismelor modificate genetic si alte acte
normative speciale ;

16
Directiva 91/692/CEE (1) A Consiliului din 23 decembrie 1991 pentru standardizarea si
rationalizarea rapoartelor privind implementarea anumitor directive referitoare la mediu.
17
OUG 195/2005 privind protectia mediului, publicata in M.Of. 1196 / 2005 ;
18
Publicată in M.Of. nr.1196/2005;
19
Publicată in M.Of.nr.446 / 29.06.2007 ;
- dispoziţii normative generale
- dintre actele normative generale cele mai importante intra in aceasta categorie
codul civil, codul penal, Legea 554/2004 a contenciosului administrativ 20,
O.G.2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor 21, etc.

2.3.1.1.2 Particularitatile raspunderii in dreptul mediului

Riscul ecologic prezinta particularitatea ca nu reprezinta, de regula, un eveniment


brusc ci este rezultatul acumularii lente a unor efecte negative, necontrolate şi
neremediate la timp. Aceste efecte negative se pot propaga in lant asupra diferitilor
factori naturali. Din aceste motive, raspunderea juridica pentru prejudiciile cauzate
mediului prezinta anumite particularitati :

Regula - in ceea ce priveste caracterul raspunderii


raspunderii Conform art.95 din OUG.195/2005, raspunderea este obiectiva, intemeiata pe
obiective ideea de risc. Indemnizarea victimei are loc intotdeauna indiferent de culpa autorului.
Prejudiciul trebuie sa fie reparat intotdeauna.
Prin urmare, s-a avut in vedere si situatia in care autorul nu poate fi stabilit
tocmai datorita acumularii in timp a rezultatelor negative .In acest din urma caz
repararea prejudiciului o suporta toti comerciantii si se realizeaza sub forma
contributiei obligatorii la fondul de mediu.
Totusi , pentru asemenea situatii Curtea de Justitie a Uniunii Europene, a decis ca
instantele nationale vor putea aplica prezumtiile relative ale legaturii de cauzalitate
acolo unde exista indicii suficiente iar prejudiciul va fi acoperit de catre cei care vor fi
prezumati ca fiind in culpa.
In mod exceptional, raspunderea va fi subiectiva, in cazul prejudiciilor create
speciilor protejate si habitatelor naturale .
In cazul raspunderii obiective, victima va trebui sa dovedeasca doar existenta
prejudiciului si legatura de cauzalitate dintre fapta si dauna suferita urmand a fi
despagubita indiferent de atitudinea culpabila sau neculpabila a autorului prejudiciului.
In cazul pluralitatii autorilor, raspunderea este solidara . Suntem in prezenta unui
nou caz de raspundere solidara care se adauga celor prevăzute deja de art.1003 din
C.civ..

- in ceea ce priveste autorul prejudiciului


Autor poate fi orice persoană fizica sau juridica care cauzeaza un prejudiciu
mediului inconjurator.
In mod exceptional, atunci cand autorul nu poate fi identificat, repararea
prejudiciului adus mediului inconjurator se va realiza din contributia obligatorie la
Fondul de Mediu a tuturor persoanelor juridice care desfaşsoară activitati comerciale.

- in ceea ce priveste fapta


Daca in dreptul comun fapta trebuie sa fie ilicita pentru a atrage raspunderea, in
dreptul mediului vor atrage raspunderea civila si acele activitati normale, realizate
conform autorizatiilor care insa produc prejudicii mediului inconjurator. In acest caz,
raspunderea este obiectiva, intemeiata pe ideea de risc.

- in ceea ce priveste victima prejudiciului


In doctrină au existat discutii referitoare la identitatea victimei prejudiciului şi
20
Publicată în M.Of. nr.1154 / 07.12.2004, modificată şi completată prin L.262 /
2007-publicata in M.Of. nr. 510/30.07.2007 ;
21
Publicată în M.Of. nr.410 / 25.07.2001 ;
anume daca acesta este omul sau mediul şi s-au conturat mai multe opinii :
- intr-o prima opinie, prejudiciul este cauzat bunurilor si persoanelor, mediul avand
doar rolul de cauza ;
- intr-o a doua opinie, victima este mediul inconjurator, dauna fiind provocata acestuia.
- intr-o ultima opinie, concluzioneaza in sensul ca atingerea se aduce ” bunurilor-
mediu ” dar ca dreptul la actiune aparţine fiecarei persoane. Dreptul la actiune este
intemeiat pe existenta unui drept subiectiv al fiecarei persoane la mediu, mediul si
elementele sale reprezentand un ”res comunes”.
Impartasim aceasta ultima opinie cu unele nuantari.daunele aduse mediului
inconjurator creeaza doua categorii de victime: o victima principala – care este mediul
inconjurator si o victima secundara - care este persoana fizica sau persoana juridica
privata sau publica care este proprietarul sau administratorul bunului-mediu. Aceasta
din urma are un drept la actiune. Orice atingere adusa mediului duce la obligarea
faptuitorului la readucerea mediului la starea anterioara si despagubirea persoanei in
patrimoniul careia s-a reflectat prejudiciul ( de ex. despagubirea pentru beneficiul
nerealizat, plata contravalorii prejudiciului de agrement, etc. ). Exista si o a treia
categorie de persoane, tertii, care nu au un drept de proprietate sau administrare a
bunului-mediu dar care au un drept subiectiv general la mediu, drept care
fundamenteaza dreptul la actiune.

- prejudiciul
Multiplele atingeri aduse mediului inconjurator au determinat doctrina sa
defineasca notiunea de ”prejudiciu ecologic ” distinct de notiunea de prejudiciu in
dreptul intern. Se impune, de asemenea, a mentiona faptul că OUG.195/2005
utilizeaza notiunea de ”prejudiciu adus mediului” care ar avea un continut diferit fata
de cea de ”prejudiciu ecologic ”.
Prejudiciul ecologic : Plecand de la ideea ca orice atingere adusa unui element al
mediului inconjurator nu poate sa nu aiba efecte si asupra altor elemente componente
ale mediului ( ex. poluarea apei are efecte negative şi asupra faunei acvatice), Michel
Despax defineşte prejudiciul ecologic ca fiind atingerea adusa ansamblului
elementelor unui sistem ceea ce ar ridica probleme in ceea ce priveste dreptul la
reparatie.
Prejudiciul ecologic este definit diferit in literatura de specialitate.
Prejudiciul ecologic a fost definit, pe rand , ca reprezentand : dauna cauzata
persoanelor si bunurilor de catre mediul in care acestea se gasesc; dauna adusa de catre
om mediului22; aceea forma de prejudiciu cauzata prin fapte de orice fel care lezeaza
valori ale mediului inconjurator23.
Conform legii 137/199524, a protecţiei mediului prejudiciul a fost definit ca
fiind efectul ,, cuantificabil in cost al daunelor asupra sanatatii oamenilor, bunurilor
sau mediului, provocat de poluanti, activitati daunatoare, accidente ecologice sau
fenomene naturale periculoase ”.

Prejudiciul adus mediului


OUG.195/200525 privind protecţia mediului utilizeaza pentru prima data
expresia de ” prejudiciu adus mediului ”. Spre deosebire de L.137/1995 aceasta
vizeaza doar prejudiciile aduse mediului prin poluanţi, activitati daunatoare, accidente
22
Ernest Lupan - Cu privire la Noţiunea Juridică a Prejudiciului Ecologic - Revista Dreptul, nr.3/2003,
p.77 -89 ;
23
Simona-Maya Teodoroiu – Răspunderea Civilă pentru Dauna Ecologică - Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 2003, p.106 ;
24
Abrogata prin OUG.195/2005 ;
25
Publicată în M.Of. nr.1196/ 30.12.2005, modificată şi aprobată prin L.256/2006 publicată în M.Of.nr.
586/06.07.2006 ;
ecologice sau fenomene naturale periculoase26 .
OUG 195/2005 cuprinde o neconcordanta care ni se pare important de
clarificat. Se poate observa ca intre textul art 2 pct.52 din OUG 195/2005 şi intregul
text al ordonantei exista o necorelare in sensul ca art. 2 pct 52, in care se defineste
prejudiciul, enumera ca fiind prejudiciu in sensul actului normativ si ,, daunele asupra
sanatatii oamenilor sau bunurilor ” in timp ce intregul text al ordonantei pare a limita
raspunderea si masurile de prevenire si reparare doar la prejudiciile aduse mediului
prin poluanti, activitati daunatoare, accidente ecologice sau fenomene naturale
periculoase.
Care ar fi domeniul de aplicare al ordonanţei, din acest punct de vedere ?
In doctrina a fost emisa opinia27 interpretarii restrictive a OUG.195/2005 in
sensul aplicării acesteia doar prejudiciilor aduse mediului propriu-zis insa s-a opinat şi
in sens contrar.

Tipuri de Prejudiciul adus mediului poate fi :


prejudicii - direct ( ex. poluarea apelor, distrugerea padurilor, etc. ) sau indirect (ex.
cheltuielile refacerii mediului, nerealizarea unor venituri viitoare, etc. ), ambele
angajand raspunderea persoanei responsabile de producerea acestuia ;
- de origine primara ( deteriorarea recoltelor, a calitatii apelor, etc. ) sau de origine
secundara, produs ca o consecinta a daunei primare ( ex. distrugere a faunei
acvatice );
- prejudiciu evaluabil si reparabil si prejudiciu ireparabil ( caracteristic dreptului
mediului ) ;
- prejudiciu admis - care nu atrage raspunderea poluatorului intrucat se produce ca
urmare a respectarii de catre acesta a conditiilor prevazute intr-o autorizatie sau aviz
de mediu.
Fata de dispozitiile art 35 al. 2 din Constitutia Romaniei si ale art.998 si
urmatoarele din C.civ., apreciem ca doctrina prejudiciului admis nu poate fi acceptata
pentru urmatoarele considerente:
- Constitutia nu numai ca obliga la repararea prejudiciului produs mediului dar , mai
mult decat atat, instituie in sarcina persoanelor fizice si juridice o obligatie generala de
a proteja mediul inconjurator si de a-l ameliora, fara a preciza ca aceasta obligatie este
instituita doar in sarcina autorului prejudiciului ;
- Constitutia utilizeaza expresiile de ,, mediu sanatos ” si ,, ameliorare” , notiuni
care indica extrem de clar faptul ca nici un prejudiciu adus mediului nu este admis.

Intr-o altă calificare28 prejudiciul poate fi :


- prejudiciul cauzat mediului natural – consta in prejudiciul adus naturii,
biodiversitatii sau peisajului ;
- prejudiciu nefinanciar – care se refera la indemnizarea prejudiciului de agrement si
corespunde unui prejudiciu moral ;
-prejudiciu de dezvoltare - care reprezinta prejudiciul direct care atrage repararea in
natura, repararea prin echivalent si incetarea activitatii care produce dauna de mediu ;
-prejudiciu de salvgardare – vizeaza despagubirea colaboratorilor unei actiuni
impotriva de poluarii, a masurilor luate in scopul prevenirii poluarii, restaurarea, etc.

Acoperirea prejudiciului se realizeaza sub forma readucerii mediului la starea

26
A se vedea şi Mircea Duţu – Tratat de Dreptul Mediului - Ediţia 3 , Ed. C.H.Beck, Buc. 2007, p.521,
Mircea Duţu – Dreptul Mediului- Ed. C.H.Beck, 2007, p.267 ;
27
Mircea Duţu – Tratat de Dreptul Mediului- Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, Buc. 2007, p.521 ;
28
initiala ( ex. reampadurire, repopularea mediului acvatic, modificarea instalatiilor, etc),
a platii unor despagubiri financiare, etc.

-in ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta licita sau
ilicită
Intrucat, asa cum spuneam anterior, prejudiciul adus mediului poate reprezenta
rezultatul unor actiuni negative succesive asupra mediului sau rezultatul mai multor
factori, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este adesea greu de stabilit. Un
exemplu, clasic ar fi cel al poluarii care este produsa de autoturisme, de fabrici, de
actiuni ale persoanelor fizice, etc.
Vor face parte din lantul cauzal nu numai cauzele directe ale prejudiciului ci si
cele care au reprezentat doar cauza mediata a producerii acestuia.
Sarcina dovedirii persoanei faptuitorului revine persoanei prejudiciate. Din aceste
motive, pentru situatiile in care victima nu poate realiza aceasta proba doctrina a
instituit si practica a preluat prezumtia probabilittţii legaturii de cauzalitate.
Prezumtia este larg utilizata mai ales in cazul prejudiciilor indirecte care sunt intalnite
frecvent in materie de mediu, admitandu-se acoperirea acestora.
Atunci cand prejudiciul este rezultatul actiunii sau inactiunii mai multor persoane,
pentru angajarea raspunderii nu se cere ca fiecare dintre acestia sa cunoasca fapta
celeilalte persoane, singura conditie care se cere este aceea ca fapta sa fie cauza
imediata sau mediata a prejudiciului. In acest caz raspunderea este solidara, fiecare
dintre acestea putand fi obligata la repararea totala a prejudiciului.

Cauze - in ceea ce priveste cazurile exoneratoare de raspundere


exoneratoare Cazurile de exonerare de raspundere sunt limitate la forta majora
de si atitudinea culpabila a victimei insasi.
raspundere Starea de necesitate nu este cauza exoneratoare de raspundere .
Art 35 din Constituţia Romaniei, modificata statueaza dreptul
oricarei persoane la ,,un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic ” si totodată
stabileste in sarcina persoanelor fizice si juridice indatorirea de a proteja si ameliora
mediul inconjurator. Prin urmare, protejarea si ameliorarea mediului inconjurator este
de interes public. A accepta starea de necesitate drept cauza exoneratoare de
raspundere inseamna a accepta ca interesul individual, a autorului prejudiciului, sa
primeze interesului colectiv si aceasta si atunci cand acesta se afla in culpa putand
prevedea posibilele consecinte daunatoare ale faptei sale.
Respectarea prescriptiilor autorizatiilor administrative nu reprezinta o cauza
exoneratoare de raspundere, acestea fiind date sub rezerva respectarii drepturilor
terţilor consacrate in art.44 al.729 din Constituţia României din 1991 aşa cum a fost
revizuita.
Reputatul profesor Daniela Marinescu, in ultima sa lucrare, enumera printre
cauzele exoneratoare de raspundere si starea de necesitate. Totusi, sutine autoarea,
starea de necesitate nu va exonera de raspundere autorul atunci cand dauna provocata
mediului este mult mai grava decat consecintele evenimentului asupra bunului a carui
salvare se umareste . Un exemplu, elocvent ar fi cel al evacuarii substantelor toxice si
explozive dintr-o cladire aflata in flacari atunci cand prin evacuare substantele se
imprastie si produc daune mediului (fauna, flora, fauna acvatica, etc).

- in ceea ce priveste existenţa obligaţiei de asigurare a riscului de pagubă ecologică


Existenţa obligaţiei de asigurare a riscului de dauna de mediu a fost stipulata

29
Art.44 al. 7 din Constituţia Românei aşa cum a fost revizuită - ,, Dreptul de proprietate obligă la
respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi precum şi la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului “
pentru prima data prin L.137/1995. Desi OUG.195/2005 care abroga L.137/1995
abandoneaza obligatia de asigurare, aceasta este stipulata in majoritatea
reglementarilor cu caracter sectorial.

In ceea ce priveste obligatia de asigurare , conform art .14 din Directiva


2004/35 /2007, pana la 30 aprilie 2010, Comisia UE trebuia sa sa pregateasca un
raport cu privire la stadiul pietei si sa formuleze propuneri referitoare la un sistem de
garantie financiara obligatorie armonizata.

2.3.1.1.2 Raspunderea de mediu conform OUG.68/2007 care transpune directiva


2004/35/EC

Intrucat , in materia raspunderii, OUG.68/2007 transpune identic directiva nr.


2004/35/EC si intucat la aceasta data exista preocupari importante la nivelul UE pentru
sistemul de despagubiri si pentru garantiile financiare care sa acopere eventuale daune
de mediu , ne vom limita a comenta dispozitiile acestei directive si nu cele ale
OUG.68/2007.

2.3.1.1.2.1. Elemente introductive

Directiva 35 asupra raspunderii de mediu cu privire la prevenirea si remedierea


daunelor de mediu, stabileste un cadru legal al raspunderii bazat pe principiul
”poluatorul plateşte”, principiu deja consacrat in Tratatul Stabilind Comunitatea
Economica Europeana ( art.174 ( 2) TEC ). Conform acestui principiu, operatorul a
carui activitate a cauzat o dauna asupra mediului sau o amenintare iminenta de
producere a unei asemenea daune trebuie sa raspunda financiar ( al.1 din preambul) .
Caracteristic pentru Directiva 35 este faptul ca aceasta vizeaza daunele ecologice
propriu-zise si este centrata pe puterea si obligatiile autoritatilor publice. Directiva
abordeaza raspunderea mai mult din punct de vedere administrativ decat din punct de
vedere civil. Dauna sau prejudiciul ecologic este diferit fata de dauna sau prejudiciul
civil aşa cum vom vedea mai jos .
Plecand de la principiul ” poluatorul plateste”, Directiva 35 construieste o noua
notiune de prejudiciu dandu-i acestuia un sens ecologic, specific dreptului mediului.
Prejudiciul ecologic dobandeste un sens mai larg decat in dreptul civil, poluatorul
urmand a suporta nu numai dauna efectiva si directa dar si costurile masurilor de
prevenire a poluarii precum si cele limitare a efectelor acesteia.
In doctrina s-a enuntat ideea30 conform careia principiul ”poluatorul plateste ”
presupune eliminarea subventiilor destinate protectiei mediului astfel incat costurile
legate de poluare sa fie suportate de cel care o cauzeaza si nu de catre societate.
Directiva 35 da raspunsul unor chestiuni disputate in dreptul mediului precum :
stabilirea autorului prejudiciului in cazul poluarii difuze, angajarea raspunderii
poluatorului in lipsa culpei acestuia, intinderea prejudiciului, etc.

Domeniul de 2.3.1.1.2. 2 Domeniul de aplicare a Directivei 35 si implicit a OUG.68/2007


aplicare a
Directivei 35
si implicit a 30
Milena Tomescu, Şerban-Alexandru Stanescu – ” Conditiile Raspunderii Juridice pentru Daune
OUG.68/200 Aduse Mediului potrivit Directivei 2004/35/EC ”, Revista Romana de Drept Al Afacerilor , nr.6/2006,
7 Ed. Wolters Kluwer , p.51-52 . Conform acestor autori, ajutorul de stat –subvenţiile pentru protectia
mediului pot fi acordate pentru realizarea de investitii sau consultanta pentru reabilitarea
amplasamentelor industriale poluate, reamplasarea agentilor economici precum si pentru operare .
● Domeniul de aplicare material31

Directiva se aplică raspunderii cu privire la daunele produse mediului prin :


1. exercitarea uneia dintre activitatile profesionale prevazute in anexa nr. III din
aceasta si oricarei amenintari iminente de producere a unor asemenea daune care
este determinata de una din aceste activitati ( ex. exploatarea instalatiilor care fac
obiectul unui permis, operatiunile de gestionare a deseurilor, orice deversare in apele
interioare care fac obiectul unei autorizatii, orice deversare in apele subterane care fac
obiectul unei autorizatii, etc.);
1. atingerea adusa speciilor si habitatelor naturale protejate prin una dintre
activitatile profesionale, altele decat cele enumerate in anexa nr.III si oricarei
amenintari iminente de producere a unor asemenea daune care este determinata de
una din aceste activitati, in cazul in care operatorul a comis o eroare sau o neglijenta
;
2. toate activitatile profesionale in afara celor identificate deja in legislatia
comunitara ca prezentand un risc real sau potential pentru sanatatea umana si
mediu .

- Excepţii de la domeniul de aplicare material


Directiva nu se aplica daunelor aduse mediului de :
1. un conflict armat, ostilitati, un razboi civil sau o insurectie ;
2. un fenomen natural cu caracter exceptional, inevitabil si irezistibil ;
3. in cazul unei amenintari iminente de producere a unei asemenea daune
determinate de un incident pentru care raspunderea sau despagubirile intra sub
incidenta domeniului de aplicare a conventiilor internationale mentionate in anexa nr.
IV din directiva ;
4. nu se aplica daunelor aduse mediului sau amenintarii iminente de
producere a unor astfel de daune care ar putea fi cauzate de activitatile reglementate de
Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice sau de un incident
sau de o activitate pentru care raspunderea sau despagubirile intra sub incidenta
domeniului de aplicare a unuia dintre instrumentele internationale enumerate in anexa
IV;
5. de accidentele nucleare ;
6. activitatile desfasurate in principal in interesul apararii nationale sau
securitatii internationale sau activitatilor al caror scop unic este de a asigura protectia
impotriva catastrofelor naturale;
7. nu se aplica amenintarii iminente de producere a unor astfel de daune
cauzate de o poluare cu caracter difuz .

- Limitari in aplicarea directivei


Aplicarea directivei nu va aduce atingere dreptului operatorului de a-si limita
raspunderea in conformitate cu legislatia interna prin care s-a pus in aplicare
Conventia privind limitarea raspunderii pentru creantele maritime 32 sau a Conventiei
de la Strasbourg privind Limitarea Raspunderii in Navigatia Interioara .33

● Domeniul de aplicare personal


Directiva se aplica tuturor persoanelor care :
- desfasoara una din activitatile prevazute in anexa nr. III din aceasta ;

31
Art.3 din Directiva 35 ;
32
LLMC din 1976 ;
33
CLNI din 1988 ;
- desfasoara activitati care nu sunt prevazute in anexa III si care aduc prejudicii
speciilor sau habitatelor naturale protejate in legislatia comunitara.34

● Domeniul de aplicare teritorial


Directiva se aplica pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

Conditiile ● Condiţiile raspunderii pentru daune aduse mediului in


raspunderii lumina Directivei 35

- fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu


Fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu trebuie sa constea in producerea de
daune mediului inconjurator prin35 :
-exploatarea unei instalatii care face obiectul unui permis ;
- gestionarea defectuoasa a deseurilor, cu exceptia imprastierii namolului de epurare
provenit din statiile de tratare a apelor urbane reziduale cand acesta este utilizat in
scopuri agricole si exceptarea de la raspundere este prevazuta de statul pe teritoriul
caruia se desfasoara activitatea ;
- orice deversare defectuoasa a unor substante in apele interioare de suprafata, cand
aceasta face obiectul unei autorizari prealabile;
- orice deversare defectuoasa a unor substante in apele subterane cand aceasta
face obiectul unei autorizari prealabile ;
- deversarea sau introducerea unor substante poluante in apele de suprafata sau
subterane care fac obiectul unui permis ;
- captarea si indiguirea apelor supuse unei autorizatii prealabile ;
- fabricarea, utilizarea, depozitarea, tratarea, conditionarea si eliminarea in
mediu si transportul la locul de depozitare a substantelor periculoase, a preparatelor
periculoase, a produselor fitofarmaceutice, a produselor biocide ;
- exploatarea instalatiilor supuse unei autorizari ;
- utilizarea si transportul microorganismelor modificate genetic ;
- orice diseminare deliberata in mediu, orice transport sau introducere pe piata a
organismelor modificate genetic ;
- transportul transfrontalier al deseurilor, in interiorul, la intrarea sau la iesirea din
Uniunea Europeana .

-prejudiciul sau dauna de mediu


Dauna este definita ca fiind orice modificare negativa masurabilă a unei resurse
naturale sau o deteriorare masurabila a unui serviciu legat de resursele naturale care
pot surveni direct sau indirect .
Conform art. 2 din Directiva 35, dauna adusa mediului semnifica :
a ) daunele cauzate speciilor si habitatelor naturale protejate36.Orice dauna care are
efecte negative grave asupra constituirii sau mentinerii unei stari favorabile de
conservare a unor asemenea habitate sau specii ;
b) daunele aduse apelor si anume orice dauna cu efecte negative grave asupra starii
ecologice, chimice si/sau cantitative si/sau asupra potentialului ecologic a apelor in
cauza ;
c) orice contaminare a solului care creeaza un risc semnificativ de consecinţe negative
asupra sanatatii umane prin introducerea directa sau indirecta in sol sau in subsol a
unor substante, preparate, organisme sau microorganisme ;

34
Art.3 pct.1 lit.b din Directiva 35
35
A se vedea anexa nr.III din Directiva 35 ;
36
Pentru definirea speciilor si habitatelor naturale protejate - a se vedea art.2 pct.3 ;
Dauna de mediu nu cuprinde si dauna adusa sanatatii, vietii si patrimoniului
particularilor acestea putand fi acoperite pe calea dreptului comun.
Sunt excluse, de asemenea, din sfera de aplicare a Directivei 35, daunele care sunt
acoperite prin prevederilor altor convenţii internationale37 precum :
- daunele pentru poluarea cu hidrocarburi ;
- daunele cauzate în timpul transportului rutier, feroviar si pe cale de navigatie
interioara a marfurilor periculoase ;
- daunele in materia energiei nucleare ;
- daunele rezultate din transportul maritim al materialului nuclear ;
- transportul rutier şi feroviar si pe cale de navigatie interioara a marfurilor
periculoase .

-subiectele raspunderii :
Subiectul activ
Subiectul activ al raspunderii este operatorul, persoana fizica sau juridica de drept
privat sau public care savarseste una din activitatile prevazute in anexa nr. III .
Subiectele ale raspunderii vor fi persoanele fizice sau juridice de drept public care
au obligatia sa controleze activitatile prevazute in anexa nr. III precum si titularul
oricarei autorizatii .

Subiectul pasiv ( victima )


Intrucat vizeaza daunele produse mediului, directiva indrituieste autoritatile
competente din statele membre sa ia masurile necesare pentru controlul, prevenirea,
repararea daunei de mediu si sa se indrepte impotriva persoanelor care au produs
dauna .
Conform art 12, persoanele fizice sau juridice afectate sau susceptibil de a fi
afectate de dauna adusa mediului care au un interes suficient in ceea ce priveste dauna
de mediu sau care invoca o atingere a unui drept, pot solicita autoritatilor competente
sa actioneze in vederea prevenirii sau repararii daunei.

- culpa
Directiva consacra raspunderea obiectiva fundamentata pe principiul ” poluatorul
plateste ” conform caruia operatorul a carui activitate a cauzat o dauna asupra
mediului sau a carui activitate reprezinta o ameninţare iminenta de producere a unei
asemenea daune trebuie sa raspundă financiar ( al.1 din preambul) .
Directiva 35 prevede si un caz al raspunderii intemeiata pe culpa, cazul
raspunderii pentru daunele produse speciilor si habitatelor naturale protejate . In acest
caz, raspunderea poate fi antrenata doar in cazul in care se dovedeste comiterea unei
erori sau existenta unei neglijente din partea poluatorului.

2.3.1.2 Raspunderea penala. Raspunderea contraventionala

2.3.1.2.1 Raspunderea contraventionala

Contraventia reprezinta fapta savarsita cu vinovatie si prevazuta ca atare de legi,


hotarari de guvern sau acte ale autoritatilor administratiei locale sau judetene, fapta
care nu intruneste pericolul social al infractiunii.
Avand in vedere faptul ca raspunderea in dreptul mediului este una obiectiva,
intemeiata pe risc iar raspunderea contraventionala este una subiectiva intemeiata pe

37
A se vedea anexa IV si V din Directiva 35 ;
culpa, se pune intrebarea daca este posibila antrenarea raspunderii contractuale in
aceasta materie ?
Pentru a face posibila atrenarea raspunderii, doctrina a dezvoltat teoria
prezumtiei culpei. Prin simpla incalcare a prevederilor legii poluatorul se afla in culpa,
putand fi sanctionat contraventional.
Cadrul juridic general al aplicarii conraventiei este constituit din O.G. 2/200138,
OUG 195/2005, HG. 127/1994 si alte acte normative sectoriale.
Contraventiile se constata si se aplica de catre:
- comisarii in cadrul Garzii Nationale de Mediu;
- personalul imputernicit al Administratiei Rezervatiei ”Biosfera Delta Dunarii ”,
- personal imputernicit din cadrul administratiei locale si judetene, personal din cadrul
Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Apararii Nationale, etc.

Contraventii prevazute de OUG 195/2005


OUG.195/2005 prevede urmatoarele categorii de contraventii :
- incalcarea obligatiei de instalare de sisteme de monitorizare si a obligatiei de
furnizare a acestor informatii catre autoritatile publice ;
- desfasurarea unei activitati fara obtinierea autorizatiei de mediu;
- neindeplinirea de catre autoritati a obligatiei de control si supraveghere
activitatilor cu impact asupra mediului ;
- neresprectarea masurilor impuse de catre actele de control de catre autoritatile
publice ;

Contraventii prevazute de H.G. 127/ 1994 39:


H.G. 127/94 prevede urmatoarele categorii de contraventii :
- aruncarea deseurilor in afara spatiilor autorizate ;
- neluarea masurilor de salubrizare si amenajarea terenurilor neocupate productiv in
incinta localitatilor ;
- neluarea de catre autoritati a masurilor de salubrizate stradala, de amenajarea
spatiilor verzi, a pietelor si parcurilor publice,
- schimbarea destinatiei terenurilor amenajate ca spatii verzi fara obtinerea unei
autorizatii din partea autoritatilor
- capturarea, detinerea sau vanzarea de specii rare de animale, de plante declarate
monumente ale naturii sau ale unor piese mineralogice, paleontologice provenite din
locuri declarate monumente ale naturii
- neinstalarea sistemelor de epurare in zonele in care exista pericol pt protectia
mediului
- neluarea masurilor de reducere a vibratiilor

Agentul constatator poate aplica doua categorii de sanctiuni:


- o sanctiune principala – mustrarea sau amenda ;
- o sanctiune complementara constand in suspendarea autorizatiei de mediu,
inchiderea activitatii unitatii, confiscarea bunului cu care s-a produs contraventia,
obligarea la readucerea mediului la starea anterioara

2.3.1.2. 2 Raspunderea penala in dreptul mediului


38
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor , publicata in M.Of.
410/2001 modificata prin OUG. nr. 16/2002, Legea nr. 180/2002 , OG. nr. 61/2002 , Legea nr.
357/2003 , OUG. nr. 108/2003 , Hotararea Curtii Constitutionale nr. 3/2003 , Legea nr. 526/2004 ,OG.
nr. 8/2006, Legea nr. 352/2006, Legea nr. 353/2006 , Legea nr. 182/2006 , Decizia Curtii Constitutionale
nr. 953/2006 , Decizia Curtii Constitutionale nr. 228/2007.
39
HG127/94 -privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii la normele pentru protecţia mediului
înconjurător, publicata in M.Of. nr. 94/94
Studiile statistice arata ca oamenii de afaceri castiga sute de milioane de euro in
urma comiterii unor infractiuni impotriva mediului inconjurator.
● Legea 286/2009 (noul cod penal)40 consacra cap 5 infractiunilor impotriva
sanatatii. Art 352-359 incrimineaza infractiuni precum zadarnicirea combaterii bolilor,
raspandirea bolilor la animalelor si plante, infectarea apei, falsificarea sau substituirea
de alimente ori alte produse, comercializarea de produse alterate si traficul de produse
sau substante toxice.
Aceste infractiuni prezinta particularitatea ca sunt comise cu intentie, legea
incriminand rar infractiunile comise din culpa sau tentativa.

( ex.cazul traficului de produse sau substante toxice)

● Art. 98 din OUG. 195/2005 incrimineaza urmatoarele infractiuni:


- arderea miriştilor, stufului, tufarisurilor si vegetatiei ierboase din ariile protejate si de
pe terenurile supuse refacerii ecologice;
- poluarea accidentala datorita nesupravegherii executarii lucrarilor noi, functionarii
instalatiilor, echipamentelor tehnologice si de tratare si neutralizare, mentionate in
prevederile acordului de mediu si/sau autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu;
- poluarea prin evacuarea, cu stiinta in apa, in atmosfera sau pe sol a unor deseuri sau
substante periculoase;
- nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protectia apei si a
atmosferei, prevazute de actele normative in vigoare;
- folosirea de momeli periculoase si de mijloace electrice pentru omorarea
animalelor salbatice si a pestilor in scopul consumului sau al comercializarii;
- producerea de zgomote peste limitele admise daca prin aceasta se pune in pericol
grav sanatatea umana ;
- nerespectarea restrictiilor si a interdictiilor la vanat si pescuit ale unor specii
protejate sau oprite temporar prin lege si in zonele cu regim de protecţie integrala,
potrivit reglementarilor specifice;
- continuarea activitatii dupa suspendarea acordului de mediu sau
autorizatiei/autorizatiei integrate de mediu ;
- nesupravegherea si neasigurarea depozitelor de deseuri si substante periculoase,
precum si nerespectarea obligatiei de depozitare a ingrasamintelor chimice si
produselor de protectie a plantelor numai ambalate si in locuri protejate ;
- prezentarea in lucrarile privind evaluarea de mediu, evaluarea impactului asupra
mediului, a bilantului de mediu sau a raportului de amplasament a unor concluzii si
informatii false;
- producerea si/sau importul in scopul introducerii pe piata si utilizarea unor
substante si preparate periculoase fara respectarea prevederilor actelor normative in
vigoare si introducerea pe teritoriul Romaniei a deseurilor de orice natura in scopul
eliminarii acestora ;
- importul si exportul unor substante si preparate periculoase interzise sau
restrictionate ;
- transportul si tranzitul de substante si preparate periculoase, cu incalcarea
prevederilor legale in vigoare ;
- omisiunea de a raporta imediat despre orice accident major;
- producerea, livrarea si utilizarea ingrasamintelor chimice si a produselor de
protectie a plantelor neautorizate;
40
Publicata in M.Of. 510/2009 ;
- desfasurarea de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate
genetic sau produse ale acestora fara a solicita si obtine acordul de import/export
si/sau autorizatiile prevazute de reglementarile specifice;
- cultivarea plantelor superioare modificate genetic de catre persoanele fizice şi
juridice fara autorizatie din partea autoritatii publice competente pentru agricultura si
fara contract cu titularii autorizatiilor de introducere deliberata in mediu si pe piata a
organismelor modificate genetic.
- nerespectarea interdictiilor privind utilizarea pe terenuri agricole de produse de
protectie a plantelor sau ingrasamintelor chimice;
- provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiaţii ionizante, a contaminarii
mediului si/sau a expunerii populatiei la radiatii ionizante, omisiunea de a raporta
prompt cresterea peste limitele admise a contaminarii mediului, aplicarea
necorespunzatoare sau neluarea masurilor de intervenţie in caz de accident nuclear;
- descarcarea apelor uzate si a deseurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct
in apele naturale sau provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea
in apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau
deseuri periculoase.
- continuarea activitatii dupa dispunerea incetarii acesteia;
- neluarea masurilor de eliminare totala a substantelor si preparatelor periculoase
care au devenit deseuri;
- refuzul interventiei in cazul poluarii accidentale a apelor si a zonelor de coasta ;
- refuzul controlului, la introducerea si scoaterea din tara a substantelor si
preparatelor periculoase precum si introducerea in tara a culturilor de microorganisme,
plante si animale vii din flora si fauna salbatică fara acordul eliberat de autoritatea
publica centrala pentru protectia mediului;
- aplicarea necorespunzatoare sau neluarea masurilor de interventie in caz de accident
nuclear;
- provocarea, cu stiinta, de poluare prin evacuarea sau scufundarea in apele naturale,
direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substante sau deseuri periculoase.
Art. 98 incrimineaza si forma agravata a infractiunilor prevazute mai sus si
anume, atunci cand acestea au pus in pericol sanatatea sau integritatea corporala a mai
multor persoane sau au cauzat o paguba materiala importanta.
Legiuitorul incrimineaza si tentativa.

● Actele normative sectoriale


Contraventii si infractiuni sunt prevazute si in alte acte normative sectoriale
precum :
- OUG. 78/2000 – privind regimul deseurilor 41 , cap.VII ;
- L.238/2004 – legea petrolului 42, cap. VIII ;
- OUG.. 23/2008 - privind pescuitul si acvacultura 43 , cap. IX ;
- etc.

Test de Autoevaluare :
1. Enumerati tehnicile de protectie a mediului ;
41
Ordonanta 78 / 2000 a fost publicata in M.Of. 283/2000 ;
42
Publicata in M.Of. nr.535/2004 ;
43
Publicata in M.Of 627/2003 ;
2. Identificati diferentele dintre raspunderea de mediu si raspunderea civila din
dreptul comun ;
3. Indicati cazurile exoneratoare de raspundere ;
4. Enumerati cateva infractiuni si contraventii din domeniu ;

Exemplu de test tip grila :


Exonerarea de raspundere in domeniul raspunderii de mediu opereaza in urmatoarele cazuri :
1. in caz de forta majora ;
2. cand prejudiciul s-a produs ca urmare a faptei victimei ;
3. pentru cazuri fortuite ;
4. in cazul in care poluatorul se afla in stare de ebrietate ;
5. in cazul in care poluatorul nu se afla in culpa ;

Unitatea de invatare nr. 3


PROTECTIA ATMOSFEREI

Cuprins
Sectiunea 1Aspecte Generale ( definitia atmosferei , a poluarii atmosferice si a
poluarii transfrontiere , principalii poluanti ) ;
Sectiunea 2 Protectia atmosferei :
2.1.Strategii si Planuri ;
2.2. Monitorizarea calitatii aerului ;
2.3. Protectia stratului de ozon ;
Sectiunea.3 Forme de poluare atmosferica
3.1 Zgomotul ambiental ;
3.2 Zgomotul produs de aeronave ;
3.3 Poluarea electromagnetica;
3.4 Poluarea luminoasa ;

Obiectivele unitatii de invatare


Dupa studiul acestei unitati veti reusi sa :
→ identificati cazurile de poluare atmosferica interna si transfrontiera ;
→ sa indentificati scopul si modul de actiune a autoritatilor ;
→ sa identificati cele mai importante conventii internationale avand drept obiect
protectia atmosferei ;
→ sa identificati cazuri de poluare mai putin cunoscute sau reglementate ;

Sectiunea 1 : Aspecte Generale

Definitie Atmosfera reprezinta invelisul gazos alcatuit din aer care inconjoara Pamantul si
stratul de ozon. Atmosfera este compusa in proportie de 96% din aer si 4% din vapori
de apa. Aerul uscat contine 78% azot, 21% oxigen si 1% alte gaze.

Cateva acte Preocuparile pentru protectia atmosferei s-au acentuat in 1985 cand cercetatorii au
normative descoperit deasupra Antarcticii o gaura in stratul de ozon. Anterior. in 1979, este
adoptata Conventia de la Geneva privind Poluarea Transfrontaliera.
In anul 2000 se adopta OUG 243/2000 privind protectia atmosferei, ca fiind
principalul act normativ intern in domeniu .

Definitia Conventia defineste poluarea ca fiind


poluarii si a Introducerea in atmosfera de substante sau energii, mijlocit sau nemijlocit, substante
poluarii sau energii care au efecte daunatoare asupra sanatatii oamenilor, bunurilor,
transfrontiere ecosistemelor vii, beneficiilor de care trebuie sa se bucure omul din partea mediului si
o reducere a altor drepturi de folosire a mediului .
Poluarea transfrontaliera pe distante lungi este acea poluare a aceri sursa fizica se
afla total sau partial pe teritoriul unui stat dar care produce efecte pe teritoriul unui alt
stat, pe o distanta care nu permite identificarea sursei individuale.

Poluarea poate fi produsa in mod primar prin eliberarea de substante sau vibratii
nocive in atmosfera si in mod secundar ca urmare a interactiunilor dintre substantele
emanate, interactiuni care se produc in atmosfera si produc efecte negative.
Poluarea atmosferica are efecte asupra sanatatii oamenilor intrucat aerul respirat
nu mai detine calitatile sau puritatea necesara functionarii organismului uman.
Un alt efect al poluarii atmosferice il constituie ploile acide.
Acestea reprezinta rezultatul interactiunii gazelor eliberate in atmosfera si a
picaturilor de apa. In urma caderii ploilor acide, solul isi pierde proprietatile nutritive,
se produc despaduriri iar apele subterane sunt contaminate. Interactiunea dintre ploile
acide si organismul uman, poate avea drept efect aparitia cancerului de piele la om
sau cataractei.
Poluarea atmosferica are efecte si asupra faunei acvatice dar si asupra unor
procese industriale.
Principalii Principalii poluanti sunt poluantii sulfurici, carbonici,
poluanti hidrocarburile, azotul, etc.
Primul loc il ocupa oxidul de carbon care provine in cea mai mare
proprortie din utilizarea autoturismelor iar restul din industria chimica, etc . Dioxidul
de sulf este de asemenea des intalnit si rezulta din arderile de carbune, petrol si ca
urmare a utilizarilor termocentralelor.
Poluarea poate proveni din surse fixe si surse mobile:
- sursele fixe sunt stabilite prin hotarare de guvern, in categoria acestora
incadrandu-se in acest moment industria arderii deseurilor, comertul cu depozitarea
deseurilor, cazangeriile, industria petrochimica, etc.
Titularii acestor activitati au o serie de obligatii printre care si : obligatia sa
elaboreze programe pentru reducerea emisiilor , sa informeze autoritatile si sa se
supuna controlului autoritatilor competente , sa obtina autorizatia de mediu, sa detina
evidente cu privire la instalatiile poluante aflate in exploatarea acestora , etc.
- in categoria surselor mobile intra acele ramuri din industrie care nu au fost
declarate surse fixe dar si autoturismele si altele ( ex. mijloace de transport rutiere ,
feroviare, navele. etc. ).
Activitatea desfasurata si care este considerata sursa mobila este supusa in permanenta
controlului si autorizarii.
In vederea obtinerii autorizatiei de mediu, activitatile cu impact semnificativ
asupra mediului sunt supuse evaluarii impactului asupra mediului si , in baza acestuia,
unui program de conformare care stabileste si o serie de valori limita pentru emisii.
Depasirea acestor valori limita , obliga utilizatorul instalatiei la luarea de masuri
pentru reducerea acestora si da dreptul autoritatii publice teritoriale ( Garda Teritoriala
de Mediu sau Agentia Teritoriala Pentru Protectia Mediului ) la suspendarea activitatii
agentului economic sau chiar retragerea autorizatiei de mediu.

Sectiunea 2 Protectia Atmosferei

2.1. Strategii si Planuri

Protectia atmosferei se realizeaza printr-o serie de strategii, planuri si programe.


Autoritatea centrala in domeniul protectiei mediului( Ministerul Mediului si
Padurilor ) a elaborat:
- Strategia Nationala si Planul National pentruProtectia Mediului pe 2004-2013;
- Strategia Nationala si Planul National pentru Protectia Atmosferei;
- Programul National pentru Reducerea Emisiilor de Dioxid de Sulf, Oxizi de Azot si
Pulberi Rezultate din Instalatiile Mari de Ardere;
- Programul National pentru Combaterea Incalzirii Climatice,
- etc.
Strategiile si programele stabilesc obiectivele pe care institutiile publice centrale
si locale trebuie sa le atinga (de ex. reducerea poluarii in aglomerarile in care acestea
au depasit valorile admise).
Planurile indica mijloacele care vor fi utilizate pentru atingerea acestor obiective
(de ex. adoptarea de norme care instituie valori limita de emisii) sau standarde.
Protectia mediului se realizeaza prin stabilirea: de valori limita de emisii, valori
PRAG sau de alerta si acolo unde este cazul de marje de toleranta.
Valorile
LIMITA Valorile LIMITA reprezinta acele valori stabilite stiintific, pana la care poluarea
Si poate fi tolerata intrucat nu dauneaza semnificativ sanatatii umane sau mediului
Valorile inconjurator.Valorile limita sunt stabilite pentru o perioada data si odata atinse nu pot
PRAG fi depasite.
Valorile PRAG reprezinta acele valori la care poluarea devine daunatoare
sanatatii umane si mediului inconjurator. Atunci cand valorile PRAG sunt atinse,
autoritatile sunt obligate sa actioneze de urgenta.
Valorile limita si valorile PRAG au fost stabilite prin numeroase directive : cu titlu
de exemplu, indicam directiva 88/609/ CEE privind limitarea emisiilor anumitor
poluanti in atmosfera, emisii provenite de la instalatii mari de ardere, directiva
1999/19/ EC privind limitarea compusilor organici volatili, etc.

2.2. Monitorizarea calitatii aerului

Evaluarea si monitorizarea calitatii aerului se realizeaza prin intermediul


Sistemului National de Evaluare si Gestiune Integrata a Aerului care este compus din
Sistemul National de Monitorizarea a Calitatii Aerului si Sistemul National de
Inventariere a Emisiilor de Poluanti Atmosferici .
Acest sistem furnizeaza informatiile necesare prvind calitatea aerului intr-o
anumita perioada sau la o anumita ora, informatii pe baza carora sunt intocmite de
catre Guvern rapoarte care vor fi depuse la Comisiei Europei.
Un rol important in protectia atmosferei il are activitatea de meteorologie si
Reteaua Nationala pentru Supraveghere Meteorologica , retea care colecteaza
informatiile privind starea si evolutia vremii .
In vederea protectiei atmosferei, in sarcina persoanelor fizice si a persoanelor
juridice au fost stabilite o serie de obligatii:
- instalarea de sisteme de automonitorizare a poluarii si raportarea periodica a
rezultatelor automonitorizarii catre autoritati ;
-permiterea controalelor efectuate de catre autoritati si respectarea masurilor dispuse
de acestea ;
-izolarea surselor care produc vibratii si poluare sonora ;
- intocmirea de planuri si programe pentru reducerea emisiilor atunci cand valorile
PRAG sunt depasite 5
- prezentarea, la cererea autoritatilor, a planului cadastral si a zonelor geografice in
care s-a produs poluarea in cazul depasirii valorilor PRAG ;
- etc.

2.3 Protectia stratului de ozon

In vederea protectiei stratului de ozon, au fost adoptate doua planuri nationale de


actune: Planul National de Actiune pentru Schimbari Climatice si Planul National de
eliminare treptata a substantelor care epuizeaza stratul de ozon planuri prin care
Romania urmareste sa respecte obligatiile asumate prin Protocolul de la Montreal
privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, Protocolul de la Kyoto( 1997 ) 44 la
Conventia - Cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice ( Rio de Janeiro

44
Protocolul de la Kyoto, din 11 decembrie 1997, referitor la respectarea angajamentelor de limitare
cantitativa si reducere a emisiei de gaze cu efect de sera fata de nivelul anului 1989, in perioada
obligatorie 2008-2012. Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto in 2001
1992 ) 45si Conventia de la Viena privind protectia stratului de ozon din 1985.
Dupa modelul si experienta in privinta problemei stratului de ozon (aferenta
adoptarii si aplicarii Conventiei de la Viena si a Protocolului de la Montreal,sus-
mentionate, Conventia-cadru Privind Schimbarile Climatice (1992 ) a enuntat
principiile si a prefigurat mecanismele care sa ofere raspunsuri la obiectivul general
propus: acela de stabilizare a concentratiilor de gaze cu efect de sera in atmosfera la un
nivel care sa impiedice orice perturbare antropica periculoasa a sistemului climatic. Ca
instrument conex documentului, Protocolul a declansat procesul de aplicare efectiva a
sa sub forma unei strategii mondiale de limitare si reducere a emisiilor la GES 46, prin
obiective precise si mecanisme specifice. Preluand initiativa proiectului, UE a reusit sa
atraga un numar suficient de state (peste 131) care sa permita intrunirea conditiilor de
intrare in vigoare a Protocolului (ratificarea de peste 55 de state care sa produca
minimum 55% din emisiile mondiale de GES) si sa dovedeasca astfel ca se poate
gestiona o problema ecologica globala si fara SUA, evident cu limitele inevitabile.
Capitalul de legitimitate internationala oferit de o asemenea tema si presiunea
fenomenelor meteorologice extreme tot mai prezente au condus insa la reevaluari de
pozitii si reveniri la masa negocierilor, chiar timide, a fostilor “recalcitranti”. Este
cazul SUA, in care, pe de o parte, guvernul federal accepta reluarea discutiilor in
contextul conventiei-cadru privind schimbarile climatice, iar pe de alta, o serie de state
federate incheie acorduri subunionale pentru limitarea emisiilor de GES si cu
mecanisme asemanatoare celor ale Protocolului de la Kyoto ceea ce constituie un pas
important spre convergenta unui proces mondial unic de abordare si actiune in privinta
fenomenului ecologic global.
Prin ratificarea Protocolului de la Kyoto, Romania, s- a obligat ca in perioada
2008-2012 sa reduca cu 8 % nivelul de emisii de GES, fata de nivelul anului 1989.In
scopul monitorizarii GES , Romania a infiintat Registrul National de Emisii de Gaze
cu Efect de Sera.
In vederea aplicarii planurilor a fost infiintat Comitetul National pentru Protectia
Stratului de Ozon (organism interministerial)47 ce are obligatia sa raporteze din 2 in 2
ani Guvernului concentratiile de ozon si masurile luate pentru reducerea substantelor
care epuizeaza stratul de ozon, informatii care ulterior sunt comunicate
Secretariatului Ozonului din cadrul Programului Natiunilor Unite, de catre Guvern.
Incepand din 1 ianuarie 2007 , Romania este obligata sa respecte si
Regulamentul European 2037/2000 privind substantele care depreciaza stratul de ozon

Sectiunea 3 Forme de poluare atmosferica

3.1 Zgomotul ambiental

Reprezinta ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv daunatoare, provenite din activitatea


umana, din transporturi sau activitatea industriala.

Zgomotul se masoara in decibeli. Dupa efectul acestuia asupra sanatatii umane,

45
Romania a ratificat Conventia prin Legea 24/1994
46
GES gaze cu efect de sera . Intra in aceasta categorie : dioxid de carbon si alte substante cu efect de
sera care se acumuleaza in stratul aerian formand o ”plapuma” care contribuie la cresterea temperaturii
atmosferei. Substantele care actioneaza: freonii, metanul, etanul, oxizii de azot, hidrogenul, apa,etc.
47
Infiintat prin HG.243/1995 privind infiintarea, organizarea si functionarea Comitetului National
pentru Protectia Stratului de Ozon ;
zgomotul se incadreaza in 3 grupe:
- 55 - 60 - zgomotul tulbura somnul;
- 60 - 65 - zgomotul produce vatamari sanatatii umane;
- > 65 decibeli - zgomotul provoaca tulburari de comportament.
Conform statisticilor UE, peste 20% din populatia europeana este supusa unui
zgomot peste 65 decibeli. Expunerea la un zgomot de 85 decibeli, 8 ore pe zi, o
perioda mai indelungata, produce surzire.
Se cunosc doua surse de provenienta ale zgomotului:
- zgomotul din transporturile rutiere, pe cai ferate sau aeriene si
- zgomotele de vecinatate reprezentate de zgomote care provin din activitati
industriale, santiere, zgomotele cotidiene etc.
Prevenirea si combaterea poluarii sonore se realizeaza prin instituirea de norme de
emisie, de fabricatie sau procedeu, prin instituirea de norme tehnologice precum si
prin instituirea de interdictii sau limitari ale desfasurarii unor activitati in anumite zone
sau intre anumite ore.
Desi reclamatiile referitoare la zgomot ocupa locul 5 in randul reclamatiilor
referitoare la protectia mediului, autoritatiile nu acorda o atentie corespunzatoare
acestuia.
Mai mult decat atat, Romania nu dispune de o legislatie unitara in materie. HG
321/2005 privind evaluare si gestionarea zgomotului ambiant, stabileste in sarcina
persoanelor fizice si juridice care desfasoara activitati producatoare de zgomot si a
proprietarilor si detinatorilor legali de terenuri, obligatii precum :
- luare de masuri si achizitionarea de tehnologie necesara pentru izolarea si
protectia fonica a surselor generatoare de zgomot ;
- extinderea aliniamentelor de protectie a parcurilor, a zonelor verzi si a gardurilor
vii;
- permiterea controalelor si frunizarea de infromatii in acest sens de catre si catre
autoritatile publice competente.
Evaluarea si gestionarea zgomotului ambiental se realizeaza pe baza hartilor de
zgomot si a hartilor strategice de zgomot , harti care trebuiesc intocmite de autoritatile
administratiei publice locale si de ministerul transportului si infrastructurii si care sunt
aprobate de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului.
Harta de zgomot sau harta acustica reprezinta cartarea pentru o
Harta de
anumita zona a situatiei existente sau prognozate referitoare la
zgomot-
zgomotul ambiental in functie de un indicator ( zi, noapte,
definitie
autovehicule rutiere etc. ) care evidentiaza depasirea limitelor
admise si modul in care aceasta depasire afecteaza populatia din zona.
Harta strategica de zomot reprezinta harta care ajuta la evaluare globala a expunerii
la zgomot provenit din surse diferite intr-o zona data si ajuta la intocmirea de catre
autoritati a planurilor de actiune in vederea prevenirii sau reducerii zgomotului
ambiental.

3.2 Zgomotul produs de aeronave

Codul aerian 48 stabileste ca fiind o competenta a Ministerului Transporturilor


impunerea de interdictii sau limitari de zbor a aeronavelor civile.
Prin exceptie, ministerul nu poate interzice zborurile aeronavelor de stat, aeronavelor
O.N.U., Crucii Rosii, Semilunii Rosii si a altor asociatii umanitare, nu poate interzice
aterizarea aeronavelor cu probleme tehnice sau aterizarea fortata datorita conditiilor
meteorologice necorespunzatoare sau a unui caz de forta majora.
Pentru a spijini decizia in acest sens, prin lege s-a instituit obligatia crearii unui sistem
48
O.G. 29/1997 ;
unic de monitorizare a zgomotului pe aeroporturi.

3.3. Poluarea electromagnetica

Este produsa de campul electromagnetic pe care il creaza antenele de telefonie


mobila, liniile electrice de inalta tensiune, transformatoarele electrice, antenele
parabolice, emitatoarele de putere, aparatura electrica, Soarele si chiar si corpul uman
sau cel al animalelor.
Liniile de mare tensiune pierd 40% din energia pe care o transporta, pierdere care
are drept rezultat crearea unui camp electro-magnetic puternic. Aparatura
electrocasnica chiar inchisa produce un camp electro-magnetic care poate provoca
daune sanatatii.
Soarele emite radiatii precum: razele infrarosii, asa numitele raze luminoase sau
raze ultraviolete care produc consecinte asupra corpului uman.
Creierul uman emite raze numite raze alfa care nu sunt daunatoare sanatatii
umane dar in interactiune cu campul electromagnetic creat de sursele indicate anterior
genereaza un camp electromagnetic si mai puternic iar rezultatul este nociv pentru
sanatatea umana.
Poluarea electromagnetica provoaca consecina daunatoare precum: mutatii
genetice, cancer, tulburari psihice, tulburari hormonale, infertilitate, cataracta etc.
Ministerul Sanatatii a transpus legislativ recomandarea Consiliului UE privind
limitarea expunerii populatiei generale la campuri electromagnetice de la 0 Hz la 300
GHz ( Ordinul 1193/2006).
In materia poluarii electromagnetice, sarcina probei lipsei riscurilor revine celui
care desfasoara activitatea poluatoare.

Important de retinut !
In materia poluarii electromagnetice, sarcina probei lipsei riscurilor revine celui care
desfasoara activitatea poluatoare.
3.4 Poluarea luminoasa

Acest tip de poluare a preocupat in ultimii ani specialistii in domeniu.


Acestia au constatat ca sursele de iluminat artificiale, stradale precum si sursele de
iluminat excesive ale locuintelor produc daune sanatatii umane si mediului
inconjurator :
- iluminarea stradala in timpul noptii perturba procesele de fotosinteza ale vegetatiei
precum si procesele normale din organismul uman si animal, ducand la lipsa acuitatii
vizuale, stari de stres si chiar tulburarea somnului ;
- iluminarea excesiva a unei locuinte are efecte negative asupra locuitorilor din
vecinatate perturband, de asemenea, somnul si cauzand stari de stres si chiar depresii.
In Cehia sau adoptat legi prin care sau stabilit urmatoarele masuri:
- iluminarea artificiala trebuie realizata astfel incat sa nu depaseasca linia orizontului
intrucat Cosmosul este patrimoniu universal si trebuie protejat ;
- iluminarea artificiala va fi redusa cu 30% in timpul noptii ;
- iluminarea cladirilor publice se va realiza de sus in jos iar daca acest procedeu nu
este posibil , iluminarea se va realiza de jos in sus insa ultimele etaje ale cladirilor
trebuie sa ramana neiluminate ;
- comercializarea becurilor se va putea realiza numai daca acestea vor fii omologate ca
surse nepoluante;
- etc.
Test de Autoevaluare :
1.Definiti poluarea si poluarea transfrontierea si indicati diferentele dintre acestea ;
2.Indicati tipurile de poluari ;
3. Indicati modul in care se realizeaza protectia atmosferei in Romania ;
4. Definiti harta de zgomot si harta strategica de zgomot ;

Exemplu de test tip grila :


Identificati tipurile de poluari atmosferice:
1. poluarea cu substante ;
2. poluarea cu substante si energii ;
3 poluarea cu deseuri menajere ;
4 poluarea sonora atunci cand zgomotul este sub 40 de decibeli;

Unitatea de invatare nr. 4


PROTECTIA SOLULUI SI SUBSOLULUI

Cuprins
Sectiunea 1. Protectia solului si a subsolului
1.1 Protectia solului ;
1.2. Protectia subsolului

Obiectivele unitatii de invatare


Dupa studierea acestei unitati veti reusi sa :
→ identificati regimul de protectie calitativa si cantitativa a solului ;
→ identificati regimul de protectie a subsolului ;

Sectiunea 1 Protectia solului si a subsolului

1.1 Protectia Solului


Definitia Solul reprezinta un organism viu, limitat ca intindere care actioneaza ca o
solului geomembrana si care are un rol important in absorbtia si reciclarea factorilor
poluatori.
So Acesta reprezinta un factor important pentru culturile agricole, pentru paduri,
apele subterane iar degradarea acestuia conduce la alunecari de teren, efectul de
infertilitate si chiar la imposibilitatea reciclarii apelor absorbite de acesta.
Poluarea Poluarea solului este definita ca fiind rezultatul oricarei actiuni care produce
solului dereglarea functionarii normale a acestuia, dereglare manifestata prin degradare fizica
chimica si biologica ce are drept rezultat reducerea cantitativa si calitativa a productiei
vegetale si genereaza cheltuieli mari pentru ameliorare.
Poluarea solului se realizeaza datorita pulberilor si gazelor nocive din aer, apelor
reziduale, deseurilor de natura industriala sau menajera, pesticidelor, ingrasamintelor
chimice folosite in agricultura si a deseurilor radioactive.
Fondul Totalitatea terenurilor din Romania, indiferent de destinatie , titlului in baza
Funciar caruia
sunt detinute sau apartenentei la domeniul public sau privat, constituie Codul
Funciar
al Romaniei. Legea 18 / 91 - Legea fondului Funciar, instituie masuri de protectie
precum:
-obligatia de gospodarire conservare si amenajare a terenurilor in special acelor
agricole
-interdictia scoaterii terenurilor din circuitul agricol sau silvic.

Protectia Protectia calitativa a terenurilor se realizeaza prin lucrari de ameliorare


calitativa desfasurate fie de catredetinatorii acestora fie de catre autoritati. Legea 18 /1991
prevede ca cel improprietarit are obligatia sa cultive terenul si sa desfasoara lucrari de
imbunatatire a calitatii acestuia in caz contra statul avand dreptul sa preia posesia
asupra acestuia.
In vederea ameliorarii terenurilor, prin ordinul Ministerului Mediului si Padurilor
si a Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, se stabilesc grupele de terenuri
care intra in perimetre de ameliorale.
Primarii localitatilor, comunelor sau oraselor sunt obligati sa transmita
informatiile necesare acestor autoritati si sa indice terenurile care trebuie sa intre in
perimetrul de ameliorare. Terenul in cauza poate fi preluat pentru efectuarea lucrarilor
doar cu consimtamantul proprietarului sau detinatorului acestuia si doar in schimbul
atribuirii de catre Consiliul Local a altui teren in folosinta, pe perioada lucrarilor.
Primarul propune prefectului emiterea unui ordin iar in cazul in care nu se poate da un
alt teren in folosinta sau proprietarul refuza pe motiv de departare, se va proceda la
exproprierea proprietarului pentru utilitate publica.
Decizia prefectului poate fi contestata pe calea contencios administrativ.
Prin lege, s-a instituit obligatia intocmirii unui Cod de Bune Practici Agricole prin
care sa se stabileasca obligatiile cultivatorilor de terenuri.
Protectia calitativa a solului are in vedere si luarea de masuri in cazul
inundatiilor, alunecarilor de teren, eroziunilor. Asemenea masuri se iau prin
intermediul lucrarilor de amenajari si imbunatatiri funciare.
O atentie crescanda se acorda si fenomenului de desertificare. Se estimeaza ca in
cativa ani zona Baraganului si alte zone agricole se vor transforma in deserturi.
In scopul evitarii unui asemenea pericol, Romania a semnat Conventia Impotriva
Desertificarii incheiata la Rio de Janeiro in 1992.

Protectia Protectia cantitativa a solului se realizeaza prin instituirea unor obligatii in


cantitativa
sarcina persoanelor fizice sau juridice care detin exploatari petroliere, cariere, etc ,
obligatii precum cea :
- ca dupa incetarea lucrarilor sa readuca terenul la starea anterioara si sa- l niveleze
astfel incat sa fie bun pentru productia agricola;
-a amplasarii liniilor de telecomunicatii, conductelor de transport a gazelor, a
petrolului, retelelor de apa si canalizare, de-a lungul terenurilor, paralel cu drumurile
publice, caile ferate, etc.

1.2. Protectia subsolului

Art 136 din Constitutie prevede ca bogatiile subsolului de interes public


reprezinta proprietatea statului . Ele pot fi date in concesionare, administrare sau
inchiriere institutiilor publice dar si private ( ex. exploatari miniere si petroliere ).
Intra sub incidenta regimului de protectie resursele naturale ale solului, ale zonei
economice si platoului continental, zacamintele de ape minerale, lacurile terapeutice si
acumularile de namol, si alte resurse precum cele ale patrimoniului geologic ( ex.
pesteri, depozite fosiliere, formatiuni geologice, etc.).
Persoanele concesionare au obligatia ca inainte de deschiderea exploatarii sa
obtina autorizatia integrata de mediu si sa exploateze aceste resurse in limitele si
conditiile stabilite pentru a nu le epuiza.
Incalcarea acestor obligatii poate atrage raspunderea contraventionala, civila sau
chiar penala a autorului.

Test de Autoevaluare :
1.Definiti solul si subsolul ;
2. Definiti poluarea solului si subsolului ;
3. Identificati mijloacele de protectie cantitativa si calitativa a solului ;
4. Indicati modul in care se realizeaza protectia subsolului in Romania ;

Exemplu de test tip grila :


Pentru constituirea perimetrelor de ameliorare se cere :
1. in mod obligatoriu acordul proprietarului terenului ;
2. acordul proprietarului terenului sau decizia prefectului ;
3. doar decizia prefectului ;
Unitatea de invatare nr. 5
PROTECTIA APEI

Cuprins
Sectiunea 1 Aspecte Generale ;
Sectiunea 2 Regimul juridic al protectiei apelor ;
2.1 Proprietatea asupra apelor ;
2.2.Servituti ;
2.3. Gospodarirea apelor ;
2.4 Protectia cantitativa si calitativa a apelor ;

Obiectivele unitatii de invatare


Dupa studierea acestei unitati veti reusi sa :
→ identificati regimul proprietatii si a folosintei apelor ;
→ identificati servitutile din domeniul dreptului mediului ;
→ indentificati mijlocele prin care se realizeaza protectia apelor ;
Sectiunea 1 . Aspecte Generale

Apa face parte din Hidrosfera.


Hidrosfera reprezinta invelisul din jurul pamantului care este limitat la partea
superioara de atmosfera si la partea inferioara de scoarta terestra. Aceasta se poate
prezenta in forma lichida sau solida.
Este important de retinut ca 97% din apa se gaseste in mari si oceane, 2% in
calotele glaciare si doar 1% in rauri, fluvii . Doar aceasta parte de 1 % poate fi
consumata.
Din acest motiv, se preconizeaza ca in 15-20 ani populatia globului va avea
serioase probleme in gaisrea resurselor de apa consumabila intrucat pe deoparte
acestea se epuizeaza iar pe de alta parte cea mai mare parte din cantitatea de apa
existenta pe glob, nu poate fi consumata intrucat fie costurile desalinizari sunt enorme
fie nu poate fi transportata fie este poluata.
Definitia Poluarea apei reprezinta modificarea calitatii acesteia prin introducerea in
poluarii apei mod direct sau indirect de catre om de substante, energie sau caldura in apa, aer sau
sol.
Modificarea proprietatilor apei va avea consecinte negative asupra sanatatii
oamenilor, asupra proprietatilor, asupra serviciilor si in general asupra mediului
inconjurator.
Apa este poluata si atunci cand proprietatile chimice ale acestora sunt alterate
desi vizual aceasta pare buna de baut.
Poluarea apei poate fi :
- fizica;
- chimica;
- termica sau
- radioactiva.
Apa poate fi poluata cu gaze, hidrocarburi, metale sau cu substante radioactive.
Acesti poluanti pot proveni din evacuarea apelor industriale uzate, a apelor utilizate in
procese miniere sau exploatari petroliere, din impurificarea zonelor de protectie, din
deversarea de deseuri menajere sau de substante chimice sau bacteorologice.
Poluantii pot fi:
- biodegradabili - acei poluanti care sunt anihilati de flora marina sau bacteriile
existente in mod natural in apa ( dejectiile provenite de la ferme de animale ) sau
- nebiodegradabili care nu pot fi eliminati si anihilati
In vederea protejarii apei Ministerul Mediului si Padurilor a adoptat Programul de
Eliminare Treptata a Evacuarilor, Emisiilor si Substantelor Prioritar Periculoase.

Sectiunea 2 Regimul juridic al protectiei apelor

Regimul juridic al protectiei apelor este prevazut de legea 107 / 199649.


Conform legii, apa reprezinta patrimoniu cultural intrucat in cea mai mare parte
din aceasta apartine domeniului public. In consecinta , utilizarea acesteia cunoaste un
regim special.

2.1 Proprietatea asupra apelor

49
L.107/1996 a fot publicat in M.Of. nr. 244/1996 ;
Proprietatea asupra apelor si albiilor mai mari de 5 km patrati si a bazinelor
hidrografice mai mari de 10 km patrati, apartine statului. Albiile mai mici de 5km
patrati, si bazinele mai mici de 10km apartin detinatorilor terenurilor pe care se afla
situate.
Apartin domeniului public: apele cu potential energetic valorificabil de interes
national, tarmurile, plajele, marea teritoriala, platoul continental, resursele naturale ale
zonei economice si ale platoului continental. ( 136 Constitutie ).
Tot domeniului public apartin tarmurile, cuvetele lacurilor, apele subterane si
fundul apelor maritime.
In situatia in care un rau isi schimba cursul creand o noua albie, proprietarul
raului poate solicita Administratiei Nationale ”Apelor Romane ” , timp de un an ,
permisiunea de a aduce albia raului pe terenul care fusese amplasat anterior. In situatia
in care nu formuleaza aceasta solicitare in termen de 1 an de la data in care raul si-a
schimbat cursul, raul si albia devin proprietatea statului.
Administrarea apelor si albiilor si reglementarea modului de folosire a acestora
intra in competenta Administratiei Nationale ”Apele Romane ” respectiv a
Administratiei Nationale a” Rezervatiei Biosfera Delta Dunarii ”, in cazul apelor aflate
pe teritoriu acesteia din urma.
Folosirea apelor de suprafata si subterane se poate realiza in mod liber atunci
cand aceasta folosire se face pentru baut, adapat, spalat sau atunci cand cand captarea
acesteia se realizeaza cu instalatii care au o capacitate mai mica de 0.2 L/s . In situatia
in care captarea se face cu instalatii mai mari de 0.2 L /s sau se realizeaza in scopul
crearii unei fantani arteziene sau scop industrial, folosirea acesteia nu mai este libera,
si se poate realiza doar dupa obtinerea unei autorizatii de gospodarire a apei si doar in
conditiile prevazute in aceasta.
In mod similar, folosirea albiilor, malurilor, plajelor, tarmurilor, etc este libera
pentru activitatile de plimbare, recreere sau traversare sau poate fii realizata doar in
baza unei autorizatii pentru toate celelalte activitati.
In vederea protejarii populatiei si a resurselor de apa , la nivel legislativ s-a stabilit
o ordine de prioritate in utilizarea apei. Conform acestei prevederi, prima data se vor
satisface nevoile de consum ale populatiei, pe locul doi se afla nevoile de consum ale
animalelor, pe locul trei se afla nevoile de consum ale populatiei si animalelor in
vederea pastrarii igienei si pe locul patru celelalte nevoi.In situatia in care necesitatile
de consum ale populatiei nu pot fi satisfacute precum si in alte cazuri considerate de
forta majora, autoritatile pot impune restrictii sau limitari in folosinta acesteia.

2.2 Servituti

Prin lege au fost stabilite o serie de servituti naturale sau legale cu privire la
folosirea apei.
Servitute naturala: proprietarul din aval este obligat sa primeasca apele care curg
in mod natural de pe proprietatile din amonte.
Servituti legale permanente:
- permiterea montarii de borne , insemne sau instalatii in vederea efectuarii lucrarilor
hidrologice sau hidrografice;
- dreptul de a efectua lucrari in vederea opririi inundatiilor ;
- dreptul de a amplasa utilaje in vederea efectuarii forajelor .

2.3. Gospodarirea apelor

Activitatile de gospodarire a apelor au scop utilizarea rationala si protectia


impotriva epuizarii si poluarii acestora. Pentru atingerea acestui scop, activitatile de
utilizare a apei si de realizare de constructii sau instalatii pe acestea, au fost supuse
avizarii respectiv autorizarii.
Avizele si Avizele de gospodarire a apelor sunt actele administrative ce trebuiesc solicitate
autorizatiile anterior inceperii lucrarilor respectiv a activitatii planificate. Avizul se emite de catre
Administratia Nationala ” Apelor Romane ”, in baza unei documentatii depuse de
solicitant.
Acesta are o valabilitate de doi ani de la data emiterii si se poate prelungi, prelungirea
trebuind sa fie solicitata cu 2 luni inainte de expirarea avizului.
Autorizatia de gospodarire a apelor este actul administrativ individual care da
dreptul titularului sa foloseasca sursa de apa de suprafata sau subterana si/ sau da
dreptul acestuia sa descarce apele uzate, deseurile menajere, evacuarile din mina, etc
in apa.
Autorizatia se elibereaza de catre aceeasi administratie iar refuzul eliberarii poate fi
contestat pe calea contenciosului administrativ.
Autorizatia poate fi revizuita in situatiile in care titularul isi modifica activitatea
sau desfasoara activitati noi, poate fi retrasa fara plata unei despagubiri, in caz de forta
majora sau in caz de interes public, si cu plata unei despagubiri in cazul in care
titularul autorizatiei savarseste in mod repetat abateri de la prevederile autorizatiei,
savarseste o abatere grava sau produce o poluare accidentala.
Pentru evaluarea starii apelor protejate, a tinerii unei evidente a zonelor protejate,
si pentru sistematizarea informatiilor hidrologice si hidrogeologice, s-a infiintat
Fondul National de Date de Gospodarire a Apelor si Cadastrul Apelor.
Aceste institutii se afla in subordinea Administratiei Nationala ” Apelor Romane ”
Cadastrul Apelor reprezinta un sistem de evidenta a bunurilor imobile situate pe
ape, a apelor, a zonelor de protectie si a starii apelor. Informatii din acest registru pot fi
obtinute contra cost de catre orice persoana interesata. Refuzul eliberarii informatiei
trebuie sa fie motivat si se poate realiza doar pentru motiv de interes public.

2.4. Protectia cantitativa si calitativa a apelor

Protectia Protectia calitativa se realizeaza prin emiterea de norme de calitate a apei.


calitativa Avize si autorizatiile de gospodarire a apei care au drept scop protectia acesteia
si contin norme maximale de descarcare.
cantitativa. Utilizatorii apelor au la randul lor o serie de obligatii : bligatia de a utiliza
Interdictii tehnologii cu cerinte de apa reduse, obligatia economisirii apei, obligatia de a prevenii
poluarea acesteia, etc.
Protectia cantitativa a apei se realizeaza prin obligarea persoanelor fizice si
juridice care utilizeaza apa, la luarea de masuri, de reparare a instalatiilor si sistemelor
de alimentare cu apa pentru a impiedica pierderea apelor, prin obligarea la crearea
retelelor de canalizare si la luarea masurilor necesare in vederea reciclarii si refolosirii
apei .
Prin lege au fost instituite si o serie de interdictii:
- interdictia punerii in functiune a unor obiective sau instalatii noi ;
- interdictia darii in folosinta a locuintelor ce maresc gradul de incarcare a apei uzate,
adica fara in punerea in functiune in prealabil a retelelor de canalizare sau statiilor de
epurare;
- interdictia aruncarii pe malul lacurilor, pe tarmuri, pe plaje, etc. de deseuri.
- interdictia deversarii de ape uzate in lacuri, in ape subterane, in iazuri, in lacuri de
acumulare, in balti, etc ;
- interdictia deversarii de produse petroliere sau ape uzate provenite de la nave sau
instalatii petroliere in mare;
-etc.

Protectia apelor subterane si de suprafata se realizeaza si prin crearea de zone


speciale de protectie, zone sanitare de protectie precum si perimetre hidrologice, in
care sunt interzise orice activitati si care se afla sub un regim de supraveghere stricta.

Important de retinut !
Apa este poluata si atunci cand desi aparent buna de baut ( vizual arata bine ) in fapt
proprietatile acesteia sunt alterate .

Test de Autoevaluare :
1.Definiti Hidrosfera ;
2. Indicati regimul juridic al folosirii apei ;
3. Prezentati mijloacele de protectie cantitativa si calitativa apei ;
4. Indicati regimul de folosinta a apelor proprietate publica sau a celor proprietate
privata ;

Exemplu de test tip grila :


Indicati care din urmatoarele afirmatii sunt reale :
1. albiile raurilor mai mari de 5 km patrati apartin proprietarului terenului pe care se afla albia ;
2. bazinele hidrografice mai mari de 10 km patrati apartin statului ;
3. albiile mai mici de 5 km patrati sau bazinele hidrografice mai mari de 10 km patrati apartin
statului ;

Unitatea de invatare nr. 6


PROTECTIA ANIMALELOR

Cuprins
Sectiunea 1 Aspecte generale ;
1.1. Autoritatea Nationala Sanitar -Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor ;
1.2 Transportul animalelor ;
Sectiunea 2 Protectia animalelor vii supuse vanatului si protectia animalelor supuse
experimentelor stiintifice ;
2.1 Fondul de vanatoare ;
2.2 Vanatoarea ;
2.3 Protectia animalelor supuse experimentelor stiintifice

Obiectivele unitatii de invatare


Dupa studierea acestei unitati veti reusi sa :
→ identificati actiunile sau inactiunile cu privire la animale care sunt interzise ;
→ identificati situatiile si conditiile in care animalele vor fi supuse experimentelor ;
→ identificati conditiile necesare pentru transportul animalelor ;
→ identificati regimul juridic al vanatorii si vanatului ;

Sectiunea 1 . Aspecte generale

Protectia generala a animalelor se realizeaza prin Legea 205 / 200450 si normele


sanitar- veterinare.
Animalele domestice sau salbatice, cu sau fara stapan sunt protejate impotriva
actelor de cruzime.
Acte de Prin acte de cruzime se inteleg urmatoarele:
cruzime - uciderea animalelor din perversitate sau prin utilizarea unor instrumente dure;
- abandonarea animalelor a caror supravietuire depinde de om;
- utilizarea animalelor pentru a determina sau mentine agresivitatea cainilor;
- utilizarea acestora in lupte sau doparea acestora in scopul obtinerii unor rezultate
sportive.

1.1. Autoritatea Nationala Sanitar -Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor

Autoritatea Nationala Sanitar -Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor este


autoritatea din domeniu si are urmatoarele atributii :
- elaboreaza normele desfasurarii activatii cu animale, stabileste normele de eliberare a
licentelor, de administrare a fondurilor de vanatoare si elibereaza aceste licente,
stabileste cotele anuale de vanatoare, perioada de vanare, autorizeaza vanarea speciilor
interzise mai ales cand acestea provoaca daune sau sufera de boli care se pot transmite,
realizeaza activitati de control si aplica sanctiuni, stabileste lista bolilor cu transmitere
la animale si conditiile de transport ale acestora.
Detinerea animalelor salbatice sau popularea cu specii noi de animale salbatice se
poate realiza numai in baza unei autorizatii emise de aceasta autoritate iar, in ultimul
caz, numai in situatia in care au fost realizate experimente care au dovedit ca
popularea cu acele specii nu provoaca sau pune in pericol celelalte specii.
Detinatorii acestora au obligatia sa ingrijeasca in mod corespunzator animalele
bolnave sau ranite . Pentru sacrificarea unui animal bolav sau ranit si pentru a-l scuti
de suferinte inutile detinatorul animalului in cauza va trebui sa obtina ordinul
Presedintelui Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare .
Persoanele fizice si persoanele juridice au obligatia ca la inceperea respectiv
sistarea oricarei activitati cu animale, substante rezultate de la animale, material
germinativ, produse de hrana a animalelor sau substante organice sa anunte aceasta
autoritate , sa permita accesul pentru efectuarea inspectiilor, sa izoleze animalele
bolnave sau moarte .
Pentru prevenirea raspandirii bolilor transmisibile, Autoritatea Nationala Sanitar-
Veterinara, stabileste lista bolilor transmisibile la animale , boli care sunt suspuse
declararii si carantinei( ex. pesta africana a calului sau porcului, boala Newcastle,
gripa aviara sau gripa porcina, etc. ).

1.2 Transportul animalelor

50
Publicata in M.Of. nr. 531/ 2004 ;
Transportul animalelor se poate realiza doar in conditiile prevazute in normele
elaborate de aceasta autoritate.
Au fost stabilite conditii in ceea ce priveste mijlocul de transport si documentele
insotitoare dar si in ceea ce priveste pe transportatorii.
Orice transport trebuie sa fie insotit de un document din care sa rezulte originea si
propietarul animalelor, locul de plecare si locul de destinatie, pauzele efectuate, etc.
Transportatorul la randul sau trebuie sa indeplineasca o serie de conditii :
- trebuie sa detina o autorizatie valabila pentru transportul animalelor respective ;
- sa fie autorizat si sa respecte normele sanitar - veterinare.
In cazul in care se constata ca transportatorul nu a respectat normele si prin
aceasta a cauzat suferinta animalelor, reprezentantul autoritatilor il obliga sa ia
masurile necesare pe cheltuiala sa.
In cazul animalelor provenite din spatiul comunitar, documentul de transport
trebuie sa fie insotit si de o declaratie speciala a transportatorului din care sa rezulte ca
a respectat normele in domeniu. In caz de neconformare transportatorul poate fi
sanctionat prin aplicarea amenzii si suspendarea sau retragerea autorizatiei de
transport.

Sectiunea 2 Protectia animalelor vii supuse vanatului si protectia animalelor


supuse experimentelor stiintifice

Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara stabileste modul de impartire a Romaniei


in fonduri de vanatoare.

2.1 Fondul de vanatoare

Fondul de vanatoare reprezinta o arie administrativa delimitata natural prin


culmi sau in mod artificial prin cursul de apa, drumuri, cai ferate, etc.
La stabilirea unui fond de vanatoare se iau in considerare alaturi de criteriul
geografic si criteriul speciilor de fauna existente pe acel fond si intentia de a asigura o
varietate a vegetatiei.
Fondurile de vanatoare sunt date in administrarea unor persoane juridice sau
institutii (gestionari) in baza unor contracte de concesiune incheiate de regula pe 10
ani in schimbul unor remuneratii anuale.
Pot fi gestionari ai fondurilor de vanatoare, asociatile profesionale,
administratorii padurilor proprietate privata a statului, administratorii padurilor
proprietate publica a statului, institutiile de invatamant cu profil de cercetare in
domeniu, etc.
Autoritatea Nationala Sanitar – Veterinara si Pentru Siguranta Alimentelor
stabileste anual cotele de vanat iar depasirea acestor cote este considerata infractiunea
de braconaj.

2.2 Vanatoarea

Vanatoarea se poate realiza doar in baza unui permis de vanatoare eliberat de un


departament specializat din cadrul Ministerului Mediului si Padurilor si a unei
autorizatii eliberata de catre gestionarul fondului de vanatoare.
Permisele de vanatoare pot fi permanente sau temporare.
Permisul de vanatoare permanent poate fi eliberat unei persoane care a implinit varsta
de 18 ani , este cetatean roman , a urmat un curs special in acest sens, are cel putin o
tragere in poligon si nu a fost sanctionata pentru comiterea unei infractiuni de
braconaj.
Apatrizii si cetatenii straini pot sa obtina un permis temporar cu conditia ca
acestia sa fi obtinut un drept de vanatoare in statul de provenienta.
Vanatul obtinut fara autorizatie va fi confiscat si va apartine gestionarului fondului
de vanatoare daca acesta se incadreaza in cota anuala si face parte din categoria
speciilor care pot fi vanate sau va apartine statului daca aceste conditii nu sunt
indeplinite.
Va fi considerata infractiune de braconaj pandirea sau orice alta forma de
capturare a vanatului atunci cand capturarea se realizeaza fara permis de vanatoare sau
fara autorizatie din partea gestionarului fondului pe care s-a vanat.
Vanarea din elicopter sau de pe nave, vanarea in timpul noptii prin utilizarea
mijloacelor sonore sau luminoase puternice, trecerea sau alergarea vanatului pe un alt
fond de cat cel pe care exista autorizatia, etc. Intrunesc conditiile constitutive ale
infractiunii de braconaj.

2.3 Protectia animalelor supuse experimentelor stiintifice

Animalele pot fi utilizate in experimente stiintifice doar in situatia in care nu


exista o alta solutie iar utilizarea acestora este necesara pentru producerea unui
medicament avand drept scop salvarea vietii umane .
Dupa utilizarea in experiment, animalul va beneficia de ingrijiri medicale iar in
situatia in care starea sa este foarte grava va fi eutanasiat.
Laboratoarele care desfasoara cercetari stiintifice au obligatia sa dispuna de spatii
corespunzatoare pentru cazarea animalelor, spatii care sa asigure conditii de igiena,
confort, aerisire si luminozitate.
La nivel legislativ s-a stabilit faptul ca un animal poate fi supus doar o singura
data unui experiment stiintific .

Test de Autoevaluare :
1. Indicatii conditiile supunerii animalelor la experimente ;
2. Identificati administratorii fondurilor de vanatoare si regimul juridic al vanatorii ;
3. Indicati atributiile Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinare ;

Exemplu de test tip grila :


Indicati care din urmatoarele afirmatii sunt reale :
1. animalele pot fi supuse experimentelor stiintifice fara nici un fel de limitare atunci cand acest
lucru este necesar pentru producerea unui medicament ;
2. animalele nu pot fi abandonate ;
3. animalele nu pot fi supuse unor competitii ;
Unitatea de invatare nr. 7
REGIMUL PREPARATELOR PERICULOASE SI AL
DESEURILOR

Cuprins
Sectiunea1 Regimul preparatelor periculoase ;
1.1 Manipularea, importul, exportul, depozitarea si alte activitati cu substante
si preparate periculoase;
1.2 Obligatiile persoanelor fizice si ale persoanelor juridice ;
Sectiunea 2 Regimul juridic al deseurilor
2.1. Aspecte generale ;
2.2 Gestionarea deseurilor;
2.3.Comercializarea si trasnportul deseurilor
Sectiunea 3 Regimul juridic al deseurilor industriale reciclabile
Sectiunea 4 Deseurile Radioactive si Combustibilul Nuclear Uzat
Sectiunea 5 Regimul juridic general al operatiunilor cu deseuri
5.1 Regimul general ;
5.2 Reguli de gestionare a deseurilor ;
5.3 Transportul international al deseurilor ;

Obiectivele unitatii de invatare


Dupa studiul acestei uniati de invatare veti putea sa:
→identificati tipurile de deseuri ;
→analizati regimul juridic al operatiunilor cu deseuri ;
→sa identificati obligatiile respectiv rapsunderea celro care genereaza respectiv
gestioneaza deseurile
→sa identificati regulile transportului international cu deseuri

Sectiunea 1. Regimul Preparatelor Periculoase

Regimul substantelor si preparatelor periculoase este reglementat de OUG


145/2008 si HG 1408/2008.
Categorii de In categoria substantelor si preparatelor periculoase intra :
Substante si - substantele inflamabile, toxice, cancerigene, mutagene, sensibilizante si substante
Preparate periculoase pentru mediu ;
Periculoase - substantele inflamabile: alcoolul, amoniacul, hidrogenul, etc. ;
- substantele toxice: substantele utilizate in agricultura.
- substantele cancerigene : colagenul, aldehidele, etc.
- etc.

1.1 Manipularea, importul, exportul, depozitarea si alte activitati cu substante si


preparate periculoase.

Aceste operatiuni se supun unui regim special de autorizare si control.


Importul si exportul acestor produse se poate realiza doar in baza unui acord sau
aviz de mediu pe baza caruia Ministerul Economiei, Comertului si Afacerilor Externe
elibereaza licenta de import-export.
Inaintea inceperii activitatii comerciantul este obligat sa obtina un acord de mediu
sau autorizatie de mediu de la Agentia Nationala Pentru Substante si Preparate
Chimice Periculoase si un aviz de conformitate de la Inspectoratul General Pentru
Situatii de Urgenta.
In situatia in care substantele sau preparatele periculoase urmeaza a fi utilizate in
agricultura, comerciantul va trebui sa obtina si avizul Directiei pentru Agricultura si
Dezvoltare Rurala, Regionala sau a Municipiului Bucuresti.
Odata cu documentele pentru obtinerea avizelor, comerciantul are obligatia sa
depuna o notificare care sa cuprinda urmatoarele: numele/denumirea comerciantului,
numele si identitatea administratorului instalatiei in care se prelucreaza substanta
respectiva sau administratorului depozitului, calificarea substantei, cantitatea si starea
acesteia, amplasamentul instalatiei si obiectivele invecinate, etc.
Notificarea se intocmeste atat in situatia obtinerii avizelor sau autorizatiilor
inaintea inceperii activitatii cat si ulterior cu ocazia modificarii activitatii sau
extinderii acesteia.
Notificarea va sta la baza controlului exercitat de catre autoritati iar neintocmirea
si nedepunerea acesteia va atrage sanctionarea contraventionala a comerciantului si
posibil chiar suspendarea temporara sau permanenta a activitatii acestuia.
Cu ocazia modificarii avizului sau autorizatiei, comerciantul este obligat sa
intocmeasca si alte documente precum: documentul intitulat politica de activitate ,
raportul de securitate si planul de urgenta interna.
Prin documentul intitulat politica de activitate, comerciantul evidentiaza riscurile
activitatii si modul in care intelege sa realizeze managementul acesteia (ex.:
achizitionarea de instalatii, contracte cu firme etc).
In raportul de securitate, acesta demonstreaza faptul ca politica de prevenirea
accidentelor a fost implementata, planul contine masuri adecvate de siguranta in
constructia, proiectarea, exploatarea, intretinerea instalatiilor, etc. si indica faptul ca a
intocmit un plan de urgenta interna si un plan de urgenta externa care au fost inmanate
Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta.
Pe baza acestor informatii, Agentia Nationala pentru Substante si Preparate
Chimice Periculoase si Inspectoratul General sau Regional pentru Situatii de Urgenta
intocmesc planul de urgenta externa, plan care va fi luat in considerare la amplasarea
obiectivelor viitoare de catre autoritati (locuinte, mijloace de transport, etc) .
Pentru importul sau exportul acestor substante precum si pentru introducerea lor
pe piata, comerciantul este obligat sa procedeze la etichetare si ambalare
corespunzatoare. Mai nou, pentru importul acestor produse s-a instituit si obligatia
obtinerii unor certificate de abilitare si intocmirii unor declaratii de conformitate EC
(European Council).

1.2 Obligatiile persoanelor fizice si ale persoanelor juridice care opereaza cu


aceste substante

Persoanele fizice si juridice au urmatoarele obligatii :


- de a tine evidenta stricta a cantitatii si tipului de substante importante, exportate,
manipulate, transportate, depozitate etc, a recipientilor si ambalajelor ;
- de a furniza informatiile si datele necesare autoritatilor
- de a se supune controlului si de lua masurile impuse de catre autoritati
- de a elimina in conditii de siguranta substantele si produsele periculoase

- de a anunta in termen de 2h producerea unui accident, consecintele acestuia si


masurile luate
- de a efectua testari ale produselor si substantelor periculoase
- de etichetare si ambalare corespunzatoare acestora cu mentionarea eventualelor
efecte adverse asupra sanatatii umane
-de a intocmi fise tehnice de securitate pe care sa le predea consumatorilor sau
cumparatorilor persoane juridice fie inainte fie cel mai tarziu odata cu produsul.

Sectiunea 2 Regimul juridic al deseurilor

2.1. Aspecte generale

Definitia Regimul juridic al deseurilor este reglementat ca act normativ


deseului / principal de OUG.78/2000.
deseului
Deseul reprezinta orice substanta, preparat sau obiect din categoria celor pe
periculos
care detinatorul il arunca, are intentia sau respectiv obligatia de al arunca.

In categoria deseurilor intra substantele lichide, solide, malurile, materialele


deversate accidental precum si materialele devenite improprii utilizarii.

Deseurile periculoase sunt acele deseuri care au cel putin un constituient sau
o proprietate care le face sa fie periculoase.

Ex. Detergentii cum ar fi clorul, innalbitorii, substantele folosite la deblocarea tevilor,


vopseaua, produsele pentru eradicarea gandacilor, bateriile portabile, deseurile
radioactive, medicamentele, ierbicidele, pesticidele, vopselele si alte produse pe baza
de substante chimice fac parte din categoria substantelor periculoase.

Pentru gestionarea in mod corespunzator a deseurilor, la nivel national respectiv


regional au fost adoptate urmatoarele documente: ’’Strategia Nationala si Planul
National de Gestiune a Deseurilor’’ , ’’Planurile Judetene de Gestionare a
Deseurilor’’ si ’’Strategia Nationala Privind Reducerea Cantitatii de Deseuri
Biodegradabile Depozitate’’.
Aceste strategii au stabilit drept scop si mijloace de actiune urmatoarele:
-prevenirea producerii de deseuri si a efectelor nocive ale acestora prin achizitionarea
de tehnologii curate care sa utilizeze cantitati reduse de resurse naturale, fabricarea si
comercializarea de produse care la eliminare sa produca cat mai putina poluare;
- utilizarea de tehnologii pentru neutralizarea sau eliminarea substantelor periculoase
detinute de deseuri ;
-valorificarea prin reciclare, reutilizare sau alte procedee care vizeaza obtinerea de
materii prime secundare sau permit obtinerea de energie.
Activitatea de eliminare, transport, depozitare, comercializare si alte activitati cu
deseuri este strict reglementata. Desfasurarea acestor activitati fara respectarea
prevederilor legale sau dupa caz fara autorizatie reprezinta contraventie sau
infractiune.
In vederea desfasurarii acestor activitati si mai ales a activitatii de depozitare a
deseurilor, operatorul economic trebuie sa obtina urmatoarele documente :
1. acordul sau acordul integrat de mediu - acesta se obtine dupa construirea
depozitului insa inainte de inceperea activitatii de depozitare.
Pentru obtinerea acordului de mediu, operatorul trebuie sa dovedeasca ca
depozitul intruneste conditiile de siguranta pentru tipul si cantitatea de deseuri pe care
doreste sa o depoziteze pe zi.
El va depune si un plan de functionare precum si un plan de urmarire post-
inchidere a depozitului.
Inainte de inceperea activitatii, autoritatile cu atributii in domeniu vor verifica la
fata locului daca cele relatate de operator sunt reale.

2. autorizatia de mediu sau autorizatia integrata de mediu- se obtine de catre


operatorii care:
- detin instalatii de eliminare sau valorificare a deseurilor periculoase cu o capacitate
mai mare de 10 tone pe zi ;
- detin instalatii de incinerare a deseurilor cu o capacitate mai mare de 3 tone pe ora ;
- detin depozite cu o capacitate de stocare de mai mult de 50 de tone pe zi sau cu o
suprafata mai mare 25000 mp.
Inainte de inceperea activitatii, operatorul este obligat sa prezinte o garantie
financiara care are drept scop acoperirea prejudiciilor rezultate din gestionarea
necorespunzatoare a deseurilor, neindeplinirea obligatiei de valorificare a acestora sau
a obligatiei de ecologizare a zonei post-inchidere.
Totodata acesta va contribui anual la Fondul de Mediu si va constitui si un fond pentru
inchiderea si urmarirea post-inchiderii a depozitului.
Depozitele sau locurile unde au existat depozite de deseuri sunt inscrise in
Registrul de Cadastru si sunt marcate in mod vizibil pe documentele cadastrale.

2.2. Gestionarea deseurilor


2.2.1 Gestionarea deseurilor din ambalaje si a ambalajelor
Este interzisa introducerea pe piata a ambalajelor care nu pot fi reutilizate sau
reciclate. Se umareste in principal prevenirea producerii de ambalaje sau deseuri din
ambalaje in cantitati mari precum si depozitarea acestora in mod excesiv.
Cei care produc sau comercializeaza produse ambalate trebuie sa constituie
sisteme de depozitare in vederea asigurarii utilizarii ambalajelor un ciclu optim.Alaturi
de aceasta obligatie se adauga si cea a constituirii de sisteme colectare in toate
localitatile in care comercializeaza produsele respective.
Inaintea sau in timpul vanzarii acestia au obligatia de a informa consumatorii cu
privire la sistemul de colectare si totodata cu obligarea de a inscriptiona pe ambalaj
mentiunea ambalaj returnabil.

2.2.2. Deseurile biodegradabile trebuiesc eliminate respectiv colectate selectiv si


compostate pentru producerea de materii prime respectiv energie si in vederea evitarii
producerii de biogaze .
Nu sunt acceptate la depozitare deseurile lichide, inflamabile, corosive,
oxidante,cele provenite din industria medicala respectiv farmaceutica.

2.2.3 Incinerarea deseurilor


Operatorul instalatiei de incinerare trebuie sa ia toate masurile pentru a se
asigura ca in momentul predarii respectiv receptiei deseurilor nu se vor produce efecte
negative asupra mediului precum : eliminarea de noxe, substante, zgomot sau poluarea
apei si a solului. Instalatia de incinerare trebuie proiectata, construita, echipata astfel
incat in momentul arderii sa nu fie depasite valorile limita maxime de emisie admise.
2.2.4 Lista deseurilor periculoase
Deseurile periculoase sunt prevazute intr-o lista aprobata de Guvern.
In termen de 10 zile de la aparitia listei, operatorii de deseuri periculoase au
obligatia sa le ambaleze respectiv eticheteze in mod corespunzator.
Operarea deseurilor periculoase se realizeaza sub un regim strict de supraveghere.
In acest scop, autoritatile identifica producatorii de deseuri periculoase si ii
inregistreaza la fiecare loc de producere, descarcare sau depozitare. Depozitarea
acestora se realizeaza separat in functie de proprietatile fizico-chimice, de
compatibilitate si de natura substantelor utilizate pentru stingere. Este interzisa
depozitarea in acelasi loc a deseurilor periculoase si a celor nepericuloase.
In vederea stimularii activitatii de colectare si depozitarea a deseurilor, statul
acorda prin hotarari de guvern facilitati fiscale.

2.3 Comercializarea si transportul deseurilor


Comercializarea deseurilor se poate face doar in conditii stricte, conditii precum
stabilirea unor categorii de deseuri care pot fi comercializate , stabilirea unor conditii
contractuale stricte si prin obligarea adresarii unor notificari.
Transportul respectiv tranzitul deseurilor de pe teritoriul Romaniei se poate realiza
doar daca transportatorul indeplineste o serie de conditii speciale.Aditional acesta
adreseaza autoritatilor o notificare prealabila in sensul ca urmeaza sa desfasoare
transportul respectiv, notificare care este agreata iar in cazul tranzitului dovedeste cu
documente ca deseurile sunt acceptate in celelalte tari de tranzit respectiv in tara de
destinatie.
Masinile utilizate de transportatori trebuie sa fie astfel echipate incat sa asigure
transportul in siguranta a deseurilor fara pierderea acestora pe drum si fara ca acestea
sa emane mirosuri sau noxe periculoase.
Transportatorul trebuie sa detina o licenta de transport de marfuri periculoase iar
soferul mijocului de transport un permis de conducere a masinilor care transporta
marfuri periculoase.
Obligatiile persoanelor fizice si juridice legate de deseuri sunt :
- de a asigura eliminarea deseurilor cu ajutorul operatorilor economici specializati, pe
baza de contract, cu exceptia situatiei in care pot asigura valorificarea sau eliminarea
prin mijloace proprii;
- de a desemna o persoana care sa se ocupe cu supravegherea si eliminarea deseurilor;
- de a asigura eliminarea deseurilor pe categorii fara a le amesteca.
Obligarea operatorului de transport :
- sa detina autorizatie de mediu si licenta sa transporte marfuri periculoase ;
- sa dispuna de utilaje corespunzatoare ;
- sa nu abandoneze deseuri pe traseu ;
- sa anunte autoritatile inaintea de transport .
Obligatiile celor care desfasoare activitati care genereaza deseuri :
- sa se asigure inca din faza de proiectare ca detin solutii tehnice de eliminare a unor
cantitati cat mai mici de deseuri ;
-sa nu introduca pe piata produse a caror eliminare nu este posibila ;
-sa ambaleze produsele in mod corespunzator ;
-sa utilizeze la maximum subprodusele, deseul sau componentul din deseu
reutilizabil.
Contraventiile si infractiunile in domeniul deseurilor . Sunt sanctionate
contraventional urmatoarele fapte :
-aruncarea deseurilor pe strazi, in locuri publice, cai de comunicatii, parcuri, etc
-nerespectarea procedurilor planurilor strategice respectiv a celor din autorizatiile
obtinute;
-neindeplinirea de catre autoritatiile administratiilor locale a obligatiilor legate de
deseuri ;
Constituie infractiuni :
-importul de masini, instalatii, utilaje si alte produse folosite sau uzate fara respectarea
conditiilor de import;
-aruncarea de catre transportatori a deseurilor dupa introducerea lor in tara ;
-introducerea ilegala in tara de deseuri si modificarea scopului pentru care au fost
aduse aici ;
-prelucrarea de catre operatori a deseurilor aduse in tara cu alt scop sau ilegal ;
- etc

Sectiunea 3 Regimul juridic al deseurilor industrial reciclabile

In categoria deseurilor industrial reciclabile, intra materialele de constructii,


sticla, hartia, cartonul, materialele plastice, uleiurile, unele metale, etc.
Legislatia prevede o serie de obligatii in sarcina persoanelor fizice si a persoanelor
juridice generatoare de deseuri industriale reciclabile.
Persoanele fizice au obligatia de a sorta, de a nu abandona deseurile si de a le
preda agentilor economici autorizati sa le valorifice. Persoanele juridice generatoare
de deseuri au obligatia sa le sorteze si sa le depoziteze temporar in vederea introducerii
lor in circuitul productiv.
Introducerea in circuitul productiv se poate realiza in 3 forme:
- prin reintroducerea deseului in propriul circuit productiv ;
- prin valorificarea acestora de catre producatorii deseurilor pe baza unei autorizatii
eliberate de catre Agentia Teritoriala Pentru Protectia mediului ;
- prin predarea acestora catre un agent economic, autorizat sa colecteze deseuri.
Colectarea Colectarea deseurilor se poate face in baza unei autorizatii de colectare, insotita
deseurilor
de o autorizatie de mediu. Autorizatia de colectare se elibereaza de catre prefectura
judetului in care isi are sediul persoana juridica, in baza avizului emis de catre
primarul comunei sau orasului de sediu. Pentru a putea obtine autorizatia agentul
colector trebuie sa aiba in obiectul de activitate al societatii, autorizata activitatea de
colectare de deseuri si dispune de spatiile si tehnologia necesara colectarii si
depozitarii deseurilor. Autorizatia de mediu se emite de Agentia Teritoriala Pentru
Protectia Mediului. Autorizatia de colectare se elibereaza pe durata unui an si poate fi
prelungita. Aceasta poate fi retrasa suspendata sau anulata la cererea oricarei
persoane interesate in situatia in care agentul colector nu respecta obligatiile
prevazute in autorizatia de colectare sau autorizatia de mediu.
Activitatea de valorificare a deseurilor, se poate realiza dupa obtinerea unei
autorizatii de valorificare insotita de o autorizatie de mediu. Autorizatia de valorificare
se elibereaza pe o durata de 3 ani, perioada care poate fi prelungita, agentilor
economici care fac dovada ca detin in obiectul de activitate al societatii, activitatea de
valorificare a deseurilor, detin spatiile si tehnologia necesara valorificarii si dispun de
aparate de cantarire verificate metrologic.
Acesti agenti au obligatia sa obtina materii prime secundare pe care ulterior sa le
valorifice insotite in mod obligatoriu de un certificat de garantie a calitatii. In cazul in
care acestia nu isi respecta obligatiile, autorizatia de valorificare se suspenda.
Transportul, colectarea sau valorificarea in mod ilegal a deseurilor da dreptul
autoritatilor sa le confiste si sa le valorifice, sumele obtinute fiind virate la bugetul de
stat.

Sectiunea 4. Deseurile Radioactive si Combustibulul Nuclear Uzat

Deseurile radioactive reprezinta materiale radioactive in forma lichida, gazoasa


sau solida pentru care nu s-a prevazut nici o alta intrebuintare si care contin sau
sunt contaminate cu radionuclizi in limite superioare concentratiilor acceptate.

Intra in aceasta categorie si combustibilul nuclear uzat.


Ca regula generala, in Romania, nu se importa deseuri radioactive in vederea
depozitarii. Prin exceptie, se admite importul acelor deseuri care au fost anterior
exportate in vederea tratarii.
Importul deseurilor in scop comercial este admis doar in mod exceptional si in
conditii stricte in ceea ce priveste contractul de vanzare-cumparare, transportul si
manipularea

Sectiunea 5 .Regimul juridic general al operatiunilor cu deseuri

5.1 Regimul general

Este reglementat de legea 111 / 1996 si OUG 11 / 2003.


Ordonanta 11 / 2003 introduce in categoria deseurilor radioactive, nu numai
deseurile provenite de la instalatiile nucleare dar si deseurile provenite din industrie,
medicina, agricultura si altele.
Instalatiile de colectare, cele generatoare de deseuri, statiile de tratare si
depozitele sunt supuse unei autorizari si unui control strict din partea comisiei
nationale pentru controlul activitatilor nucleare. Se supun autorizarii si activitatile de
transport si manipulare .
In vederea obtinerii autorizatiei, solicitantul trebuie sa probeze ca dispune de
mijloacele financiare pentru realizarea activitatii respective, ca a depus taxa prevazuta
de lege in cazul instalatiilor de colectare, a celor de valorificare, tratare si depozitare si
ca a consemnat garantia prevazuta de lege in vederea operarii prejudiciului care ar
putea rezulta din activitate sau din inchiderea instalatiei sau depozitului.
Agentul economic va trebui sa dovedeasca ca dispune de un sistem de control,
asupra instalatiei sau depozitului, sistem care ii va permite prevenirea oricaror daune,
sau atingeri aduse sanatatii lucratorilor, persoanelor care locuiesc in imprejurimi si
mediului inconjurator.
Una din obligatiile cele mai importante a agentilor economici este aceea de a
mentine nivelul deseurilor generate la un nivel cat mai scazut, evitand pe cat posibil
generarea acestora.
Generatorul de deseuri va raspunde in situatia in care isi incalca obligatiile sau
produce un prejudiciu mediului inconjurator.
Prin producator de deseuri se intelege, conform Curtii de Justitie a UE, atat persoana
care a generat deseul respectiv cat si persoana care a manipulat sau depozitat in mod
necorespunzator acest deseu. Pentru ca aceasta persoana sa fie responsabila, trebuie sa
fie stabilita o legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea persoanei si
prejudiciu.

5.2 Reguli de gestionare a deseurilor

Reducerea cantitatii de deseuri se poate realiza prin proiectarea corespunzatoare a


instalatiilor, prin operare corespunzatoare si dezafectare corespunzatoare.
In vederea unei bune gestionari, agentul trebuie sa dispuna de sisteme de control
si paza performante
Depozitarea deseurilor cu o durata de radioactivitate mare se poate realiza doar in
gropi geologice, in containere speciale, agentul economic avand obligatia sa ia masuri
pentru reducerea concentratiei de radionuclizi .
Depozitele nu pot fi amplasate in zone in care sunt resurse naturale.
In sarcina detinatorilor de depozite se instituie obligatia pastrarii documentelor
privind deseurile gestionate pe toata durata de viata a acestora. In mod exceptional, se
permite depozitarea deseurilor la suprafata atunci cand acestea se incadreaza in
categoria celor cu viata scurta de radioactivitate.
Dezafectarea unui depozit se poate realiza doar pe baza unei autorizatii de
inchidere si sub un control strict. Dupa inchidere, agentul economic va ecologiza zona
si va asigura o supraveghere permanenta a acesteia.
Raspunderea acestuia pentru activitatea depozitului sau pentru daunele cauzate
din activitate sau din inchiderea acestuia, se intinde pe un termen de 10 ani de la data
inchiderii.
Locul unde a existat depozitul se marcheaza pe hartile autoritatilor
administrative.

Important de retinut !
Raspunderea detinatorului unui depozit de deseuri, pentru activitatea depozitului
sau pentru daunele cauzate din activitate sau din inchiderea acestuia, se intinde pe un
termen de 10 ani de la data inchiderii.
5.3. Transportul national al deseurilor

Conform Conventiei de la Basel privind transportul peste frontiera deseurilor


periculoase si eliminarea acestora, transportul se poate realiza dupa ce se parcurge
urmatoarea procedura:
- exportatorul notifica statul de export ca doreste sa realizeze un transport
international;
- statul de export, la randul sau, notifica statul de import si statele de tranzit cu privire
la intentia de transport, solicitand consimtamantul acestora.
In termen de 2 luni, acestea trebuie sa transmita un raspuns de accept sau refuz catre
statul de export. In cazul in care aceste state nu raspund in termen de 2 luni si in
situatia in care acestea au declarat cu ocazia ratificarii conventiei faptul ca sunt de
acord cu procedura aprobarii tacite, se considera ca acel transport a fost aprobat.
In acest caz precum si in cazul in care se obtine acceptul, statul exportator instiinteaza
agentul economic despre accept si solicita o copie de pe contractul dintre acesta si
agentul economic eliminator. Se adreseaza o instiintare catre eliminator, acesta la
randul lui transmite instiintarea statului si ulterior celorlalte state.
Transportul va fi autorizat daca statul de export nu detine tehnologia necesara
prelucrarii sau eliminarii deseurilor, transportul se realizeaza in vederea prelucrarii
deseurilor si obtinerii de materii finite secundare, agentul dispune de resursele
financiare necesare desfasurarii operatiunii.
Se considera ca intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de trafic cu
deseuri:
- transportarea deseurilor fara consimtamantul statelor de tranzit si a statului de
destinatie sau uneia dintre aceste state;
- obtinerea acestui contimtamant in urma unor declararii sau documente false ;
- eliminarea ilegala a deseurilor in mod deliberat.
In aceasta situatie statul de import si celelalte state vor efectua demersuri pentru
restituirea transportului cu exceptia situatiei in eliminarea pe teritoriul acestora ar fi
mai putin costisitoare.
Statul de export are la randul sau obligatia de a returna deseurile.
In situatia in care nici unul dintre acestia nu se afla in culpa, statul de import si
cel de export vor colabora in vederea eliminarii deseurilor fie pe teritoriul statului de
import fie pe cel de export fie intr-o alta tara.

Test de Autoevaluare :
1. Indicatii categoriile de deseuri ;
2. Identificati regimul juridic al operatiunilor cu deseuri ;
3. Indicati modul in care se realizeaza procesul de introducere in circuitul productiva al
deseurilor ;

Exemplu de test tip grila :


Indicati care din urmatoarele afirmatii sunt reale :
1. deseul radioactiv reprezinta deseul produs in industria medicala;
2. transportul deseurilor se poate realiza numai in cazul in care se obtine acceptul celorlalte state ;
3. comercializarea deseurilor este permisa cu aprobare speciala ;
Important de retinut !

Examenul de va desfasura sub forma de grila.

Bibliografie obligatorie :

1. Mircea Dutu – Tratat de Dreptul Mediului- Editia 3, Ed. C.H.Beck, Buc. 2007 ;
2.Daniela Marinescu – Tratat de Dreptul Mediului- Ediţia a III-a reazuta si adaugita,
Ed.Universul Juridic, Bucuresti 2008 ;
3. Simona-Maya Teodoroiu – Raspunderea Civila pentru Dauna Ecologica - Ed.
Lumina Lex, Bucuresti, 2003 ;
4.OUG.195/2005 privind protectia mediului, publicata in M.Of. nr.1196/ 30.12.2005,
modificata si aprobata prin L.256/2006 publicata in M.Of.nr. 586/06.07.2006 ;
5. Codul civil roman ;
6. Constitutia Romaniei ;
7. OG49/2000 publicata in M.Of. 49/2000 ;
8. L.107/1996 –legea apelor, publicata in M.Of. nr. 244/1996 ;
9. L.111/1996 privind activitatile nucleare , publicata in M.Of. 552/2006 ;
10 Directiva 2004.35.EC;
11.O.G.78/2000 ;
12.etc.

Bibliografie suplimentara :

1.Girod – La Reparation Domage Ecologic – These, Paris, 1974 ;


2. F. Caballero – Essai sur la Nation Juridique de Nuissanc- Paris, 1981;
3.Michel Despax - Droit de L ’ Environment- Ed. TEC, Paris ;
4.Ernest Lupan - Cu privire la Noţiunea Juridică a Prejudiciului Ecologic -
Revista Dreptul, nr.3/2003, p.77 -89 ;
5. European Environment . The Journal of European Environmental Policy , Wiley,
Erp;
6. European Environment, Law Reviw, Kluwer ;
7. Revue Juridic de L’environment :
8. Revue Europeene du Droit de L’environment ;
9. Revista Romana de Dreptul mediului ;
10. Conventia Privind Raspunderea Civila Pentru Daune Rezultand Din Exercitarea
de Activitati Periculoase Pentru Mediu ( 1993 );
11. Conventia de la Aarhus 1998 ;
12. Milena Tomescu, Şerban-Alexandru Stanescu – ” Conditiile Raspunderii Juridice
pentru Daune Aduse Mediului potrivit Directivei 2004/35/EC ”, Revista Romana
de Drept Al Afacerilor , nr.6/2006, Ed. Wolters Kluwer ;
13. Amirante , D – ” Dirrito Ambientale Italiano e Comparato ” , Ed. Jovena,
Naples, 2003
14 Mateo, MR – Tratado de Derecho Ambiental, Edisofer, Madrid, 2003 ;
15.Charbonneau, S,- Droit communautaire de l’environment , Ed. Harmattan,
Paris, 2003 ;
16. Macrory, A -Principles of European Environmental Law, Europa Law,
Publishing, 2004 ;
17.Manin, Ph,- Droit Constitutionel de L’Union Europeenne, nouvelle
edition,ED.A. Pedone, Paris, 2004