Dreptul Mediului - Curs

Notiuni generale despre mediu si dreptul mediului.

Def.

Mediul este ansamblul elementelor naturale si a celor artificiale, respectiv totalitatea factorilor
naturali si artificiali ce includ si individul.

Mediul este supus permanent unei agresiuni cu consecinte asupra calitatii acestuia.

Poluarea mediului este definita in documetele internationale, dar si la nivel legislativ ca fiind
actiunea de introducere in mod direct sau indirect de substante, compusi, energii de natura sa
afecteze calitatea acestuia.

Protectia impotriva poluarii este o sarcina complexa ce revine statului, institutiilor publice si
tuturor persoanelor conform art. 6 din OUG 195/2005.

Protectia impotriva poluarii are ca scop prevenirea poluarii, mentinerea echilibrului ecologic,
pastrarea bio-diversitatii,inlaturarea consecintelor poluarii si sanctionarea oricaror fapte poluante.

Cauzele poluarii - sunt multiple si complexe, fiind grupate in:

a) Cauze naturale : eruptii vulcanice, inundatii etc.

b) Cauze artificiale : sunt provocate de catre om si se pot manifesta sub diverse forme : ex
radioactivitatea artificiala, razboaiele locale, dezvoltarea industriilor de razboi, cresterea
demografica, lipsa constiintei ecologice, utilizarea descoperirilor tehnico-stiintifice necorelate cu
masuri de protectie a mediului, ramanerea in urma a gandirii umane privind consecintele
actiunilor omului, lipsa unei legislatii de mediu eficiente.

Organismele internationale cu rol in protectia mediului:

ONU - sub auspiciile caruia s-au organizat si desfasurat cele mai importante manifestari
mondiale in domeniul:

- Conferinta mondiala de la Stockholm (1992),

- Conferinta privind mediul si dezvoltarea de la Rio de Janeiro (1992),

- Conferinta Mondiala privind dezvoltarea durabila de la Johannesbourg (2002),

- Conferinta Mondiala "Rio+20" (2012),

AIM - Agentia Internationala Maritima.

AIA - Agentia Internationala a Atmosferei.

UNESCO.

FAO - Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura.

OMS - Organizatia Mondiala a Sanatatii.

Organisme europene ( Comisia Europeana, Parlamentul European)

Green Peace (Alaska)

Dreptul mediului - ramura de drept.

Dreptul mediului este o ramura distincta, autonoma in sistemul de drept romanesc. Dreptul
mediului are un obiect de reglementare propriu, principii specifice, unitate de metoda, institutii
juridice, norme juridice specifice. Se afla in stransa corelatie cu alte ramuri de drept public si
privat care cuprind dispozitii ce reglementeaza calitatea vietii, a sanatatii umane, protectia
elementelor naturale, a materiilor prime si protectia mediului artificial.

Izvoarele dreptului mediului.

Sunt reprezentate de: Constitutie, legile civile care reglementeaza activitati in materie comerciala
si afaceri, legile penale care sanctioneaza faptele penale inclusiv de natura ecologica, alte norme
subordonate legilor ce cuprind dispozitii in materie, dreptul international public (tratate,
conventii) , cutuma internationala, normele de dreptul mediului.

Raportul juridic de mediu.

Este acea relatie sociala ce se stabileste intre persoane ce desfasoara activitati in legatura cu
factorii de mediu, relatii ce sunt reglementate de norma juridica de mediu. Aceste raporturi sunt
de regula de drept public, subiectii fiind pe pozitie de subordonare/ supraordonare juridica.

Raporturile de dreptul mediului se nasc, se modifica si se sting ca urmare a unor fapte juridice ori
evenimente reglementate de normele de mediu. Normele juridice de mediu se regasesc in dreptul
comun in materie precum si in legile specifice, acelea care reglementeaza protectia sectoriala a
mediului.

Principiile protectiei mediului.

Sunt idei de baza generale in materie de dreptul mediului. Ele sunt norme de maxima generalitate
cu rol in implementarea normelor de dreptul mediului si cu rol in reglarea conduitei umane in
acest domeniu. Ele sunt consacrate la nivelul documentelor internationale precum si la nivelul
legislatiilor nationale. Multe dintre ele se regasesc intr-o forma generala stipulata la nivel
constitutional.
Art. 3 din OUG 195/2005 stabileste urmatoarele principii de mediu:

1. Principiul integrarii politicilor de mediu in celelalte politici sectoriale si in politica nationala.

2. Principiul prevenirii poluarii mediului.

3. Principiul precautiei in luarea deciziilor cu impact asupra mediului.

4. Principiul conservarii bio-diversitatii ecologice.

5. Principiul mentinerii echilibrului ecologic.

6. Principiul consultarii cetatenilor si a populatiei, a organizatiilor cu privire la activitatea cu

impact asupra mediului.

7. Principiul participarii cetatenilor la luarea deciziilor in materie de mediu.

8. Principiul accesului liber la justitie in materie de mediu.

9. Principiul ocrotirii vietii si sanatatii umane.

10. Principiul dezvoltarii durabile potrivit caruia mediul si factorii sai constituanti trebuie
utilizati in mod echilibrat in scopul protejarii si perpetuarii lor.

Dezvoltarea durabila a mediului este un concept de mare actualitate si urgenta care presupune
abilitatea persoanelor de a utiliza factorii de mediu de asa maniera incat sa satisfaca nevoile
actuale fara a diminua nevoie generatiilor viitoare. Acest principiu a fost formulat si definit
inclusiv intr-un document oficial din 1997 de catre Comisia Europeana de mediu in raportul
intocmit cu ocazia lucrarii intitulate "Viitorul nostru, al tuturor"

11. Principiul poluatorul plateste, consacrat pentru prima data in "Declaratia Mondiala privind
Mediul si Dezvoltarea" adoptata in 1992 la Rio de Janeiro; presupune ca autorul unei pagube
ecologice este tinut sa o repare. Potrivit acestui principiu poluatorul, indiferent ca a produs un
prejudiciu in mod voluntar sau involuntar, cu sau fara vinovatie, este obligat sa il repare.

Acest principiu este strans legat de principiul raspunderii civile obiective in materie de mediu.

12. Principiul colaborarii si cooperarii intre state in scopul protectiei si dezvoltarii mediului.

13. Principiul notificarii statelor vecine in caz de accidente ecologice.

14. Principiul bunei vecinatati.

15. Principiul protejarii valorilor comune ale omenirii, adica principiul protejarii patrimoniului
universal (mondial).
Modalitatile de implementare a principiilor de mediu:

Sunt stipulate in art.4 din OUG 195/2005:

- Protejarea si controlul integrat al factorilor de mediu si al poluarii prin utilizarea de tehnici

adecvate.

- Adoptarea programelor de dezvoltare pentru mediu.

- Corelarea politicilor de amenajare a teritoriului cu politicile de mediu.

- Introducerea parghiilor fiscale sub forma taxelor de mediu.

- Introducerea procedurii de etichetare ecologica a unor produse.

- Incurajarea implementarii sistemului de management al mediului.

- Incurajarea cercetarii stiintifice in domeniu.

- Educarea populatiei in scopul consolidarii unor cunostinte de mediu.

- Aplicarea programelor de monitorizare integrata a mediului.

- Recunoasterea oficiala a produselor cu impact asupra mediului.

- Promovarea prin anumite norme a politicilor de mediu.

- Armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitara si europeana in materie.

- Inlaturarea cu prioritate a poluantilor periculosi.

- Mentinerea si amenajarea, creearea de noi zone de protectie, arii naturale si rezervatii nationale.

- Rezolvarea pe nivel de competenta a problemelor de mediu.

- Introducerea si utilizarea de parghii si instrumente economice stimulative sau instrumente

coercitive in materie de mediu.

Dreptul la un mediu sanatos.

Def, natura si trasaturi.

Dreptul la un mediu sanatos presupune acel complex de mijloace, norme juridice, instrumente,
cu scopul de a asigura un drept la liniste, confort, sanatate a individului in armonie cu natura.

Pentru desemnarea acestui drept s-au utilizat mai multe sintagme: "dreptul la mediu", "dreptul la
mediul protejat si echilibrat", "dreptul la mediu sanatos"

In legatura cu natura juridica s-au formulat diverse opinii potrivit carora:

- Dreptul la mediu este un drept de creanta ce presupune datoria cetatenilor in raport cu statul de
a mentine calitatea mediului, opinie criticata pe considerent ca dreptul de creanta presupune
raporturi de drept civil, adica de drept privat intre debitori si creditori, in baza unui contract, ori
raporturile privind obligatiile de mediu sunt de drept constitutional.

- Dreptul la mediu este un drept procedural, opinie contestata pentru ca se confunda natura
juridica cu continutul acestui drept.

- Dreptul la mediu este un drept moral, opinie contestata pentru ca un drept moral nu este un
drept legal.

- Dreptul la mediu este un drept subiectiv ce apartine titularului sau si presupune posibilitatea
acestuia de a avea o conduita in relatia cu mediul si de a pretinde o obligatie in ocrotirea
mediului, refacerea echilibrului, obligatia de retinere in a polua mediul etc.

Trasaturile dreptului la mediu sunt:

- Drept fundamental (consacrat de Art. 35 din Constitutie).

- Drept cu caracter temporal recunoscut si garantat in favoarea generatiilor prezente si viitoare.

- Drept legal.

- Drept fundamental nou, de generatia a III-a

- Titularul acestui drept este omul (individual sau colectiv).

- Drept real (nu ideal).

- Drept garantat de legislatie.

Titularul dreptului la mediu:

In legatura cu aceasta problema s-au conturat in doctrina mai multe teorii:

a) Teoria naturalista (titular este natura).

b) Teoria cosmogenica (titular este cosmosul).

c) Teoria egocentrica sau a finalitatii umane (titular este omul/individul).

d) Teoria dupa care titularele acestui drept sunt statele.

e) Teoria potrivit careia titularele acestui drept sunt popoarele.

Din punct de vedere juridic titular al unui drept subiectiv si a unei obligatii juridice corelative
poate fi doar omul de unde rezulta ca titularul dreptului la un mediu sanatos este omul ca element
component al mediului. Cu toate acestea, in doctrina s-a stabilit ca victima prejudiciilor
ecologice, poluarii, nerespectarii dispozitiilor privind protectia mediului este mediul.

Recunoasterea si consacrarea dreptului la un mediu sanatos.

In legatura cu recunoasterea dreptului la un mediu sanatos se disting aspecte legate de o astfel de

recunoastere consacrate la nivel doctrinar, legislativ si la nivel jurisprudential.

Recunoasterea stiintifica a unui astfel de drept s-a conturat in mod progresiv initial la nivelul
statelor europene occidentale iar ulterior la nivelul statelor centrale si est-europene.

O astfel de consacrare a constituit baza demersurilor stiintifice in acest sens cu anumite influente
asupra legislativului. O consacrare legislativa a acestui drept a avut loc dupa elaborarea
principalelor documente in materie de mediu elaborate la marile summit-uri ecologice din 1972
si 1992.

Majoritatea statelor participante au inclus dreptul la mediu in legislatiile nationale fie sub forma
principiilor de mediu, fie imbracand forma dispozitiilor juridice.

La nivel mondial, primele documente ce consacra drepturile fundamentale ale omului strans
legate de dreptul la mediu au fost "Carta ONU" din 1945 si "Conventia Europeana a Drepturilor
Omului" din 1949.

Tratatele comunitatilor europene cuprind in succesiunea lor dispozitii privind necesitatea

protectiei si conservarii mediului in statele europene.

La nivel constitutional consacrarea acestor drepturi in categoria drepturilor fundamentale a

cunoscut abordari si conotatii diferite. Primele constitutii europene ce au consacrat aceste
drepturi au fost Constitutia Portugaliei in 1975 si Constitutia Spaniei din 1976 urmate de alte
state.

Cu referire la constitutiile tarilor din fostul bloc comunist acest drept a fost consacrat in
Constitutia Ungariei din 1993, URSS din 1993, Republicii Moldova 1994.

In ceea ce priveste consacrarea acestuia in Constitutia Romaniei din 1991, constituantul a

considerat ca o recunoastere a acestui drept in categoria drepturilor fundamentale nu se impune
pentru considerente precum:

- Este prematura si inutila.

- Exista drepturi fundamentale precum dreptul la viata si sanatate care acopera si un astfel de
drept.

- Ar aduce atingere si limitare drepturilor fundamentale veritabile.

- Ar putea declansa o miscare ecologica.

- Ar putea declansa o avalansa de litigii catre instantele judecatoresti.

- S-ar limita dreptul la munca prin interdictia unor activitati poluante.

- S-ar limita dreptul la libera miscare si circulatie prin constituirea unor zone de protectie.

- S-ar limita dreptul la proprietate.

Constitutia Romaniei revizuita in 2003 a inserat acest drept in categoria drepturilor fundamentale
consacrandu-l in art.35 "Dreptul la un mediu sanatos si protejat ecologic".

Cu toate ca pana la aceasta data nu exista o consacrare constitutionala expresa, acesta a fost
consacrat indirect prin art.134 din Constitutie care stipula obligatia in sarcina statului de
mentinere si refacere a echilibrului ecologic.

Acest drept a fost consacrat expres, implicit prin Legea 137/1995, si explicit in OUG 195/2005.

La nivelul jurisprudentei nationale si interne pana in 2003 litigiile in materie de dreptul la mediu
erau solutionate in special in domeniul dreptului comun civil respectiv invocandu-se raspunderea
civila delictuala ori contractuala pentru prejudicii inclusiv ecologice.

La nivel european, cu toate ca in conventie nu exista o prevedere expresa privind dreptul la

mediu sanatos, CEDO solutioneaza astfel de cauze apeland la art.8 privind dreptul la viata
privata si familie precum si la art.6 privind dreptul la un proces echitabil si art.1 din Protocolul
privind dreptul la proprietate si dispozitiile privind egalitatea de sanse.

Protectia judiciara sectoriala.

Protectia juridica a fondului funciar si a fondului forestier.

Protectia juridica a atmosferei. (OUG 195/2005; OU 243/2000 republicata in 2006)

Protectia juridica impotriva poluarii radioactive (L III/1996; HG 7/2003)

Protectia juridica a apelor: Conventia de la Washington - 1924; Legea 107/1996.

-Rezolutia europeana in materia poluarii apelor,

-Carta Europeana a apelor,

-Primul summit de la Stockholm - Rezolutia reuniunii ONU - 1972,

-1992 - Agenda 21,

-1997 Mandir Plata - Conventia Internationala privind poluarea apelor denumita "Dreptul Marii",

-2002 Halesburg - Declaratia mondiala privind protectia apelor,

-2012 - Conventia de la Rio => Declaratia mondiala de protectie a apelor,

-1994 - Conventia de la Sofia privind protectia Marii Negre,

-1985 - Conventia Internationala privind protectia Rinului,

-1974 - Geneva - Conventia privind protectia Marii Mediterane,

-1992 - Conventia de la Odessa privind protectia juridica a Dunarii si a Marii Negre,

-1882-1883 - Protectia Antarticii,

-1958-1959 - anul geografic International al Antarticii,

-1969 - priveste protectia Antarticii.

Sanctiuni juridice in ceea ce priveste protectia apelor:

- Simularea juridica a statelor,

- Raspunderea penala in materie de poluare a apelor,

- Raspunderea contraventionala in materie de poluare a apelor,

- Raspunderea civila pentru repararea prejudiciului.

Protectia juridica a mediului artificial.

Manifestarea de la Vancouver a fost prima Conventie din 1976.

Acte:

-Acord de mediu, aviz de mediu, avizul integrat de mediu, autorizatie de mediu.

Consideratii generale.

Mediul artificial este mediul creat de om prin activitatile sale, reprezentat de asezarile umane si
obiectivele din afara acestora.

Fiind parte a mediului inconjurator alaturi de mediul natural, mediul artificial sau tehnosfera are
un rol important in asigurarea vietii umane, a calitatii si bunastarii acesteia.

Tehnosfera este supusa permanent unei agresiuni din partea poluantilor, de aceea se impune in
special, protectia calitativa a acestor factori de mediu.

Scopul urmarit prin protectia mediului artificial in constituie mentinerea si asigurarea unor
conditii de viata corespunzatoare la standardele capabile sa asigure starea de confort, linistea si
bunastarea populatiei.
Obiectivele protectiei mediului artificial, conditiile si cadrul de actiune, precum si regulile si
principiile generale au fost stabilite pentru prima data la nivel mondial in cadrul Conferintei din
Canada de la Vancouver in 1976.

La nivel national OUG 195/2005, stabileste in art.40 atributiile autoritatilor publice locale,
agentiilor si institutiilor de protectie a mediului precum si in art.94, stabileste ca obligatia
protectiei mediului natural si artificial revine tuturor persoanelor fizice si juridice, sens in care
sunt stabilite o serie de reguli, masuri si raspunderi in acest sens.

Procedura de reglementare a activitatii cu impact asupra mediului.

Impactul asupra mediului il constituie orice efect direct sau indirect al unei activitati umane, ce
poate schimba calitatea mediului, respectiv calitatea vietii umane, integritatea mediului si
echilibrul biologic.

La nivel european s-au adoptat cu referire la impactul asupra mediului o serie de directive care
stabilesc proceduri cadru de realizare a structurii de impact si de aprobare a listei de proiecte ce
se supun unei astfel de proceduri.

Structura de impact are potrivit legii urmatoarele obiective:

- Stabilirea modului de amplasare a obiectivului.

- Posibilele modificari ce pot interveni in calitatea factorilor de mediu.

- Posibilitati de acceptare sau refuz a proiectului investitiei.

- Incadrarea in reglementarile legale in materie.

- Existenta sau nu a unui risc de accident ecologic.

Etapele efectuarii studiului de impact sunt:

1. Etapa incadrarii proiectului in procedura de evaluare a impactului asupra mediului.

2. Etapa de definire a domeniului activitatii si de realizare a raportului privind studiul de impact.

3. Etapa luarii deciziei finale de aprobare sau refuz a activitatii care va fi facuta publica.

Principiul criteriului luat in considerare la luarea deciziei de eliberare sau respingere privind
investitia , este riscul pe care aceasta il poate avea asupra vietii si sanatatii populatiei din zona
respectiva.

Actele de reglementare in materie de mediu:

Sunt reprezentate de acordul de mediu, autorizatia de mediu, autorizatia integrata de mediu si

avizul de mediu.
Aceste acte se solicita de catre cei ce urmeaza sa desfasoare activitati asupra mediului si se
analizeaza, se emit si se revizuiesc de catre autoritatile de mediu competente.

Acordul de mediu - este actul tehnico-juridic ce se emite in prima faza de proiectare de investitie
a activitatii, potrivit principiului privind protectia mediului si se solicita pentru fiecare investitie
in parte, potrivit art.2-3 din legea mediului, acest document contine conditii de realizare a unui
proiect sau investitii.

Autorizatia de mediu - este un document tehnico-juridic ce se solicita de catre titularii activitatii

investitiei si care se emite de autoritatea de mediu competenta in cadrul sau fiind stabilite
conditii si parametri de functionare a activitatii cu impact asupra mediului.

Solicitarea si obtinerea acestui act este obligatorie pentru toate activitatile prevazute de lege.

Autorizatia de mediu este obligatorie atat pentru activitatile existente cat si pentru cele ce
urmeaza a se desfasura, ce sunt supuse procedurii bilantului de mediu.

Autorizatia integrata de mediu este obligatoriu a se solicita dupa obtinerea celorlalte acorduri,
avize si autorizatii pentru acele activitati ce vizeaza prevenirea si controlul integrat al poluarii.

Titularii activitatii, respectiv a acordurilor si avizelor de mediu sunt obligati sa intocmeasca un

plan de masuri.

Avizul de mediu este actul tehnico-juridic eliberat de autoritatea competenta care confirma
integrarea aspectelor privind protectia mediului in programele supuse aprobarii in scopul
derularii activitatii.

Actele de reglementare in materie de mediu sunt supuse in functie de anumite situatii de

nerespectare, de invocare a obiceiurilor si normelor de mediu , revizuirii ori dupa caz
suspendarii.

Accesul la justitie pe probleme de mediu.

Problemele de mediu, respecitv cele ce vizeaza protectia si dezvoltarea durabila a mediului,

asigurarea dreptului la un mediu sanatos, etc, sunt probleme de interes public.

La inceputul anilor 90, la nivel european, problemele legate de protectia mediului si de nevoie
unor mijloace de protectie, in special juridica, administrativa, a capatat amploare fiind semnalate
miscari democratice ecologice.

Recunoasterea in cadrul documentelor internationale iar ulterior la nivelul legislatiei nationale a

dreptului la un mediu sanatos corelat cu nevoia protejarii mediului au constituit premise ale
recunoasterii dreptului persoanelor la informare in materie de decizii de mediu.
Participarea publicului la luarea deciziilor de mediu, consultarea acestuia precum si
recunoasterea dreptului la reparare integrala a prejudiciului ecologic sunt probleme de mare
importanta si actualitate.

In cadrul conferintei de la Aarhus din Danemarca in 1988 s-a adoptat Conventia privind
participarea publicului la luarea deciziilor in materie de mediu, liberul acces la informare in
materie de mediu, liberul acces la justitie. Acesta a fost primul document care a consacrat aceste
aspecte si in urma caruia au fost adoptate acte normative la nivelul Uniunii Europene preluate
ulterior in dreptul national.

OUG 195/2005 consacra principiile de dreptul mediului in cadrul carora sunt inserate pentru
prima data principiul consultarii si participarii publicului la luarea deciziilor de mediu, principiul
accesului liber la informare si justitie in materie de mediu.

Raspunderea juridica in dreptul mediului.

Consideratii generale.

Raspunderea juridica de mediu este o raspundere speciala distincta de celelalte forme ale
raspunderii juridice. Ea se instituie atunci cand s-au incalcat norme de dreptul mediului si s-au
produs atingeri factorilor de mediu.

Constiinta ecologica strans corelata cu ideea de proprietate constituie una din caile esentiale de
realizare a cointeresarii in protectia mediului, insa pe considerent ca aceasta lipseste la unele
persoane sau este in formare, instituirea raspunderii juridice si a sanctionarii este o cale mult mai
eficienta in acest sens.

Legislatia de mediu instituie raspunderea juridica sub diverse forme in raport de natura normelor
juridice de mediu incalcate si de situatiile care o antreneaza. Se raspunde juridic, penal,
contraventional sau civil, dupa caz pentru fapte poluante voluntare sau involuntare cat si pentru
fapte nepoluante atunci cand nu s-au respectat obligatiile in materie de mediu.

Raspunderea penala intervine atunci cand s-au stabilit infractiuni ecologice, iar raspunderea
contraventionala intervine in situatia cauzarii de contraventii ecologice.

Raspunderea civila in dreptul mediului.

Intervine atunci cand s-au cauzat prejudicii ecologice prin faptele poluante. Victima prejudiciului
ecologic se apreciaza in doctrina ca este mediul deoarece specificul raspunderii civile de mediu
consta in faptul ca paguba este adusa mediului deoarece daca aceasta ar fi creata omului sau
bunurilor sale s-ar antrena raspunderea civila delictuala proprie dreptului civil fara nicio
particularitate.

Se considera ca indiferent daca pagubele ecologice nu sunt cauzate direct persoanelor, ele sunt
cauzate mediului care ii inconjoara si detinatorilor lor carora le revine si proba pagubei.
Victima ecologica are calitate procesuala activa, avand drept legal sa-l actioneze in justitie pe
autorul prejudiciului in vederea repararii acestuia. Prejudiciile ecologice sunt supuse unei
proceduri de evaluare in scopul stabilirii cuantumului daunelor ecologice.

Prejudiciul ecologic trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii : sa fie material, sa fie cert (sa
existe), sa fie determinat ca intindere sau ca valoare.

In legatura cu cauzele poluarii se apreciaza ca au surse variate si complexe si ca efectele acesteia

sunt succesive deseori, fapt pentru care problema dificila este cea a stabilirii legaturii de
cauzalitate.

Cu privire la aceasta, in directiva s-au stabilit o serie de sisteme cum ar fi sistemul cauzei
proxime, sistemul cauzei adecvate, sistemul cauzei imediate etc.

In legatura cu stabilirea prejudiciilor ecologice sunt instituite principii de baza cum ar fi :

principiul obligarii poluatorului la repararea prejudiciului independent de culpa, principiul
repararii integrale a prejudiciului ecologic, principiul obligarii la indemnizatie solidara in cazul
pluralitatii autorilor, principiul accesului liber la justitie, principiul raspunderii civile obiective
pentru prejudicii cauzate mediului.

Raspunderea civila obiectiva in materie de mediu este o raspundere ce presupune antrenarea

obligarii la repararea prejudiciului autorului acestuia in mod obiectiv , independent de culpa sa,
de unde rezulta ca victima prejudiciului ecologic va trebui sa probeze : conduita ilicita a
poluatorului, paguba produsa, raportul de cauzalitate dintre acestea, de asemenea vinovatia
autorului nu trebuie dovedita pentru ca se prezuma.

Raspunderea civila obiectiva de mediu presupune ca autorul pagubei, parte a raportului juridic de
mediu este responsabil indiferent de vinovatie, singurele cauze exoneratoare de raspundere fiind
cataclismele naturale, razboaiele, actele teroriste sau fapta grava culpabila a victimei.

Alte situatii in care este instituita raspunderea civila obiectiva:

- Raspunderea pentru pagubele cauzate mediului de catre aeronave.

- Raspunderea pentru pagubele cauzate mediului prin activitati nucleare.

- Raspunderea pentru pagubele cauzate mediului de catre animalele salbatice, unde raspunde
gestionarul sau administratorul fondului de vanatoare.

- Raspunderea pentru pagubele cauzate mediului de produsele defectuoase, unde raspunde

producatorul acestora independent de culpa.