UNIVERSITATEA ECOLOGOCĂ DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT – FILIALA BISTRIȚA NĂSĂUD

Anul IV – IF
PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI
FIȘA DE EXAMINARE1
Grile2
1. Care dintre trăsăturile Protecției juridice a drepturilor omului este exprimată prin
dispozițiile art. 20 alin (2) din Constituție, potrivit căruia „Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este
parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în
care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”:

a) subsidiaritatea consacrării şi garantării internaţionale a drepturilor omului faţă de

consacrarea şi garantarea lor în plan intern;
b) instituirea unui regim internaţional de ordine publică (imperativ) în materia
drepturilor omului şi excluderea regulii reciprocităţii;
c) superioritatea normelor internaţionale în materia drepturilor omului faţă de
reglementările interne.

2. Drepturile fundamentale ale omului:

a) sunt drepturi subiective;

b) sunt recunoscute doar cetățenilor statului, adică sunt doar drepturi cetățenești;

c) beneficiază de un sistem de garanții în vederea asigurării protecției lor.

3. Curtea europeană a drepturilor omului:

a) poate pronunța hotărâri de inadmisibilitate;

b) a fost înființată în temeiul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi

libertăţilor fundamentale; - dar nu sunt sigur
c) a fost înființată în cadrul Uniunii Europene pentru apărarea drepturilor omului.

4. Dreptul la un proces echitabil:

1
Fișa de examinare trebuie postată individual, de către fiecare student, pe Google Classroom, la Secțiunea
Evaluare, în data 21 ianuarie 2021 (nu anterior și nu ulterior acestei date).
2
Fiecare grilă se notează cu 1 punct și poate avea una sau două variante de răspuns corect.
a) este consacrat prin reglementări internaționale, regionale și naționale;

b) este un drept fundamental;

c) este consacrat doar prin Constituție, atât în materie civilă, cât și în materie penală.

5. Avocatul Poporului:
a) poate dispune restrângerea exercițiului unor drepturi;

b) este o instituție a statului cu rol de asigurare și garantare a respectării și

protecției drepturilor omului;
c) este înființat prin lege organică.

6. Speța3
Într-o cauză aflată pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului prin care invocă încălcarea
art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului, reclamanții, soț și soție, s-au plâns de
faptul că le-a fost adusă o atingerea a dreptului lor la respectarea vieții de familie, ca urmare a
plasamentului copiilor lor și a refuzului instanțelor naționale de a pune capăt măsurii
plasamentului respectiv, în pofida îmbunătățirii condițiilor materiale de trai ale acestora.
Plasamentul temporar al copiilor reclamanților a fost justificat de motive relevante și
suficiente, în sensul art. 8 alin. (2) din Convenție, iar monitorizarea situației copiilor și a
reclamanților, a demonstrat că autoritățile competente au avut mereu ca scop garantarea
interesului copiilor, făcând totodată eforturi să păstreze un echilibru just între drepturile
reclamanților și cele ale minorilor.
Curtea va decide încălcarea sau neîncălcarea art. 8 din Convenție?

DA, va decide încălcarea.

NU, va decide neîncălcarea.

3
Speța se notează cu 1 punct.
Subiecte sinteză4
7. În Constituția României, în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul
internațional cu privire la drepturile civile și politice, identificați 3 drepturi fundamentale
comune actelor de reglementare menționate, cu indicarea numărului articolului și a
conținutului reglementării.
Dreptul Constituția Convenția Pactul internațional cu
fundamenta României europeană a privire la drepturile
l comun (nr. articol și drepturilor omului civile și politica
conținut) (nr. articol și conținut) (nr. articol și conținut)
1. Tortura Art. 22 alin. (2) Art. 3 Art. 7
Nimeni nu poate fi supus Nimeni nu poate fi Nimeni nu va fi supus torturii
torturii şi nici unui fel de supus torturii, nici şi nici unor pedepse sau
pedeapsă sau de pedepselor sau tratamente crude, inumane
tratament inuman ori tratamentelor inumane sau degradante. În special,
degradant.
ori degradante. este interzis ca o persoană să
fie supusă, fără
consimţământul său, unei
experienţe medicale sau
ştiinţifice.
2. Dreptul la Art. 30 (1) Art. 11alin. (1) Art. 19 alin. (2)
libera Libertatea de exprimare a Orice persoană are Orice persoană are dreptul la
exprimare gândurilor, a opiniilor sau dreptul la libertatea de libertatea de exprimare; acest
a credinţelor şi libertatea exprimare. Acest drept drept cuprinde libertatea de a
creaţiilor de orice fel, cuprinde libertatea de căuta, de a primi şi de a
prin viu grai, prin scris,
opinie și libertatea de a răspândi informaţii şi idei de
prin imagini, prin sunete
sau prin alte mijloace de
primi sau de a transmite orice fel, indiferent de
comunicare în public, informații sau idei fără frontiere, sub formă orală,
sunt inviolabile. amestecul autorităților scrisă, tipărită ori artistică,
(2) Cenzura de orice fel publice șifără a ține sau prin orice alt mijloc, la
este interzisă. seama de frontiere. alegerea sa
3. Dreptul la Art. 22 alin. (1) Art. 2 alin. (1) Art. 6 alin. (1)
viață Dreptul la viaţă, precum Dreptul la viaţă al Dreptul la viaţă este inerent
şi dreptul la integritate oricărei persoane este persoanei umane. Acest drept
fizică şi psihică ale protejat prin lege. trebuie ocrotit prin lege.
persoanei sunt garantate. Moartea nu poate fi Nimeni nu poate fi privat de
cauzată cuiva în mod viaţa sa în mod arbitrar.
intenţionat, decât în
executarea unei sentinţe
capitale pronunţate de
un tribunal când
infracţiunea este
sancţionată cu această
pedeapsă prin lege

8. Carta internațională a drepturilor omului. (2 puncte)

Carta internațională a drepturilor omului este o denumire simbolica in care se reunesc cinci
documente fundamentale:
-Declaratia universala a Drepturilor omului

4
Fiecare subiect se notează cu 2 puncte.
-Pactul international cu privire la drepturi economice, sociale si culturale
- Pactul international cu privire la drepturi civile si politice
-Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si politice referitor la
instituirea unui mecanism de solutionare a plangerilor persoanelor particulare
-Al doilea Protocolul facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si politice referitor
la abolirea pedepsei cu moartea

1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului

Ideea proclamarii unei astfel de declaratii a fost enuntata pentru prima data la Conferinta de la San
Francisco in 1945, dar ideea a fost abandonata.
Adunarea Generala a ONU a examinat, in ianuarie 1946, un proiect de declaratie asupra libertatii si
drepturilor fundamentale ale omului. La inceputul anului 1946, Comisia a insarcinat biroul sa
redacteze un proiect preliminar de declaratie a drepturilor omului. Apoi a fost creat un comitet oficial
de redactare.
Adunarea generala a ONU, prin rezolutia 217/A/111 din 10 decembrie 1948 , a proclamat
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, prin care a fost enuntat un ansamblu de standarde
internationale in domeniul drepturilor omului, devenind unuyl dintre instrumentele cele mai cunoscute
si influente din lume, in procesul de afirmare a drepturilor fundamentale si a libertatilor individului.
Scopul sau este de a oferi un mod de intelegere comun al drepturilor fundamentale si de a servi tuturor
popoarelor si natiunilor drept standard comun de infaptuire. Declaratia universala nu este un tratat, cu
trecerea timpului, declaratia s-a transformat intr-un document cu valoare de norma juridica.
Incepand din anul 1950, in ziua de 10 decembrie, data la care a fost adoptata Declaratia, se
aniverseaza Ziua drepturilor omului.
Declaratia enunta o serie de principii, precum:
-fiintele umane se nasc libere si egale in drepturi
-fiecare om are dreptul la viata, libertate, securitatea persoanei sale
-nimeni nu poate fi tinut in sclavie, in servitute, nimeni nu poate fi supus la torturi sau tratamente
inumane, nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in chip arbitrat
-egalitatea oamenilor in fata legii
-fiecare are dreptul la o cetatenie, la libertatea gandirii, la intemeierea unei familii, la respectul vietii
sale personale
-fiecare om are dreptul la munca, dreptul la un salariu egal pentru munca egala, dreptul de a se asocia
in sindicate, dreptul la odihna, recreere, dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea,
bunastarea
-fiecare om are dreptul la invatatura. Gratuitatea invatamantului elementar si general, accesinbilitatea
invatamantului tehnic si profesional, accesul la invatamantul superior
-fiecare om are dreptul de a lua parte la viata culturala a colectivitatii, la progresul tehnic si stiintific
-orice persoana are dreptul la o oranduire sociala si internationala in care drepturile inscrise in
Declaratie sa fie infaptuite
-dreptul fiecarui om la libertatea de intrunire si asociere pasnica
-dreptul fiecarui cetatean de a lua parte la conducerea treburilor publice ala tarii sale, direct sau prin
reprezentanti liber alesi

2. Pactele internaționale referitoare la drepturile omului

Pactele internaționale referitoare la drepturile omului, adoptate si deschise semnarii si ratificarii sau
adeziuniide Adunarea Generala a ONU, prin Rezolutia 2200A XXI, din 16 decembrie 1966, definesc
in termeni juridici drepturile si libertatile fundamentale enuntate in Declaratie, precum si libertati si
restrictii admisibile in exercitarea acestora.
Preambulurile celor doua Pacte reamintesc obligatia fiecarui stat de a recunoaste demnitatea
inerenta tuturor membrilor familiei umane si drepturile legale si inalienabile, ca fundament al
libertatii, dreptatii si pacii in lume si subliniaza ca idealul fiintei umane libere, eliberata de teama si
mizerie, nu poate fi realizat, decat, daca se creaza conditii care sa permita fiecaruia sa se bucure de
drepturile sale inscrise in cele doua Pacte, iar , in final, considera ca omul are indatoriri fata de
semenii sai si de colectivitatea careia ii apartine si este dator a se stradui sa peomoveze si sa respecte
drepturile consacrate in documentele respective.
Ambele Pacte afirma, in art. 1, caracterul universal al dreptului popoarelor de a dispune ele
insele si invita statele parti sa inlesneasca realizarea acestui drept si sa-l respecte. In art 3, statele parti
se angajeaza sa asigure dreptul egal pe care il au barbatul si femeia de a beneficia de drepturi
economica, sociale si culturale, repsectiv civile si politice. Art. 5 enunta garantiile impotriva
zadarnicirii sau limitarii ilegale a drepturilor si libertatilor fundamentale consacrate.
In timp ce un numar de articole din Pactul international referitor la drepturile economic,
sociale si culturale recunosc dreptul de munca, dreptul de a forma sindicate si de a se afilia la ele,
dreptul la securitate sociala, inclusiv la sigirari sociale, dreptul la familie, dreptul mamelor, al copiilor,
al adolescentilor de a beneficia de o larga asistenta posibila, dreptul la un nivel de viata ridicat, dreptul
la educatie, de a participa la viata culturala etc. pactul international referitor la drepturile civile si
politice asigura protectia dreptului la viata, interzice sclavia si traficul cu sclavi, servitutea sau
constrangerea la munca fortata si prescrie ca nimeni nu trebuie sa faca obiectul unei arestari sau
detentii arbitrare.
Prevederile acestui Pact afirmas circulatia libera a persoanelor si libertatea alegerii resedintei,
determina conditiile expulzarii strainilor. Pactul asigura protectia dreptului la libertatea gandirii,
stiintei si religiei, dreptul la libera exprimare a opiniei.
Persoanele care fac parte din minoritati etnice, religioase sau lingvistice au dreptul, in
comunitate cu ceilalti membrii ai grupului lor, sa se bucure de propria lor cultura, sa profeseze si sa
practice propria religie si sa foloseasca propria limba.
Orice propaganda in favoarea razboilui, orice indemn la ura nationala, rasiala sau religioasa
este interzisa prin lege. Este recunoscut dreptul la intruniri pasnice, la libera asociere, dreptul
barbatilor si al femeilor de a se casatori si de a intemeia o familie.
Drepturile si libertatile consacrate in aceste documente nu au caracter absolut, putand fi
supuse unor limitari.
 3.Protocoalele facultative la Pactul international privind drepturile civile si politice

Protocolul facultativ la Pactul international privind drepturile civile si politice a fost adoptat, ca
tratat separat, prin Rezolutia 2200 A/XXI din 16 decmbrie 1966.
Obiectul protocoluilui il constituie accesul la Comitetul drepturilor omului al persoanelor care
pretind ca sunt victime ale unor violari ale drepturilor enuntate in Pact.
Rationae personae, parti la Protocol pot deveni numai statele care sunt partila pactul international
cu privire la drepturile civile si politice. Statele parti recunosc competenta Comitetului de a primi si
examina sesizari provenite de la particulari tinand de jurisdictia sa, care pretind a fi victima unei
violari, de catre acest stat, a vreunuia dintre drepturile enuntate in Pact.
O persoana care pretinde a fi victima unei violari a drepturilor garantate prin Pact poate adresa o
sesizare Comitetului numai cu indeplinirea unor conditii :
-statul sub jurisdictia caruia se afla sa fi devenit parte la Protocol
-persoana respectiva sa fi epuizat toate caile interne posibile
-sesizarea sa fie semnata, sa nu constituie un abuz al dreptului de a depune astfel de sesizari si sa
nu fie incompatibila cu prevederile Pactului
-aceleasi chestionare sa nu se mai afle in curs de examinare in fata unei alte instante internationale
pentru ancheta si rezolvare
Procedura de lucru este:
-Comitetul analizeaza sesizarile primite, aduce sesizarea respectiva la cunostinta statului parte la
Potocol despre care se pretinde ca a violat o prevedere a Pactului
-In urmatoarele sase luni de la primirea notificarii, statul sesizat are datoria de a prezenta in scris
Comitetului explicatii sau declaratii care lamuresc problema si arata masurile pe care le-a luat
pentru remedierea situatiei.
Sedintele Comitetului se desfasoara cu usile inchise iar constatarile sale sunt comunicate statului
interesat si persoanei particulare.
Al doilea Protocol facultativ la Pactul international cu privire la drepturi civile si politice referitor
la abolirea pedepsei cu moartea a fost adoptat de Adunarea Generala a ONU in 1989, dispozitiile sale
aplicandu-se drept dispozitii aditionale ale Pactului international privind drepturile civile si politice.
Elaborarea Protocolului a pornit de la convingerea ca abolirea pedepsei cu moartea contribuie la
promovarea demnitatii umane si la dezvoltarea progresiva a drepturilor omului, dand expresie si unor
dispozitii consacrate deja in unele instrumente internationale care garanteaza dreptul la viata.
Protocolul interzice executarea oricarei persoane aflate sub jurisdictia unui stat si obliga partile
contractante sa ia toate masurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub
jurisdictia sa.
Nu se admite nici o rezerva la acest protocol in afara de cea formulata cu ocazia ratificarii sau
aderarii, prevazand aplicarea pedepsei cu moartea in timp de razboi in urma unei condamnari pentru o
crima cu caracter militar de o gravitate extrema comisa in timp de razboi. Statul care formuleaza o
asemenea rezerva are obligatia sa comunice Secretarului General al ONU, cu ocazia ratificarii sau
aderarii, legislatia sa interna care se aplica in timp de razboi, precum si momentul proclamarii si
ridicarii starii de razboi pe teritoriul sau. Totodata, el are obligatia de a prezenta, in rapoartele trimise
Comitetului drepturilor omului, in virtutea art. 40 din Pact, masurile pe care le va adopta pentru
punerea in aplicare a acestui protocol pe teritoriul sau.