Subiecte examen Criminalistică

1. Cercetarea la fața locului a urmelor de sânge?

Sângele este un ţesut fluid, alcătuit din plasmă şi elemente celulare
(globule roşii, globule albe şi trombocite), şi reprezintă aproximativ 1/13 din
greutatea unei persoane (la un adult de 70 de kg., cantitatea de sânge este de
5-6 l). Proprietãţile sângelui pentru fiecare individ în parte sunt determinate
genetic şi transmise în cadrul familiei, fiind permanente, ca şi caracteristicile
desenului papilar, fără posibilitatea de a fi schimbate în cursul vieţii
individului, fiind cunoscute sub numele de grupe sanguine.
Urmele de sânge în câmpul infracţional presupun provocarea unor
leziuni ale vaselor sanguine şi depunerea sângelui pe un suport. Aceste urme
sanguinolente se găsesc sub formă de picături, stropi, bălţi, dâre, mânjituri,
fiind formate prin ţâşnirea din leziunea deschisă, prin prelingere, îmbibare,
contact direct cu suportul sau prin cădere.

Urmele de sânge de la fața locului se pot forma :

- pe corpul si îmbracamintea victimei si agresorului, prin prelingere, stropire,

tâsnire, contact direct, picurare;
- pe obiectele vulnerante si pe cele aflate asupra sau în jurul persoanei care
sângereaza, prin contact direct, prelingere, îmbibare, stropire, tâsnire;
- pe drumul strabatut de persoana care sângereaza (victima sau agresor), prin
picurare, tâsnire, prelingere, prin caderi, târâri, etc;
 - în locul unde a fost descoperita victima, prin contact direct, prelingere,
îmbibare, difuzare, tâsnire, stropire, extinderea eventualelor balti de sânge,
etc;
După exemplificarea modului de formare a petelor de sânge, în continuare voi
prezenta tipurile de urme de sânge care pot fi identificate în câmpul infracțional și
procedeul de conservare, ridicare, ambalare și examinare:

a) Esantioane de sânge lichid

Sânge lichid de la o persoana :

- Sângele lichid de la o persoana trebuie recoltat de personal medical calificat;

- Trebuie recoltat în doua eprubete de câte 5 ml fiecare, folosind EDTA ca

anticoagulant;

- Fiecare eprubeta va fi etichetata cu data, ora, numele persoanei, numele celui

care recolteaza, numarul cazului si numarul de expunere;

- Probele de sânge trebuie puse în frigider (nu înghetate) si puse în lucru cât mai
curând posibil.

Sânge lichid de la locul faptei :

- Sângele lichid râtrebuie recoltat cu o seringa curata (de preferinta sterila) sau
cu o pipeta si transferat într-o eprubeta curata (de preferinta sterila);

- Un cheag de sânge poate fi transferat într-o eprubeta curata cu o spatula

curata;

- O bucata de bumbac curata poate fi folosita pentru a absorbi sângele lichid sau
cheagul de sânge;

- Esantioanele vor fi etichetate cu numarul cazului, numarul articolului, data,

ora si numele celui care recolteaza;
- Daca sunt recoltate esantioane de sânge uscat ele trebuie sa fie conservate pe
un anticoagulant si pastrate la frigider. Aceste esantioane trebuie duse , cât mai
curând posibil, la laborator.

Esantioane de sânge lichid din zapada sau din apa :

- Esantioanele de sânge gasite pe zapada sau în apa trebuie recoltate imediat,

pentru a preveni diluarea;

- Trebuie recoltata o cantitate cât mai mare din aceste esantioane, într-un
recipient curat, pentru a preveni contaminarea;

- Esantioanele se eticheteaza asa cum s-a aratat anterior;

- Esantioanele se îngheata;

- Esantioanele se duc la laborator cât mai curând timp posibil.

b) Pete de sânge umede

Îmbracamintea cu pete de sânge umede :

- Îmbracamintea care are pete de sânge umede trebuie pusa pe o suprafata

curata si lasata sa se usuce;

- Îmbracamintea care are pete de sânge umede nu va fi niciodata pusa într-un

sac de plastic sau un recipient închis ermtic. Acest lucru ar putea determina
contaminarea si înmultirea bacteriilor si implicit deteriorarea probei;

- Dupa ce îmbracamintea si petele s-au uscat trebuie împachetate într-un

recipient de hârtie care va fi etichetat corect.

Obiecte cu pete de sânge umede :

 - Trebuie pastrata integritatea petelor de sânge în timpulîmpachetarii si
transportului;

- La locul faptei pot sa existe obiecte mari cu pete de sânge umede. Petele de
sânge umede trebuie transferate pe o bucata de bumbac curata;

- Bucata de bumbac cu pete de sânge trebuie lasata sa se usuce, înainte de a fi

împachetata într-un recipient de hârtie;

- Fiecare obiect si recipient trebuie etichetat corect.

c)     Pete de sânge uscate

Pete de sânge uscate pe articole transportabile :

- Petele de sânge uscate de pe arme, îmbracaminte si alte obiecte transportabile

trebuie recoltate separat;

- Fiecare articol trebuie plasat individual într-un recipient de hârtie si acesta

trebuie sigilat si etichetat;

Pete de sânge uscate pe suprafete solide neabsorbante ale obiectelor

netransportabile :

- Modelul petelor de sânge trebuie sa fie documentat si schitat pentru necesarul

respectiv;

- Pata de sânge poate fi dizolvata într-o solutie salina sterilizata prin frecarea
bucatii de bumbac pe zona patatî;

- Bucata este lasata sa se usuce si este pusa apoi într-un pachet de hârtie;

Astfel, petele uscate se pot răzui, iar cele sub formă de bălţi sau picături, ori
cele diluate pentru a fi transferate de pe suporturi ce nu permit răzuirea, vor fi
absorbite cu pipeta sau cu hârtia de filtru. Ridicarea şi ambalarea oricărui obiect
purtător de urme de sânge, cum este îmbrăcămintea, se va face în pungi de hârtie şi
numai după uscarea prealabilă a materialului biologic, avându-se în vedere faptul
că pe piesele de vestimentaţie se pot afla şi alte urme biologice cum sunt firele de
păr şi resturile de ţesut, care trebuie păstrate şi transportate în siguranţă. Totodată,
materialul biologic va fi examinat, ridicat şi transportat astfel încât să se evite
contaminarea acestuia. Etichetarea şi sigilarea pachetelor ce conţin materialul
ridicat de la locul faptei, este obligatorie.

2. Fazele cercetării la fața locului

Cercetarea locului faptei se realizează în două faze: statică şi dinamică
1. Cercetarea în faza statică. Faza statică este faza iniţială a activităţilor
desfăşurate la locul faptei de către echipa de cercetare competentă. În
această fază se caută şi se observă urmele infracţiunii, obiectele
purtătoare de urme, se execută fotografii, se fac măsurători şi se adună
informaţii, fără a se atinge sau modifica poziţia obiectelor din câmpul
infracţional.

2. Cercetarea în faza dinamică. În faza dinamică participă întreaga echipă

de cercetare, care are rolul de a investiga în amănuntit locul faptei şi a
tuturor elementelor prezente care sunt implicate în activitatea
infracţională, folosind în acest sens toate mijloacele tehnico-ştiinţifice
criminalistice pe care le au la dispoziţie.
 3. Detaliați: Principalele probleme, obiect al probaţiunii, care trebuie
clarificate prin investigarea morţii violente
Principalele probleme, obiect al probaţiunii, care trebuie clarificate prin
investigarea morţii violente, sunt :
- Stabilirea cauzei şi naturii morţii se face atât prin investigaţiile medico-
legale, dar şi prin investigaţii ştiinţifice criminalistice începând cu echipa de
cercetare a locului faptei prin interpretarea urmelor şi a datelor rezultate în
urma examinărilor.
- Identificarea locului în care a fost săvârşit omorul este foarte important
datorită faptului că este locul cu cele mai multe urme formate în timpul
desfăşurării actului infracţional.
- Stabilirea momentului comiterii faptei poate conduce la delimitarea timpului
în care autorul a efectuat diferite acte pregătitoare, precum şi intervalul de
timp în care acesta s-a aflat în câmpul infracţional.
- Determinarea modului în care a fost săvârşit omorul este posibilă pe baza
interpretării urmelor găsite la locul faptei. Se pot astfel stabili o serie de
elemente ale faptei cum ar fi : natura relaţiei dintre victimă şi agresor, sau
încercările de mascare a faptei, ş.a.
- Identificarea făptuitorului şi a eventualilor participanţi. Omorul poate fi
comis de una sau mai multe persoane, în calitate de coautori, instigatori sau
complici. Participarea mai multor persoane la săvârşirea faptei este indicată
în primul rând de prezenţa la locul faptei a urmelor mai multor persoane,
urme care pot fi de picioare, urme de mâini, de mucuri de ţigară de mărci
 diferite, precum şi de numărul şi natura leziunilor descoperite asupra
corpului victimei.
- Identificarea victimei este importantă pentru determinarea cercului de
suspecţi şi pentru încadrarea faptei.
- Identificarea instrumentelor sau mijloacelor care au servit la săvârşirea
infracţiunii, este necesară pentru încadrarea juridică a faptei.
- Stabilirea mobilului sau scopului infracţiunii prezintă importanţă pentru
stabilirea faptelor, a identificării autorului, cât şi a încadrării juridice a
faptei.