Dreptul de autor și drepturile conexe

Referat

0
Cuprins

Considerații introductive privind dreptul de autor...........................................................................2

Categorii de opere........................................................................................................................3

Drepturile conexe dreptului de autor...........................................................................................5

Raportul juridic de drept de autor....................................................................................................6

Subiectul dreptului de autor.........................................................................................................6

Obiectul dreptului de autor..........................................................................................................7

Creații intelectuale excluse de la protecție...................................................................................8

Conținutul dreptului de autor.......................................................................................................8

Durata protecției dreptului de autor.................................................................................................9

Durata protecției drepturilor morale de autor..............................................................................9

Durata protecției drepturilor patrimoniale de autor...................................................................10

Concluzii........................................................................................................................................11

Bibliografie....................................................................................................................................12

1
Considerații introductive privind dreptul de autor.

Dreptul proprietății intelectuale reprezintă acea ramură de drept al cărei obiect îl

constituie normele juridice care reglementează raporturile privind protecția creației intelectuale
cu caracter literar, artistic sau științific, precum și creațiile intelectuale cu aplicabilitate
industrială și semnele distinctive ale activității de comerț.1

Instituția dreptului de autor, astfel cum este reglementată prin Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată 2, se referă la protecția operelor
artifistice sau științifice și a creatorilor acestor opere.

În doctrină, instituția dreptului de autor este definită ca fiind ansamblul normelor juridice
care reglementează relațiile sociale care se nasc din crearea, publicarea și valorificarea operelor
literare, artistice sau științifice3.

În sensul de drept subiectiv prin dreptul de autor înțelegem posibilitatea conferită

autorului unei opere de a-și exploata cum crede de cuviință rezultatul muncii sale pe plan literar,
artistic sau științific4.

Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei fizice sau
persoanelor fizice care au creat o operă originală de creație intelectuală în domeniul literar,
artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare

1
Dr. Ciprian Raul Romițan, Mariana Liliana Savu, Drepturile artiștilor interpreți sau executanți în
Romania, Editura Universul Juridic, București 2008, p. 29.
2
Apud, Textul inițial al legii a fost publicat in M. Of. R. 60 din 26 martie 1996. Ulterior textul Legii nr.
8/1996 a fost modificat și completată de: Legea nr. 146 din 24 iuli 1997. Legea nr. 285 dom 23 iunie
2004, O.U.G. nr. Din 1 septembrie, O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005, Legea nr. 329 din 14 iulie
2006.
3
Apud, St. D. Cărpenaru, Drept civil. Drepturile de creație intelectuală, Universitatea București, 1971, p. 7
4
Nicoară Mihali, Dreptul de autor, Studiu Comparativ, Editura Casei Corpului Didactic ,,Maria
Montessoriˮ, Baia Mare, 2009 p. 69.

2
și independent de valoarea și destinația lor, ori altor titurlari legali, persoane juridice sau fizice5
(art. 3 din Legea nr. 344/20056).

Literatura de specialitate califică dreptul de autor ca fiind o subspecie a dreptului de

proprietate intelectuală, alături de dreptul de proprietate industrială7. În acest caz, dreptul de
autor prezintă anumite caracteristici :

a) Dreptul de autor a facut parte din ramura dreptului civil dar s-a desprins, printr-o anumită
specificație dată de obiectul protecției, calitatea subiecților de drept, apariția și
dezvoltarea programelor pe calculator, fapt care a determinat o reglementare aparte.
b) Subiecții, la fel ca și cei de drept civil, se află pe picior de egalitate.
c) Referilor la raporturile juridice reglementate, acestea au un caracter moral, nepatrimonial,
dar și patrimonial, dând naștere la drepturi patrimoniale.
d) Dacă o anumită chestiune nu este reglementată în mod expres în materia dreptului de
autor, se va apela la principiile generale și regulile dreptului civil.

Categorii de opere
1. Opera originală
2. Opera derivată
3. Opera comună

În cazul operei originale, legea dreptului de autor, enumeră categorii de opere care fac
obiectiul dreptului de autor și pot fi protejate: scrieri literare și publicistice, conferințe, predici,
pledoarii, compoziții muzicale, opere fotografice etc.

5
Lect. Univ. Ioana Mihnea Lect. Univ. Dr. Sorin Fildan, Dreptul de autor, Editura Cordial LEX Cluj
Napoca 2011 p. 6
6
Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării dreptului de proprietate
intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, publicată in M. Of nr. 1093 din 5 decembrie 2005.
7
Apud L. Dănilă, Dreptul de autor, Ed. All Beck, București. 2005, p. 12.

3
 Prima condiție în realizarea unei opere recunoscute de lege este condiția orginalității.

Pentru ca opera derivată să fie reglementată de legislația dreptului de autor trebuie să

îndeplinească cerințele recunoscute oricărei opere. Este o operă preexistentă pentru traduceri,
adaptări, transformări ale unei opere literare, artistice, științifice.

Opera comună este cea în care atribuțile persoanale ale coautorilor formează un tot fără a fi
posibil să se atribuie un drept distic vreunuia dintre autori. Este acea operă creată de mai mulți
autori și are urmatoarele trăsături: este rezultatul unei activități de creație, la origine are o
întelegere expresă sau tacită a autorilor și este unitară. Atunci când coautorii nu stabilesc partea
de contribuție a ficăruia ne aflăm în fața unei lucrări comune indivizibile. Opera comună
divizibilă este creată prin contribuția coautorilor și fiecare participant la actul creației are dreptul
de autor ar părții sale8.

În literatura de specialitate9 se face distincție în funcție de contribuția fiecărui autor între:

opere divizibile, caz în care aceasta poate fi utilizată separat cu condiția de a nu se prejudicia
utilizarea operei comune sau drepturilor celorlalti coautori așa cum prevede art. 5 alin. 4 și opere
indivizibile.

Coautorii nu pot exploata opera doar de comun acord fiind vorba despre principiul umanități
și este aplicabil doar în ceea ce privește utilizarea operei de către coautori și există numai în ceea
ce privește utilizarea operei, nu țin în ceea ce privește drepturile morale și actiunile în justiție
prinvind apărarea drepturilor morale și patrimoniale. 10

Opera colectivă ia naștere la inițiativa unei alte persoane fizice sau juridice, iar contribuțiile
personale ale coautorilor formează un tot. Enciclopediile, ziarele, dicționarele, reprezentațiile
unor piese de teatru sunt unele dintre exemplele de opere colective. Pentru ca opera să fie
colectivă este nevoie de întrunirea cumulativă a următoarelor condiți: opera să fie creată din
inițiativa, sub resposabilitatea și sub numele unui întreprinzător, persoană fizică sau juridică; să
se producă o fuziune a contribuțiilor coautorilor care să facă imposibilă atribuirea de drepturi
distincte asupra întregului.

8
Nicoară Mihali, Op.cit., p. 73
9
Apud, V. Roș. D. Bogdan, O. Sineanu-Matei, Dreptul de autor și drepturile comune, Ed. All București, 2005. p. 51
10
Apud V. Roș. D. Bogdan, O. Sineanu-Matei, Dreptul de autor și drepturile comune, Ed. All București, 2005. p. 51

4
Drepturile conexe dreptului de autor
Drepturile conexe dreptului de autor, sau ,,drepturile vecineˮ cum au fost denumite în
doctrină și jurisprudență11, au fost reglementate pentru prima dată în dreptul român prin
adoptarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. În reglementarea
protecției drepturilor conexe din legea menționată, legiutorul s-a inspirat din dispozițiile
Convenției internaționale pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de
fonograme de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 196112 și a Conveției pentru
protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor,
încheiată la Geneva la 29 octombie 197113.

Drepturile conexe drepturilor de autor sunt drepturi de proprietate intelectuală, care sunt
altele decât drepturile de autor, de care beneficiază artiștii interpreți sau executanți, pentru
propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări
audiovizuale, pentru propriile înregistrări și organismele de radiodifuziune și de televiziune,
pentru propriime emisiuni și servicii de programe .14

Prin artiști interpreți sau executanți în sensul legii nr. 8/1996 se înțelege: actorii,
cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă. Cântă, dansează, recită, dcclamă,
joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau
artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete (art.
95).

Art. 103 alin 2, producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are
inițiativă și îsî asumă responsabilitatea organizării și finanțării realizării primei fixări a sunetelor,
fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul legii dreptului de autor.

11
Apud, A se vedea Kamil Idris, Proprietatea intelectuală un instrument puternic pentru ezvoltarea
economica, Ed. OSIM. București, 2006 p. 159. Odată cu adoptarea Acordului TRIPS, termenul
de ,,drepturi vecine,, a fost înlocuit, în mare măsură, cu sintagma ,,drepturi conexeˮ , deși ambele noțiuni
sunt încă folosite.
12
Apud, România a aderat la Conveția de la Roma privind protecția artiștilor interpreți sau executanți, a
producătorilor de fonograme și a ornismelor de radiodifuziune prin Legea nr/ 76 din 8 aprilie 1998
publicată în M. Of. NR. 148 DIN 14 aprilie 1998.
13
Apud, România a aderat la Conveția de la Geneva pentru protejarea producătorilor de fonograme
împotriva reproducerii neautorizate ale fonogramelor prin Legea nr. 78 din 8 aprilie 1998, publicată în
MOF. Nr. 156 din 17 aprilie 1998.
14
Dr. Romițan C. , Savu M., Op. Cit, p. 34

5
 Potrivit art. 106 alin 2, producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică
sau juridică ce are inițiativă și își asumă responsabilitatea organizări primei fixări a unei opere
audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet și în această
calitate, furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare.

Prin organism de radiodifuziune se înțelege o insituție care se ocupă cu producția și/ sau
radiodifuzarea unor programe sonore proprii și a fonogramelor, iar organismul de televiziune
este o insituție care asigur producția și difuzarea programelor audiovizuale (proprii sau
achiziționate)15

Raportul juridic de drept de autor

Subiectul dreptului de autor.

Raportul juridic care se referă la dreptul de autor comportă trei elemente: subiecți, obiect
și conținut.

Astfel cum este reglementat expres in art. 3-6 din Legea nr. 8.1996 ,,este autor persoana
fizică sau persoanele fizice care au creat opera. În cazurile expres prevăzute de lege , pot
beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice altele decât
autorul. ˮ

În consecință, subiect al dreptului de autor, este persoana fizică sau persoana juridică,
titulară a dreptului de autor asupra unei opere literare, drept recunoscut și garantat în condițiile
legii speciale 16.

Dacă subiect al dreptului de autor poate fi o persoană fiziă sau o persoană juridică,
autorul unei opere de creație intelectuală poate fi numai o persoană fizică17. Se spune acest
lucru deoarece, doar omul ca persoană fizică, are atribute specifice, necesare creației intelectuale:
inteligență, imaginație, originalitate etc. Persoana juridică fiind doar o creație, ea nu are o
existență fizică.

15
Apud, Rodica Pârvu, Cipria Raul Romițan, op. cit., p. 77.
16
Lect. Univ. Mihnea I. Lect. Univ. Dr. Fildan S. Op.cit., p. 10
17
Ibidem, p. 11

6
 Conform art. 3 alin 3 din Lege, calitatea de subiect al dreptului de autor se poate
transmite dar calitatea de autor nu se poate transmite, deoarece calitatea de autor este o chesiune
de fapt și izvorăște din crearea operei care este faptul juridic, iar calitatea de subiect al dreptului
de autor este o chestiune de drept și izvorășste din lege sau dintr-un act juridic între vii sau
mortis causa.

Conform art. 4 alin. 1 din Lege se deduce faptul că prezumția legală este una relativă,
putând fi răsturnată prin proba contrară, prin orice mijloc de probă.

Prin urmare, o persoană fizică poate avea calitatea de autor, fără să fie subiect al dreptului
de autor, după cum o persoană juridică poate fi subiect al dreptului de autor, fără a avea calitatea
de autor și asta înseamnă faptul că, calitatea de autor si calitatea de subiect al dreptului de autor
nu se confundă.

Obiectul dreptului de autor

În cadrul legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe se determină
dreptul de autor în art. 7-9.

Obiectul dreptului de autor nu se confundă cu suportul material, bunul corporal în care s-

a exteriorizat creația intelectuală, ci reprezintă însăși creația intelectuală și nu trebuie confundat
nici cu obiectul raportuli juridic referitor la dreptul de autor.

Potrivit art. 7 al legii nr. 8/1996, obiectul dreptului de autor constă în opere de creație
intelectuală, numai omul este capabil a crea o operă, în consecință persoanele juridice nu pot crea
opere de creație intelectuală.

Operele de creație intelectuală trebuie să fie originale. Se apreciază18 că originalitatea

unei opere este dată de noutatea şi autenticitatea acesteia, adică până la momentul realizării
operei să nu mai fi existat o asemenea creaţie intelectuală.

Pentru a consituti obiect al dretpului de autor opera trebuie să aparțină domeniului

lietarar, artistic sau științific. Dacă sunt alte domenii ăn care se manifesă creația intelectuală,
acestea vor fi supuse altor drepturi.

18
Apud, T. Bodoaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, ediţia 2, Ed. All Beck Bucureşti, 2007, p. 18.

7
 De asemenea, nu este importantă modalitatea de creație, modul sau forma concretă de
exprimare, valoarea sau destinația operelor, forma scrisă a creației, felul de exprimare sau
valoarea operei. Sunt protejate atât operele bune cât și cele nefolositoare.

Creații intelectuale excluse de la protecție

În conformitate cu art. 9 din lege, nu pot beneficia de protețcia legală a dreptului de autor
următoarele:

- Ideile, conceptele .

În materie liberară, reluarea unei idei sau a unei teme nu constituie un act de încășcare a
dreptului de autor ci numai reproducerea formei în care această idee sau temă este
exprimată19

- Textele oficiale de natură politică, lingvistică, administrativă, judiciară și traducerile

oficiale.

Conținutul dreptului de autor

Titlul I din Partea I a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe este
consacrată conținutului dreptului de autor.

Totalitatea drepturilor subiective și a obligațiilor corelative care revin subiecților

raportului juridic de drept de autor formeaza conținului deptului de autor.

Ca urmare a creării unei opere, se nasc două categorii de drepturi reglementate de lege:

Drepturile morale care sunt acele drepturi subiective care nu au conținut economic
evaluabil în bani si iau naștere odată cu crearea operei protejate prin lege. Drepturile morale
sunt: absolute, opozabile erga omnes; drepturi cu caracter strict personal; drepturi
imprescribtibile atât extinctiv, cât și achizitiv si sunt drepturi inalienabile, acest drept din urma
având anumite excepții, una dintre ele este moartea autorului operei de creație intelectuală.

19
Dr. Romițan C., Op. Cit., p. 32

8
 Drepturi patrimoniale sunt prevăzute de Legea nr. 8/1996 în art 12 conform
căruia ,,Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod şi când
va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţiiˮ , autorul unei
opere de creație intelectuală are dreptul patrimonial de a utiliza opera și dreptul la suită.

Caracterul exclusiv al drepturilor patrimoniale de autor este expres prevăzut în art. 12 și

are un dublu sens: pe de o parte, autorul are dreptul suveran de a decide dacă opera va fi utilizată,
în ce mod și când, iar pe de altă parte, monopolul utilizării aparține în exclusivitate autorului 20.

Caracterul personal al drepturilor patrimonale trebuie este strâns legat de persoana

autorului, reflectă personalitatea acestuia.

Durata protecției dreptului de autor.

Durata protecției drepturilor morale de autor.

Din punct de vedere temporal, pentru determinarea exercitării dreptului de autor trebuie
să stabilim doua momente: momentul nașterii dreptului și momentul stingerii acestuia.

Momentul nașterii dreptului de autor este acela al creării operei și el există independent
de aducerea ei la cunoșținta publică. În consecință deptul de auor este recunoscut și protejat din
momentul creării operei 21.

Doctrina de specialitate apreciază că drepturile morale de autor trebuie să aibă caracter

perpetuu. Acest caracter al drepturilor morale trebuie înțeles în opoziție cu caracterul limitat în
timp al drepturilor patrimoniale și nu în sensul că drepturile morale nu se sting niciodată, că ele
există perpetuu22.

Drepturile morale sunt protejate pe toată durata vieții autorului,ele nu pot face obiectul
renuțării sau înstrăinării. De la acest lucru, legea instituie trei excepții care se aplică după
moartea autorului când pot fi transmise prin moșternire legală pe durată nedeterminată dreptul de
20
Lect. Univ. Mihnea I. Lect. Univ. Dr. Fildan S. Op.cit., p. 49
21
Ibidem p. 62.
22
Apud. V. Roș, D. Bogdan, O. Spineanu-Matei, Op.cit., p.232

9
a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștință publică, dreptul de a pretinde
recunoașterea calității de autor al operei, dreptul de a pretinde respectarea intefrității operei și de
a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri adu se operei, dacă prejudiciază
onoarea sau reputația sa.

Dacă nu exită moștenitori, exercițiul acestor drepturi, asa cum prevede legea, revine
organismului de gestiune colectivă cre a administrat drepturile autoului sau, organismului cu cel
mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creție.

Durata protecției drepturilor patrimoniale de autor.

Așa cum pevedere art. 25 alin 1 din legea nr. 8/1996, drepturile patrimoniale prevăzute în
același articol durează tot timpul vieții autorului iar după moartea autorului acestea se transmit
prin moșternire pe o perioadă de 70 de ani de la momentul la care opera a fost adusă la
cunoștință publică în mol legal. Exercițiul drepturilor revine organismului de gestiune colectivă
prin mandatat ăn timpul vieții de către autor sau dacă nu există mandat, de către organismul de
gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri din domeniul de creație, dacă nu există
moștenitori.

Excepția este prevăzută de alin. 1 al art. 25 din legea nr. 8/1996, în care se menționează
faptul că după ce încetează protecția dreptului de autor, persoana care aduce la cunoștință publică
în mod legal pentru prima oară o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecția echivalentă
cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului, iar din momentul aducerii la cunoștință publică î
mod legal durata protecțtiei este de 25 de ani.

10
 Concluzii

Creația intelectuală implică munca intelectuală și munca fizică a autorului atunci cand
pentru realizarea operei aceasta este necesară23.

Valoarea operei, pusă în balanță cu efortul de creație pentru nașterea operei poate crea
anumite probleme de interpretare pentru că se naște un raport între creație și originalitate, pentru
că întotdeauna o operă orginială presupune efort intelectual, dar nu întotdeauna o operă rezultat
al creației intelectuale este obligatoriu și originală.

În cazu operelor literale se presupune ca pornește de la o idee de bază, se dezvoltă si

ajunge în forma denumită expresie. Doar posteritatea fixează în cele di urmă valoarea unei opere
lietare, deoarece în baza legii de autor, condiția ca opera literară nu are importanță să aibă
valoare.

Dacă ne referim la creații științifice trebuie să existe un standard minim de performanță

cretivă în care pot fi preluate idei științifice care să ajute la nașterea operei.

Opera muzicală este definită ca orice compoziție muzicală cu sau fără versuri.

Operele literare constau în originalitatea din compoziție și expresie.

Pe lângă condiția orifinalității, o altă condiție a operei este aceea de a îmbrăca o formă
concretă de exprimare. Interpretând textul leii, orice operă trebuie sa aib o formă de exprimare.
24
. Dacă opera nu este concretizată intr-un manuscirs, o partituriă, un tablou, schiță, suport audio-
video, autorul acestuia nu se bucura de un drept de autor recunoscut juridic.

23
Mihali N., Op. Cit. p. 74
24
Ibidem, p. 77

11
Bibliografie.

1. Ciprian Raul Romițan, Mariana Liliana Savu, Drepturile artiștilor interpreți sau
executanți în Romania
2. Ioana Mihnea Lect. Univ. Dr. Sorin Fildan, Dreptul de autor

3. Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării dreptului de
proprietate intelectuală în cadrul operațiunilor de vămuire, publicată in M. Of nr. 1093
din 5 decembrie 2005
4. Legea nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe
5. Nicoară Mihali, Dreptul de autor, Studiu Comparativ.

12