MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA

DREPTUL DE AUTOR

Prof. Coord. Raluca Gligor , Mara George

Studenta : Nistorescu Andra
Facultatea: Drept și Științe Sociale
Specializare: Drept
An: III

Alba Iulia
2022-2023
 Definitie drept de autor

Prin drept de autor se înțelege totalitatea normelor juridice care reglementează relațiile
sociale ce decurg din crearea si valorificarea operelor științifice, literare sau artistice.1
Obiectul reglementarii acestei instituții juridice îl formează raporturile personale
nepatrimoniale si raporturile patrimoniale ce apar in legătura cu geneza si valorificarea
operelor științifice, literare si artistice. Mai trebuie precizat ca, prin obiectul si prin metoda
reglementarii lor(poziția de egalitate juridica a parților), raporturile ce se nasc din crearea si
valorificarea operelor științifice, literare si artistice sunt raporturi juridice civile, iar instituita
care le reglementează este o instituție de drept civil. 2

Obiectul dreptului de autor

Obiectul dreptului de autor îl constituie operele literare, artistice si științifice, indiferent de

forma lor de exprimare, de valoarea sau destinația lor. Analiza dispozițiilor legale a permis
doctrinei sa desprindă trei condiții esențiale de care depinde vocația la protecție in cadrul
dreptului de autor si anume: opera trebuie sa fie rezultatul unei activități creatoare a
autorului; sa îmbrace o forma concreta de exprimare, perceptibila simțurilor; sa fie
susceptibila de aducere la cunoștința publicului.3
In cele ce urmează detaliez cele trei condiții:
a)     Opera trebuie sa fie rezultatul unei activități creatoare a autorului.
Pentru a fi considerata îndeplinita aceasta condiție, autorul nu trebuie sa se limiteze la o
reproducere mecania a operei, fără o contribuție proprie in ceea ce privește substanța de idei
a operei in discuție. In doctrina aceasta condiție poarta si numele de originalitate.

1
Aurelia Ionascu, Nicolae Comsa, Mircea Muresan, Dreptul de autor, Editura Academiei, Bucuresti,
1969, p. 19
2
Stanciu D. Carpenaru, Dreptul civil. Drepturile de creatie intelectuala, Universitatea din Bucuresti,
Facultatea de drept, p. 8
3
Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994, p. 41

2
Astfel, pentru a fi protejata, opera trebuie sa poarte amprenta personalității, a individualității
individului.
b)        Pentru a forma obiectul unui drept de autor, opera trebuie sa îmbrace o forma
concreta de exprimare, perceptibila simțurilor.
c)     Cea de a treia condiție pentru ca o opera sa aibă vocație de protecție este aceea de a fi
susceptibila de aducere la cunoștința publicului, prin reproducere, executare, expunere sau
orice alt mijloc. Aceasta cerința fiind strâns legata de cea precedenta, unii autori nu
menționează decât doua condiții ale protecției, in cadrul dreptului de autor.
Conform legii dreptului de autor constituie obiect al acestui drept următoarele :
scrierile literare si publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte
opere scrise sau orale, precum si programele pentru calculator; operele științifice, scrise sau
orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele
si documentațiile științifice; compozițiile muzicale cu sau fără text; operele dramatice,
dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele; operele cinematografice, precum si
orice alte opere audiovizuale; operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate
printr-un procedeu analog fotografiei; operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele
de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica,
plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum si alte opere de arta aplicata produselor
destinate unei utilizari practice; operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si
lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura; lucrarile plastice, hartile si desenele
din domeniul topografiei, geografiei si stiintei in general; operele de arta digitala.

Subiectele dreptului de autor

Principiul adevăratului creator al operei
Art. 3 alin. (1) al Legii privind dreptul de autor stipuleaza ca este autor persoana fizica sau
persoanele fizice care au creat opera. 
Doar persoana fizica poate avea calitatea de autor al operei, fiind singura susceptibila de a
avea o asemenea activitate. In ciuda acestui fapt, Legea privind dreptul de autor prevede in
art. 3 alin. (2) ca in cazuri expres prevazute de lege, pot beneficia de protectia acordata
autorului persoanele juridice si persoanele fizice altele decat autorul. Subiectul primar este
autorul nemijlocit, creator al operei, in timp ce subiect derivat este acea persoana care,
datorita unor împrejurări a dobândit unele prerogative ale dreptului de autor. Revenind la

3
 persoana juridica, ca subiect excepțional al dreptului de autor, trebuie sa subliniem ca
aceasta nu va beneficia niciodată de toate prerogativele pe care le comporta dreptul de autor.
Aceasta deoarece dreptul de autor al persoanei juridice nu poate deriva din creația operei,
deoarece din faptul creării unei opere nu rezulta decât calitatea de autor al celui care a creat-
o. Dreptul de autor al persoanei juridice poate doar deriva din drepturile de autor ale
persoanelor fizice care au creat opera, însă pentru aceasta trebuie sa prezumam ca aceste
persoane au consimțit, in prealabil, in favoarea persoanei juridice, cesiuni parțiale ale
prerogativelor care le revin in calitate de autori. Trebuie însă subliniat ca aceste cesiuni sunt
admise de lege doar in ceea ce privește prerogativele patrimoniale, ele nefiind posibile in
ceea ce privește prerogativele personale nepatrimoniale, dat fiind caracterul acestora de a fi
intim legate de persoana autorului.

Pluralitatea de autori
Operele nu constituie intotdeauna rezultatul activitatii creatoare a unui singur autor. Mai ales
in cazul operelor stiintifice ne aflam adeseori in fata unei pluralitati de autori si a unei opere
unice comune. In cazul pluralitatii de autori trebuie sa distingem intre opera comuna si opera
colectiva. Este opera comuna, opera creata de mai multi coautori; in colaborare. Bazindu-se
pe o activitate creatoare comuna, opera comuna este prin definitie o opera unitara.4
Dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia, iar in lipsa unei
conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord. Un eventual refuz al
consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa aibă o justificare temeinica.
In situația in care contribuția fiecarui autor este distincta, aceasta poate fi utilizata in mod
separat, cu conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți
coautori. Este opera colectiva, opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza
un tot, fara a fi insa posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia
dintre coautori asupra ansamblului operei create. Astfel, operele colective sunt intotdeauna
opere complexe din punctul de vedere al obiectului, reunind elemente de natura diferita
(spre exemplu: scenariul, regia, compoziția muzicala etc.).

4
Cristinel Murzea, Notiuni de proprietate intelectuala, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2000, p. 34

4
 Conținutul dreptului de autor

Drepturile personale nepatrimoniale

Conform art. 10 din Legea privind dreptul de autor, autorul unei opere are următoarele
drepturi morale: dreptul de a decide daca, in ce mod si când va fi adusa opera la cunoștința
publica; dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei , dreptul de a decide
sub ce nume va fi adusa opera la cunoștința publica; dreptul de a pretinde respectarea
integrității operei si de a se opune oricărei modificări, precum si oricărei atingeri aduse
operei, daca prejudiciază onoarea sau reputația sa; dreptul de a retracta opera, despăgubind,
daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării.
Dreptul de a aduce opera la cunoștința publicului.
Dreptul la paternitatea operei
Deoarece opera este rezultatul muncii sale de creatie, autorul are dreptul la recunoasterea
paternitatii operei sale. Recunoasterea dreptului la paternitatea operei implica obligatia
tuturor acelora care folosesc opera de a indica numele autorului operei originale cat si a celei
derivate.
Acest drept are un continut cu dublu caracter:pe de o parte are un caracter pozitiv prin
dreptul de a revendica oricand calitatea de autor si presupune si dreptul la nume; pe de alta
parte, are un caracter negativ prin dreptul de a se opune la orice act de contestare a acestei
calitati din partea unor terti.5
Dreptul la inviolabilitatea operei

Denumit si dreptul la respectul si integritatea operei consta in aceea ca opera de creatie

intelectuala trebuie adusa la cunostinta publicului asa cum a fost creata de autor, fara sa i se
aduca modificari asupra formei, continutului sau numelui autorului. 6
De aici rezulta
imposibilitatea oricaror suprimari, modificari sau completari fara acordul acestuia. 
Cu toate acestea, doctrina precizeaza insa ca, in cazul anumitor forme de folosire a operei,
autorul care si-a dat consimtamantul la ele a acceptat implicit si modificarile care sunt
indisolubil legate de acel mod de folosire a operei(spre exemplu, cazul adaptarilor

5
C.Murzea, op. cit., p. 46
6
S. Carpenaru, op. cit., p. 29

5
cinematografice). Din punct de vedere al naturii juridice, dreptul la inviolabilitatea operei
este un drept absolut si inalienabil. El poate fi transmis prin mostenire potrivit legislatiei
civile.
Dreptul de retractare
Reprezinta contraponderea dreptului de divulgare si consecinta caracterul absolut si
discreționar al acestuia. Astfel, după cum autorul poate decide divulgarea operei, tot asa el
poate hotara si retractarea acesteia, despagubind, daca este cazul, pe titularii dreptului de
utilizare prejudiciati prin exercitarea retractarii.
Drepturile patrimoniale- Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide
daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de
catre altii.
Conform art. 13 din Legea privind dreptul de autor, utilizarea unei opere da nastere la
drepturi patrimoniale, distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:
reproducerea integrala sau parțiala, directa sau indirecta, temporara sau permanenta, prin
orice mijloace si sub orice forma a operei;
distribuirea operei; importul in vederea comercializării pe piata interna a copiilor realizate,
cu consimțământul autorului, după opera; închirierea operei; împrumutul operei;
comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea
operei la dispoziția publicului astfel încât sa poată fi accesata in orice loc si in orice moment
ales, in mod individual, de către public; radiodifuzarea operei; retransmiterea prin cablu a
operei; realizarea de opere derivate. Prin reproducere se înțelege realizarea uneia sau a mai
multor copii ale unei opere, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv realizarea oricărei
înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere.
Reproducerea este fixarea materiala a operei prin orice procedee care permit comunicarea ei
publicului in mod indirect, spre deosebire de reprezentare sau executare, care este un mod de
comunicare directa a operei.
Reproducerea este subordonata consimțământului autorului, independent de procedeul
utilizat si de scopul lucrativ sau nelucrativ urmărit. Aceste procedee pot fi dintre cele mai
diferite, si anume: tiparul, dactilografierea, desenul, gravura, mulajul, fotocopia, fotografia,

6
 microfilmul, înregistrarea cinematografica etc. Reproducerea poate îmbracă si forma
folosirii de semne convenționale, ca in cazul stenografiei sau scrierii Braille7.
Limitele exercitarii dreptului de autor

Cu toate ca, dreptul de autor este recunoscut in persoana autorului, in principiu, pe tot timpul
vietii sale, exercitiul prerogativelor patrimoniale este, in cazul anumitor opere limitat in
timp. Este in general, cazul enciclopediilor, dictionarelor si colectiilor, al fotografiilor
artistice. Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din
momentul crearii operei, oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare. Daca opera
este creata intr-o perioada de timp, in parti, serii, volume si in orice alte forme de continuare,
termenul de protectie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente. Drepturile
patrimoniale prevazute in art. 13 si 21 din Legea privind dreptul de autor dureaza tot timpul
vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei
civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta
publica in mod legal. Conform art. 25 alin.(2) al legii, persoana care, dupa incetarea
protectiei dreptului de autor, aduce la cunostinta publica, in mod legal, pentru prima oara, o
opera nepublicata inainte, beneficiaza de protectia echivalenta cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului. Durata protectiei acestor drepturi este 25 de ani incepand din
momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica, in mod legal. O alta
prevedere priveste operele anonime si cele publicate sub pseudonim, in sensul ca durata
protectiei de 70 de ani se calculeaza de la publicarea operei. Autorul are, desigur,
posibilitatea sa-si faca cunoscut numele, redobandind astfel vocatia la o protectie normala.
In cazul operelor comune, legea prevede ca durata de protectie este de 70 de ani si se
calculeaza de la moartea ultimului dintre coautorii supravietuitori

Apararea drepturilor de autor

Persoana care a suferit o atingere intr-un drept personal nepatrimonial, poate cere instantei
incetarea faptului care aduce atingere drepturilor sale si obligarea celui vinovat la savarsirea
actelor necesare acelui drept. In masura stabilita de lege, drepturile nepatrimoniale sunt

7
Y. Eminescu, op. cit., p. 128

7
 aparate chiar si dupa moartea titularului lor, iar instanta are dreptul de a aplica mijloace de
constrangere pentru a asigura executarea reparatiei. Actiunea civila poate fi deschisa in cazul
unor incalcari ce au ca obiect: dreptul de divulgare, prin aducerea la cunoștința publicului a
unei opere înainte ca autorul sa considere oportun acest lucru; dreptul la paternitatea operei,
prin uzurparea calității de autor, prin indicarea greșita sau omitere a numelui autorului;
dreptul la inviolabilitatea operei, prin modificarea sau denaturarea acesteia; dreptul la
dreptul de retractare, prin publicarea sau difuzarea operei la a cărei difuzare sau publicare
autorul a renunțat. Obiectul acțiunii in aceste cazuri este dublu. Autorul lezat in drepturile
sale nepatrimoniale poate cere instanței încetarea săvârșirii faptelor care aduc atingere
dreptului sau, si, de asemenea, obligarea celui vinovat la săvârșirea unor acte care sa permită
restabilirea dreptului încălcat.8

8
Y. Eminescu, op. cit., p. 216

8
Concluzii finale

Consider că acest subiect are o mare importanță grație efectelor sale de valorificare a
diverselor opere în limitele legale respectându-se condițiile impuse de lege .
Nu în ultimul rând , dreptul de autor reprezintă esența dreptului proprietății intelectuale fiind
un vast capitol care pune , de atlfel , bazele întregii materii .

9
 Bibliografie

1. Aurelia Ionascu, Nicolae Comsa, Mircea Muresan, Dreptul de autor, Editura

Academiei, Bucuresti, 1969, p. 19
2. Stanciu D. Carpenaru, Dreptul civil. Drepturile de creatie intelectuala,
Universitatea din Bucuresti, Facultatea de drept, p. 8
3. Yolanda Eminescu, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994, p.
41
4. Cristinel Murzea, Notiuni de proprietate intelectuala, Editura Dacia Europa
Nova, Lugoj, 2000, p. 34

10
Cuprins
Definitie drept de autor....................................................................................................2
Obiectul dreptului de autor...............................................................................................2
Subiectele dreptului de autor............................................................................................3
Pluralitatea de autori.......................................................................................................4
Conținutul dreptului de autor...........................................................................................4
Limitele exercitarii dreptului de autor..............................................................................6
Apararea drepturilor de autor..........................................................................................6
Concluzii finale................................................................................................................7
Bibliografie......................................................................................................................8

11