Limitele exercitarii dreptului de autor in sistem copyright

1. Conditiile generale si cazurile de limitare a exercitarii

dreptului de autor

Potrivit legii române, opera poate fi utilizata fara consimtamântul autorului cu respectarea unor conditii
generale, dar si a unor conditii speciale, legate de modul de utilizare a operei, de genul operei protejate
si de locul în care se desfasoara actul de folosinta.

Conditiile generale de utilizare a operei fara consimtamântul autorului si fara plata vreunei remuneratii
sunt: opera sa fi fost adusa anterior folosirii la cunostinta publica; opera sa fie utilizata conform bunelor
uzante; folosirea operei sa nu contravina exploatarii ei normale; utilizarea operei sa nu prejudicieze
autorul sau titularul dreptului de utilizare.
Odata îndeplinite cerintele enuntate, opera poate fi utilizata fara autorizarea autorului si fara plata
vreunei remuneratii în urmatoarele cazuri (art. 33 din Legea nr. 8 / 1996):

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare parlamentare sau administrative ori pentru
scopuri de siguranta publica;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera în scop de analiza , comentariu sau critica ori cu titlu de
exemplificare, în masura în care folosirea lor justifica întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicatii, în emisiuni de radio sau de
televiziune ori în înregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învatamântului;

d) reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor,
muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institutiilor publice culturale sau stiintifice, care
functioneaza fara scop lucrativ: reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa pentru
înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia
permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de catre biblioteci accesibile publicului de catre institutii de

învatamânt sau muzee ori de catre arhive, care nu sunt realizate cu scopul obtinerii unui avantaj
comercial sau economic direct ori indirect;

f) reproducerea, distribuirea sau comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta
plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care
imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri sau comunicari si daca este
utilizata în scopuri comerciale;

g) reprezentarea si executarea unei opere în cadrul activitatilor institutiilor de învatamânt, exclusiv în

scopuri specifice si cu conditia ca atât reprezentarea sau executarea, cât si accesul publicului sa fie fara
plata;

h) utilizarea operelor în timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o

autoritate publica;
i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozitiilor cu scop public
sau cu vânzare, al târgurilor, licitatiilor publice de opere de arta, ca mijloc de promovare evenimentului,
excluzând orice utilizare comerciala.
Totodata, reproducerea unei opere pentru uzul personal ori pentru cercul normal al unei familii fara
consimtamântul autorului nu constituie o încalcare a dreptului de autor.

2. Conditiile speciale de limitare a exercitarii dreptului de autor

Utilizarea operelor fara consimtamântul autorului în cazurile prezentate implica, asa cum am precizat, si
respectarea unor cerinte speciale pentru fiecare caz în parte, în raport cu modul de utilizare a operei,
genul operei protejate si locul în care are loc utilizarea acesteia.

În general, dreptul de reproducere si de reprezentare este limitat la scurte extrase. Scopul urmarit, care
conditioneaza dreptul de reproducere si reprezentare, consta în: analiza critica ori comparata a unor
conceptii, opinii, puncte de vedere; informarea publicului asupra evenimentelor de interes general cu
caracter de actualitate; protejarea unor categorii defavorizate; asigurarea desfasurarii unor proceduri
judiciare sau administrative; derularea normala a activitatii de învatamânt în institutiile de specialitate;
înlocuirea unor opere distruse sau disparute

https://www.scritub.com/stiinta/drept/LIMITELE-EXERCITARII-DREPTULUI4514181423.php

 Cadrul legislativ național s-a conturat prin apariția Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și
drepturile conexe. Legea stabilește astfel limitele de exercitare a dreptului de autor. În temeiul art. 33,
legea permite, chiar fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, a anumitor utilizări ale
unei opere ce a fost aduse anterior la cunoștința publică. Condiția este reprezentată de faptul că
utilizarea trebuie să:

 Respecte bunele uzanțe;

 Să nu contravină exploatării normale a operei;

 Să nu ducă la prejudicierea autorului;

 Să nu ducă la prejudicierea titularilor drepturilor de exploatare.

De asemenea, legea limitează utilizarea, în temeiul art. 33, alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind
drepturile de autor și drepturile conexe la:

 Reproducerea operelor în cadrul procedurilor judiciare;

 Reproducerea operelor în cadrul procedurilor administrative;

Cu privire la aceste aspecte, utilizarea se va face numai în măsura justificată de scopul lor.

 Utilizarea unor citate (scurte) dintr-o operă;

Utilizarea se poate realiza numai în scop de analiză, sau cu scopul de a comenta ori critica, fie pentru
exemplificare. Este necesară respectarea utilizării prin raportarea la întinderea citatului.
  Utilizarea unor articole izolate în anumite publicații, în emisiunile radio sau cele de televiziune
(inclusiv în înregistrările audiovizuale sau sonore) care sunt destinate în mod exclusiv
învățământului;

În această categorie vom include și reproducerea pentru învățământ, precum și în cadrul unor instituții
publice de învățământ sau de ocrotire socială. Utilizarea se va rezuma la articole izolate, având în vedere
scopul urmărit.

 Utilizarea de scurte extrase din opere, respectând condițiile expuse anterior și în măsura
justificată de scopul care este urmărit;

 Reproducerea în scopul informării și cercetării a unor scurte extrase ale operelor aflate în cadrul
unor muzee, biblioteci, sau în cadrul arhivelor instituțiilor publice (culturale sau științifice) ce
funcționează în scop lucrativ;

Legea permite și reproducerea integrală a exemplarului unei opere, dar numai pentru înlocuirea sa,
atunci când a fost distrus, deteriorat grav sau s-a pierdut exemplarul unic din colecția bibliotecii ori a
arhivei respective.

 Reproducerea (incluzând difuzarea și comunicarea către public) în scopul informării asupra

problemelor de actualitate, având ca obiect extrase din articole de presă, reportaje radiofonice
sau televizate;

 Reproducerea (incluzând difuzarea și comunicarea către public) a unor fragmente scurte din
conferințe, pledoarii sau alocuțiuni sau alte opere de același fel, exprimate în public.

În acest caz, condiția este ca utilizarea să aibă scopul informării privind actualitatea.

 Reproducerea (incluzând difuzarea sau comunicarea către public) a unor opere din cadrul
informațiilor ce vizează evenimente de actualitate.

Această reproducere se va realiza numai în măsura justificată de scopul informației.

 Reproducerea (incluzând difuzarea sau comunicarea către public) a imaginii unei opere de artă
plastică, fotografică, arhitectură, care este amplasată permanent în locuri publice.

Per a contrario, întâlnim cazul în care imaginea operei este subiectul principal al unei atare reproduceri,
sub condiția utilizării în scopuri comerciale.

 Reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ.

Exploatarea trebuie să fie realizaă în mod exclusiv în scop specific. Ea trebuie să respecte condiția ca
reprezentarea sau executarea să fie fără plată, întocmai ca accesul către public (a se vedea în acest sens
Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, platformă online 
http://www.cdep.ro/).
Legea prevede necesitatea mențiunii sursei, cât și a autorului care apare pe lucrarea utilizată. În ceea ce
privește operele de artă plastică sau arhitectură, se va specifica și locul unde se află exemplarul original.

Alte limite privind utilizarea anumitor opere ce poartă drepturi de autor sunt prevăzute în materie de
legislație specială, iar conform art. 34 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile
conexe, anumite acțiuni nu constituie o încălcare a dreptului de autor. Aceste din urmă acțiuni sunt
prevăzute în cazuri concrete precum:

 Reproducerea unei opere fără consimțământul autorului pentru uz personal;

 Reproducerea unei opere fără consimțământului autorului pentru cercul formal al unei familii;

În aceste două cazuri, condiția este reprezentată de aducerea anterioară la cunoștință a operei. De
asemenea, reproducerea trebuie să respecte exploatarea normală a operei. Fenomenul de reproducere
a operei fără consimțământului autorului, atât pentru uz personal, cât și pentru cercul normal al unei
familii, nu trebuie să atragă prejudicierea autorului sau a titularului drepturilor de exploatare. 

În privința suporturilor privind realizarea anumitor înregistrări (fie sonore, fie audiovizuale), este
necesară plata unei remunerații ce se va stabili potrivit dispozițiile legii speciale.

Respectarea anumitor limite privind utilizarea operelor ce poartă drepturi de autor este necesară într-o
societate aflată în continuă evoluție. Ea este garanția respectării unei duble protecții a persoanelor: cele
care utilizează operele ce poartă drepturi de autor pe de o parte și, pe de altă parte, conferă protecție
atât operei purtătoare de drepturi de autor cât și autorului în sine.

https://legalup.ro/drepturilor-de-autor/

Drepturile de autor sau copyright (anglicism care se pronunță [ pron. copiraĭt ] ) reprezintă ansamblul

prerogativelor de care se bucură autorii cu referire la operele create; instituția dreptului de autor este
instrumentul de protecție a creatorilor și a operelor lor.

Operele literare și artistice sunt protejate de „Convenția de la Berna pentru protecția Operelor Literare
și Artistice”, care datează din 1886, fiind revizuită în 1971.

După Convenția de la Berna nu mai este necesară indicarea faptului că o operă este protejată de
drepturile de autor atât timp cât „proprietatea intelectuală a unei opere literare, artistice sau științifice
corespunde autorului pentru simplul fapt că el a creat-o” și „sunt considerate obiecte ale proprietății
intelectuale toate creațiile originale literare, artistice și științifice exprimate prin orice mediu și pe orice
suport, tangibile sau intangibile, cunoscute acum sau care se vor inventa în viitor”.

În lumea digitală se aplică aceleași legi ale proprietății intelectuale și drepturilor de autor ca și pentru
toate celelalte creații originale.

În martie 2002 a intrat în vigoare Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (WCT) și în mai Tratatul OMPI

pentru Interpretare și Fonograme (WPPT).

Ambele „Tratate ale Internetului” (cum sunt cunoscute) au fost realizate în 1996 de Organizația
Mondială a Proprietății Intelectuale. Astfel este actualizată și completată Convenția de la Berna și se
introduc elementele societății digitale. Într-o perioadă de 6 ani (1996 - 2002), se realizează ratificarea
acestor noi tratate de 30 de țări, minimul cerut de Organizația Națiunilor Unite, pentru punerea sa în
aplicare.

Primele elemente de recunoaștere a unor drepturi autorilor de opere literar artistice au fost cele din
Legea presei din 1862, care a fost, până în anul 1923, „singura lege care garantează drepturile scriitorilor
și ale artiștilor români”. Ea a fost copiată în întregime după legea franceză din 1793, asupra proprietății
literare.[1]:p. 86 Legea era însoțită de un regulament de aplicare, ce detalia chestiunile administrative
impuse de aplicarea ei.[2]

Din cauza vechimii sale, precum și datorită dezvoltării cadrului legislativ specific, prevederile legii presei
din 1862 au devenit caduce, ele nemaiproducând efecte în prezent, fiind în mod oficial abrogate la 28
iunie 1923, prin articolul 63 al Legii nr. 126/1923 - „Legea proprietății literare și artistice”.[3]

Reglementări

Primul act normativ care a reglementat dreptul de autor în România a fost Legea nr. 126 din 28 iunie
1923 asupra proprietatii literare si artistice. Această lege a fost completată cu Legea nr. 596 din 24 iulie
1946 pentru contractul de edițiune și dreptul de autor în materie literară. După cinci ani a intrat în
vigoare Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951 pentru dreptul de autor asupra operelor proprii a fi
tipărite, urmat în scurt timp de Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952. Toate aceste acte normative au
fost abrogate explicit prin Decretul nr. 321 din 27 iunie 1956 privind dreptul de autor.

În prezent, în România, dreptul de autor este reglementat prin Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind
dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată.

Mențiunea de rezervare a exploatării operei: Copyright (c)

Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor au dreptul să înscrie,
pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării acestora,
semnalată conform uzanțelor, constând într-un simbol (c) reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc,
însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări. Cu toate acestea, lipsa simbolului sau a celorlalte
mențiuni de mai sus de pe operele originale (eg. de pe o fotografie) nu înseamnă că acestea sunt „la
liber” sau că sunt abandonate în domeniului public.[4]

Utilizarea rezonabilă sau loială. Comportament corect. Limitele exercitării dreptului de autor

Utilizarea loială este o doctrină juridică conform căreia, în anumite situații, poți utiliza materiale
protejate prin drepturi de autor fără a obține permisiunea deținătorului drepturilor și fără remunerație.
Țările au reguli diferite privind utilizarea de materiale fără permisiunea deținătorului drepturilor de
autor.

De exemplu, în Statele Unite, lucrările care constau din comentarii, critică ori cercetare, reportajele
jurnalistice sau materialele educative pot fi considerate utilizare loială (fair usage). Alte țări au un
concept similar, denumit comportament corect, care poate să funcționeze diferit.[5]

În România, există concepte similare reglementate în capitolul VI al Legii nr. 8/1996 (în forma
republicată, din anul 2018), numit "Limitele ale exercitării dreptului de autor".

Citarea operelor
Conform art. 35 alin. (4) Capitolul VI (Limitele ale exercitării dreptului de autor) din Legea nr. 8/1996, în
forma republicată în anul 2018, în cazurile de utilizare rezonabilă/loaială trebuie să se menționeze
obligatoriu sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil;
în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde
se găsește originalul. Conform uzanțelor, în mediul online, citarea trebuie să cuprindă și legătura către
pagina web unde se găsește originalul sau copia autorizată.

În cazul în care se obține aprobarea autorilor, titularilor sau deținătorilor drepturilor de autor pentru
reproducerea sau citarea unor materiale protejate, iar această aprobare este acordată gratuit cu
condiția citării sursei, formula de citare uzuală este „Prin bunăvoința/amabilitatea...” (engleză Courtesy
of...).

Comunicatul Clubului Român de Presă de la 4 noiembrie 2005

Analizând proliferarea unor pagini de internet care preiau articole și știri din edițiile electronice ale
ziarelor și agențiilor de presă sfidând reglementările dreptului de autor, Consiliul de Onoare al CRP
solicită deținătorilor respectivelor pagini de internet să înceteze încălcarea legislației în vigoare.

Consiliul de Onoare consideră că „preluarea fără cost a unor materiale de presă se poate realiza doar în
limita a 500 de semne, dar fără a depăși jumătate din articolul sau știrea în cauză”, asigurându-se astfel
atât libera circulație a informației, cât și caracterul de „revistă a presei” susținut de paginile de internet
în cauză. „În mod obligatoriu, în aceste cazuri, trebuie citată sursa informației”.

Preluarea a mai mult decât cele prevăzute anterior se poate realiza doar în condițiile unui acord,
financiar sau de altă natură, încheiat cu deținătorul drepturilor. Membrii Clubului Român de Presă vor
analiza oportunitatea înființării unui organism independent care să fie împuternicit de deținătorii de
drepturi să le gestioneze în numele și beneficiul lor.

Membrii Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă vor solicita intervenția ORDA pentru a
sancționa activitatea acelor deținători de pagini de internet care nu se vor conforma legislației în vigoare
privind drepturile intelectuale.

Unele instituții de presă din România consideră că, fără acord prealabil, citarea din scrierile publicistice
purtătoare de Drepturi de Autor se poate face în limita a 250 de semne, de exemplu Mediafax SA, cu
precizarea că spațiile și URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor.[6]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Drepturi_de_autor

Cuvantul copyright  manifesta tendinta de a se substitui, in limbajul comun, expresiei drept de autor. In

realitate, cuvantul copyright  are o semnificatie si un continut diferit, iar in doctrina de specialitate se
admite ca termenul este intraductibil. Ceea ce caracterizeaza protectia in sistemul de copyright e faptul
ca el priveste exclusiv drepturile pecuniare ale autorilor, ignorand drepturile morale. In sistemul de
copyright dreptul se naste din existenta unei copii, a unui obiect in sine, in vreme ce in sistemul
continental al drepturilor de autor, dreptul ia nastere din efortul intelectual, din activitatea desfasurata
de un autor, de un creator. Dupa unii autori, ceea ce diferentiaza cele doua sisteme de protectie este
faptul ca, in sistemul continental al dreptului de autor, in centrul protectiei se afla autorul, iar in sistemul
de copyright, opera.

Acest sistem de protectie s-a dezvoltat in tarile aflate sub influenta britanica. Dar, in vreme ce statele
apartinand Uniunii de la Berna inclusiv Anglia si Irlanda, dreptul de autor s-a apropiat de sistemul
continental de protectie, in Statele Unite protectia continua sa fie acordata in forma copyright-ului, chiar
si dupa aderarea lor la Conventia de la Berna.

Legea americana din 1976, prin modul in care reglementeaza obtinerea copyright-ului, pare a avea ca
scop principal reglementarea unor aspecte de ordin economic si mai putin cele care privesc
personalitatea autorului si originalitatea operei. De aceea, se considera ca in SUA dreptul de autor
reprezinta mai curand o problema de drept al afacerilor decat un drept de creatie intelectuala. Autorul
care si-a cedat dreptul de copyright nu mai poate obtine nici un alt beneficiu si nu mai poate controla in
nici un fel maniera in care opera sa este exploatata. Iar atunci cand opera este realizata in cadrul unui
contract de munca, cel care a realizat-o nu este socotit autorul ei si nu dispune de nici unul din
prerogativele recunoscute autorilor in dreptul european.

Dezvoltarea unui nou produs informatic denumit multimedia si a industriei informarii digitale a generat,
in ultimul timp o problema ramasa inca nerezolvata: problema protectiei proprietatii intelectuale a
documentelor electronice.

In cele ce urmeaza voi incerca sa arat felul in care dreptul de autor actioneaza in noul domeniu al
publicatiei electronice. Dar, mai intai, ce se intelege prin publicatie electronica.

Termenul “publicatie electronica” are mai multe sensuri. Publicatia electronica include nu numai
publicarea pe Internet, ci si pe CD-ROM si alte tehnologii asemanatoare. Dintre acestea, CD-ROM-ul si
tehnologiile asemanatoare sunt mult mai apropiate de publicarea clasica decat publicarea pe Internet.
Ele implica transferul fizic de la editura la cititor al unui lucru tangibil in care este intrupata lucrarea
publicata.

Unul din lucrurile bune legate de publicarea on-line este ca pentru prima oara da ocazia editurii,
cititorului si autorului sa fie in permanent dialog. Pentru aceast lucru, editura va trebui sa creeze
stimulente si ocazii pentru ca aceasta sa se intample.

Programele de calculator se incadreaza si ele documentele electronice protejate de copyright. Ele se

incadrau cu dificultate in categoria de opere protejate pana la aparitia lor in cadrul dreptului de autor. In
cele din urma s-a admis ca programele de calculator sunt opere de creatie intelectuala, opere ale
spiritului, originale in compozitia si expresia lor si ca ele sunt protejabile in cadrul dreptului de autor.

Legea americana din 1976, prima lege care a inclus programele pentru calculatoare in randul operelor
protejabile, impune, in cadrul acestora, conditia originalitatii, lasand insa tribunalelor sarcina de a
determina de la caz la caz, programele care pot beneficia de protectie.

Desi nu exista o definitie unanim acceptata, majoritatea definitiilor unui program de calculator cuprinse
in diferite documente sau legislatii exprima in esenta acelasi lucru. Conform Legii-tip din 1978 elaborata
de Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale, programele pentru calculator sunt „un ansamblu de
instructiuni putand, din momentul transpunerii pe un suport descifrabil de catre o masina capabila sa
trateze informatii, sa indice, sa execute, ori sa permita obtinerea unei functii, a unei sarcini sau a unui
rezultat.” Conform Legii copyright-ului din 1976 cu modificarile ulterioare, in SUA, programul pentru
calculator reprezinta  un ansamblu de comenzi sau instructiuni care se utilizeaza direct sau indirect intr-
un calculator pentru a produce anumite rezultate.” Conform Consiliului Comunitatii Europene, Directiva
91/250/CEE din 1991, programul pentru calculator este „un ansamblu de instructiuni in scopul de a
permite executarea unor functii de catre un sistem de tratare a informatiilor numit calculator”.

In Romania, Legea 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, nu cuprinde o definitie a
programului pentru calculator, precizand in schimb care este obiectul protectiei. Conform articolului
72(1) din Legea 8/1996 protectia programelor pentru calculator prin drept de autor „include orice
expresie a unui program, programele de aplicatie si sistemele de operare, exprimate in orice fel de
limbaj, fie in cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum si manualele”. Legea
nu defineste nici unul din conceptele mentionate. Este asadar sarcina juristilor si informaticienilor sa
clarifice aceste concepte a caror definire este foarte importanta pentru practica judecatoreasca si
protectia reala a programelor pentru calculator.

Drepturile patrimoniale pentru programele de calculator sunt de 50 de ani dupa moartea autorului, asa
cum prevad directivele Comunitatii Europene.

Legea spune ca utilizatorul poate face, fara acordul autorului, o copie de arhiva sau de siguranta
necesara asigurarii utilizarii programului.

Un alt gen de document electronic sunt bazele de date. Bazele de date reprezinta o multime centralizata
de informatii organizate in scopul prelucrarii si utilizarii de catre beneficiari. Ele reprezinta opere
derivate si putine sunt statele care asigura protectie juridica acestora. Intre ele se numara Japonia si
SUA, iar din 1996 si Romania. Directiva nr. 969/11 martie 1996 recomanda statelor Comunitatii
asigurarea protectiei acestora.

IFLA (International Federation of Library Asociations and Institutions) propune Organizatiei Mondiale
asupra Proprietatii Intelectuale (WIPO) un document referitor la bazele de date numit Data bases. Acest
document introduce un nou drept „sui generis” pentru bazele de date, care este similar celui deja
adoptat de Uniunea Europeana. Desi art.1 arata ca protectia oferita de legea copyright-ului bazelor de
date se bucura de acelasi statut ca pentru orice alt produs intelectual, in fapt exista anumite tipuri de
baze de date care nu sunt protejate de copyright si la acestea face referire documentul. La art. 8 IFLA
apreciaza ca este de dorit sa se adopte un singur termen de protectie pentru toate tipurile de baze de
date, iar propunerea Comunitatii Europene  pentru un termen de protectie de 15 ani este probabil prea
mare pentru ca prin natura lor marea majoritate a bazelor de date sunt actualizate sau amendate ceea
ce inseamna schimbarea structurii lor initiale.

Problema copyright-ului documentelor electronice a preocupat numeroase organizatii mondiale ca IFLA

sau Comunitatea Europeana.
La cea de-a 62-a Conferinta Generala IFLA, care a fost tinuta la Beijing, Comitetul Executiv si Consiliul
Profesional ale IFLA au adoptat documentul „Position paper on copyright in the electronic environment”
care fixeaza rolul bibliotecilor in epoca documentelor electronice si subliniaza necesitatea unei legislatii
internationale flexibile privind circulatia neingradita a informatiilor.

IFLA propune ca in legislatiile nationale de copyright, exceptiile permise de Conventia de la Berna, si alte
conventii similare de copyright, ele trebuie revizuite in sensul unui tratament egal al informatiei
electronice cu informatia tiparita. Totodata, bibliotecarii ar trebui, asa cum procedeaza cu materialele
tiparite, sa obtina informatia electronica in scopul prezervarii acesteia, atunci cand ea nu mai este
disponibila comercial. Este necesar ca legislatia sa permita bibliotecarilor si arhivistilor sa poata converti
textele si imaginile in format digital protejate de copyright in formate care sa permita o optima
prezervare si conservare. Legislatia ar trebui sa nu piarda din vedere nici depozitul legal al suportilor
informationali electronici.

Un alt organism interesat este si Comunitatea Europeana, in cadrul careia a luat nastere proiectul CITED
(Copyright in Transmitted Electronic Documents/ Copyright-ul asupra documentelor transmise
electronic) ce isi propune sa controleze procesele tehnologiei digitale legate de copierea materialelor
aparate de copyright. CITED cauta solutii privind atat accesul utilizatorilor la bazele de date, cat si
satisfactii materiale pentru proprietarii de copyright.

Durata copyright-ului in statele Comunitatii Europene pentru inregistrarile sonore, programele de radio
si televiziune, programele prin cablu si lucrarile realizate pe computer este de 50 de ani incepand cu anul
in care au fost realizate.

Comisia Europeana a numit un grup de lucru numit ECUP (Electronic Copyright User Platform) in vederea
studierii problemei accesului utilizatorului la informatia protejata de copyright. In cadrul primei serii de
discutii numita ECUP1 a avut loc o intalnire cu autorii si editorii. Din discutii nu a rezultat cu claritate cine
este mandatarul drepturilor de reproducere: autorii sau editorii? Autorii considera ca lor le revin aceste
drepturi prin faptul ca sunt realizatorii lucrarilor respective iar editorii reclama aceste drepturi in
calitatea de mandatari ai creatorilor.

In acest sens a avut loc un proces in New York intre autorii a diferite articole care sustin ca drepturile de
autor le-au fost violate prin expunerea articolelor lor in baze de date on-line.

Legea copyright-ului din Statele Unite (art. 17 din Codul Statelor Unite) permite creatorului unei opere
sa controleze si sa ceara licenta pentru a profita economic de acea opera. Daca lipseste orice acord
privind  cedarea unui drept oarecare sau o suma de drepturi, atunci toate drepturile apartin autorului.
Legea este expresia moderna a unui drept fundamental inscris in Constitutia Statelor Unite care acorda
Congresului „dreptul de a promova progresul stiintelor si artelor utile, asigurand pe timp limitat autorilor
si inventatorilor drepturile exclusive asupra scrierilor si descoperirilor acestora”.

Autorii au argumentat ca editorii au incalcat legea copyright-ului luand materiale tiparite anterior si
plasand operele in baze de date si CD-ROM-uri fara permisiunea lor si fara alte viitoare compensatii.

Procesul s-a numit „Tasini contra New York Times” si a fost intentat de Jonathan Tasini- presedintele
Uniunii Nationale a Scriitorilor din SUA. Este procesul cel mai renumit dus de membrii Uniunii Nationale
a Scriitorilor impotriva companiilor New York Times, Newsday Inc., Time Inc., Lexis/Nexis, si
Universitatea Microfilms Inc., acuzand violarea dreptului de copyright privind reutilizarea electronica a
lucrarii produsa si vanduta pe un alt suport.

Timp de decade, cand scriitorii vindeau articole publicatiilor americane, era inteles de toti cei interesati
ca ei vindeau drepturi numai pentru First North American Serial care permitea ziarului sau revistei sa
publice povestea prin tiparire o singura data. Pentru acesti autori, retinerea tuturor celorlalte drepturi
de multiplicare este cruciala pentru supravietuirea lor economica datorita faptului ca o sursa aditionala
de venit provine din vinderea drepturilor secundare cum ar fi: traducerile, antologiile si alte publicatii.

Cu dezvoltarea mediilor electronice, incluzand baze de date ca Nexis, editorii au vandut material al
autorilor catre baze de date cum sunt Nexis / Lexis fara plati aditionale, sau cumpararea drepturilor
electronice de la autorii originali. Ei  pretindeau, fara justificare, ca prin achizitionarea drepturilor First
North American Serial ei obtin automat drepturi de republicare care le permit vanzarea mai departe
spre baze de date ca Nexis.

Nexis este o baza de date computerizata, care contine articole in format text de la sute de periodice pe o
durata de mai multi ani. Abonatii acceseaza Nexis prin intermediul unui calculator si pot cauta articole
folosind criterii cum sunt autorul sau subiectul, putand citi, tiparii si obtine copii ale oricarui articol gasit
in urma cautarii. Imaginea unui articol contine publicatia originala in care a aparut, data, sectiunea,
numarul initial al paginii, titlul si autorul, dar fiecare articol apare izolat, fara o legatura vizibila cu alte
scrieri publicate original in aceeasi editie a periodicului respectiv.

Cu o majoritate de 7 la 2, Curtea de Apel a stabilit ca New York Times si alti editori au incalcat drepturile
de autor cand au revandut articole catre reviste si ziare, prin baze de date ca Nexis, fara a cere
permisiunea sau a plati suplimentar autorii originali.

In ceea ce priveste tara noastra, Romania este membra a Uniunii de la Berna si a Organizatiei Mondiale a
Proprietatii Intelectuale, legea romaneasca aplicand in linii mari principiile europene privind exceptiile si
limitarile.

https://www.referatele.com/referate/drept/online1/Copyright---documente-electronice-referatele-
com.php

Cadrul de reglementare European

http://www.consiliulconcurentei.ro/wp-content/uploads/2020/01/2019-03-
20_raport_preliminar_drepturi_de_autor_site-1.pdf

Comunităţile Europene au considerat, la începuturile funcţionării lor, că aderarea statelor membre la

convenţiile internaţionale era de ajuns pentru a asigura armonizarea diferitelor legislaţii naționale, în
materie de proprietate intelectuală și faptul că misiunea principală a comunităţii europene era una de
esență economică.
La nivel european, în anul 2016 erau înregistrați și activau pe piața Uniunii Europene peste 1 milion de
deținători ai dreptului de autor, marea lor majoritate fiind afiliați la Confederația Europeană a Autorilor
și Compozitorilor (GESAC) .

Actele Uniunii Europene, redate mai jos, adoptate în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor
conexe, au condus la constituirea unui cadru juridic, armonizat în fiecare stat membru al Uniunii
Europene, pe măsură ce au fost preluate în dreptul intern.

Directivele Uniunii Europene care au armonizat legislațiile din statele membre sunt:

Directiva 2009/24/CE privind protecția juridică a programelor de calculator.

Directiva 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte normative cu putere de
lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mas-media
audiovizuale (Directiva serviciilor mas-media audiovizuale).

Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind modificarea Directivei

2006/116/CE privind termenul de protecție a drepturilor de autor și a anumitor drepturi conexe
prelungește durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți
(drepturi conexe), de la 50 de ani la 70 de ani.

Directiva 2012/28/UE privind anumite utilizări permise ale operelor orfane.

Directiva 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și

acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online
pe piața internă

Directiva (UE) 2017/1564 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2017 privind
anumite utilizări permise ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și
drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire
a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE, privind armonizarea anumitor
aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională - are ca scop de a
facilita accesul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a
materialelor imprimate, prin stabilirea unor excepții clare în aceste cazuri.

https://www.scribd.com/document/95907075/Dreptul-de-Autor-Referat-Final

"Dreptul de autor" este o sintagma care defineste legislatia ce se refera la protectia operelor de creatie.
Prin "operã de creatie" se întelege orice creatie intelectuala, incluzândaici atat lucrarile stiintifice si
tehnice, cat si cele datorate imaginatiei: literatura, pictura,muzica, arhitectura, coregrafie etc). Acest
drept este legat de persoana autorului si comportaatribute de ordin moral si patrimonial. Opera de
creatie intelectuala este recunoscuta si protejata, independent de aducerea la cunostinta publica, prin
simplul fapt al realizarii ei,chiar in forma nefinalizata.

Obiect dreptului de autor este reprezentat de operele originale de creatie intelectuala indomeniul
literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie, modul sau formade exprimare si
independent de valoarea si destinatia lor, cum sunt:

scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si oricealte opere scrise sau
orale, precum si programele pentru calculator;

operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi:

comunicarile, studiile, cursurileuniversitare, manualele scolare, proiectele si documentatiile stiintifice;

compozitiile muzicale cu sau fara text;

operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele;

operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;

operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analogfotografiei;

operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura,litografie, arta
monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si ametalului, desene, design, precum si
alte opere de arta aplicata produselor destinateunei utilizari practice;

operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de

arhitectura;

lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si stiintei in general;

Pe 4 Ianuarie 2012 ANAF a emis un comunicat de presa referitor la veniturile din drepturi de autor si
drepturi conexe, fiind facute mentiuni legate de sistemul de impozitarea acestoraVeniturile din drepturi
de autor si drepturi conexe pot fi impozitate astfel:1. Cu impozit final de 16% aplicat la venitul brut.
Pentru aceste venituri se datoreaza sicontributiile sociale (CAS de 10,5% si somaj 0,5%). Baza
de calcul a contributiilorindividuale o reprezinta venitul brut diminuat cu cota forfetara de cheltuieli
(20% sau 40%prevazuta la art. 50 alin. 1 lit.a sau art. 50 alin. 2 lit.a din CF). Persoana fizica
carerealizeaza venitul nu are obligatia depunerii Declaratiei anuale de venit D200.2. Cu impozit de 10%,
plata anticipata. Cota de impozit de 10% se aplica la diferentadintre venitul brut si contributiile
obligatorii (CAS 10,5% si somaj 0,5%). Deducereacontributiilor se acorda incepand cu 1 ianuarie
2012.Optiunea pentru impozitarea venitului cu cota de 16% impozit final, sau 10%
plataanticipata, va fi mentionata in contractul in baza caruia se realizeaza venitul.Persoanele care
realizeaza astfel de venituri in mod ocazional, si care au calitatea desalariat nu datoreaza
contributiile individuale. De asemenea, nu datoreaza contributiiindividuale, persoanele care au
calitatea de pensionar.

2. http://www.orda.ro/ Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor

3. http://www.anaf.ro/ Agentia Nationala de Administrare Fiscala