c) produsul nu a fost fabricat pentru a fi comercializat sau pentru orice alta forma de distribuire d) defectul se datoreaza respectarii unor

conditii obligatorii impuse de reglementarile emise de autoritatile publice competente. e) nivelul cunostintelor stiintifice si tehnice la momentul punerii in circulatie a produsului nu i-au permis producatorului depistarea existentei defectului f) defectul se datoreaza nerespectarii de catre consumator a instructiunilor de utilizare care insotesc produsul. Raspunderea producatorului poate fi limitata sau inlaturata de instanta competenta in cazul in care paguba este cauzata atat de defectul produsului cat si de culpa persoanei vatamate sau a altei persoane pentru care acesta este tinut sa raspunda. Dreptul la actiunea in repararea pagubei se prescrie in termenul general de 3 ani care incepe sa curga de la data la care reclamantul a avut sau trebuia sa aiba cunostinta de existenta pagubei, a defectelor si de identitatea producatorului insa nu mai tarziu de 10 ani de la data la care producatorul a pus produsul in circulatie, cu conditia ca paguba sa se produca in cadrul acestui termen. Raspunderea reglementata de legea 407/2006 privind protectia fondului sinergetic: pentru daunele produse de vanatul din speciile special protejate raspunde autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura in masura in care victima dovedeste ca in timp ea a luat toate masurile pentru evitarea producerii unor astfel de pagube autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura nu si-a indeplinit obligatiile ce-i revin in acest domeniu.

Raspunderea contraventionala in dreptul mediului

Sanctiunile contraventionale pot fi : 1. principale: avertismentul, amenda contraventionala, obligarea contravenientului la prestarea unor activitati in folosul comunitatii 2. complementare: confiscarea bunului destinat folosintei rezultate din contraventie, suspendarea sau anularea avizului, acordului sau autorizatiei de exercitare a activitatii, inchiderea unitatii, blocarea contului bancar, suspendarea activitatii agentului economic, retragerea avizului sau licentei date pentru desfasurarea unei anumite activitati. In dreptul mediului avand in vedere importanta obiectului, se considera aceasta incalcare ca fiind incalcare ecologica iar sanctiunile sunt sanctiunile specifice de drept al mediului care atrag atat raspunderea persoanei fizice romane sau straine cat si a persoanei juridice romane sau straine. Pentru incalcarea normelor de protectie a mediului si a obligatiilor juridice ce decurg din raporturile de dreptul mediului, prin fapte al caror pericol social nu le configureaza caracterul de infractiuni, se angajeaza raspunderea contraventionala. Legea protectiei mediului OUG nr. 195/2005 prevede contraventii de la normele privind: - regimul actelor de reglementare; - regimul juridic al substantelor chimice periculoase si al deseurilor de orice fel; - regimul substantelor de uz fitosanitar si al ingrasamintelor chimice, al activitatilor nucleare, al organismelor modificate genetic; -regulile privind protectia atmosferei, a apei si a ecosistemelor acvatice, a solului si ecosistemelor terestre, de la protectia asezarilor umane si a sanatatii oamenilor.

protectia asezarilor umane si a sanatatii oamenilor. -regimul activitatilor care se desfasoara in localitati si altele Prevederile Legii mediului in materia contraventiilor se completeaza cu cele din legile speciale: Legea protectiei atmosferei, a apei, a solului, a regimului substantelor chimice si deseurilor. O problema care se pune in legatura cu raspunderea contraventionala este legata de modul de aplicare a dispozitiilor art. 13 si 14 din OUG privind raspunderea contraventionala cu privire la aplicarea termenului de prescriptie si a prescriptiei in general, care inlatura raspunderea contraventionala cu cele 2 aspecte ale sale: prescriptia aplicarii sanctiunii (art. 13) si prescriptia executarii sanctiunii (art. 14). OUG nr. 2/2001 privind raspunderea contraventionala, prevede termenul de prescriptie de 6 luni care incepe sa curga de la data savarsirii faptei sau in cazul contraventiilor continue de la data constatarii faptelor. In dreptul mediului prescriptia termenului de aplicare a sanctiunii este de 30 de zile de la data la care agentul constatator a constatat abaterea contraventionala si persoana vinovata. In ceea ce priveste prescriptia executarii sanctiunii contraventiei nici legea protectiei mediului si nici legile speciale care o completeaza nu prevad niciun termen de prescriptie. S-ar putea crede ca s-a creat o exceptie de la prevederile legii dar in realitate neprevederea unui astfel de termen face posibila aplicarea termenului prevazut de OG 2/2001.

Raspunderea penala
Se inscrie in principiile raspunderii infractiunii, specificul angajarii ei cu privire la protectia mediului fiind determinata de natura obiectului ocrotit de lege a carui atingere adusa printr-o abatere savarsita cu vinovatie de un pericol social deosebit si care intruneste conditiile infractiunii. Pornind de la particularitatile elementelor lor constitutive, infractiunile ecologice pot fi clasificate: 1. din punct de vedere al subiectelor: a) infractiuni cu subiect simplu b) infractiuni cu subiect calificat atunci cand agentul infractor a avut o anumita calitate privind protectia mediului sau anumite obligatii speciale in acest domeniu pe care le-a incalcat printr-o fapta care intruneste elementele unei infractiuni 2. din punct de vedere al laturii subiective infractiunile pot fi savarsite cu intentie dar si din culpa ; 3. din punct de vedere al laturii obiective - infractiuni ecologice (marea majoritate) ce au la origine actiuni poluante - infractiuni ecologice ce au la origine si actiuni nepoluante

care intrunesc caracteristicile infractiunii.

4. din punct de vedere al obiectului infractiunea ecologica se subclasifica in infractiuni la adresa componentelor biotice ale mediului si infractiuni la adresa componentelor abiotice ale mediului. Infractiunile ecologice le intalnim OUG nr. 195/2005 si in reglementarile cu caracter special. Codul penal viitor cuprinde un capitol Infractiuni ecologice care nu inglobeaza insa toate infractiunile ecologice sub acest titlu, unele

cuprinde un capitol Infractiuni ecologice care nu inglobeaza insa toate infractiunile ecologice sub acest titlu, unele regasindu-se si in alte capitole. Aceste infractiuni sunt: 1. detinerea, portul, confectionarea, transportarea precum si orice operatiune privind circulatia armelor si a munitiilor fara drept 2. primirea, detinerea, folosirea, transportarea sau deturnarea materialelor nucleare precum si a oricaror materiale radioactive fara drept. 3. producerea, experimentarea, prelucrarea, detinerea, transportarea de materiale explozive sau orice alta operatiune cu acestea fara drept 4. efectuarea oricaror operatiuni de import de deseuri sau reziduri de orice natura precum si introducerea acestora in tara cu incalcarea dispozitiilor legale(art 302 2 ) 5. infectarea cu orice mijloace a surselor sau retelelor de apa daca e daunatoare sanatatii oamenilor, animalelor sau plantelor(art. 311) 6. producerea, detinerea sau orice alta operatiune privind produsele ori substantele stupefiante; cultivarea in scop de prelucrare a plantelor care contin astfel de substante, precum si experimentarea produselor ori a substantelor toxice fara drept(art. 312) 7. prepararea de alimente si bauturi falsificate, alterate sau interzise consumului, expunerea spre vanzare a unor astfel de alimente sau bauturi cunoscand ca sunt falsificate sau alterate 8. primirea, detinerea, cedarea, instrainarea, transportarea sau deturnarea materialelor nucleare, precum si orice alta operatiune privind circulatia acestora fara drept Prevederile Codului penal sunt completate de cele cuprinse in legea protectiei mediului precum si in reglemntarile speciale care o completeaza.

Particularitatile elementelor raspunderii materiale a statelor

Raspunderea materiala a statelor e o forma a raspunderii civile delictuale extrapolata pe plan international (au un element de extraneitate). In ceea ce priveste raspunderea in dreptul mediului, ca si in dreptul international, fapta cauzatoare de prejudicii poate fi atat licita cat si ilicita. Atunci cand fapta este ilicita ea consta din incalcarea culpabila a unei obligatii internationale ce-i revine statului cu urmatoarele precizari: obligatia incalcata sa fie juridica si sa fie in vigoare la data incalcarii ei. In doctrina internationala s-a pus problema daca exista o obligatie generala a statelor cu caracter universal de a nu aduce prejudicii mediului inconjurator care o data incalcata sa dea nastere la raspunderea materiala. S-a aratat ca o asemenea obligatie exista, ea fiind prevazuta in mai multe norme cu caracter universal: in principiul 21 al Declaratiei de la Stockholm, care prevede ca statele sunt obligate ca prin activitatea desfasurata in limitele teritoriului sau in limitele jurisdictiei lor sa nu produca pagube mediului altor state sau in zone care nu apartin unei jurisdictii; art. 30Carta drepturilor si indatoririlor economice ale statelor; art. 192 Conventia de la Montego Bay asupra dreptului marii, in art. 70 dinn Carta Africana a drepturilor omului si ale popoarelor si alte asemenea documente. In functie de obiectul obligatiei incalcate, Curtea Internationala de Justitie a clasificat aceste fapte in crime si delicte internationale. Aceste definitii au fost preluate si de Comisia de Drept International care a definit crima internationala ca fiind incalcarea de catre un stat a unei obligatii internationale atat de esentiala pentru protectia unor interese fundamentale ale comunitatii internationale incat violarea ei este recunoscuta drept crima de aceasta comunitate in ansamblul ei. Astfel de crime sunt: agresiunea, instaurarea si mentinerea cu forta a dominatiei coloniale, poluarea masiva a aerului si a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si aparthaidul. Toate celelate fapte in afara celor

poluarea masiva a aerului si a marilor si oceanelor, sclavia, genocidul si aparthaidul. Toate celelate fapte in afara celor mentionate sunt considerate delicte internationale, raspunderea fiind diferita. In dreptul international sunt recunoscute drept cauze care inlatura caracterul ilicit al faptei : 1. consimtamantul dat in mod valabil de un stat pentru comiterea de catre un alt stat a unui fapt determinat care nu e in conformitate cu obligatiile acestuia din urma fata de primul stat 2. forta majora, legitima aparare si starea de necesitate Starea de necesitate nu poate fi invocata in urmatoarele cazuri: a) atunci cand obligatia internationala careia nu i se conformeaza comportamentul statului decurge dintr-o norma imperativa de drpet international al mediului; b) daca tratatul sau conventia incheiata de stat exclude expres posibilitatea invocarii starii de necesitate in privinta nerespectarii obligatiei asumate; c) cand insusi statul in cauza a contribuit la producerea starii de necesitate. Prejudiciul: -este o dauna ecologica, - nu se aplica principiile repararii prejudiciului in natura, - trebuie sa fie cert si actual (se considera actual si prejudiciul viitor). Legatura de cauzalitate trebuie dovedita si si pe plan international este si mai greu datorita caracterului difuz al poluantilor, al modurilor diferite de a a actiona si a complexitatii efectelor produse. Exista raspundere subiectiva bazata pe culpa si este prevazuta in putine documente internationale datorita dificultatii de dovedire a culpei, statele evitand sa prevada prin acord aceasta forma de raspundere. Formele raspunderii materiale a statelor:

1. raspunderea subiectiva este prevazuta in putine documente internationale si documente ce apartin dreptului spatial. Astfel, in Tratatul din 1967 de la Moscova privind principiile care guverneaza activitatea statelor in spatiile extra-atmosferice, pe luna sau corpurile ceresti, se prevede raspunderea subiectiva pentru daunele produse de un obiect spatial unui alt obiect spatial lansat de un alt stat oriunde in afara de suprafata pamantului. Acelasi document prevede si raspunderea obiectiva pentru pagubele produse de obiectul spatial pe suprafata Pamantului. 2. raspunderea obiectiva e consacrata expres in domeniul pagubelor nucleare dar si in alte documente internationale care se refera la protectia anumitor factori de mediu. In materie nucleara este consacrata in Conventia de la Paris din 1960 privind raspunderea civila in domeniul energiei nucleare si in Conventia de la Viena din 1963 privind raspunderea civila pentru daune nucleare. Ambele conventii prevad ca exploatantul instalatiei nucleare raspunde obiectiv in afara oricarei culpe pentru dauna nucleara produsa de instalatia sa, de materia prima nucleara sau de deseurile radioactive rezultate, dauna care consta in vatamarea sanatatii oamenilor, cauzarea mortii, producerea de pagube bunurilor materiale. Raspundrea exploatantului este limitata de un plafon maximal care e evaluat in prezent la 800 milioane de USD, pentru fiecare accident nuclear. Daca la cauzarea daunelor nucleare au contribuit instalatiile nucleare apartinand unor exploatanti diferiti si nu se poate stabili contributia fiecaruia, raspunderea lor e solidara. Dreptul la actiune in repararea pagubei nucleare se prescrie in termen de 10 ani care incep sa curga de la data cand victima a cunoscut paguba nucleara si exploatantul responsabil.

Prin derogare de la acest termen in cazul in care dupa ce s-a obtinut o despagubire victima sufera un prejudiciu nou sau prejudiciul initial se mareste, actiunea in despagubire poate fi intentata si dincolo de termenul de 10 ani cu conditia ca prejudiciul comun sau marirea celui initial sa se datoreze aceluiasi accident pentru care victima a fost deja despagubita. Conventia de la Bruxelles din 1962 prevede ca exploatantul navei cu propulsie nucleara raspunde pentru dauna nucleara produsa de accidentul nuclear la care a contribuit combustibilul nuclear sau deseurile radioctive ale navei. La alegerea reclamantului, actiunea in obtinerea despagubirilor poate fi intentata fie la tribunalul statului care a emis licenta fie la tribunalul statului pe al carui teritoriu s-a produs paguba nucleara. Hotararea definitiva pronuntata de un tribunal competent este recunoscuta pe teritoriul oricarui stat in afara de cazul cand aceasta a fost obtinuta fraudulos sau exploatantului nu i s-a dat posibilitatea de a se apara. Cauzele exoneratoare de raspundere sunt actele de conflict armat, de razboi, actele de terorism nuclear si fenomenele nucleare catastrofale.

Raspunderea pentru daune patrimoniului comun al umanitatii

spatiul extraatmosferic si corpurile ceresti Antarctica

aduse

Bunurile ce apartin patrimoniului comun al umanitatii sunt:

Marea libera (si cel din oceanele aflate dincolo de limitele jurisdictiei nationale)

Aceasta raspundere are caracter obiectiv, nu trebuie dovedita culpa si isi are izvorul mai intai in documente cu vocatie universala: Tratatul privind Antarctica., Conventia asupra marii libere de la Geneva 1958, Conventia de la Montego Bay si intr-o serie de documente bi si multilaterale, Tratatul de la Moscova din 1967 privind explorarea si exploatarea spatiului atmosferic , Tratatul privind interzicerea experimentelor cu arme nucleare in atmosfera si sub apa si alte asemenea documente cu exceptia unor Conventii din domeniul spatiului care consacra raspunderea subiectiva a statelor.

Raspunderea pentru crime si delicte internationale

Vezi def crimei internationale si exemple de crime internationale Delictul international de poluare consta in incalcarea obligatiilor de a nu savarsi o poluare chiar redusa a mediului sau a componentelor acestuia. Deosebirea dintre cele 2 categorii de raspundere: 1. in primul rand raspunderea pentru crime e penala

1. in primul rand raspunderea pentru crime e penala 2. raspunderea pentru delicte se aseamana cu raspunderea contraventionala din dreptul intern 3. in ambele situatii insa exista si raspunderea materiala a statelor atunci cand se produce prejudiciul. Asta nu a mai predat l cursul l care am fost eu dar poate trebuie..

Particularitatile poluarii radioactive

Inainte de a fi descoperit radiatiile artificiale, omul mai este supus radiatiilor naturale provenind de la Soare si galaxii indepartate, de la apa marilor si oceanelor si din atmosfera la care s-a adaptat. Radiatia artificiala isi are originea in laboratoarele de Raze X, folosite in laboratoare si spitale, in depunerile radioactive rezultate din experientele nucleare si din emanatiile radioactive produse in procesul de extractie si prelucrare a minereurilor radioactive. Pericolul radioactivitatii nu a fost practic cunoscut pana la explozia primei bombe atomice in Japonia in 1945. Au mai existat cateva accidente nucleare in laboratoare de fizica atomica. Este mai infricosator decat o explozie nucleara pentru ca este o contaminare artificiala a mediului natural, insipida, incolora si inodora, cu caracter universal. Utilizarea pasnica a energiei nucleare produce poluare radioactiva. Poluarea radioactiva a atmosferei se produce in imediata apropiere a minelor de extractie a minereului radioactiv, a centralelor atomonucleare si la scara mai redusa in incaperi, in domeniul medical prin folosirea aparaturii bazate pe izotopi radioactivi. Poluarea radioactiva poate fi primara se produce la locul unde se desfasoara aceste activitati si secundara consta in raspandirea ei datorita curentilor atmosferici sau altor fenomene naturale. Poluarea radioactiva a apei se datoreaza in primul rand deseurilor industriale nucleare si produsilor radioactivi rezultati din experientele nucleare. Poluarea radioactiva a solului se datoreaza in primul rand experientelor nucleare, depozitarii deseurilor radioactive si a depunerilor din atmosfera. Principiile si conditiile desfasurarii activitatii nucleare in Romania Potrivit Lgii nr. 111/1996 cu ultima modificare in 2006, activitatile nucleare in Romania se pot desfasura cu respectarea urmatoarelor principii: 1. in conditii de siguranta si securitate nucleara 2. de protectie speciala a personalului expus profesional si a populatiei 3. in scopuri exclusiv pasnice 4. in regim de autorizare 5. numai sub indrumarea si controlul statului 6. in principiu, de persoane juridice, exceptie fac activitatile nucleare din domeniul medical care pot fi desfasurate in conditiile legii de catre persoane fizice. Potrivit L 111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatii nucleare in Romania, cad sub incidenta prevederilor legii urmatoarele activitati nucleare: 1.cercetarea, proiectarea, productia, montajul, punerea in functiune, dezafectarea, importul si exportul obiectivelor si instalatiilor nucleare