MINISTERUL EDUCAȚIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA

Defensiva tradiționalistă

Prof. Coord.
Student : MUNTEAN NAPOLEON
Facultatea: ISTORIE ȘI FILOLOGIE
Specializare: RO-EN
An: II

2020-2021
Defensiva tradiționalistă
Tradiționalismul este acel curent cultural care și-a făcut apariția la începuturile secolului al XX
Lea și care promovează tradițiile, obiceiurile, valorile arhaice care sunt puse în pericol dacă vor
intra în contact cu valorile și tendințele moderne.
In acest sens, observam că cele două curente literare se află într-o antiteza evidentă,
tradiționalismul nu este de acord din niciun punct de vedere cu tendințele moderne în literatură
considerând că o literatură ar trebui să exprime specificul național și sa reflecte sufletul etnic al
neamului românesc. Mișcările literare specifice acestui curent sunt sămănătorismul,
poporanismului și gândirismul.
In cadrul defensivei tradiționaliste îl avem drept reprezentant pe Nechifor Crainic și revista
„Gândirea”. Activitatea lui Nechifor Crainic a fost cuprinsă în „Noi mărturisim adevărul din
Dumnezeu și din inima neamului nostru”.
Revista „Gândirea „ a apărut la Cluj și a activat în perioada 1921-1922 și ulterior, între 1922-
1944. Reviste a suferit o suspendare în anul 1933 după asasinarea lui I. G. Duca de către
legionari. În perioada anilor 1921-1922, această revistă avea drept scop principal încurajarea
vieții culturale românești din Ardeal și au contribuit la aceasta Lucian Blaga, Cezar Petrescu,
Radu Dragnea, Vasile Voiculescu, Ion Pillat etc. Iar între anii 1922-1944, revista și-a propus să
promoveze tradiționalismul spiritualizat ca și o materie care poate contribui la dezvoltarea
culturii naționale. Pentru realizarea acestui scop s-au implicat următorii : Tudor Vianu, Nichifor
Crainic, Vasile Băncilă, I. L. Caragiale, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Victor Papilian, Dan
Botta etc. Schimbându-și sediul în capitală, revista a suferit niște modificări considerabile care
constau în structura sa, acesta devenind asemenea unei cărți și, mai apoi, un organ de directivă
spirituală. De asemenea, în cadrul acestei reviste mai sunt regăsite și alte publicații interbelice
precum ar fi : „Familia”, „Datina. Foaia societății Culturale”, „Năzuința”, „Gând românesc”,
„Sfarmă-Piatră”, „Darul vremii”, „Secolul”, precum și „Cuvântul”, „Curentul „care au sprijinit
gândirismul.
Programul tradiționalismului din această revistă se regăsește în volumul de eseuri „Puncte
cardinale în haos” din 1936. În aceste eseuri, Nechifor Crainic a menționat că în perioada aceea
Europa trăia drama materialismului. Nechifor Crainic, a pus accentul pe afirmarea superiorității
spiritualismului în raport cu cele trei modalități de a considera lumea din punct de vedere al
idealismului, materialismului și spiritualismului. În acest sens, doctrina care putea să ofere o
ordine spirituală în lume era doctrina spiritualistă a realismului creștin. „Sentimentul adânc al
dragostei de poporul românesc și de instituțiile lui” reprezinta unul dintre principiilor
fundamentale ale tradiționalismului care se mai numește și Demofilia, sediul informațiilor
acestui principiu se regăsesc în eseul „Tineretul și creștinismul” și „Despre Demofilia. Cuvinte
către studenții mei”. Alt principiu fundamental este mila, mai exact, „sentimentul identificării
spirituale în durere” care este dezvoltat în operele lui George Coșbuc, Eminescu, Nicolae
Bălcescu. S-a ajuns astfel la concluzia că Demofilia însemna esența naționalismului creștin.
Mai este esențial să menționăm faptul că autohtonismul din doctrina tradiționalistă din cadrul
revistei „Gândirea” se opune într-un mod evident modernismului lui Lovinescu din „Sburătorul”.
Nechifor Crainic a scris un eseu-pamflet intitulat „A doua neatârnare” in care îi reproșează
criticului Lovinescu faptul că face o confuzie dintre cultură și civilizație ajungând să facă
propaganda cu o doctrină inutilă și periculoasă, Nechifor îl numește pe Lovinescu drept „un
corupător al tinerei generații”. Nechifor Crainic l-a mai contrazis pe Lovinescu în eseul
„Spiritualitate” în care l-a acuzat că ortodoxismul gândirist ar fi doar „o metodă de împrumut”
În consecință, concluziile acestui eseu pot fi discutate pe mai multe paliere, un prim aspect
esențial de menționat este că cele două curente literare se află într-o contradicție din cauza
valorilor diferite pe care le promovează dar dacă privim din ansamblu, observăm că ambele sunt
benefice în literatura noastră. Modernismul a influențat literatura românească într-un mod
inovator fiindcă a adus elemente noi și a oferit tinerilor scriitori ocazia de a se emancipat și de a
își dovedi talentul. Pe de altă parte, tradiționalismul este benefic literaturii noastre fiindcă are
dorința arzătoare de a păstra tradițiile și obiceiurile neamului românesc. Lucrările elaborate
pentru a combate Modernismul cuprind în esență încercări prin care scriitorii noștri doresc să
păstreze continuitatea valorilor tradiționale. Ofensiva modernistă și defensiva tradiționalistă sunt
două fenomene atât de controversate în literatura noastră, dar atât de simple din punctul de
vedere al efectelor asupra literaturii noastre.