UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS”, GALAȚI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA: DREPT
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: ZI

REFERAT
Dreptul de proprietate
industrială
la disciplina Dreptul proprietăţii intelectuale

Student: Victoria BULGAC,

anul IV, grupa 1

Galați, 2021
 CUPRINS
Capitolul 1. Definiţie. Principii. Consideraţii generale..............................................................2
Capitolul 2. Componentele dreptului de proprietate industrială.................................................3
Capitolul 3. Necesitatea şi importanţa dreptului de proprietate industrială................................4
Capitolul 4. Dreptul de proprietate industrială...........................................................................4
Capitolul 5. Trăsăturile şi formele dreptului de proprietate industrială......................................5
Capitolul 6. Obiectul dreptului de proprietate industrială..........................................................5
Capitolul 7. Semnele distinctive ale dreptului de proprietate industrială...................................6
7.1.Marca....................................................................................................................................7
7.2. Brevetul................................................................................................................................8
7.3. Desenele şi modelele industriale..........................................................................................8
7.4. Indicaţiile geografice...........................................................................................................9
7.5. Numele comercial................................................................................................................9
7.6. Emblema..............................................................................................................................9
Capitolul 8. Subiectele relaţiei proprietăţii industriale...............................................................9
Concluzii...................................................................................................................................11
Bibliografie...............................................................................................................................12

1
 Capitolul 1. Definiţie. Principii. Consideraţii generale.
Dreptul de proprietate industrială este parte componentă din dreptul de proprietate intelectuală,
alături de dreptul de autor. Prin drept de proprietate industrială înţelegem ansamblul normelor
juridice care reglementează relaţiile sociale formate în legătură cu creaţiile intelectuale aplicabile în
industrie, precum şi semnele distinctive ale unei asemenea activităţi1.

Dreptul de proprietate industrială a mai fost definit ca fiind ansamblul de norme juridice care
reglementează raporturile privitoare la creaţiile intelectuale aplicabile în industrie, precum şi la
semnele distinctive ale unei asemenea activităţi2.

Ca instituţie juridică, dreptul proprietăţii industriale reprezintă totalitatea normelor juridice şi a

principiilor care reglementează raporturile juridice născute ca urmare a protejării operelor
intelectuale cu aplicabilitate în industrie şi semnele distinctive ale acestei activităţi.

Ramura de drept de proprietate industrială are la bază câteva principii generale:

 principiul proprietăţii şi al apărării operelor de creaţie intelectuală cu aplicabilitate în

industrie;
 principiul libertăţii actului de creaţie;
 principiul autogestiunii modului de valorificare a creaţiei;
 principiul disponibilităţii;
 principiul egalităţii subiectelor de drept;
 principiul bunei-credinţe3.

Proprietatea industrială nu se referă numai la industrie şi comerţ, ci se aplică şi domeniului

industriilor agricole şi extractive, precum şi tuturor produselor fabricate sau naturale (vinuri,
grăunţe, foi de tutun, fructe, vite, ape minerale, bere, flori, etc.).

Deci, spre deosebire de dreptul de autor, care reglementează relaţiile sociale formate în legătură
cu creaţiile în domeniul literar, artistic, ştiinţific şi al programelor de calculator, dreptul de
proprietate industrială se ocupă doar de acele creaţii intelectuale cu aplicabilitate în producţie,
comerţ, servicii şi cu semnele distinctive ale acestor activităţi.

1
L. Dănilă, Dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008, p.169.
2
Y.Eminescu, Tratat de drept de proprietate industrială, Creaţii noi, Ed. Academiei, Bucureşti, 1982, p.17 şi
urm.
3
Pentru dezvoltări, a se vedea L. Dănilă, Consideraţii despre noţiunea de drept de proprietate industrială, în
Revista Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr.2/2006, p.33 şi urm.
2
 Capitolul 2. Componentele dreptului de proprietate industrială
Conform unor autori, sunt 3 categorii diferite de creaţii intelectuale:

1) creaţiile destinate de a se aplica în industrie – prezintă un interes exclusiv în funcţie de

utilitatea lor şi sunt denumite creaţii industriale propriu-zise sau creaţii tehnice (ex:
invenţiile).
2) creaţiile artistice sau ornamentele destinate industriei – concretizate într-un obiect cu
caracter utilitar, dar care, spre deosebire de obiectele din categoria precedentă, nu are un
caracter de noutate şi, ca atare, nu este în sine rezultatul unei activităţi de creaţie tehnică
(desenele şi modelele industriale).
3) creaţiile artistice pure – elementul principal este cel estetic, independent de cel utilitar4.

O clasificare a obiectului acestui drept distinge între:

 drepturi asupra creaţiilor industriale, care pot fi creaţii industriale utilitare sau ornamentale;
 drepturi asupra semnelor distinctive care pot viza mărcile, numele comercial, emblemele,
indicaţiile de origine.

Dreptul de proprietate industrială este structurat în studierea normelor juridice care protejează
bunuri intelectuale cu aplicabilitate în industrie.

Studiul respectiv este structurat în următoarele părţi:

I. Protecţia semnelor distinctive – mărci, indicaţii geografice, numele comercial, emblemele;

II. Protecţia creaţiilor utilitare – modele de utilitate şi desene inndustriale;
III. Protecţia invenţiilor brevetabile.

Drepturile de proprietate industrială sunt clasificate în drepturi morale (se nasc din actul creaţiei
şi sunt validate ca existenţă, de obţinerea titlului protecţiei), drepturi patrimoniale (se nasc fie din
acte juridice, fie din fapte juridice şi urmează regimul juridic stabilit de legea specială coroborat cu
prevederile dreptului comun) şi drepturi de creanţă.

Bunurile intelectuale care intră sub incidenţa dreptului de proprietate industrială sunt ocrotite de
legiuitor doar după parcurgerea formalităţilor de înregistrare, ele nu sunt bunuri ocrotite decât sub
condiţia obţinerii protecţiei, dovedite prin existenţa titlului de protecţie (brevet, certif. de înregistrare).
4
Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale. Drept român şi comparat, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1993, p. 8-9.
3
 Capitolul 3. Necesitatea şi importanţa dreptului de proprietate industrială
Încă din cele mai vechi timpuri a existat necesitatea ocrotirii creaţiei intelectuale. Dovadă fac
acele reglementări care consacră recunoaşterea de către stat a unui drept de apropiere asupra altora
dintre obiectele proprietăţii industriale, cum ar fi Legea veneţiană din 1945 asupra mărcilor de
fabricaţie sau Legea franceză din 1791 care consacră ca una din cuceririle Revoluţiei de la 1791 –
dreptul de proprietate al autorului asupra invenţiei sale.

Creaţia intelectuală cu aplicabilitate în industrie îmbracă formele cele mai diverse, cele mai
neaşteptate, care trebuie protejate, difuzate în anumite condiţii precis stabilite şi respectate.

Dreptului de proprietate industrială i s-au recunoscut următoarele caracteristici5:

 naşterea dreptului de proprietate industrială este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi

de creaţie intelectuală şi de îndeplinirea unor formalităţi de brevetare sau înregistrare a
creaţiei;
 dreptul de proprietate industrială se exercită asupra unor creaţii intelectuale aplicabile în
industrie sau a unor semne distinctive;
 dreptul de proprietate industrială ca drept subiectiv este limitat în timp şi teritoriu;
 deşi este o facultate recunoscută de lege, există cazuri în care legea solicită exercitarea lui în
anumite limite şi condiţii, de exemplu: situaţia licenţelor obligatorii;
 dreptul de proprietate industrială comportă aspecte patrimoniale şi morale, personal
nepatrimoniale.

Capitolul 4. Dreptul de proprietate industrială

Dreptul subiectiv de proprietate industrială este acea posibilitate recunoscută de lege titularului
acestui drept de a folosi, în mod exclusiv, o creaţie intelectuală aplicabilă în industrie sau un semn
distinctiv al unei asemenea activităţi industriale. Practic, dreptul de proprietate industrială constă în
dreptul exclusiv de exploatare a obiectului protecţiei.

Naşterea sa depinde de:

• desfăşurarea unei activităţi de creaţie intelectuală,

5
V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, curs univeritar, Bucureşti, Ed. Global Lex, p.286; A. Petrescu, L.
Mihai, Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate industrială. Invenţia. Inovaţia.
Universitatea din Bucureşti, 1987, p.11 şi urm.
4
• respectarea formalităţilor de brevetare sau înregistrare a creaţiei la OSIM (Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci),

• creaţia să fie aplicabilă în industrie (producţie, servicii, comerţ).

În noţiunea de drept de proprietate industrială se încadrează mai multe drepturi subiective

reglementate distinct precum:

 dreptul asupra invenţiei;

 dreptul asupra modelului de utilitate;
 dreptul asupra noilor soiuri de plante;
 dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale;
 dreptul asupra topografiilor, circuitelor integrate;
 dreptul asupra mărcilor şi denumirilor de origine a produselor (indicaţiilor geografice);
 dreptul asupra numelui sau a denumirii comerciale şi emblemei comerciale.

Capitolul 5. Trăsăturile şi formele dreptului de proprietate industrială

Printre trăsăturile dreptului de proprietate industrială se află:

• este limitat în timp şi teritorial cu excepţia informaţiilor confidenţiale;

• este o facultate recunoscută titularului care uneori creează obligaţia de exercitare a dreptului, cu
sancţiuni în caz contrar (de exemplu decăderea);

• dreptul patrimonial care intră în conţinutul dreptului de proprietate industrială este transmisibil.

Există diferite forme de drepturi de proprietate industrială, toate legate de protecţia unei
creaţii intelectuale precum: invenţii, noi specii de plante şi rase de animale, topografia unui circuit
integrat, informaţia confidenţială, desenul, modelul industrial şi semnele distinctive.

Capitolul 6. Obiectul dreptului de proprietate industrială

Obiectele protecției proprietății industriale sunt definite de Convenția de la Paris pentru
protecția proprietății industriale , semnată la 20 martie 1883 , ele putându-se împărți în trei grupe :

5
Creații:

 invenții – rezolvarea cu mijloace tehnice a unei probleme tehnice din orice domeniu
tehnologic;
 modele de utilitate – reprezintă o formă de protecție asigurată de înregistrarea sau acordarea
unui brevet pentru o invenție aparținând de regulă domeniului mecanic;
 desene și modele industriale – prin care se protejează aspectul nou al unui produs având
funcție utilitară.

Semne distinctive:

 mărci – semne susceptibile de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau

serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane
 indicații geografice – denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o țară,
regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care are o calitate, o repetiție sau alte
caracteristici determinante pot fi în mod esențial atribuite acestei origini geografice
 nume comercial - numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant își execută
comerțul și sub care semnează

Reprimarea concurenței neloiale – promovează mijloacele de apărare împotriva actelor de

concurență contrare practicii oneste în comerț sau industrie.

Drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate prin brevetul de invenţie, eliberat de
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare,
pe durata de valabilitate a acestuia6.

Capitolul 7. Semnele distinctive ale dreptului de proprietate industrială

Semnele distinctive sunt: mărcile, indicaţiile geografice, indicaţiile de provenienţă, numele
comercial (denumirea socială), numele de domeniu şi emblemele. Funcţia acestora este de a
identifica pe comercianţi şi produsele/ serviciile acestora. La orgini, această funcţie era doar aceea
de a identifica pe producător, în timp apărând şi necesitatea identificării provenienţei bunurilor.

6
https://legeaz.net/dictionar-juridic/drepturi-proprietate-industriala accesat la data de 20.11.2021, ora 12:28.
6
 Proprietatea industriala cuprinde inventiile (brevetele), marcile, desenele si modelele industriale
si denumirile de origine.

Printre semnele distinctive, primul loc ca importanţă îl ocupă marca.

7.1.Marca
Marca poate reprezenta ea însăşi fundamentul naşterii unei adevărate subramuri de drept. Ea
reprezintă orice semn aplicat pe produsele sau însoţitor al serviciilor unei întreprinderi, cu scopul de
a atrage şi de a reţine clientelă. Principala destinaţie a acesteia – diferenţierea produselor.

Legea română defineşte marca ca fiind un semn susceptibil de reprezentare grafică servind la
deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor
persoane7.

Pot constitui mărci semne distinctive cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene,
litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi în special forma produsului sau a
ambalajului sau combinaţii de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne.

Mărcile sunt protejate în România conform dispoziţiilor legii speciale şi cu respectarea

convenţiilor, tratatelor şi acordurilor la care România este parte 8. Marca poate fi de mai multe tipuri:
anterioară; notorie; colectivă; de certificare.

Funcţiile mărcilor: de diferenţiere a produselor şi serviciilor şi de indicare a originii acestora; de

garanţie a calităţii; de organizare a pieţei; de monopol; de reclamă; de protecţie a consumatorilor.

Titularul are dreptul exclusiv de a folosi sau exploata semnul ales ca marcă, precum şi dreptul
de a interzice folosirea aceluiaşi semn de către alte persoane.

Marca este un semn distinctiv ce indică faptul că anumite produse sau servicii sunt fabricate sau
furnizate de o anumita persoană fizică ori juridică. Aceasta este unică, iar sistemul de mărci vine în
ajutorul consumatorilor pentru a-i ajuta să identifice şi să cumpere un produs sau serviciu ca urmare
a naturii şi calităţii sale.

Prin marcă, se desemnează produse/servicii sau se oferă unor terţi posibilitatea de folosire. O
marcă poate fi reînnoita de nenumărate ori, atât timp cât se plătesc taxele aferente. Protecţia
7
Art. 3 lit. a) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M. Of. nr. 161 din 23 aprilie 1998).
8
H.G. nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile
geografice
7
dreptului asupra mărcii este garantată prin lege, iar autorităţile judecătoreşti pot împiedica încălcarea
dreptului asupra mărcii.

În sens larg, mărcile încurajează spiritul antreprenorial şi oferă titularilor de mărci recunoaştere
şi profit. Protecţia mărcii are şi un alt rol important: limitează concurenţa neloială, de exemplu,
contrafacerea care utilizează semne distinctive identice (logo, nume, slogan etc.), pentru a vinde
produse din aceeaşi categorie, dar de o calitate inferioară.

7.2. Brevetul
Brevetul conferă drept exclusiv asupra unei invenţii care este un produs sau procedeu ce oferă
un mod nou de a face ceva sau aduce o nouă soluţie tehnica pentru a rezolva o problemă (Legea nr.
64/1991 republicată in 2007 si 2014). Prin brevetare, deţinătorul dreptului exclusiv poate preveni
sau opri alte persoane de la producerea, utilizarea, vânzarea sau importarea unui produs sau a unei
metode bazate pe invenţia brevetată, fara a avea, anterior, acordul autorului.

Conform articolului nr. 7 din aceeaşi lege, se poate breveta orice invenţie care are drept obiect
un produs sau procedeu, în toate domeniile tehnologice, cu condiţia ca aceasta sa fie nouă, să
implice o activitate inventivă sau sa fie susceptibilă de aplicarea industrială.

Brevetul conferă 20 de ani de drepturi de protecţie în ţară sau în ţările în care l-ai obtinut, cu
condiţia să plăteşti taxele pentru menţinerea sa în vigoare. La nivelul României, brevetul se obţine
de la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) în aproximativ 2-5 ani. Taxele de înregistrare
sunt reglementate prin Anexa 1 la Ordonanţa de Guvern nr. 41/1998 privind taxele în domeniul
proprietăţii industriale, republicată în 2006 şi actualizată. Acestea pot varia de la circa 450 de lei, în
cazul reducerii maxime a cuantumurilor taxelor, până la 3500, în cazul taxelor de urgenţă9.

7.3. Desenele şi modelele industriale

Un desen sau un model industrial reprezintă, conform legii nr. 129/1992 actualizate, aspectul
estetic sau ornamental al unui obiect. Poate avea caracteristici tridimensionale, precum forma sau
textura suprafeţei obiectului sau elemente bidimensionale, precum motivele, liniile sau culoarea.

9
https://www.calculatorvenituri.ro/drepturile-de-proprietate-intelectuala-in-contextul-relatiilor-de-munca accesat la data
de 20.11.2021, ora 12:39
8
 Desenele sau modelele industriale se pot aplica unor produse dintre cele mai diverse, de la
instrumente tehnice şi medicale la articole de lux, ceasuri, bijuterii, obiecte de uz casnic, aparate
electrice, structuri arhitecturale, vehicule, motive textile şi articole pentru timpul liber.

Pentru a beneficia de protecţie, un desen sau model industrial trebuie să fie nou şi să aibă
caracter individual. Atunci când un desen/model industrial este protejat, titularul, persoană fizică sau
juridică, ce a înregistrat desenul, deţine dreptul exclusiv de a se opune oricărei copieri sau imitaţii
neautorizate. Protecţia legii contribuie la garantarea unui venit echitabil de pe urma investiţiei.

Prin protejarea desenelor şi a modelelor industriale, se susţine dezvoltarea economiei şi

încurajarea creativităţii în industrie, în domeniul artistic şi al meşteşugurilor tradiţionale. Durata de
protecţie este de 10 ani, însă poate fi prelungită de trei ori a câte cinci ani.

7.4. Indicaţiile geografice

Indicaţiile geografice 10 sunt denumiri care ajută la identificarea unui produs originar dintr-o
ţară, regiune, localitate, atunci când o calitate, reputaţie sau alte caracteristici determinante pot fi în
mod esenţial atribuite acestei origini geografice.

7.5. Numele comercial

Este un element de individualizare a comerciantului şi constă în numele sau denumirea sub care
acesta este înmatriculat la registrul comerţului, îşi desfăşoară activitatea şi sub care semnează. În
cazul comerciantului persoană fizică firma coincide cu numele comerciantului.

7.6. Emblema
Este un element de individualizare facultativ şi constă în semnul sau denumirea care deosebeşte un
comerciant de un altul de acelaşi gen. Dacă o întreprindere nu poate avea decât o firmă (obligatoriu),
ea poate avea în schimb atâtea embleme câte magazine de desfacere are.

Capitolul 8. Subiectele relaţiei proprietăţii industriale

La înregistrarea şi valorificarea proprietăţii industriale, participă un şir de subiecţi atît persoane
fizice şi juridice. Cel mai important rol are autorul invenţiei, modelului industrial, care prin munca
sa creativă a creat aceste obiecte. Primul titular al dreptului de protecţie este autorul. În cazul în care
10
https://elth.ucv.ro/fisiere/probleme%20studentesti/Cursuri/Dreptul%20proprietatii%20intelectuale/Curs
%204%20%205.pdf accesat la data de 20.11.2021, ora 12:53.
9
autorul este angajat într-o organizaţie reprezentată de patron, dreptul la titlu de protecţie aparţine
patronului, dacă contractul nu prevede altfel. În acest caz autorul are dreptul la o remuneraţie în
cuantumul şi condiţiile stabilite în contract, la fel el are dreptul să obţină o licenţă neexclusivă de
exploatare a obiectului proprietăţii industriale, dacă patronul va obţine titlul de protecţie. La fel este
subiect al proprietăţii industriale şi persoana care a moştenit prin succesiune acest drept.

Succesorului i se transmit doar drepturile patrimoniale, adică dreptul de a depune cererea pentru
a obţine titlu de protecţie, dreptul de a transmite titlul de protecţie, prin contractul de licenţă exlusivă
sau neexclusivă, dreptul la remuneraţie. Aceste drepturi sunt limitate în timp, ele fiind în vigoare pe
durata valabilităţii titlului de protecţie. Drepturile morale nu pot fi transmise şi ele se sting la
moartea autorului.

Dreptul de autor al invenţiei este un drept personal inalienabil şi protejat fără termen. Dacă,
invenţia a fost creată împreună de mai mulţi inventatori, fiecare dintre ei are calitatea de coautor al
invenţiei, dreptul de autor al invenţiei aparţinîndu-le în comun. Modul de folosire se stabileşte prin
contractul încheiat între aceştia. Nu se consideră autor al invenţiei persoana fizică care la realizarea
invenţiei a acordat inventatorului asistenţă tehnică, organizatorică sau materială. Inventatorul are
dreptul să i se indice numele în cerere, în brevet şi în publicaţiile Agenţiei cu privire la cerere şi
brevet. Inventatorul are dreptul să refuze menţionarea numelui său în brevet.

Dreptul la brevet aparţine inventatorului sau succesorului lui în drepturi. În cazul în care mai
multe persoane au creat, independent una de alta, aceeaşi invenţie, dreptul la brevet aparţine
persoanei a cărei cerere are cea mai veche dată de prioritate, dacă această cerere nu a fost retrasă.

În cazul creării unei invenţii de serviciu, inventatorul are dreptul la o remuneraţie

corespunzătoare beneficiului obţinut din exploatare a invenţiei de către patron sau beneficiului
prezumat — în cazul în care patronul va obţine brevetul. Inventatorul are dreptul la o remuneraţie,
cuantumul şi condiţiile de plată a căreia se stabilesc prin contractul dintre el şi patron. Inventatorul,
în termen de o lună de la data creării invenţiei de serviciu, are obligaţia să informeze în scris
patronul asupra invenţiei realizate.

În acest caz patronul are dreptul preferenţial la licenţă neexclusivă pentru exploatarea invenţiei.
În cazul în care părţile nu au convenit asupra cuantumului remuneraţiei inventatorului sau asupra
preţului licenţei, acestea urmează să fie stabilite de instanţele judecătoreşti în funcţie de aportul
fiecărei părţi la invenţia creată, precum şi în funcţie de valoarea ei comercială. În cazul în care
10
brevetul pentru invenţia de serviciu este eliberat patronului, inventatorul are dreptul preferenţial la o
licenţă neexclusivă gratuită pentru exploatarea invenţiei.

Patronul şi inventatorul invenţiei de serviciu au obligaţia să se informeze reciproc în scris

asupra stadiului realizării invenţiei şi să se abţină de la orice divulgare care poate aduce prejudicii
exercitării drepturilor de către fiecare parte. Partea care a ignorat aceste obligaţii trebuie să repare
prejudiciile celeilalte părţi, inclusiv profitul neobţinut, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Concluzii
Spre deosebire de dreptul de autor, care reglementează relaţiile sociale formate în legătură cu
creaţiile în domeniul literar, artistic, ştiinţific şi al programelor de calculator, dreptul de proprietate
industrială se ocupă doar de acele creaţii intelectuale cu aplicabilitate în producţie, comerţ, servicii şi
cu semnele distinctive ale acestor activităţi.

Obiectele de proprietate industrială sunt creaţiile tehnice (invenţii, modele de utilitate) şi

estetice (desene şi modele industriale), semnele distinctive asociate produselor (marcă, nume
comercial, indicaţie geografică), cât şi protecţia împotriva concurenţei neloiale.

De regulă, drepturile de proprietate industrială se dobândesc numai prin înregistrare după

examinarea unei cereri depuse la un Oficiu de proprietate industrială. În România, Oficiul de Stat
pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) îşi desfăşoară activitatea ca organ guvernamental de specialitate, cu
autoritate unică în asigurarea protecţiei proprietăţii industriale, în conformitate cu legislaţia naţională
în domeniu şi cu prevederile convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care ţara noastră este parte.

În principiu, drepturile de proprietate intelectuale sunt drepturi de monopol. Acestea acordă un

drept exclusiv proprietarului de a utiliza obiectul protecţiei is de a interzice utilizarea acestuia de
către terţi, fără acceptul persoanei îndreptăţite. De aceea, drepturile de proprietate industrială sunt
instrumente prin care se previne adopţia neautorizată a unor obiecte specifice de proprietate
industrială. Pe de altă parte, drepturile de proprietate intelectuală sunt instrumente de marketing sau
strategie managerială.

Drepturile de proprietate si anume drepturile de proprietate industrială reprezinta conceptia

istorică a protejării proprietăţii. În istorie, drepturile asupra proprietăţii industriale au permis
inventatorilor drepturile exclusive pentru a utiliza rezultatele invenţiilor. În explicarea economiei,

11
inversorii au posibilitatea unei compensaţii pentru eforturi, spirit al animalelor si bunuri alocate
invenţiei. Invenţiile reprezintă punctul forte al abilităţii creative pentru a aplica noi solutii.

Bibliografie
Cărți, monografii, tratate:

I. L. Dănilă, Dreptul de autor şi dreptul de proprietate industrială, Editura C.H.Beck,

Bucureşti, 2008.
II. Y.Eminescu, Tratat de drept de proprietate industrială, Creaţii noi, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1982.
III. L. Dănilă, Consideraţii despre noţiunea de drept de proprietate industrială, în Revista
Română de Dreptul Proprietăţii Intelectuale nr.2/2006.
IV. Y. Eminescu, Protecţia desenelor şi modelelor industriale. Drept român şi comparat, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 1993, p. 8-9.
V. V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, curs univeritar, Bucureşti, Ed. Global Lex.
VI. A. Petrescu, L. Mihai, Drept de proprietate industrială. Introducere în dreptul de proprietate
industrială. Invenţia. Inovaţia. Universitatea din Bucureşti, 1987
Acte normative, coduri:

I. Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice (M. Of. nr. 161 din 23 aprilie
1998).
II. H.G. nr. 833/1998 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr 84/1998 privind
mărcile şi indicaţiile geografice

Adrese web:

I. https://legeaz.net/dictionar-juridic/drepturi-proprietate-industriala
II. https://www.calculatorvenituri.ro/drepturile-de-proprietate-intelectuala-in-contextul-
relatiilor-de-munca
III. https://elth.ucv.ro/fisiere/probleme%20studentesti/Cursuri/Dreptul%20proprietatii
%20intelectuale/Curs%204%20%205.pdf

12