Sunteți pe pagina 1din 21

PROTECTIA JURIDICA A PROGRAMELOR PENTRU CALCULATOR

1. Programele pentru calculator – Notiune si cadru juridic

Legislatia din Romania nu defineste programul de calculator, dar se considera ca cea mai
potrivita definitie ce poate fi acceptata este aceea potrivit careia programul de calculator este un
ansamblu de instructiuni si rutine, care , codificate si transpuse pe un support, descifrate de masina
care urmeaza aceste instructiuni, permit sa se obtina anumite rezultate. Intr-o definire mai tehnica,
prin program pentru calculator se intelege reprezentarea unui algoritm intr-un limbaj de
programare. Formal, un program poate fi privit ca un transformator de asertiuni ce descriu
proprietatile datelor introduce si ale rezultatelor dorite.1
In dreptul roman, Legea nr. 8/1996 a inclus programele pentru calculator in categoria operelor
protejate in art. 7 lit. a), potrivit caruia “constituie obiect al dreptului de autor operele originale de
creatie intelectuale in domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi modalitatea de creatie,
modul sau forma concreta de exprimare si independent de valoarea si destinatia lor”, iar in randul
operelor protejate se afla si programele.
La nivel comunitar, Consiliul Comunitatilor Europene, prin Directiva nr. 91/250/CEE privind
protectia programelor pentru calculatoare, a propus protejarea programelor pentru calculatoare in
cadrul dreptului de autor si a formulat regulile de baza ale protectiei. Regulile formulate in
Directiva au fost preluate in legea romana.

2. Obiectul protectiei in cazul programului pentru calculator

Legea romana din 1996 dispune prin art. 72 alin. 1 ca protectia programelor pentru calculator
include orice expresie a unui program, programele de aplicatie si sistemele de operare, exprimate in
orice fel de limbaj, fie in cod-sursa sau cod-obiect, materialul de conceptie pregatitor, precum si
manualele. De aici rezulta ca, in conceptia legiuitorului roman, conforma cu cea din dreptul
comunitar, sunt protejate atat sistemele de operare cat si programele de aplicatie si ca patru

1
Parvu Rodica, Romitan Ciprian-Raul, Dreptul de autor si drepturile conexe, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, pag.
84.
componenete importante ale programelor pentru calculatoare, care constituie in acelasi timp si faze
de realizare a acestora, au legatura cu protectia lor.1 Acestea sunt:
a) materialul de conceptie pregatitor;
b) codul sursa sau programul editat in cod sursa;
c) codul obiect, reprezenatand traducerea programului sursa in program inteligibil pentru
masina;
d) manualul de utilizare, adica documentatia conexa si documentatia auxiliara.
Materialul de conceptie pregatitor este primul pas in realizarea unui program si reprezinta
problema propusa pentru rezolvare, analiza acestea, materializarea in limbaj natural a ideii, solutiile
posibile de rezolvare a problemei si solutia aleasa, descrierea modului de functionare si de
rezolvare a cerintelor programelor, create cu scopul de a pregati/controla/derula activitatea de
rpoiectare si de realizare a programului. Dar acest material este protejabil numai daca si in masura
in care este de natura sa permita realizarea unui program pentu calculator intr-un stadium ulterior.
Codul sursa sau editarea programului in cod sursa este o etapa intermediara in relaizarea
programului ce repezinta traducerea unei parti din materialul de conceptie pregatitor intr-un limbaj
de programare, folosind regulile specifice acelui limbaj. Codul sursa nu este exprimat in limbaj
natural, avand pentru nespecialisti un aspect criptic, dar el este inteligibil pentru specialisti.
Codul obiect reprezinta traducerea programului editat in cod sursa in program inteligibil
pentru masina, singurul in care programul poate rula pe calculator. Dupa ce a fost scris codul sursa
pentru un program, programatorul il transforma in cod obiect in urma unei operatii de trnaslare, cu
ajuorul unui alt program numit compilator.
Manualele sunt in esenta documente, tiparite sau sub forma digitala continand informatii si
instructiuni referitoare la programul pe care il insotesc.2

1
Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor si drepturile conexe, Editura All Beck,
Bucuresti, 2005, pag. 424.
2
Ibidem, pag. 425.
3. Subiectul drepturilor de autor in cazul programelor pentru calculatoare

Autor al unui program pentru calculator este persoana fizica sau persoanele fizice care l-au
creat. Persoana juridica nu poate avea decat calitatea de titular al dreptului asupra programului
pentru calculator.
Programul pentru calculator se poate realiza individual sau in colaborare. Daca programul a
fost creat in colaborare, contributia fiecarui coauthor poate fi individualizata. Divizarea
programului nu este posibila si in cazul utilizarii sale.
Protectia programelor pentru calculator impune recunoasterea calitatii de autor in favoarea
creatorilor. La randul lor, persoanele care au investit in realizarea de programe pentru calculator vor
beneficia de unele drepturi speciale.
Din punct de vedere juridic, specificul programelor pentru calculator a determinat elaborarea
unor norme derogatorii de la dreptul comun de autor. In acest sens, autorul de programe nu
dispune de dreptul de retractare, iar persoana care angajeaza pe realizatorii programelor devine
titularul drepturilor patrimoniale de autor.1
In persoana adevaratului autor, drepturile autorului sunt depline, acesta bucurandu-se atat de
drepturile morale, cat si de drepturile patrimoniale recunoscute creatorilor din acest domeniu.
In ceea ce priveste titularul dreptului patrimonial asupra programelor pentru calculatoare,
potrivit art. 74 din Legea nr. 8/1996, in lipsa unei clause contrare, drepturile patrimoniale de autor
asupra programelor pentru calculator, create de unul sau mai multi angajati in exerciatrea
atributiilor de serviciu sau dupa instructiunile celui care angajeaza, apartin acestuia din urma.
Asadr, drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator apartin persoanei care a angajat
pe autorii programului, doar in lipsa de conventie contrara. Legea nu impune conditii de forma
pentru “conventia contrara”, asa incat urmeaza a se aplica regulile probatiunii din material careia ii
apartine raportul juridic in care se afla persoanacare angajeaza si autorul programului si care poate
fi de drept commercial, de drept civil sau de dreptul muncii.2
Legea franceza, in aceeasi problema, in art. 113-9 CPI a prevazut ca “in lipsa de dispozitii
statutare sau de stipulatii contrare, drepturile patrimoniale asupra programelor si documentatiei
createde unul sau mai multi salariati in exercitiul functiunii lor sau dupa instructiunile celui care i-a
1
Olteanu Gabriel, Dreptul proprietatii intelectuale, Editia 2, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008, pag. 128.
2
Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, op.cit., pag. 428.
angajat sunt cuvenite persoanei care i-a angajat si care este singura abilitata sa le exercite”. Asadar,
persoana care a angajat programatorii exercita drepturile patrimoniale de autor pe temeiul unei
cesiuni fortate.1

4. Continutul drepturilor de autor asupra programelor pentru calculatoare

4.1. Drepturile morale ale autorilor de programe pentru calculator


Legea recunoaste in folosul; titularilor de drepturi de autor beneficial, in mod corespunzator,
al drepturilor morale si patrimoniale prevazute pentru autorii de opera in dreptul comun (art. 10-
13). Aceste drepturi sunt adaptate programelor si reformulate ori precizate in art. 73-81 din lege.2
Drepturile morale de care se bucura autorii programelor pentru calculatoare sunt:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cum va fi adus programul la cunostinta publica. Dar
acest drept este deplin numai pentru autorul independent de programe. Pentru autorii de programe
care indeplinesc o sarcina de serviciu, dreptul de divulgare poate fi pus in discutie doar in masura in
carerealizatorii programului si-ar fi rezervat acest drept in od expres, prin conventia incheiata cu cel
care i-a angajat;
b) dreptul de apretinde recunoasterea calitatii de autor a programului;
c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adus programul la cunostinta publica;
d) dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari si
oricarei atingeri adusa programului, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului; si acet drept
sufera unele ingradiri in cazul programelor pentru calculatoare.
Este logica, date fiind consecintele grave pe carele-ar putea avea, eliminarea dintre drepturile
morale recunoscute autorilor de programe a dreptulu de retractare, prin art. 77 alin. 3 din lege.
Retractarea nu s-ar putea face nici prin despagubirea utilizatorilor.

4.2. Drepturile patrimoniale de autor in cazul programelor pentru calculator


Protectia programelor pentru calculatoare are ca obiectiv principal nu interzicerea utilizarii
acestor programe, ci interzicerea oricarei utilizari neautorizate de catre titularul drepturilor. In acest
scop, titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiaza, in mod
corespunzator, de drepturile patrimoniale recunoscute in favoarea titularilor de drepturi de autor in
1
Ibidem, pag. 421.
2
Gabriel Olteanu, op.cit.,pag. 129.
conditiile dreptului comun. Respective in art. 13 din lege. Exerciatrea drepturilor patrimoniale de
autor nu riodica nicio problema in cazul autorilor independenti. Desi legea nu se refera in mod
special la acestia, facand aplicatia principiilor generale ale legii, rezulta ca ei isi pot exercita
drepturile morale si patrimoniale personal sau prin intermediul organismelor de gestiune colectiva.
In mod special sunt considerate comaptibile cu exploatarea programelor pentru calculatoare in
scopul folosirii de foloase patrimoniale si sunt reafirmate in cazul lor, prin art. 73 din lege,
modoficat, dreptul patrimonial exclusive de a realize si de a autoriza1:
a) reproducerea permanenta sau temporara a unui program, integral sau partial, prin orice
mijloc si sub orice forma, inclusive in cazul in care reproducerea este determinate de instalarea,
stocarea, rularea sau executarea, afisarea sau transmiterea in retea;
b) traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformari aduse unui program pentru
calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operatiuni, fara a prejudicial drepturile
persoanei care transforma programul pentru calculator;
c) distribuirea si inchirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub
orice forma.
Aceste drepturi speciale ale titularului dreptului de autor asupra unui program pentru
calculator se completeaza cu drepturile commune oricarui creator al unei opera de creatie
intelectuala.
Dreptul exclusive de a autoriza reproducerea permanenta sau temporara implica stocarea
programului in memoria calculatorului sau pe un support de memorie externa. Folosirea unui
program este posibila numai daca utilizatorul il poate si reproduce. Prin cesiunea dreptului de
folosire, utilizatorul dobandeste si dreptul de reproducere a programului pentru calculator. De
altfel, dispozitiile art. 76 al Legii nr. 8/1996 dispun ca in lipsa unei clause contrare, utilizatorul
beneficiaza de dreptul de reproducere permenanta sau temporara, fara a fi necesara autorizarea
titularului dreptului de autor, daca acesta este util programului intr-un mod corespunzator
destinatiei sale, inclusive pentru corectarea erorilor.
Dreptul exclusive de a reliaza si autoriza programe derivate, precum si dreptul de a reproduce
rezulatatul acestor operatiuni apartine autorului programului sau titularului drepturilor patrimoniale
asupra programului. In cazul Autorilor de programe salariati, drepturile patrimoniale revin
angajatorului. Daca prin contractul de utilizarenu s-a prevazut altfel, tranformarile aduse
1
Ros Viorel, Dragos Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, op.cit., pag. 430.
programului ori corectarea erorilor, necesare pentru folosirea programului corespunzator destinatiei
sale, nu sunt supuse autorizarii titularului dreptului de autor.
Dreptul exclusive de a realize si autoriza distribuirea originalului sau a copiilor unui program
se executa prin vanzare sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuir, precum si
oferirea publica a acestora. Drepturile patrimoniale privind originalul sau copiile unui program
pentru calculator pot fi valorificate si prin inchiriere.
Programul realizat si pastrat in memoria calculatorului este singurul exemplar original.
Distribuirea programului in original sepoate face numai prin remiterea calculatorului, care
constituie suportul original al programului.
Prima vanzare a copiei unui program pe calculator pe piata interna de catre tirularul
drepturilor sau cea facuta cu consimtamantul acestuia epuizeazadreptul exclusive de autorizare a
distribuirii copiei pe piata interna. In acest fel, vanzarea copiei programului pentru calculator
implica si transmiterea dreptului de distribuire a copiei.1

5. Durata protectiei drepturilor asupra progamelor pentru calculator

Drepturile morale ale autorului unui program pentru calculator au un caracter perpetuu.
Potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) al Legii nr. 8/1996, aceste drepturi nu pot face obiectivul
vreunei renuntari sau instrainari.
Prin derogare de la regulile comune aplicabile in materie, titularul dreptului de autor
beneficiaza de dreptul moral de a retracta programul pentru calculator. Excluderea dreptului de
retractare este justificata de necesitatea protectiei utilizatorilor.
Exercitiul drepturilor morale de a decide aducerea programului la cunostinta publica, de a
pretinde recunoasterea calitatii de autor al programului si de a pretinde respectarea integritatii
programului sunt transmisibile prin mostenire pe durata nelimitata. Daca nu exista mostenitori,
exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile
autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de
creatie.

1
Ioan Macovei…, pag. 491-492.
Drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator au o durata limitata in
timp. In conformitate cu art. 30 al Legii nr. 8/1996, ele dureaza tot timpul vietii autorului, iar dupa
moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70 de ani.
Exista mai multe posibilitati de a stabili durata de protectie pentru autorii angajati, cei care nu
au incheiat vreo conventie speciala cu persoana care i-a angajat pentru a cere dreptul de a fi
„adevaratul parinte” al programului. Prima este cea de la art. 30 din legea 8/1996 si presupune ca
dupa semnarea contractului de munca, persoana juridica angajatoare dobandeste asupra viitorului
program un drept patrimonial egal in durata cu cel stabilit pentru autorul programului aflat in
situatia discutata mai sus. Aceasta varianta inseamna ca angajatorul devine din punct de vedere
legal un titular de drepturi patrimoniale exact ca autorul liber, iar adevaratul autor, adica cel
angajat, este deposedat de dreptul lui, el avand doar statutul de salariat.
A doua posibilitate inseamna aplicarea regulilor de cesiune, ceea ce presupune un drept
patrimonial limitat in favoarea persoanei care angajeaza pe o perioada de 3 ani. Este solutia data de
art. 44 al aceleiasi legi, potrivit caruia pentru operele create in cadrul unui contract individual de
munca, in lipsa unor clauze care sa specifice termenul pentru care au fost cesionate, termenul de
autor fiind de 3 ani de la data predarii operei. O ultima varianta este aceea a autorilor de programe
care sunt si ei deposedati de drepturile lor fara sa fi incheiat o conventie cu persoana care i-a
angajat. Aici legea prevede ca autorul este practic indreptatit la o remuneratie dintr-un anume
procent realizat din profitul obtinut prin valorificarea programului pe tot timpul vietii sale, iar
mostenitorii sai pe o durata de 50 de ani.
Aceasta ultima varianta este din pacate doar o prevedere legala fara acoperire reala, intrucat in
viata de zi cu zi nu se gasesc angajatori dispusi la un asemenea compromis, cum de asemenea nici
varianta conventiei prealabile dintre angajator si angajat referitoare la drepturile patrimoniale ale
aceluia din urma nu se realizeaza, singura varianta care se intalneste atat la noi cat de altfel in toata
lumea este doar aceea in care autorul este salariat, iar remuneratia se stabileste negociat dar cu mult
sub cuantumul platii pe care ar fi obtinut -o parte din drepturile sale de autor1.
In situatia autorilor de programe dependenti, care sunt deposedati de creatia lor, fara sa fi
incheiat vreo conventie cu persoana care i-a angajat sunt posibile doua solutii: prima este aceea
potrivit careia, daca admitem ca dreptul de autor este amenajat in favoarea autorilor, dispozitia legii
trebuie interpretata in sensul ca autorul programului este indreptatit la o remuneratie, la un procent

1
http://www.euroavocatura.ro/articole/93/
din profitul obtinut din valorificarea programului, tot timpul vietii sale, iar mostenitorii sai pe
durata a 70 de ani. A doua, este aceea care rezulta din interpretarea gramaticala si autonoma a
textului si care duce la concluzia ca drepturile patrimoniale asupra programelor realizate de autorii
angajati apartinand in totalitate angajatorului, autorul nu mai are decat drepturi morale
corespunzatoare si acele drepturi patrimoniale pe care le-a negociat cu angajatorul. In acest caz,
mostenitorii nu mai pot invoca dobandirea de drepturi patrimoniale in temeiul art. 30 din lege,
respectiv dobandirea prin mostenire, pe o durata de 70 de ani, a drepturilor patrimoniale asupra
programelor realizate de autorul lor, decat daca si in masura in care astfel de drepturi ar fi avut si
autorul programului in timpul vietii, pe temeiul unei clauze incheiate cu angajatorul.

6. Limitari ale drepturilor de autor in cazul programelor pentru calculator

Utilizarea programelor pentru calculator conform destinatiei lor, a impus instituirea unor
limitari ale drepturilor morale si patrimoniale de autor. Fata de reglementarile din dreptul comun de
autor, limitarile privind drepturile programatorilor au un caracter special.
In privinta drepturilor morale, autorul unui program pentru calculator nu dispune de exercitiul
dreptului de retractare. Nerecunoasterea dreptului de retractare a fost determinata de cerinta
asigurarii certitudinii in utilizarea programelor achizitionate si evitarea comportamentelor abuzive
ale autorilor.
In legatura cu drepturile patrimoniale, Legea romana din 1996 stabileste mai multe limitari.
Ele sunt determinate de specificul dreptului de autor asupra programelor pentru calculator.

6.1. Limitari care permit utilizarea programului conform destinatiei


Dobanditorul legitim are dreptul, in lipsa unei clauze contrare, de a reproduce permanent sau
temporar un program, integral sau partial, prin orice mijloc si sub orice forma, respectiv de a
traduce, adapta, aranja ori a face alte transformari unui program, precum si de a reproduce
rezultatul acestor operatiuni. In temeiul art. 76 al Legii nr. 8/1996, autorizatia titularului dreptului
de autor nu va fi necesara, in masura in care sunt indeplinite urmatoarele conditii: utilizatorul sa fie
destinatarul legal al unei copii a programului; efectuarea actelor de reproducere sau transformare a
programului sa nu fie interzisa prin conventie contrara; drepturile persoanei care transforma
programul sa nu fie prejudiciate; reproducerea sau transformarea trebuie sa fie acte necesare pentru
a permite dobanditorului sa utilizeze programul corespunzator destinatiei sale, inclusiv pentru
corectarea erorilor.

6.2. Limitari care privesc siguranta utilizarii programului


Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face o copie de arhiva sau de
siguranta. Conform art. 77 alin. (1) al Legi nr. 8/1996, in masura in care este necesara pentru
asigurarea utilizarii programului, realizarea acestei copii nu implica autorizarea titularului dreptului
de autor.

6.3. Limitari impuse de nevoia de observare, studiere, testare, cu ocazia operatiunilor de


instalare, afisare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului
Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fara autorizarea
titularului dreptului de autor, sa analizeze, sa studieze sau sa testeze functionarea acestui program,
in scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza oricarui element al acestuia, cu ocazia
efectuarii oricaror operatiuni de instalare, afisare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a
programului, operatiuni pe care este in drept sa le efectueze. Scopul urmarit prin aceasta dispozitie
este de a permite utilizatorul legitim corect instalare a programului, testarea performantelor si a
functionarii lui, corectarea eventualelor erori etc.

6.4. Limitarea drepturilor pentru a permite descompunerea programelor pentru calculatoare


Functia unui program pentru calculator este de a comunica si a opera cu alte componente ale
unui sistem informatic si cu utilizatorii, scop in care este necesara o legatura logica si daca este
cazul, fizica, de interactiune pentru a permite functionarea deplina a tuturor elementelor de
software si hardware cu alte componente de software si hardware. Interconexiunea si interactiunea
functionala sunt denumite interoperabilitate, iar aceasta poate fi definita ca fiind capacitatea de a
schimba informatii si de a utiliza reciproc informatiile schimbate. Realizarea acestei
interoperabilitati presupune, uneori, descompunerea programului, decompilarea lui de catre
utilizator, implicit o limitare a drepturilor de autor ale titularului.
Conform solutiei adoptate, autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie (nu
este necesara) atunci cand reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este
indispensabila pentru obtinerea informatiilor necesare interoperabilitatii unui program pentru
calculator, cu alte programe pentru calculatoare, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- actele de reproducere si de traducere sunt indeplinite de o persoana care detine dreptul de
utilizare a unei copii a programului sau de o persoana care actioneaza in numele unui astfel de
detinator;
- informatiile necesare interoperabilitatii nu sunt usor si rapid accesibile pentru detinatorul
legal al programului;
- actele de reproducere si traducere sunt limitate la partile de program necesare
interoperabilitatii.
Informatiile astfel obtinute: nu pot fi utilizate in alte scopuri decat realizarea interoperabilitatii
programului pentru calculator creat independent; nu pot fi comunicate altor persoane, in afara
cazului in care comunicarea se dovedeste necesara interoperabilitatii programului pentru calculator
creat independent; nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui
program pentru calculator a carui expresie este fundamental similara sau pentru orice alt act ce
aduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor (art. 79).
Descompunerea programului, fara autorizarea autorului, nu este permisa daca prin aceasta se
cauzeaza un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizarii normale a programului pentru
calculator.

7. Valorificarea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru calculator


Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor

Legea noastra nu se ocupa, in mod special, de valorificarea drepturilor patrimoniale de autor


asupra programelor in Capitolul IX consacrat acestei categorii de opere. In legatura cu aceasta
problema sunt de amintit urmatoarele dispozitii ale legii in care sunt formulate reguli ale cesiunii
drepturilor asupra programelor pentru calculatoare: art. 74, potrivit caruia, in lipsa unei clauze
contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau
mai multi angajati, in exercitarea atributiilor de serviciu sau dupa instructiunile celui care
angajeaza, apartin acestuia din urma; art. 75, care reafirma caracterul, in principiu, limitat al
cesiunii si in cazul programelor pentru calculatoare; art. 63, care reglementeaza inchirierea unei
opere si face o referire expresa la programele pentru calculator. Lipsa dispozitiilor speciale in lege
duce la concluzia ca valorificarea drepturilor patrimoniale de autor este supusa regulilor comune,
cuprinse in Capitolul VII al legii, dispozitii car se vor aplica in masura in care nu contravin
regulilor speciale formulate in Capitolul IX si in masura in care sunt conforme cu natura dreptului
de autor asupra programelor si asigura utilizarea programului corespunzator destinatiei sale.

7.1. Reguli speciale privind csiunea drepturilor patrimoniale asupra programelor pentru
calculatoare
Autorul programului pentru calculator isi poate valorifica personal drepturile sale
patrimoniale atunci cand este independent sau cand, angajat fiind sau lucrand dupa dispozitiile celui
care l-a angajat, a convenit cu angajatorul ca drepturile asupra programelor relizate ii apartin in
totalitate. In lipsa de conventie contrara, drepturile patrimoniale asupra programelor realizate de
autorul angajat apartin angajatorului (art. 74), dar dispozitia din art. 63 din lege care vorbeste numai
despre autor ca fiind cedentul drepturilor trebuie interpretata ca referindu-se si la succesorii in
drepturi ai acestora. Partile in contractul de cesiune sunt autorul programului sau succesorul in
drepturi a acestuia, in calitate de cedent si persoana in favoarea careia, in schimbul pretului
convenit, se face transmisiunea drepturilor patrimoniale in calitate de cesionar. Obiectul
contractului priveste drepturile patrimoniale de autor asupra programului si pretul convenit.
Contractul de comanda este o cesiune de drepturi patrimoniale asupra unor programe viitoare.
Dar cesiunea asupra tuturor programelor viitoare, nominalizate sau nenominalizate, este lovita
de nulitate absoluta. O atare nulitate nu intervine pentru cesiunea, prin efectul legii, asupra
programelor realizate de autorii angajati. Drepturile patrimoniale se transmit angajatorului, in lipsa
de clauza contrara, pentru toate programele create de autorul angajat in exercitarea atributiilor de
serviciu.
Cesiunea poate fi exclusiva, caz in care titularul drepturilor patrimoniale de autor nu mai
poate utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pentru teritoriul convenit si nu mai poate
transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie sa fie expres
prevazut in contract [art.75 alin. (1) lit. a)]. Cesiunea este neexclusiva cand titularul drepturilor
patrimoniale poate utiliza el insusi opera si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane.
Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau unei alte persoane decat cu consimtamantul expres
al cedentului [art.75 alin. (1) lit. b)].
Renumeratia cuvenita cedentului se stabileste prin acordul partilor. Cuantumul renumeratiei
se calculeaza fie proportional cu incasarile cuvenite din exploatarea operei, fie in suma fixa sau in
orice alt mod. Cand renumeratia nu a fost stabilita prin contract, autorul poate solicita organelor
jurisdictionale competente stabilirea renumeratiei, aceasta se va face avand in vedere sumele platite
uzual pentru aceasta categorie de opere, destinatia si durata exploatarii, precum si alte circumstante
ale cazului. In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului si beneficiile celui care a
obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita revizuirea contractului sau marirea
convenabila a remuneratiei, iar la acest drept nu se poate renunta anticipat.
Potrivit art. 41 din lege, lipsa din contractul de cesiune a clauzelor privind drepturile
patrimoniale transmise, modalitatile de exploatare, durata si intinderea cesiunii, precum si
remuneratia titularului dreptului de autor dau dreptul partii interesate sa ceara anularea
contractului. Dar in cazul programelor, anularea contractului de cesiune are si efectele unei
retractari, cand vine din partea autorului, or acest drept nu se recunoaste autorului de program
[art.77 alin. (3)]. Ratiunea pentru care dreptul de retractare nu a fost recunoscut autorului
programului (siguranta exploatarii lui de catre utilizatori) ar fi trebuit sa conduca la o reglementare
adecvata a actiunii in anulare, in cazul contractelor de cesiune a drepturilor patrimoniale asupra
programelor.

7.2. Contractul de inchiriere a programelor pentru calculatoare


Contractul de inchiriere este conventia prin care autorul se angajeaza sa permita utilizarea, pe
timp determinat, in original sau in copie, a unor programe pentru calculator in schimbul unei
renumeratii.
In conformitate cu art. 63. alin. (2) al Legii nr. 8/1996, contractul de inchiriere a programelor
pentru calculator este supus dispozitiilor de drept comun privind contractul de locatiune. In
aplicarea lor, se va tine seama de obiectul locatiunii si de natura dreptului asupra programelor
pentru calculator.
Contractul de inchiriere a programelor pentru calculator este bilateral, consensual, oneros si
comutativ. Existenta contractului se constata printr-un inscris, care este o cerinta ad probationem.
In contractul de inchiriere, calitatea de locator apartine persoanei care a realizat programul.
De multe ori insa, autorul programului nu este si titularul drepturilor patrimoniale de autor.
Daca autorul programului este salariat, drepturile patrimoniale de autor asupra programului
apartin celui care angajeaza. In lipsa unei clauze contrare, angajatorul poate avea calitatea de
locator.
Creatorul pastreaza dreptul de autor asupra programului inchiriat, cu exceptia dreptului de
distribuire daca nu s-a convenit altfel [art.63 alin. (3) al Legii nr. 8/1996]. Inchirierea este o
modalitate de distribuire, prin care se transmite doar folosinta programului. Pierderea dreptului de
distribuire poate interveni numai in cazul inchirierii primul exemplar al programului pentru
calculator.
In privinta pierderii dreptului de autor, intelegerea partilor nu se poate referi decat la
drepturile patrimoniale. Dar pierderea lor implica o cesiune totala a drepturilor patrimoniale de
autor si nu o inchiriere de catre locatar.
Locatorul are obligatia de a preda programul cu accesoriile sale, precum si obligatia de a
garanta impotriva evictiunii. Obligatia de predare nu implica si punerea la dispozitia utilizatorului a
materialului de conceptie folosit la realizarea programului. Garantia pentru vicii pune probleme
deosebite in situatia in care programul achizitionat este virusat.
Locatarul sau utilizatorul are obligatia sa foloseasca programul pentru nevoile sale personale
si sa plateasca pretul. In masura in care este necesara pentru asigurarea folosirii programului,
utilizatorul autorizat al unui program poate face, fara autorizarea autorului, o copie de arhiva sau de
siguranta. Tot fara autorizarea, in lipsa unei cauze contrare, utilizatorul poate efectua actele de
reproducere si de traducere a unui program pentru calculator.
Utilizatorul trebuie sa plateasca autorului renumeratia convenita, cu ocazia incheierii
contractului. Renumeratia se stabileste in raport cu durata de folosire a programului pentru
calculator.
Contractul de incheiere a programelor pentru calculator poate inceta prin expirarea perioadei
stipulate, denuntarea unilaterala de catre una din parti, rezilierea pentru neexecutarea obligatiilor
asumate, pierderea drepturilor locatorului sau pieirea lucrului.

7.3. Contractul de utilizare a programelor pentru calculatoare


Art. 75 din lege vorbeste despre „contractul de utilizare” a programului pentru calculator, pe
care il defineste ca fiind conventia prin care titularul drepturilor patrimoniale de autor, autorizeaza
o alta persoana, numita utilizator, sa foloseasca programul in schimbul unei renumeratii. Prin
contractul de utilizare a programului pentru calculator se transmite utilizatorului un drept
patrimonial limitat la folosinta, pentru nevoile personale, a programului. Credem ca acest text de
lege se refera tot la contractul de inchiriere, formuland inca un numar de reguli aplicabile materiei.
Astfel, potrivit art. 75, in lipsa unei conventii contrare, printr-un contract de utilizare a unui
program pentru calculator se rezuma ca: a) utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare
a programului pentru calculator; b)utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de
utilizare a programului pentru calculator. Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru
calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestuia.

8. Programele pentru calculatoare libere

In practica se intalnesc programe pentru calculatoare de tip freeware, freesoftware si


shareware, supuse unor reguli speciale in privinta utilizarii, dar care nu sunt consacrate legislativ,
cel putin in dreptul nostru.
Freeware este un program pentru calculator cedat gratuit pentru utilizare tertilor de catre
autor si uneori disponibil prin Internet sau prin grupurile de utilizatori. Un producator de programe
independent poate oferi un produs sub forma de freeware, fi pentru satisfactia sa personala, fie
pentru a vedea reactia utilizatorilor interesati, eventual la versiuni preliminarii celor finale.
Producatorii de freeware isi pastreaza adesea toate drepturile de autor si utilizatorii nu sunt
intotdeauna liberi sa copieze sau sa distribuie mai departe astfel de produse.
Freesoftware este un soft distribuit gratuit si insotit de codul sursa. Utilizatorii sunt liberi sa-l
foloseasca, sa-l modifice sau sa-l distribuie mai departe, cu conditia ca modificarile sa fie marcate
clar si specificatia drepturilor autorului original sa nu fie stearsa sau modificata. Spre deosebire de
freeware, in cazul caruia utilizatorul uneori nu are permisiunea de a efectua modificari, software-ul
gratuit este protejat de un contract de acordare a licentei. Software-ul gratuit este un concept
introdus pe piata de Free Software Foundation din Cambridge, Massachusettes.
Shareware este software-ul pentru care au fost inregistrate drepturilor de autor si care este
distribuit pentru a fi incercat de potentialii cumparatori. Utilizatorilor li se solicita ca, in cazul ca
vor sa continue folosirea programului dupa perioada de proba, sa plateasca autorului o anumita
suma de bani.

9. Practica juridica

Prin sentinta penala nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pronuntata de Tribunalul Neamt, inculpatul
I.F. a fost condamnat prin savarsirea infractiunii de inchiriere sau oferire spre inchiriere de marfuri
pirat, prevazuta in art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Acelasi inculpat a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de reproducere neautorizata
pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, prevazuta in 1399 alin. (4) din Legea nr.
8/1996.
Prima instanta a retinut ca, la 24 decembrie 2005, inculpatul a infiintat o societate comerciala
avand ca obiect principal activitati legate de bazele de date si ca activitate secundara editarea de
programe si prelucrarea informatica a datelor.
Inculpatul a deschis un punct de lucru al societatii, de tip „internet cafe”, cu 9 calculatoare si
un server, in care clientii, in schimbul sumei de 15.000 ROL/ora, accesau site-uri pe internet sau
jocuri pe calculator.
Inculpatul poseda licenta de exploatare numai pentru 3 calculatoare, insa a instalat programe
de operare al caror proprietar era M. C., precum si jocuri apartinand E. A. si pe celelalte
calculatoare.
Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul, criticand-o pentru netemeinicie, vizand
aplicarea unui cuantum mai redus al pedepsei.
Instanta de apel, analizand hotararea atacata, a constatat ca, in aceea ce priveste infractiunea
prevazuta in 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, aceasta a fost corect retinuta de prima instanta,
insa a apreciat ca, in ceea ce priveste infractiunea de inchiriere sau oferire spre inchiriere de marfuri
pirat, prevazuta in 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 inculpatul nu a inchiriat marfurile pirat,
acceptiunea de inchiriere avand o alta semnificatie juridica.
Fata de dispozitiile incriminatoare, instanta de apel a retinut ca din materialul probator
administrat nu rezulta ca inculpatul a inchiriat marfurile pirat, respectiv programele de calculator,
astfel ca a pus in discutie schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului in
infractiunea prevazuta in 1398 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata, textul de lege facand
referire la oferirea de programe prin internet sau prin retele de calculatoare fara consimtamantul
titularilor de drept, dar care nu sunt marfuri pirat.
Legea nr. 8/1996 a fost modificata, modificare ce a intrat in vigoare la 3 august 2006, iar
anterior acestei date legea mai fusese modificata prin Legea nr. 285/2004, ambele fapte ale
inculpatului fiind comise sub imperiul ultimei modificari.
Dat fiind ca inculpatul nu a inchiriat programele, ci le-a oferit si le-a distribuit clientilor la
sediul societatii sale sau prin internet si ca fapta a fost comisa sub imperiul Legii nr. 285/2004,
instanta de apel a retinut ca fapta inculpatului constituie contraventie, ea fiind infractiune numai
daca anterior s-a aplicat doua sanctiuni contraventionale pentru aceleasi fapte. Or, in cauza s-a
constatat ca inculpatul nu a fost sanctionat contraventional, motiv pentru care, prin decizia penala
nr. 77 din 3 aprilie 2007, Curtea de Apel Bacau a admis apelul declarat de inculpat impotriva
sentintei penale nr. 5/P din 11 ianuarie 2007, pe care a desfiintat-o in totalitate si, in rejudecare, in
temeiul 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, a condamnat pe inculpat.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul
pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Impotriva deciziei a formulat recurs procurorul, invocand motive de nelegalitate ale hotararii
atacate, vizand, intre altele, gresita achitare a inculpatului pentru savarsirea infractiunii prevazute in
art. 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata. Se apreciaza ca, in temeiul dispozitiilor art. 14 3
din Legea nr. 285/2004, prin inchiriere se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un
timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect, a unei opere, fapta
inculpatului intrunind deci elemente constitutive ale infractiunii prevazute in 1396 alin. (4) din
Legea nr. 8/1996, modificata.
Examinand hotararea in raport cu criticile formulate, care se circumscriu cazului de casare
prevazut in 3859 alin. (1) pct. 16 C. proc. pen., ca si din oficiu pentru cazurile enuntate in 385 9 alin.
(3) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a constatat ca recursul este fondat, pentru
considerente ce se vor expune in continuare:
Potrivit 1396 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, modificata, constituie infractiune inchirierea sau
oferirea spre inchiriere de marfuri pirat, fapta care se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alin.
(3) al aceluiasi articol, respectiv inchisoarea de la 3 ani la 12 ani.
Articolul 143 din Legea nr. 8/1996 defineste inchirierea ca fiind punerea la dispozitie spre
utilizare a unei opere, pentru un timp limitat si pentru un avantaj economic sau comercial, direct ori
indirect.
In cauza, s-a constatat ca inculpatul a deschis un punct de lucru de tip „internet cafe” cu 9
calculatoare si un server, in interiorul caruia clientii accesau site-uri prin internet sau jocuri pe
calculator contra sumei de 15.000 ROL/ora.
Inculpatul avea licenta de exploatare numai pentru 3 calculatoare, insa a instalat programe de
operare al caror proprietar este M. C., precum si jocuri de tipul Need For Speed, Need For Speed
Porche si Fifa 2005, proprietatea companiei E. A., si pe celelalte calculatoare.
Procedand astfel, inculpatul a executat acte materiale caracteristice atat infractiunii prevazute
in art. 1399 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cat si acte specifice infractiunii prevazute in art. 1396
alin. (4) din Legea nr. 8/1996.
Punerea la dispozitie spre utilizare pe o perioada de timp a unor copii pirat ale jocurilor pe
calculatoare si obtinerea de avantaje economice in urma acestor operatii realizeaza in fapt regimul
juridic al unei operatiuni de inchiriere de marfuri pirat, incriminata in art. 1396 alin. (4) din Legea
nr. 8/1996. In mod gresit instanta de apel a apreciat ca distribuirea marfurilor pirat si oferirea
acestora clientilor ce frecventau punctul de lucru nu reprezinta o operatiune de inchiriere
incriminata, atata timp cat in schimbul ofertei inculpatul incasa un pret, caracterizat de lege ca fiind
un avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.
Pentru considerentele ce preced, in baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Inalta Curte de
Casatie si Justitie a admis recursul procurorului, a casat in parte decizia penala nr. 77 din 3 aprilie
2007 si sentinta penala nr. 5/P din 11 ianuare 2007 si, intre altele, in baza dispozitiilor art. 1396 alin.
(4) din Legea nr. 8/1996, l-a condamnat pe inculpat.
10. Probleme de aplicare in timp a legilor privind dreptul de autor
asupra programelor pentru calculator

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei, legea dispune numai pentru viitor, cu
exceptia legii penale mai favorabila, in acelasi sens fiind si dispozitiile art. 1 C. civ. Decretul nr.
321/1956 privind dreptul de autor, in pofida unora dintre solutiile pe care le continea si care erau de
natura a prejudicia pe autori, a fost apreciat, la nivel de principii, ca o lege in acord cu conventiile si
tratatele internationale semnate de Romania si care oferea solutii conforme cu acestea in multe
dintre problemele reglementate. Dar daca, de exemplu, nu a constituit o problema sub imperiul
acestui act normativ, in a se considera programele pentru calculator opere protejabile, unele
probleme se pun in legatura cu subiectul dreptului de autor si durata protectiei programelor pentru
calculator, pentru programele realizate inainte de adoptarea Legii nr. 8/1996, pentru actele si faptele
savarsite sub Decretul nr. 321/1956 si care produc efecte sub noua lege.

Subiectul dreptului de autor, potrivit art. 2 din Decretul nr. 321/1956 este persoana care a
creat opera, iar potrivit art. 3 din acelasi decret, exercitiul drepturilor patrimoniale de autor poate fi
cedat, insa numai pe timp limitat. In doua articole (art. 7 si art. 16) legiuitorul din 1956 a
reglementat situatiile in care drepturile patrimoniale se exercita de persoane juridice. Astfel,
durata dreptului patrimonial de autor este limitata la 50 de ani de la aparitia operei, in cazul cand
acest drept apartinea unei persoane juridice, cu anumite exceptii, pentru care era reglementata o
durata speciala a drepturilor patrimoniale [art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 321/1956]. Potrivit art. 16
din Decretul nr. 321/1956 opera artistica creata de autorul salariat al unei organizatii socialiste
putea fi folosita de acea organizatie pentru scopuri strans legate de activitatea sa, fara
consimtamantul autorului, cu plata renumeratiei stabilite pentru aceste cazuri si respectarea
celorlalte drepturi de autor. Timp de 2 ani de la nasterea dreptului de autor opera nu putea fi
folosita de alta persoana decat cu incuviintarea organizatiei in al carui serviciu a fost creata. In art.
17 se prevedea ca opera era considerata creata in cadrul obligatiilor ce rezulta pentru autor din
raportul sau de munca sau daca ele rezultau din nomenclatorul de functii ori din planul tematic al
organizatiei sau din alte acte aplicabile in unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat. Art. 9 din
acelasi decret facea distinctie intre operele de creatie intelectuala din domeniul literar, artistic sau
stiintific ca obiect al dreptului de autor si numai includerea programelor in categoria operelor
artistice ar fi fost de natura sa le supuna pe acestea regimului instituit de art. 16. Or programele
pentru calculator, lipsite de element estetic in sine, nu constituie opere artistice nici atunci cand
rezultatul cerut si obtinut de utilizatori este o opera de arta si nu sunt protejate ca opere artistice,
motive pentru care credem ca sub imperiul Decretului nr. 321/1956, in cazul programelor, o
cesiune a drepturilor patrimoniale de autor in favoarea unitatii, putea opera numai in baza unui
contract de cesiune voluntara, nu si prin efectul legii.

Remarcam, totusi, ca art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 321/1956 nu facea o astfel de distinctie si
ca solutia pe care noi o propunem este, mai degraba conforma cu spiritul actualei reglementari a
dreptului de autor, potrivit caruia acest drept este amenajat si se interpreteaza in favoarea autorilor,
decat cu cel al Decretului nr. 321/1956. O astfel de interpretare ar trebui sa conduca la concluzia ca
pentru programele pentru calculatoare realizate de angajati sub imperiul Decretului nr. 321/1956
drepturile patrimoniale apartin, in lipsa de conventie contrara, autorilorangajati care le-au realizat.
Daca admitem insa ca angajatorul a dobandit asupra programului un drept patrimonial pe o durata
de 50 de ani socotiti de la „data aparitiei”, acestei durate nu i se aplica dispozitiile art. 149 alin. (3)
din Legea nr. 8/1996, privitoare la prelungirea duratei de protectiei, ipoteza reglementata de aceasta
ultima lege fiind diferita. Dar in privinta duratei de protectie a drepturilor asupra programelor cand
drepturile apartin autorului independent si mostenitorilor acestuia, dispozitiile art. 149 alin. (3)
devin aplicabile. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea in vigoare a noii legi.

Programele pentru calculator nu fac obiectul vreunei incriminari prin Codul penal din 1968,
astfel cum s-a intamplat cu inventiile, numele comerciale, denumirile organizatiilor de comert si
industrie. Aceasta nu inseamna insa ca texte ale Codului penal nu erau aplicabile la infractiuni
savarsite in legatura cu programele pentru calculator sau cu ajutorul programelor pentru calculator.
Dar actele si faptele incriminate prin art. 140-143 din Legea nr. 8/1996 pot fi sanctionate numai
daca au fost savarsite dupa durata de 26 iunie 1996, iar cele prevazute in alte legi, dupa intrarea in
vigoare a acestora, dupa cum nici ORDA nu poate incheia procesele verbale de constatare a
incalcarii legii, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala si sesiza organele competente,
decat pentru actele ulterioare acestei date.
BIBLIOGRAFIE

- Viorel Roş, Dragoş Bogdan, Octavia Spineanu-Matei, Dreptul de autor şi drepturile


conexe. Tratat, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

- Teodor Bodoaşcă, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

- Y. Eminescu, „Dreptul de autor. Legea nr. 8/1996 comentată”, Editura Lumina Lex, 1997;

- C. R. Romiţan, P. Buta, Drept român si comunitar al proprietăţii intelectuale. Dreptul de


autor şi drepturile conexe. Culegere de acte normative, Bucureşti, ASDPI, 2006;

- A. Lucas, H. Lucas, Traité de la propriété littéraire et artistique, editia 2, Ed. Litec, Paris,
2001;

- V. Roş, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura Global Lex, Bucureşti, 2001;

- M. Walter, The implimentation of the infosoc-directive in Austria. The Copyright


Amendment 2003, in Revue internationale du droit d’auteur, 202, octobre 2004;

- G. Koumantos, La transposition de la Directive 2001/29/CE (société d’information), in


Revue internationale de droit d’auteur, 202, octobre 2004;

- O. Calmuschi, Epuizarea drepturilor de proprietate intelectuală, în Revista Română de


Dreptul Proprietăţii Intelectuale, nr. 2/2006;

- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe a fost publicată în Monitorul
Oficial nr. 60 din 26.03.1996;

- Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conex a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 587 din 30 iunie 2004;
- Ordonanţa de Urgenţă nr. 123 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conex a fost publicată în Monitorul Oficial nr.
843 din 19 septembrie 2005;

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 190 din 21 noiembrie 2005 pentru realizarea unor măsuri
necesare în procesul de integrare europeană a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1179 din 28
decembrie 2005;

- Legea nr. 329 din 14 iulie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile
conexe, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 657 din 31 iulie 2006;

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE - Directiva Parlamentului


European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale
dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002;

- Directiva Consiliului 91/250/CEE – Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991


privind protecţia juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 122 din 17 mai 1991;

- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE - Directiva Parlamentului


European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 077 din 27 martie 1996.