Aspecte legislative privind protecţia produselor software

şi licenţe software
1. Aspecte legislative privind protecţia produselor software

Protecţia produselor program a fost reglementată prin Legea 8/1996 - Legea privind dreptul
de autor şi drepturile conexe. Aceasta a fost modificată şi completată prin Legea nr.
146/1997, Legea nr. 285/2004, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 123 / 2005,
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 190/2005, Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011,
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 71/2011, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 76/2012,
Legea nr. 255/2013, Legea nr. 53/2015 şi Legea nr. 210/2015. Această lege defineşte
obiectul şi conţinutul dreptului de autor, având o serie de dispoziţii speciale referitoare la
produsele software. În continuare vor fi prezentate câteva aspecte generale ale legii şi
aspectele specifice, referitoare la produsele software. Astfel, obiectul dreptului de autor
îl reprezintă operele originale de creaţie intelectuală, indiferent de modalitatea de creaţie,
modul şi forma concretă de exprimare şi independent de valoarea şi destinaţia lor. Prin
contractul de închiriere autorul permite folosirea pe un timp determinat a originalului
sau a copiilor.
Dispoziţii speciale privind programele pentru calculator
Art.30. Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul
vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei
civile, pe o perioada de 70 de ani.
Art.72. (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice
expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în
orice fel de limbaj, fie în cod-sursa sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor,
precum şi manualele. (2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele
matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru
calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.
Art. 73. (1) Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în
mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, îndeosebi de dreptul exclusiv
de a realiza şi de a autoriza: a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program,
integral sau parţial, prin orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care
reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afişarea sau
transmiterea în reţea; b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse
unui program pentru calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără
a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; c)
distribuirea şi închirierea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub
orice formă. (2) Prima vânzare a unei copii a unui program pentru calculator pe piaţa
internă de către titularul drepturilor sau cu consimţământul acestuia epuizează dreptul
exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piaţa internă.
Art. 74. În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra
programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea
atribuţiilor de serviciu ori după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din
urma.
Art. 75. (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program
pentru calculator se prezumă că: a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de
utilizare a programului pentru calculator; b) utilizatorul nu poate transmite unei alte
persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. (2) Cesiunea dreptului de
utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul dreptului de autor
asupra acestuia.
Art. 76. În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de
autor actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), daca acestea sunt necesare pentru a permite
dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător
destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.
Art. 77. (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără
autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în
care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. (2) Utilizatorul
autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului
dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui program,
în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al acestuia,
cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de instalare, afişare, rulare sau executare,
transmitere ori stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.
Art. 78. Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când
reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru
obţinerea informaţiilor necesare interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte
programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) actele de
reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoana care deţine dreptul de utilizare
a unei copii a programului sau de o persoana care îndeplineşte aceste acţiuni în numele
celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu
sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a) a prezentului articol; c) actele
prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program necesare
interoperabilităţii.
Art. 79. Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78: a) nu pot fi utilizate în alte scopuri
decât realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; b) nu
pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte
necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent; c) nu pot fi
utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru
calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce aduce
atingere drepturilor autorului.
Art. 80. Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, daca se cauzează un prejudiciu titularului
dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.
Art. 81. Dispoziţiile privind conţinutul dreptului de autor nu se aplică programelor
pentru calculator.
Beneficiază de protecţie prin lege şi programele create anterior intrării în vigoare a
acestei legi

2. Licenţe software

Legislaţia română, prin intermediu Art. 2 din O.G. nr. 124/2000, defineşte licenţa ca:
"Licenţa programului pentru calculator - acordul scris al titularului dreptului de autor
asupra unui program pentru calculator pentru cesiunea unor drepturi către utilizatorul
programului şi care însoţeşte programul". Licenţa software este un instrument juridic cu
titlu de drept contractual, prin care titularul dreptului de autor autorizează (contra plată
sau gratuit) utilizarea produsul software în scopuri comerciale, educaţionale sau
personale, de către unul sau mai mulţi utilizatori.
Deşi o licenţă software poate lua forma unui angajament scris, de cele mai multe ori ea
este inclusă în software-ul însuşi, ca parte a procesului de instalare. Dacă utilizatorul nu
este de acord cu termenii licenţei software, poate anula procesul de instalare.
Conform Art. 2 din O.G. nr. 124/2000, (1) Agenţii economici care produc, distribuie,
comercializează sau închiriază programe pentru calculator pe teritoriul României vor
comunica Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor următoarele: a) acordul titularului
dreptului de autor sau al producătorului, după caz, pentru activităţile de distribuire,
comercializare sau închiriere; b) informaţii referitoare la modul de acordare a licenţei şi
după caz, modelul licenţei acordate, pe teritoriul României, utilizatorilor de programe
pentru calculator. (2) Pot fi comunicate şi informaţii referitoare la modul de acordare a
licenţei şi, după caz, modelul licenţei acordate, pe teritoriul altor state, utilizatorilor de
programe pentru calculator.
Licenţele software reprezintă de fapt consimţământul pe care titularul dreptului de autor îl
dă unei persoane pentru a putea reproduce, folosi, difuza sau importa copii ale unui
program de calculator. Ele sunt documentele care probează că reproducerea, folosirea,
difuzarea etc. unui program de calculator de către o anumita persoană s-a realizat cu
consimţământul autorului. Pentru a dovedi că persoana în cauza este cea care a obţinut
licenţele respective, ea trebuie sa probeze acest lucru cu facturi de cumpărare sau cu alte
documente de provenienţa. Lipsa licenţelor echivalează cu lipsa autorizării din partea
autorului. Importanţa acestor licenţe este evidentă, întrucât desfăşurarea activităţilor
menţionate fără aceste licenţe, reprezintă infracţiuni. Tipul de licenţă necesar este
determinat de scopul utilizării produsului soft.
Produsele software pot fi în distribuţie liberă (utilizarea lor este gratuită iar codul sursă
poate fi sau nu disponibil) sau în distribuţie comercială (este supus legii protecţiei
dreptului de autor, prin care titularul dreptului de autor impune preţul şi condiţiile de
utilizare).
Produse software comerciale pot beneficia de licenţe comerciale cu drepturi depline
permit utilizarea aplicaţiilor în orice mod legal, inclusiv pentru obţinerea unor beneficii
materiale, au valabilitate limitată sau nelimitată în timp şi sunt contra cost, licenţe gratuite
de probă, care oferă un termen de utilizare limitat; funcţionalitate limitată sau un număr
limitat de lansări în execuţie, licenţe educaţionale presupun utilizarea aplicaţiilor în
procesului educaţional, nu permit utilizarea pentru obţinerea unor beneficii materiale ,
perioada lor de valabilitate poate fi limitată sau nelimitată în timp şi de obicei pot fi
achiziţionate cu un cost redus;
Produse software freeware (cu distribuţie liberă) sunt acele programe care au drepturi de
autor înregistrate şi sunt accesibile pentru a fi utilizate gratuit, pentru o perioadă nelimitată
de timp. Unicul criteriu pe care trebuie să-l posede un program pentru a fi clasificat ca
„freeware” este accesibilitatea gratuită pentru o perioadă nelimitată de timp. Licenţe
freeware sunt gratuite, dar de obicei se impun una sau mai multe restricţii de utilizare:
personală, ne-comercială, academică, comercială sau alte combinaţii dintre ele. De
exemplu, licenţa poate fi „gratuită pentru utilizare personală, ne-comercială”. Unele
programe pot fi considerate freeware, dar au o limită de distribuire, adică ele pot fi
descărcate de pe un anumit site, dar nu pot fi redistribuite.
În funcţie de numărul de utilizatori pot exista licenţe individuale - prin care se acordă
dreptul ca aplicaţia software să fie instalată pe un singur calculator fără posibilitatea de a
fi accesata de către alţi utilizatori prin intermediul reţelei şi licenţe multi-utilizator - prin
care se acordă dreptul ca aplicaţia software să fie instalată pe mai multe calculatoare şi să
fie utilizată de mai mulţi prin intermediul reţelei de calculatoare.
În funcţie de perioada de valabilitate a licenţei pot exista licenţe pe perioade
nedeterminate de timp sau licenţe de tip abonament - prin care licenţa este limitată la o
perioadă de timp.
În funcţie de drepturile asupra produsului software acesta poate fi:
 Free and Open-Source Software (Software Liber şi cu sursă deschisă). Free
Software - este un tip de software care poate fi studiat, modificat, îmbunătăţit şi
distribuit fără restricţii. În general, el este disponibil gratis dar gratuitatea nu este
absolut necesară. Pentru a putea fi considerat software liber, codul sursă al
programului trebuie să fie distribuit împreună cu o notă de copyright (licenţă
software) care să descrie şi să permită patru tipuri de libertăţi, şi anume: (1) de a
utiliza programul în orice scop; (2) de a studia modul de funcţionare a programului şi
de a-l adapta nevoilor proprii; (3) de a redistribui copii, în scopul ajutorării
aproapelui, gratuit sau contra unei sume de bani care să acopere costurile de
desfacere; (4) de a îmbunătăţi programul şi de a pune îmbunătăţirile la dispoziţia
publicului, în folosul întregii societăţi. Un program este un Software Liber dacă
întruneşte toate aceste libertăţi. Accesul la codul sursă al programului este o
precondiţie pentru libertăţile 2 şi 3, dar nu tot software-ul ale cărui surse sunt publice
este Software Liber. De asemenea, deşi majoritatea Software-ului Liber este şi
gratuit, costul nu este un criteriu după care se poate spune că un program este
liber sau nu, astfel că programele Freeware nu sunt Software Liber. De obicei
licenţele de Software Liber sunt create în aşa fel încât aceste libertăţi să nu poată fi
restrânse odată cu redistribuirea programului, dar există şi licenţe mai permisive care
permit chiar şi înglobarea unor părţi ale programelor libere în software proprietar.
Programele aflate în domeniul public sunt considerate şi ele software liber dacă
sursa programului este disponibilă. Free Software (Software Liber) se diferenţiază
de Freeware prin sensul cuvântului „free”. Freeware înseamnă gratis, iar Free
Software – libertate pentru studiere, modificare, copiere, redistribuire şi utilizare în
orice scop, nu neapărat gratuit. Oricum, multe programe pot fi în acelaşi timp şi
freeware şi free software. Software-ul liber, care poate fi distribuit gratuit sau contra
cost, nu trebuie confundat cu programele freeware, acestea din urmă nepermiţând
activităţile de inginerie inversă, modificarea şi, în unele cazuri, redistribuirea liberă.
Software-ul liber nu trebuie confundat nici cu software-ul cu sursă deschisă (open-
source software) care se referă strict la faptul că sursa programului este disponibilă.
Există trei categori de software liber:
 Software-ul pentru domeniul public (Public domain software) - nu dispune de
protecţia drepturilor de autor pentru care: dreptul de autor a expirat, lucrarea nu a
fost protejată prin drepturi de autor, sau autorul a lansat software-ul pe domeniul
public printr-o declaraţie de renunţare (în ţările în care acest lucru este posibil).
 Licenţe permisive (Permissive licenses) sunt cunoscute şi ca licenţe free
copyfree, deoarece nu au restricţii asupra distribuţiei. Autorul păstrează dreptul
de autor exclusiv pentru a nu oferi garanţie, necesită specificarea, pentru
produsului modificat, a autorului, permite redistribuirea şi orice modificare, chiar
şi cele cu sursă închisă. În acest sens, o licenţă permisivă oferă un stimulent
pentru a crea software non-liber, prin reducerea costurilor de dezvoltare a
software-ului restricţionat. Deoarece acest lucru este incompatibil cu spiritul
 libertăţii software-ului, mulţi oameni consideră licenţele permisive ca fiind mai
puţin libere decât licenţele de copyleft.
 Licentele Copyleft - autorul pastrează drepturile de autor şi permite redistribuirea
cu restricţia ca toate redistribuirile să fie licentiate sub aceeaşi licenţă. Adăugările
şi modificările făcute asupra produsului, trebuie de asemenea să fie licenţiate sub
aceeaşi licenţă "copyleft" ori de câte ori acestea sunt distribuite cu o parte din
produsul original licenţiat. Din cauza restricţiei de distribuţie, nu toată lumea
consideră că acest tip de licenţă este liberă.
Licenţele pentru produsele software şi drepturile acordate de aceste licenţe pot fi
vizualizate în tabelul I.6.

Tabelul I.6. Drepturile acordate de licenţele software

(conform Mark Webbink)
Free and Open Source Software

Public
domain Permissive Copyleft Freeware / Proprietary
Software licenses licenses Shareware license
Drept de autor
păstrat Nu Da Da Da Da
Drept de a folosi Da Da Da Da Da
Drept de
prezentare Da Da Da Da Da
Drept de copiere Da Da Da De obicei Nu
Drept de
modificare Da Da Da Nu Nu
Da – sub Da – sub
Drept de anumite anumite
distribuire Da licenţe licenţe De obicei Nu
Drept de
sublicenţiare Da Da Da Nu Nu

Produsele software libere se distribuie în baza licenţelor CCL (Creative Commons

Licence) - licenţe, care permită păstrarea şi propagarea dreptului de autor pentru
produsele (resursele) elaborate în procesul copierii, modificării şi redistribuirii
acestora.
O licenţă Creative Commons (CC) este un tip de licenţă publică pentru drepturi de
autor care permite distribuirea gratuită a unei lucrări protejate prin drepturi de autor.
Ea poate fi utilizată atunci când un autor doreşte să ofere dea oamenilor dreptul de a
distribui, utiliza şi dezvolta o lucrare pe care au creat-o. CC oferă flexibilitate
autorului (de exemplu, ar putea alege să permită doar utilizarea necomercială) şi
protejează persoanele care utilizează sau redistribuie lucrarea din punct de vedere al
 încălcării drepturilor de autor, atât timp cât sunt respectare condiţiile specificate în
licenţa prin care autorul distribuie lucrarea.
Tipurile principale a licenţelor CCL sunt prezentate în figura I.1:

Pictogramă Drepturi Descriere

Attribution Titularii acestui tip de licenţă pot utiliza, copia, distribui şi dezvolta
(BY) produsul numai dacă acordă autorului sau licenţiatorului creditele
(atribuirea) în maniera specificată de acesta. Atribuirea, în legea
dreptului de autor este o recunoaştere ca fiind creditul deţinătorului
drepturilor de autor sau autorului unei opere. Dacă atribuirea este
solicitată de o licenţă, aceasta îi împiedică în mod legal pe alţii să
revendice să deţină operele şi permite unui deţinător de drepturi de
autor să acumuleze o reputaţie.

Share-alike Titularii acestui tip de licenţă pot distribui lucrări derivate numai cu
(SA) o licenţă identică ("nu mai restrictivă") cu licenţa care reglementează
lucrarea iniţială. Fără termenul de “Share-alike”, lucrările derivate ar
putea fi sublicenţiate cu clauze de licenţă compatibile, dar mai
restrictive, de ex. CC BY sau CC BY-NC.)

Non- Titularii acestui tip de licenţă pot copia, distribui, utiliza şi modifica
commercial produsul numai în scopuri necomerciale.
(NC)

No Titularii acestui tip de licenţă pot utiliza, copia şi distribui produsul

Derivative dar nu îl pot modifica
Works (ND)

Figura I.1. Semnificaţia siglelor CCL.

Sursa http://creativecommons.org/about/licenses

Ultimele două tipuri nu sunt licenţe de conţinut liber (free content licenses), conform
unor definiţii precum standardele DFSG (Debian Free Software Guidelines) sau ale
Fundaţiei pentru Software Liber (Free Software Foundation), şi nu pot fi folosite în
contexte care necesită aceste libertăţi. Licenţele CCL utilizate regulat sunt prezentate în
figura I.2.
 Pictogramă Acronim Pictogramă Acronim
CC0 BY-ND

BY BY-NC-SA

BY-SA BY-NC-ND

BY-NC

Figura I.1. Tipuri de licenţe CCL Sursa http://creativecommons.org/about/licenses

Pentru software, Creative Commons include trei licenţe gratuite create de alte
instituţii: licenţa BSD, GNU LGPL şi GNU GPL.
Licenţele BSD sunt o familie de licenţe pentru software liber şi face parte din
categoria licenţelor permisive. Licenţa permite utilizarea programului fără niciun fel
de restricţii. Redistribuţia programului (cod sursă sau compilat) se poate face cu
condiţia păstrării informaţiei despre autor şi a licenţei în codul sursă sau, după caz, în
documentaţia programului. A treia condiţie este aceea de a a nu folosi numele
deţinătorilor drepturilor de autor (sau a contribuitorilor) pentru gira, susţine sau
promova produse derivate, fără acordul autorilor.
Licenţa GNU GPL (GNU General Public License, prescurtat GNU GPL) este o
licenţă care dă dreptul oricărui utilizator de a copia, modifica şi redistribui programe
şi coduri sursă. Licenţa GPL este cea mai cunoscută şi utilizată licenţă de tip
”copyleft”, care impune ca în cazul distribuţiei creaţiilor derivate, acestea să fie
licenţiate sub aceeaşi licenţă copyleft. Conform acestei filozofii, GNU GPL acordă
acelaşi drepturi acordate de definiţia software-ului liber, dar foloseşte copyleft pentru
a asigura păstrarea acestor drepturi, chiar dacă creaţia originală a fost modificată.
Livenţa GNU LGPL (GNU Lesser General Public License) este versiunea a treia a
licenţei GNU care specifică faptul că utilizatorul nu are dreptul să modifice creaţia
originală.
 Proprietary Software (Software Proprietar) - termenul software proprietar este
frecvent folosit pentru a desemna programele de calculator care nu sunt software liber
(în particular, nici open source). Înţelesul literal al termenului „software proprietar”
este acela că programul are un proprietar al copyright-ului care poate controla modul
cum este folosit programul, în contrast cu programele în domeniu public. Totuşi,
termenul este frecvent folosit în sens mai îngust, pentru a descrie programele de
calculator care impun restricţii, puse de către proprietari, privind utilizarea,
modificarea, copierea sau publicarea (în formă modificată sau nemodificată). În
 acest ultim sens, software-ul proprietar este cunoscut şi ca „software neliber”, prin
contrast cu Software-ul Liber.
 Licenţe shareware – se referă la software-ul proprietar care este furnizat gratuit
pentru o perioadă limitată, dar care conţine restricţii de funcţionalitate, disponibilitate
sau comoditate în utilizare. Programele shareware se obţin gratuit. Acest tip de
software este un software comercial care este supus regulilor dreptului de autor, dar
care poate fi copiat cu scopul de a fi încercat, făcându-se înţeles faptul că, dacă se va
utiliza în continuare, va trebui plătit
Un program shareware este de obicei acompaniat de o cerere de plată, iar licenţa de
distribuţie solicită respectiva plată.
 Licenţe "Careware" - "Careware" reprezintă termenul generic care exprimă acordarea
dreptului de utilizare după următorul principiu: titularul dreptului de autor acordă
dreptul de utilizare "gratuită" a programului pentru calculator cu condiţia ca
utilizatorul să efectueze o donaţie în scopuri caritabile. În cele mai multe cazuri
modalitatea şi beneficiarul donaţiei sunt stabilite de către titularul dreptului de autor.
 Licenţe Full Copyright © - Simbolul drepturilor de autor © este folosit pentru
atenţionarea asupra faptului că acea lucrare este sub drepturile de autor.
Printre cele mai frecvente forme de nerespectare a licenţierii software întâlnite în
practică se numără: utilizarea software-ului pe un număr mai mare de calculatoare sau
de către un număr mai mare de utilizatori decât cel permis prin licenţă, completarea
contractelor de licenţiere cu date false, folosirea altor versiuni decât cea contractată
sau lipsa oricărei forme de licenţiere a software-ului sau simpla utilizare de software
fără licenţa necesară.
Pedepsele sunt pe măsura infracţiunii şi se aplică în mod diferenţiat, în funcţie de gravitatea
acesteia şi de persoana incriminată: pentru persoanele fizice (cum ar fi şeful oficiului de
calcul, administratorul IT, conducătorul instituţiei publice), este prevăzută pedeapsa cu
amendă penală sau cu închisoare. În plus faţă de pedepsele de natură penală, titularii
drepturilor recunoscute şi protejate de lege pot solicita instanţelor de judecată recunoaşterea
drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri
pentru repararea prejudiciului cauzat. La stabilirea despăgubirilor, instanţa de judecată ia în
considerare fie criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul
nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor şi, atunci când este cazul, alte
elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului
dreptului, fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal
datorate (respectiv preţul programului pentru calculator) pentru tipul de utilizare ce a făcut
obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menţionate mai înainte