PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT

INTERN-ENTITĂȚI ECONOMICE LA S.C.MOLDOVA S.A.

Îndrumător științific:
Prof.univ.dr.MARIN DUMITRU

Autor:

2011

1
 CUPRINS

ASPECTE TEORETICE

CAPITOLUL 1. Auditul intern – Concept..........................................4

1.1 Relația dintre auditul intern al entității economice și auditul
extern independent.................................................................................7
1.2 Norme de comportament profesional.....................................................8

CAPITOLUL 2. Considerații cu privire la planificare.....................10

2.1 Norme de comportament profesional..................................................10
2.2 Identificarea riscurilor asociate fiecărei activități, obiect sau
subiect auditabil......................................................................................11

CAPITOLUL 3. Obiectivele misiunii de audit intern.......................14

3.1 Principalele obiective ale planificării auditului...............................14
3.2 Planul de audit. Programul de audit................................................19
3.3 Planul general de audit......................................................................21
3.4 Riscul și pragul de semnificație - evaluarea riscurilor...................24
3.5 Revizuirea planului de audit intern.................................................28

CAPITOLUL 4. Aria de aplicabilitate a misiunii de audit intern...29

CAPITOLUL 5. Resurse alocate misiunii de audit intern................31

CAPITOLUL 6. Programul de lucru al misiunii de audit intern.....32

6.1 Ordin de serviciu.............................................................34
6.2 Declarația de independență...........................................34

2
ASPECTE PRACTICE

STUDIU DE CAZ - Planificarea auditului în cadrul unui agent

economic – SC MOLDOVA.SA........................................ ........................38
1.Planificarea auditului....................................................................38
1.1 Înțelegerea entițății auditate................................................38
1.2 Înțelegerea sistemelor contabile și control intern,politici
contabile adoptate de entitate................................................39
1.3Estimarea erorilor și divizarea sistemelor financiare........40
2.Pregătirea planului de audit intern-metodologia efectuării planului
de audit...............................................................................41
2.1 Lista centralizatoare a obiectivelor auditabile.................41
2.2 Evaluarea mediului și a procedurilor...............................41
2.3 Revizuirea planului de audit intern..................................44
3. Programul de lucru al misiunii de audit intern.........................45
3.1Ordin de serviciu................................................................45
3.2 Declarația de independență.............................................45
3.3 Pregătirea și transmiterea................................................46
3.4 Procedura privind colectarea și prelucrarea
informațiilor......................................................................47

CONCLUZII ȘI PROPUNERI ................................................................48

BIBLIOGRAFIE........................................................................................50

ANEXE.......................................................................................................53

3
 CAPITOLUL 1

AUDITUL INTERN – CONCEPT

Așa cum este definit de Institutul Internațional al Auditorilor Interni, auditul intern
este o funcție independentă și obiectivă, care dă unei entități o asigurare în ceea ce privește
gradul de control deținut asupra operațiilor, a îndruma pentru a-i îmbunătăți activitatea și
contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizație să își
atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de
management al riscurilor, de control și de guvernare a organizației și făcând propuneri pentru
a le consolida eficacitatea.
Prin audit în general, se înțelege examinarea profesională a unei informații în vederea
exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu (satndard,
norme) de calitate.
Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătățirea utilizării informației.
Principalele evenimente care definesc auditul, în general, și a căror absență poate pune în
discuție dacă o activitate este sau nu audit, sunt :
- examinarea unei informații, care trebuie să fie exclusiv o examinare profesională.
- scopul examinării unei informări este acela de a exprima o opinie asupra acesteia.
- opinia exprimată asupra unei informații trebuie să fie responsabilă și independentă,
ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabiliatăți
pentru activitatea sa și trebuie să fie o persoană independentă.
- examinarea trebuie să decurgă după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un
standard sau normă legală sau profesională care constituie un criteriu de calitate.
A audita o entitate economică a avut inițial semnificația de a verifica situațiile
financiare ale acesteia. Azi, termenului i se adaugă și semnificația studierii unei entități
economice/întreprindere pentru a-i ameliora procesele, tranzacțiile și situațiile financiare
(audit financiar) sau pentru a face o judecată asupra gestiunii (audit de gestiune).

4
 În prezent, există texte oficiale și o directivă europeană pentru un singur tip de audit și
anume auditul legal, cunoscut sub denumirea de control legal sau audit statutar, cu aceleași
semnificații :
- caracterul legal, care rezultă din aceea că este singurul tip de audit reglementat la
nivel european (Directiva a VIII-a) și prevăzut, de regulă, prin legea companiilor și prin actele
constitutive (statutele) acestora.
- statutul de independență al persoanelor care realizează aceste misiuni de audit
- autonomia organismului din care face parte auditorul
Dacă este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situațiilor financiare,
fără nici o îndoială este vorba de auditul legal, controlul legal sau auditul statuar, sau de
misiunea de audit de bază.
Denumirea simplă de "audit financiar" poate fi folosită pentru a desemna numeroase
alte misiuni ca, de exemplu:
- auditul financiar al procedurilor informatizate de tineri ai contabilității;
- auditul financiar al operațiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea
regulamentară a acestora în situațiile financiare;
- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea
legislației sociale;
- auditul financiar asupra situației fiscale;
- auditul financiar asupra conturilor de clienți pentru a verifica dacă evaluarea
creanțelor îndoielnice s-a fãcut de o manieră prudentă
- auditul financiar asupra uneia sau mai multor secțiuni ale contabilității.
Altfel spus, orice analiză, orice verificare și orice studiu asupra unei secțiuni sau a unei
părți din contabilitate sau din situațiile financiare ale unei entități poate fi calificată drept
“audit financiar”.
Potrivit standardelor de audit, auditul financiar prin care se examinează și se certifică
situațiile financiare în totalitatea lor se numește “audit statuar” și are ca elemente de baza:
- profesionistul contabil competent și independent, care poate fi o persoană fizică sau o
persoană juridică membră a unui organism profesional autonom.

5
 - obiectul examinării efectuate de profesionistul contabil îl constituie situaţiile
financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte
componente ale situaţiilor financiare, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;
- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă,clară
şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute
de entitatea auditată;
- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia,îl
constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile, atât naționale, cât
și internaționale.
În România, potrivit reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene,
situațiile financiare anuale întocmite de persoane juridice care la data bilanțului îndeplinesc
criterii de mărime se audiază conform legii.
În această categorie intră persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a
două dintre următoarele criterii :
- total active : 3.650.000 euro
- cifra de afaceri netă : 7.300.000 euro
- numărul mediu de salariați în cursul efectuării exercițiului financiar : 50.
Aceste persoane juridice întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț, cont
de profit și pierdere ; situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie,
notele explicative la situațiile financiare. Situațiile financiare ale entitățiilor economice se
auditează de către auditorii financiari, persoane fizice sau juridice – audit financiar extern
independent. Entititățiile economice ale căror situații financiare anuale sunt excluse auditului
extern independent au obligația de a organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de
Camera Auditorilor din România.

1.1 Relația dintre auditul intern al entității economice și auditul extern independent

6
 Funcția de audit intern se diferențiează net de funcția de audit extern, deosebirile
fundamentale referindu-se strict la :
- statut : auditorul intern lucrează în folosul întreprinderii, auditorul extern este un
prestator de servicii independent juridic de întreprindere;
- beneficiari auditului : auditul intern lucrează în folosul responsabililor organizaţiei,iar
Auditul Extern realizează certificarea situaţiilor financiare pentru o gamă largă de utilizatori:
investitori, manageri, salariaţi, clienţi, bănci, stat etc.
- obiectivele auditului : în timp ce obiectivul auditului intern este să aprecieze controlul
asupra activităţii întreprinderii (dispozitive de control intern) şi să recomande acţiuni necesare
ameliorării acestuia, obiectivul auditului extern este să certifice imaginea fidelă a situaţiilor
financiare, conturilor și rezultatelor întreprinderii ; deci controlul intern este pentru auditul
extern un mijloc, în timp ce pentru auditul intern este un obiectiv.
- domeniul de aplicare al auditului : domeniul de aplicare a auditului extern
înglobează tot ceea ce participă la elaborarea situaţiilor financiare, dar nu presupune
investigaţii şi observaţii doar asupra domeniului contabil. Domeniul auditului intern este mult
mai vast,el incluzând toate funcţiile unei întreprinderi,dar și toate dimensiunile acestor funcții.
- prevenirea fraudei : auditul extern se preocupă de orice fraudă, dacă aceasta are o
influenţă asupra rezultatelor financiare; auditul intern, deși nu are drept scop descoperirea
fraudelor, având o arie mult mai vastă de lucru, are o mare posibilitate de prevenire a
fraudelor.
- independenţa celor două activităţi este recunoscută, dar ea nu este de acelaşi tip;
astfel independenţa Auditului Extern este una juridică şi statutară, în timp ce a Auditului
Intern are restricţii.
- periodicitatea auditului : auditul extern îşi efectuează misiunile intermitent şi la
anumite momente adecvate certificării conturilor: sfârşit de an, sfârşit de semestru, sfârşit de
trimestru și are de regulă aceiași interlocutori. Auditul Intern se desfăşoară în mod permanent
și își schimbă frecvent interlocutorul. Altfel spus,din punct de vedere al prezentei
întreprindere, auditorul extern este periodic, iar cel intern este permanent, iar din punct de
vedere relațional (al interlocutorilor) , auditul intern este permanent, iar cel extern e
periodic.

7
 În funcție de obiectiv, există patru tipuri de audit intern :
-auditul de regularitate (de conformitate) : urmărește buna aplicare a regulilor și
procedurilor; sunt semnalate responsabilului entității auditate toate dezechilibrele,neaplicările,
interpretările greșite, se analizează cauzele și consecințele și se fac recomandări care să
asigure înlaturarea și prevenirea abaterilor.
- auditul de eficacitate (de performanță) : este foarte influențat de cultura înterprinderii.
-auditul de management : observă și compară deciziile manageriale, evaluează consecințele
și sesizează riscurile și incoerențele.
-auditul de strategie : presupune conftruntarea politicilor și strategiilor companiei cu mediul
în care aceasta își desfășoară activitatea pentru verificarea coerenței globale.

1.2 Norme de comportament profesional

A.Integritatea
– auditorii trebuie să-și îndeplinească misiunea cu onestitate, conștinciozitate și
responsabilitate, să facă dezvăluirile cerute de lege și de regulile profesiei și să nu i-a parte
în mod conștient la activități ilegale sau să se angajeze în acte dezonorante pentru profesia
de audit intern;
- stă la baza încrederii și credibilității acordate raționamentelor auditorilor;

B. Independența și obiectivitatea
 activitatea de audit public intern nu trebuie să fie supusă incerințelor externe,
începând de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectivă a lucrărilor și
până la comunicarea rezultatelor acestora;
 persoanele care sunt soți, rude sau afini pana la gradul al IV-lea inclusiv,cu
managerul întreprinderii nu pot fi auditori interni în cadrul aceleiași entități;
 auditorul intern nu poate fi desemnat să efectueze activități de audit la o structură
din cadrul întreprinderii dacă sunt soți, rude sau afini pana la gradul al IV-lea
inclusiv cu conducătorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectivă;

8
  auditorul intern nu trebuie implicat în vreun fel în îndeplinirea activitățiilor pe care
în mod potențial le poate audita și nici în elaborarea și implementarea sistemelor de
control intern ale întreprinderii;
 auditorului intern nu trebuie să i se încredințeze misiuni de audit în sectoarele de
activitate în care acesta a deținut funcții sau a fost implicat în alt mod ;
 auditorul nu trebuie să ia parte la activități sau să stabilească relații care ar putea
compromite caracterul imparțial al judecății lor și nu trebuie să accepte ceva care ar
putea compromite judecata lor profesională;

C.Confidențialitatea
- auditorii trebuie să respecte valoarea și confidențialitatea informațiilor pe care le
primesc – nu divulgă aceste informații decât pe baza autorizației necesare;
- trebuie să folosească cu prudență informațiile colectate, să le protejeze, să nu le
folosească în interes personal sau într-un mod care ar contraveni prevederilor legale;

D.Competența
- auditorii trebuie să utilizeze și să aplice cunoștiințele necesare în vederea realizării
atribuțiilor;
- auditorii nu trebuie să se angajeze decât în activități pentru care au
cunoștințele,priceperea și experiența necesară, ei trebuie să-și îmbunatățească continuu
competența, eficacitatea și calitatea muncii lor;

9
 CAPITOLUL 2

CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA PLANIFICARE

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi

îndeplinită în condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit.
Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări
detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.
Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:
Raţionalitatea : procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului
evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;
Anticiparea : procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp,
astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;
Coordonarea : planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către
instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi
auditori sau experţi.
În planificarea auditului intern se va ține cont de două etape esențiale, și anume :
2.1 Identificarea activităților, obiectivelor și sub-obiectivelor
-specifice entității și a formelor de control intern constituie la acest nivel, în vederea
asigurării administrării fondurilor în mod economic și eficace:
- controlul operațional, care are ca obiectiv eficacitatea și eficiența operațiunilor
(planul organizării; practicile și procedurile adoptate pentru atingerea obiectivelor entității;
promovarea eficienței operaționale; încurajarea aderării la practicile manageriale
recomandate)
-controlul de conformitate, care are ca obiectiv asigurarea conformității cu legile și
normele de reglementare, practicile și procedurile aplicabile;

- controlul financiar, are ca obiective:

10
 -autorizarea : tranzacțiile sunt efectuate în conformitate cu autorizarea
generală sau specifică a conducerii. Există o separare adecvată a îndatoririlor.
- înregistrarea : toate tranzacțiile autorizate sunt înregistrate cu sumele corecte,
în perioada de timp corectă și în contul corect, pentru a putea permite pregătirea
declarațiilor financiare în conformitate cu principiile contabile general
acceptate.
- protejarea : responsabilitatea pentru custodia fizică a activelor este atribuită
personalului specific, care nu are atribuții legate de păstrarea înregistrărilor
contabile. Tranzacțiile sunt înregistrate pentru a se ține evidența
responsabilității pentru active.
- armonizarea : evidența contabilă a activelor este comparata cu activele
existente la intervale de timp rezonabile și se iau măsurile corespunzatoare cu
privire la orice diferențe.
2.2. Identificarea riscurilor asociate fiecărei activități, obiect sau subiect auditabil în
parte- care pot fi :
-riscuri strategice : riscuri referitoare la a face lucruri greșite (riscuri de mediu, riscuri
organizaționale)
-riscuri operaționale : riscuri referitoare la informații greșite sau irelevante, sistem
nesigur și rapoarte greșite sau false (legate de sisteme informatice, informații strategice,
operaționale și financiare)
-riscuri financiare : riscuri legate de pierderea resurselor financiare sau de acumularea
de pasive inacceptabile (capital, finanțe, investiții, conformitate cu normele de reglementare)
Aceste două etape sunt foarte importante deoarece pe baza evaluării obiectelor
controlului și a riscurilor asociate la procesul în curs de auditare, auditorul intern poate
determina atât ce să auditeze, precum si obiectivele țintă :
- examinarea muncii este efectuată de entitatea auditată pentru a înțelege și a descrie
procesul supus examinării;

- determinarea conformității cu legile, practicile, planurile, procedurile;

- evaluarea operațiilor entiății auditate.

11
(Exemplu de obiectiv al auditului : să se asigure de faptul că toți angajații de pe statul de plată
sunt angajați reali, activi; să se asigure de faptul că toate plățile alocate statului de plată se fac
doar în funcție de munca efectuată; să determine dacă deducerile de pe statul de plată sunt
corect aplicate.)
Riscurile asociate activităților desfășurate și obiectivelor asumate vor fi stabilite de
șeful compartimentului de audit intern, de comun acord cu managementul sau consiliul de
administrație.
Aprecierea unui risc are la bază două estimări :
- gradul de gravitate al pierderii, care poate să rezulte ca urmare a riscului (sau al
consecințelor directe sau indirecte)
- probabilitatea ca riscul să revină.
După identificarea și stabilirea riscurilor, se va proceda la calcului scorului de risc pe
cele trei nivele : scăzut, mediu și ridicat, în scopul identificării nivelului de risc asociat pentru
fiecare activitate și obiectiv auditabil în parte.
În planificarea sau programarea activităților de audit intern, bazată pe analiza
riscurilor, precum și în elaborarea planului de audit, vor fi cumprinse toate obiectivele sau
activitățiile identificate.
Se vor cuprinde, cu prioritate, acele obiective pentru care scorul de risc identificat este
cel mai mare, astfel încât toate activitățile, obiectivele sau entitățile să fie supuse auditului în
interiorul termenelor temporale stabilite prin lege (programe de audit pe trei-cinci ani).
Odată stabilit programul, se va proceda la elaborarea planului anual de audit intern,
care va cuprinde urmatoarele elemente :
- scopul acțiunii de auditare
- obiectivele acțiunii de auditare
- identificarea / descrierea activității/operațiunii supuse auditului
- identificarea / descrierea entității sau structurilor oirganizatorice la care se va
desfășura acțiunea de auditare
- durata acțiunii de auditare
- perioada supusă auditului
- numărul auditorilor proprii, antrenați în acțiunea de audit

12
 - precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunoștințe de specialitate și
numărul de specialiști atrași în acțiunile de audit din cadrul structurilor descentralizate.
Proiectul planului anual de audit intern va fi supus spre aprobarea conducerii la cel mai
înalt nivel, însoțit de un referat de justficare a modului în care au fost selectate și cuprinse
misiunile de audit.
După aprobare, se va proceda la executarea planului de audit intern, și, conform
planificării, la declanșarea propriu-zisă a misiunii de audit.

CAPITOLUL 3

13
 OBIECTIVELE MISIUNII DE AUDIT INTERN

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se

finalizează prin emiterea de către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie,
consemnate potrivit unor reguli într-un raport, asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine
determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni, activităţi, programe sau organisme,
numite generic „entitate auditată”.
Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de
legalitate şi/sau conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea.

3.1 Principalele obiective ale planificării auditului sunt:

a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de
audit sunt respectate;
b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;
c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii
obiectivelor auditului;
d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de
timp şi a costurilor;
e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale,
iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale
(generale).

Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele

etape:
A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
- adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;

14
 - evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern;
- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;
- evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.
B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni:
- elaborarea planului de audit;
- stabilirea legăturii cu entitatea auditată;
- întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de audit;
- aprobarea planului de audit.
C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:
- colectarea şi evaluarea probelor de audit;
- redactarea unor concluzii iniţiale;
- revederea interimară (provizorie);
- identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit.
D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
- proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;
- reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;
- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;
- evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau
societăţii de audit).
E. etapa de post – raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra
entităţii auditate.
Aceste etape nu sunt neapărat distincte şi pot fi extinse.

Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară.

În mod frecvent, majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se
mai numeşte, etapa de pre – planificare, se referă la:
a) Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale
mediului în care entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume:
 obiectivele entităţii auditate;
 intrările: resurse şi fonduri, cadrul legal, personalul;

15
  ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor comparativ cu obiectivele entităţii;
caracteristicile pieţei în care operează entitatea; raporturi obligatorii şi neobligatorii cu alte
entităţi etc;
 modul de operare a entităţii auditate privind: organigrama şi responsabilităţile,
sistemele cheie de management şi control şi sistemele cheie financiar – contabile.
Potrivit Standardelor de Audit nr. 310, „Cunoaşterea clientului“, la efectuarea unui
audit al situaţiilor financiare auditorul trebuie să deţină cunoştinţe suficiente despre client,
astfel încât să-i permită să identifice şi să înţeleagă toate tranzacţiile şi practicile care, potrivit
raţionamentului său, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, asupra
examinării ori a raportului de audit.
Este important ca, înainte de acceptarea angajamentului, auditorul să obţină detalii
preliminare despre sectorul, structura proprietăţii, despre conducere, precum şi despre
operaţiunile firmei ce va fi audiată.
Utilizarea eficientă a cunoştinţelor despre client (afacere) are în vedere
modul în care acestea afectează situaţiile financiare privite ca un întreg.
Specialistul contabil trebuie să aprecieze posibilitatea de a îndeplini această misiune
înainte de a accepta mandatul ţinând seama de regulile profesionale şi deontologice care
guvernează activitatea de audit.
Acest aspect este reglementat în Normele de audit financiar şi certificare a bilanţului
contabil nr. 1/1995 ale Corpului Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România.

Aceste norme se refera la:

“- cunoaşterea globală a întreprinderii;
- aprecieri cu privire la independenţa şi la absenţa incompatibilităţilor;
- examenul de competenţă corespunzătoare specificului întreprinderii;
- contactul cu auditorul anterior;
- întocmirea unei fișe de acceptare a mandatului;
- decizia de acceptare a mandatului;
- respectarea altor obligaţii profesionale;”1

1
Normele de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil nr. 1/1995 ale Corpului ExperţilorContabili şi
Experţilor Autorizaţi din România.

16
 În afara elementelor de identificare a întreprinderii, auditorul caută informaţii care să
îi permită aprecierea celor mai importante riscuri, reţinând observaţii cum ar fi:
- controlul intern insuficient sau cu carenţe notabile;
- contabilitatea neţinută corect şi la timp;
- atitudinea conducătorilor faţă de respectarea legii şi a organelor administrative;
- personal incompetent;
- rotaţia cadrelor prea mare şi anormală;
- pierderi mari financiare, , activităţi în declin, ceea ce compromite viitorul firmei;
- riscuri fiscale; conflicte sociale; riscuri juridice;
- independenţa exerciţiilor nerespectată;
- situaţii conflictuale între conducători, acţionari etc.;
- cazuri de limitare a auditului financiar;
- onorarii insuficiente;
- alte constatări care ar putea influenţa decizia de acceptare a mandatului;
- existenţa riscurilor nu înseamnă că auditorul refuză mandatul.
Decizia de acceptare este luată în cunoştinţă de cauză, auditorul urmând să ia
toate măsurile necesare în consecinţă.

Conform ISA 310 – privind „Cunoașterea clientului „, nivelul de cunoştinţe al

auditorului, necesar pentru un angajament, trebuie să includă o cunoaştere generală a
mediului economic şi a sectorului de activitate în care operează societatea, precum şi o
cunoaştere specifică a modului de operare. Totuşi, în mod obişnuit, nivelul de cunoştinţe
solicitate de auditor trebuie să fie mai scăzut decât acela deţinut de conducere.
„Auditul trebuie să înceapă, întotdeauna cu activitatea de planificare. Prin planificarea
auditului, auditorii caută să se asigure că vor realiza auditul într-o manieră economică,
eficientă şi eficace şi într-o perioadă de timp bine determinată. Noțiunea de „economic”
presupune minimum de resurse sau costuri, notiunea de „eficient” se referă la obţinerea
productivităţii cu minimum de efort şi eficace înseamnă să obţii rezultatele propuse.” 2

2
Manual de Audit Financiar şi Regularitate - Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ Bucureşti 2003

17
 Pe parcursul etapei de planificare, auditorul determină nivelul materialităţii, face o
estimare preliminară a erorilor din situaţiile financiare şi calculează o mărime cunoscută sub
denumirea de „precizie”. Aceste activităţi îl ajută pe auditor să calculeze statistic
dimensiunile eşantioanelor ce vor fi selectate pentru efectuarea testelor.

b) Impactul entităţii auditate asupra auditului. Cunoaşterea entităţii auditate îl

determină pe auditor să stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operaţiile şi mediul
entităţii auditate.
În acest sens el cuantifică:
 riscurile inerente asociate cu activităţile generate de mediul şi organizarea entităţii;
 riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată;
 controalele efectuate de conducerea entităţii pentru a minimiza riscurile şi a
maximiza eficienţa acestor controale;
 factorii speciali sub influenţa cărora operează entitatea şi impactul lor potenţial
asupra auditului.
Pentru efectuarea acestei cuantificări, auditorul realizează în fapt evaluarea
preliminară a sistemelor contabil şi de control intern, după metodologia ce este prezentată într-
un capitol separat.
c) Mediul şi obiectivele auditului. Auditorul ia în considerare forma, conţinutul şi
utilizatorii raportului de audit, după care specifică obiectivele auditului. Pentru auditul
performanţei, mai ales, este important să se facă acest lucru mai amănunţit, ceea ce permite
auditorului să definească criteriile pe baza cărora se vor stabili şi evalua probele de audit.
d) Probele de audit. Auditorul trebuie să identifice probele de audit ce îi sunt necesare
pentru atingerea obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevanţei şi a rezonabilităţii
auditorul decide următoarele:
- modul de abordare a auditului;
- sursele probelor de audit, procedeele şi tehnicile pentru obţinerea acestora;
- testarea probelor de audit.
e) Resursele auditului. După ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele,
tehnicile de obţinere a probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obţinerea şi
analiza acestora.

18
f) Documentarea. Auditorul trebuie să realizeze o documentare atentă a rezultatelor de
auditat, inclusiv a unui sumar al rezultatelor auditorilor anterioare şi impactul acestora.
g) Consultările cu entitatea auditată. Întotdeauna, o discuţie cu entitatea auditată despre
constatările din etapa preliminară este extrem de folositoare auditorului.

3.2 Planul de audit. Programul de audit

Planul misiunii de audit este un document cheie. În elaborarea lui este esenţială
eşalonarea activităţilor în timp, urmărindu-se cuprinderea tuturor informaţiilor necesare, dar
trebuie să rămână sintetic, clar şi concis.
Având în vedere că nu este posibilă elaborarea unui plan universal de audit,
prezentăm în continuare un conţinut minimal al unui plan de audit:
 cadrul legal al auditului;
 scurtă descriere a activităţii, programului sau entităţii;
 motivul auditării;
 factorii ce influenţează auditul, inclusiv aceia care determină materialitatea
(semnificaţia sau importanţa relativă) problemelor luate în consideraţie;
 aprecierea riscurilor; materialitatea şi pragul de materialitate;
 obiectivele auditului;
 întinderea şi modul de abordare a auditului, probele de audit ce trebuie obţinute pentru
a atinge obiectivele auditului;
 resursele necesare şi la ce moment;
 estimarea unei taxe pentru audit (dacă este cazul);
 detalii privind persoanele din interiorul entităţii auditate, care asigură legătura cu
auditorul;
 programul desfăşurării auditului şi data la care proiectul de raport va fi disponibil
pentru discutarea lui preliminară;
 forma, conţinutul şi utilizatorii raportului final.
Planificarea auditului este un proces dinamic. Pentru atingerea obiectivelor auditului,
în timp, este posibil să se impună efectuarea unor modificări asupra planului iniţial, realizat în
activitatea preliminară, deoarece concluziile cheie apărute în această activitate furnizează
bazele planului de audit.

19
 Auditorul elaborează un program de audit care să stabilească natura, durata şi
întinderea procedurilor de audit planificate, necesare pentru implementarea planului de audit.
Programul de audit se constituie într-un set de instrucţiuni adresate membrilor
echipei de audit şi într-un mijloc de control şi evidenţă privind desfăşurarea activităţii de audit.
El cuprinde, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu şi un grafic de timp
pentru fiecare domeniu de procedură de audit.
La întocmirea programului de audit se iau în considerare evaluările riscurilor inerente
şi de control şi nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond. De asemenea,
auditorul ia în considerare durata efectuării testelor de control şi a procedurilor de fond,
existenţa din partea entităţii şi implicarea altor auditori sau experţi.

3.3 Planul general de audit

Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un plan general de audit prin care
să se descrie sfera de cuprindere şi desfăşurarea auditului.
Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor în dezvoltarea unui plan
general de audit includ:
Cunoaşterea activităţii entităţii:
 factorii economici generali şi condiţiile specifice sectorului de activitate ce afectează
entitatea;
 caracteristicile importante ale activităţii entităţii, activitatea sa, performanţele
financiare şi cerinţele de raportare, inclusiv schimbările intervenite de la ultimul audit;
 nivelul general de competenţă al conducerii;
 categoriile şi tipurile de impozite şi taxe specifice entităţii auditate;
 înlesniri (amănări, scutiri, reduceri) la plata impozitelor şi taxelor datorate;
 analiza conţinutului dosarului fiscal aflat la organele fiscale.

20
 Înţelegerea sistemului contabil şi de control intern:
 politicile contabile adoptate de entitate şi schimbările intervenite în acestea;
 efectele noilor reglementări contabile sau de audit;
 actualizarea sistematică a obligaţiilor fiscale şi a modului de înregistrare în
contabilitate, ca urmare a modificărilor legislaţiei fiscale;
 cunoaşterea cumulativă de către auditor a sistemelor de contabilitate şi de control
intern şi a accentului relativ estimat a fi pus pe testele de control şi procedurile de fond.
Riscul şi pragul de semnificaţie:
 evaluarea estimată a riscurilor inerente şi de control şi identificarea domeniilor
semnificative de audit;
 stabilirea nivelurilor pragului de semnificaţie pentru scopurilor auditului;
 posibilitatea existenţei unor informaţii eronate semnificative, incluzând experienţa
pierderilor anterioare sau a unor fraude;
 identificarea domeniilor complexe de contabilitate, inclusiv a celor care implică
estimări contabile.

Natura, durata şi întinderea procedurilor:

 schimbările posibile privind importanţa domeniilor specifice de audit;
 efectul tehnologiei informaţionale asupra auditului;
 activitatea internă de audit şi efectul său estimat asupra procedurilor de audit extern;
 stabilirea unor proceduri de audit intern pentru urmărirea ansamblului obligaţiilor
fiscale ale entităţii.

Coordonarea, îndrumarea, supervizarea şi revizuirea:

 implicarea altor auditori în auditul componentelor, de exemplu, al filialelor,
sucursalelor şi diviziunilor;
 implicarea experţilor;
 cerinţele de personal.
Alte aspecte:
 posibilitatea ca prezumţia de continuitate a activităţii să fie pusă în discuţie;

21
  condiţii ce solicită o atenţie specială, cum ar fi existenţa părţilor afiliate;
 termenii angajamentului şi alte responsabilităţi statutare;
 natura şi momentul efectuării rapoartelor sau altor comunicări cu entitatea, care se
estimează în timpul angajamentului.
Auditorii trebuie să elaboreze şi să documenteze programe de audit pe domenii de
activitate (fiscal, financiar – contabil, achiziţii creanţe, mediu ş.a.), care să stabilească natura,
durata şi întinderea procedurilor de audit planificate, cerute pentru implementarea planului
general de audit.
Planul general de audit şi programele de audit pe domenii de activitate trebuie
revizuite ori de câte ori este necesar în timpul derulării auditului.

Lista centralizatoare a obiectivelor auditabile

Pasul de centralizare a obiectivelor auditabile se concretizează utilizarea ca sursă pe

baza analizei actului de înfiinţare, organigramei, deciziilor de organizare a eventualelor noi
activităţi.
Acest pas este necesar în stabilirea clara a analizei documentelor, a datelor cu țintă
directă în evaluarea managementului societății.

Evaluarea mediului și a procedurilor

„Mediul de control determinat în mare măsură de politicile manageriale şi de stilul de
funcţionare al entităţii este fundamental pentru modul de desfăşurare al controalelor într-o
instituţie.
De aceea, pentru a obţine înţelegerea deplină a mediului de control, auditorul trebuie să se
preocupe în principal de politicile de nivel înalt şi practicile entităţii auditate şi într-o măsură
mai mică de controalele detaliate asupra operaţiunilor individuale. Atunci când auditorul caută
să înţeleagă mediul de control, el trebuie să ţină cont de:

- Valorile etice şi integritatea conducerii;

- Stabilirea de către conducere a obiectivelor şi conştientizarea riscurilor pe care le
implică îndeplinirea acestora;

22
 - Stilul de funcţionare al managementului (ex.: prin coduri de conduită şi manuale de
proceduri) şi structura organizatorică;
- Cum stabileşte managementul responsabilităţile (ex.: prin structura organizatorică şi prin
separarea atribuţiilor);”3
- Politicile manageriale de menţinere a personalului competent, respectiv politicile de
recrutare şi perfecţionare a pregătirii profesionale;
- Supravegherea de către management a procedurilor de control şi a funcţionării
sistemului contabil inclusiv revizuirea operaţiunilor şi monitorizarea bugetului (inclusiv
auditul intern);

- Modul în care managementul entităţii asigură respectarea legilor şi reglementărilor.

3.4 Riscul și pragul de semnificație - evaluarea riscurilor

“La întocmirea programului de audit, auditorul va lua în considerare evaluările

specifice ale riscurilor inerente şi de control, precum şi nivelul de certificare cerut a fi furnizat
de testele detaliate de audit.
De asemenea, auditorul trebuie să ia în considerare durata efectuării testelor de control
şi a procedurilor detaliate, coordonarea asistenţei aşteptate din partea entităţii, disponibilitatea
asistenţilor şi implicarea altor auditori sau experţi.”4

În evaluarea riscului de control o mare importanţă o are raţionamentul profesional.

Auditorul trebuie să-l aplice atunci când verifică modul în care controalele interne, puse în
practică de către conducerea entităţii, au acţionat în direcţia reducerii riscurilor inerente
specifice.

Dacă auditorul nu este satisfăcut de controalele stabilite de conducere pentru

diminuarea acestor riscuri, el poate decide că riscul de control este mai mare decât cel pe care

3
Manual de Audit Financiar şi Regularitate - Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ Bucureşti 2003

4
Standardul Internațional de audit 300

23
la apreciat iniţial. În acest caz auditorul a apreciat iniţial că există un risc inerent de fraudă în
categoria operaţiunilor privind încasările din spectacol sau prestarea de bunuri si servicii ale
entităţii
Auditorul va evalua dacă politicile contabile ale entităţii sunt adecvate pentru
activitatea sa şi în conformitate cadrul de raportare financiară contabil aplicabil şi politicile
contabile folosite în sectorul de activitate relevant.
Practic în entitatea auditata s-a procedat la testarea directă de fond prin procedura de
auditare si anume „inspecţia” ce reprezintă examinarea fizică a imobilizărilor corporale.
Acest tip de probă de audit este de cele mai multe ori asociat cu auditarea inventarierii,
deoarece examinarea fizică furnizează probe de audit utile şi de încredere.
„Identificarea riscurilor inerente asociate activităţilor se realizează prin gestionarea
schimbării: oamenii se schimbă, metodele se schimbă, organizările şi politicile se schimbă şi
ca atare şi riscurile se schimbă.
Evaluarea riscului înseamnă identificarea şi analiza riscurilor relevante în îndeplinirea
obiectivelor, pentru a cunoaşte modul în care acestea trebuie să fie administrate.
Evaluarea riscului este o parte a procesului operaţional şi trebuie să identifice şi să
evalueze „factorii interni şi externi” care ar putea afecta obiectivele organizaţiei.”5
„ Factorii externi pot fi variaţia condiţiilor economice, schimbarea cadrului legislativ,
factorul politic sau schimbările intervenite în tehnologie.”6
Identificarea riscurilor asociate activităţilor trebuie să ţină seama de formele de control
intern, respectiv de existenţa şi funcţionalitatea procedurilor. Ştiind că pentru orice activitate
se elaborează o procedură de lucru care va conţine şi controalele interne, dacă aceasta lipseşte,
activitatea prezintă riscuri potenţial mai mari decât cele pentru care sunt elaborate proceduri.
Aceasta se bazează pe faptul că personalul de execuţie, neavând o procedură unitară,
va înţelege foarte greu activitatea şi implicit realizarea ei în practică.
Auditorul trebuie să stabilească un prag global de semnificaţie pentru o bună
orientare şi planificare a misiunii.
În cursul misiunii de audit, pragurile de semnificaţie stabilite evită ca unele lucrări care
nu vor avea rol în fundamentarea opiniei asupra conturilor anuale să fie executate.

5
Conf.univ.dr. Bianca Preda – Audit public intern Curs master –platforma blackboard Universitatea Spiru Haret
6
Conf.univ.dr. Bianca Preda – Audit public intern Curs master –platforma blackboard Universitatea Spiru Haret

24
 În încheierea misiunii, o eventuală depăşire a pragului global de semnificaţie îl
determină pe auditor să propună corectarea erorilor sau să le menţioneze în raport.
Se folosesc drept elemente de referinţă pentru determinarea pragului de semnificaţie
fie capitalurile proprii, fie rezultatul net sau cifra de afaceri.
Aceste elemente sunt cunoscute drept bază de referinţă, în raport cu care pragul de
semnificaţie se determină în valori absolute sau relative.
Elementele constatate de auditor ar putea avea două influenţe:
- asupra rezultatului exerciţiului;
- asupra modalităţilor de prezentare a bilanţului contabil.
Se foloseşte ca bază de referinţă rezultatul net al exerciţiului. Acesta, în cazul în care
mărimea sa este puţin importantă, ar putea fi schimbat cu altă bază de referinţă, cum ar fi
rezultatul exploatării sau capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.
O importanţă mare se acordă şi elementelor excepţionale care se vor regrupa astfel
încât să se refere numai la exerciţiul financiar curent.
Nu în ultimul rând, auditorul trebuie să se documenteze asupra rezultatelor nete
anterioare pentru a nu lua drept bază de referinţă un rezultat net anormal.
Constatările rezultă dintr-o încadrare inexactă a conturilor sau dintr-o compensare
nejustificată între soldurile debitoare şi cele creditoare. Dacă două conturi de bancă, unul
creditor şi altul debitor, sunt compensate, importanţa compensării se stabileşte prin
compararea ei cu totalul posturilor respective

Elementele specifice pragului de semnificaţii. Aceste elemente sunt următoarele:

1) Necesităţile utilizatorilor conturilor anuale;
2) Caracteristicile întreprinderii;
3) Caracteristicile elementelor considerate semnificative.

Necesităţile utilizatorilor conturilor anuale

Conturile anuale furnizează informaţii unor categorii diferite de utilizatori:
acţionari, asociaţi, personal, creditori, autorităţile fiscale, sindicate, clienţi,statisticieni,
economişti, analişti financiari etc. Deci, în funcţie de cerinţele, de necesităţile utilizatorilor,

25
auditorul va fixa pragul de semnificaţie, deoarece utilizatorii fixează drept elemente
semnificative elemente diferite.
Evaluarea riscurilor pentru programul de audit intern este o etapă cu o importanţă
majoră în desfăşurarea misiunilor de audit intern.
De aceea, pentru realizarea corectă şi eficientă a acestei etape, se impune să fie
implicaţi auditori interni cu experienţă, care cunosc bine entitatea auditată şi metodologia de
evaluare a riscurilor.

În cazul în care auditorul are informaţii în legătură cu existenţa erorilor din auditurile
efectuate în anii precedenţi, atunci îşi va baza estimarea pe aceste informaţii.

Dacă auditorul dispune de informaţii în legătură cu erorile din auditul anului precedent
el va estima erorile pentru auditul curent pe baza acestora. Dacă experienţa anterioară indică
posibilitatea prezenţei erorilor materiale, atunci este necesar o abordare diferită a auditului.

Auditorii calculează o mărime exprimată numeric, cunoscută sub denumirea de

„precizie” care este utilizată şi la calculul dimensiunii fiecărui eşantion selectat. Precizia se
determină prin aplicarea unui procent situat între 80% şi 90% asupra diferenţei dintre nivelul
materialităţii şi valoarea estimată a erorii.

Dacă auditorul are suspiciuni sau descoperă erori sau neregularităţi, sarcina acestuia
este să cuantifice întinderea erorii sau neregularităţii.
Auditorii nu stabilesc precizia ca fiind egală cu diferenţa dintre materialitate şi eroarea
estimată întrucât ar conduce la o dimensiune prea mică a eşantionului. Aceasta întrucât este
posibil ca auditorul să fi subestimat eroarea, iar formula este strict valabilă numai atunci când
nu apar erori în eşantion.
Orice eroare constatată conduce la o creştere a dimensiunii eşantionului necesar pentru
a atinge precizia planificată.
Evaluarea riscurilor pentru programul de audit intern este o etapă cu o importanţă
majoră în desfăşurarea misiunilor de audit intern. De aceea, pentru realizarea corectă şi
eficientă a acestei etape, se impune să fie implicaţi auditori interni cu experienţă, care cunosc
bine entitatea auditată şi metodologia de evaluare a riscurilor

26
 3.5 Revizuirea planului de audit intern

„Revizuirea planului de audit constituie o responsabilitate a directorului, care trebuie

să se asigure că acesta conţine suficiente activităţi menite să conducă la îndeplinirea
obiectivelor auditului. De aceea, el trebuie să verifice dacă planul este în concordanţă cu
politicile şi standardele aplicabile, inclusiv dacă raţionamentul profesional utilizat de auditori
este justificat în documentele de lucru. De exemplu, directorul va analiza modul de stabilire a
nivelului materialităţii, precum şi modalitatea în care s-a realizat evaluarea riscului. De
asemenea, el verifică dacă procedurile analitice planificate sunt cele mai adecvate.
Dacă este mulţumit de conţinutul planului prezentat de echipa de audit îl aprobă. În caz
contrar, va discuta cu auditorii pentru efectuarea ajustărilor necesare. „ 7
Modificări ale planului general de audit şi ale programului de audit
“Planul general de audit şi programul de audit trebuie revizuite ori de câte ori este necesar
pe parcursul derulării auditului. Planificarea este continuă în cursul angajamentului datorită
schimbării condiţiilor sau rezultatelor neaşteptate ale procedurilor de audit. Trebuie
consemnate şi motivele schimbărilor semnificative.”8

7
Manual de Audit Financiar şi Regularitate - Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ Bucureşti 2003

8
Standardul internațional de audit 300

27
 CAPITOLUL 4

ARIA DE APLICABILITATE A MISIUNII DE AUDIT

“Aria de aplicabilitate a auditului este definită de procedurile de audit considerate a fi

necesare în circumstanțele date, pentru a realiza obiectivul auditului.Procedurile de audit se
determină de auditor pe baza:
- standardelor de audit;
-cerințelor organismelor prfesionale relevante;
-legislației și reglementărilor în vigoare;
-termenelor angajamentului și cerințelor de raportare”9
“Aria de aplicabilitate stabilită trebuie să fie suficientă, astfel încât să îndeplinească
obiectivele misiunii.

Aria de aplicabilitate stabilită trebuie să fie suficientă , astfel încât să îndeplinească

obiectivele misiunii.

9
Mircea Boulescu , Corneliu Zbârnea – “Audit Financiar” – editura Fundației România de Mâine, București 2007, Ediția a
II a , pag. 17, 18

28
 Aria de aplicabilitate a misiunii include luarea în considerare a sistemelor,
înregistarărilor, personalului și activelor relevante, inclusiv a celor aflate sub controlul
unor terțe părți.
Dacă pe parcursul unei misiuni de asigurare apar oportunități semnificative de
consultanță, se încheie în scris o înțelegere în legatură cu obiectivele, aria de aplicabilitate,
responsabilitățile fiecărei părți și alte așteptări, iar rezultatele misiunii de consultanță se
comunică în conformitate cu standardele de consultanță.
Atunci când se efectuează o misiune de consultanță, auditorii interni se asigură că aria
de aplicabilitate a misiunii permite îndeplinirea obiectivelor convenite.
Dacă, în cursul misiunii, auditorii interni manifestă rezerve pricinuind aria de
aplicabilitate, aceste rezerve se discută cu clientul pentru a decide daca misiunea poate fi
continuată.

Definiția ariei de aplicabilitate necesită clarificarea a cel puțin două situații pentru auditorii și
utilizatorii raportului de audit și anume:
- “necesitatea delimitării clare ariei de aplicabilitate a auditului de domeniul
auditului” și în cazul planificării misiunii , “aria de audit se întinde într-un domeniu
atât cât se întind procedurile de audit aplicate”10
- “întinderea procedurilor de audit este în funcție de limitele inerente ale auditului, care,
la rândul lui, depind de particularitățile și limitele fiecarei proceduri în parte…” 11

10 ?
Mircea Boulescu , Corneliu Zbârnea – “Audit Financiar” – editura Fundației România de Mâine, București 2007, Ediția
a II a , pag. 17

11 ?
Mircea Boulescu , Corneliu Zbârnea – “Audit Financiar” – editura Fundației România de Mâine, București 2007, Ediția
a II a , pag. 18

29
 CAPITOLUL 5

RESURSE ALOCATE MISIUNII DE AUDIT INTERN

Auditorii interni stabilesc resursele adecvate atingerii obiectivelor misiunii. Selectarea

personalului (formarea echipei) din cadrul departamentului de audit intern se bazează pe o
evaluare a naturii și complexității fiecărei misiuni, a constrângerilor de timp și a resurselor
disponibile.
Pentru a stabili resursele necesare realizării misiunii, auditorii interni evaluează :
- necesitățile în ceea ce privește numărul de auditori interni și nivelul de experiență al
echipei de audit, natura și complexitatea misiunii încredințate, limitele de timp și resursele
disponibile;
- cunoștințele, abilitățile și celelălte competențe ale auditorilor interni care se iau în
calcul pentru repartizarea auditorilor în cadrul fiecărei misiuni de audit;
- necesitățile de formare a auditorilor pentru fiecare misiune, pe baza cărora se
constituie baza cerințelor pentru activități de audit intern;
- utilizarea resurselor externe,în cazul în care sunt necesare cunoștințe, abilități sau
competențe suplimentare.

30
 CAPITOLUL 6

PROGRAMUL DE LUCRU AL MISIUNII DE AUDIT INTERN

Auditorii interni elaborează un program de lucru care să permită îndeplinirea

obiectivelor misiunii. Acest program de lucru se formalizează / îndosariează.
În elaborarea programelor de lucru pentru misiune, auditorii interni țin cont de
următoarele sugestii :
- procedurile de audit, inclusiv tehnicile de sondaj și de eșantionare utilizate, se fixează
pe cât posibil dinanite și se dezvoltă sau modifică dacă circumstanțele o cer;
- procesul de colectare, analizare, interpretare și documentare a informațiilor să fie
supervizat, pentru a obține o asigurare rezonabilă că se respectă obiectivitatea auditorului
și că obiectivele auditului sunt atinse.

Programul de lucru :
- definește procedurile ce urmează a fi aplicate pentru a identifica, analiza, evalua și
documenta informațiile pe durata misiunii;
- se aprobă în scris de către responsabilul auditului intern, înainte de implementare (de
începerea lucrărilor) și orice eventuale ajustări se aporba cu promtitudine;

31
 - al unei misiuni de consultanță poate varia din punct de vedere al formei și
conținutului, în funcție de natura misiunii.

Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un program de audit care să

stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de audit planificate cerute pentru
implementarea planului general de audit.
Programul de audit serveşte ca un set de instrucţiuni adresate asistenţilor implicaţi în
audit şi ca mijloc de control şi ţinere a evidenţei desfăşurării activităţii. Programul de audit
poate conţine, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu şi un buget de timp
în care orele sunt prognozate pentru diferitele domenii sau proceduri de audit.
La întocmirea programului de audit, auditorul va lua în considerare evaluările
specifice ale riscurilor inerente şi de control, precum şi nivelul de certificare cerut a fi furnizat
de testele detaliate de audit. De asemenea, auditorul trebuie să ia în considerare durata
efectuării testelor de control şi a procedurilor detaliate, coordonarea asistenţei aşteptate din
partea entităţii, disponibilitatea asistenţilor şi implicarea altor auditori sau experţi. De
asemenea, alte aspecte prevăzute la paragraful 9 - ( și anume posibilitatea ca prezumţia de
continuitate a activităţii să fie pusă în discuţie, existenţa părţilor afiliate, termenii
angajamentului şi alte responsabilităţi statutare, natura şi momentul efectuării rapoartelor
sau altor comunicări cu entitatea, care se estimează a fi realizate în timpul angajamentului)-
12
pot fi luate în considerare mai detaliat pe parcursul elaborării programului de audit.” 13

Această secţiune stabileşte momentul în care auditorul va începe şi va finaliza

activitatea de audit, inclusiv numărul de zile pe care echipa de audit îl va petrece la sediul
entităţii, cine va efectua activitatea (inclusiv dacă sunt necesari, specialişti IT sau experţi
externi) şi care vor fi responsabilităţile acestora.

Se stabilesc, de asemenea, unele termene limită cum ar fi: data când se va schiţa raportul
de audit şi se va înainta directorului pentru analiză şi avizare; când vor fi luate în considerare

12
Notă autor
13
Standardul internațional de audit 300

32
comentariile (obiecţiile) entităţii auditate, când se va prezenta proiectul raportului către
consilier (dacă este cazul); şi când va fi redactat raportul final.

6.1 Ordin de serviciu

Prin Ordinul de serciviu adresat societății auditate se definește Scopul misiunii de audit
este de a da asigurări asupra evaluării sistemului de conducere și control intern în conformitate
cu cadrul legislativ şi normativ, iar obiectivele acestuia au în vedere:
-întocmirea lucrărilor de sinteză şi a rapoartelor privind activitatea proprie;
Se va efectua un audit de regularitate și sistem al modului de organizare a
managementului și controlului intern.

6.2 Declarația de independența

“Integritatea implică nu doar onestitatea, ci şi desfăşurarea corectă a activităţilor şi

sinceritatea.
Principiul onestităţii impune tuturor auditorilor financiari obligaţia de a fi corecţi,
oneşti din punct de vedere intelectual şi neimplicaţi în conflicte de interese.
Auditorii financiari profesionişti îşi desfăşoară activitatea în diferite ipostaze şi trebuie
să-şi demonstreze obiectivitatea în circumstanţe variate.[…]…… poate exista pericolul de
exercitare de presiuni din partea unui supraveghetor, manager, director sau
partener sau, în cazul în care există relaţii de familie sau personale, acestea pot da naştere la
posibile presiuni exercitate asupra auditorilor financiari profesionişti.
Într-adevăr, trebuie descurajate relaţiile care pot influenţa sau afecta în sens negativ
sau pot ameninţa integritatea auditorului financiar;
Există riscul ca unui auditor financiar profesionist să i se poată solicita, să acţioneze
contrar standardelor tehnice şi/sau profesionale; pot apărea probleme de „divizare” a loialităţii
între superiorul auditorului financiar profesionist şi standardele de conduită solicitate. Pot
apărea conflicte în situaţia în care sunt publicate informaţii care induc în eroare, care pot fi în

33
avantajul angajatorului sau clientului şi de care poate sau nu beneficia auditorul financiar
profesionist.
În procesul de aplicare a standardelor de conduită, auditorii financiari profesionişti pot
întâlni probleme în identificarea compartimentului lipsit de etică sau în soluţionarea
conflictelor legate de etică.
Auditorii financiari profesionişti au obligaţia de a respecta confidenţialitatea
informaţiilor dobândite în cursul derulării serviciilor profesionale, informaţii referitoare la
activitatea unui client sau a angajatorului.
Datoria de confidenţialitate continuă chiar după ce relaţia dintre auditorul financiar
profesionist şi client sau angajator se încheie.”14
Auditorul financiar profesional trebuie să respecte întotdeauna confidenţialitatea, cu
excepţia situaţiei în care, în mod specific, i s-a dat permisiunea de a dezvălui informaţii sau, în
cazul în care există o datorie legală sau profesională, de a prezenta informaţii , în situația când
un auditor financiar profesionist este obligat prin lege să furnizeze informaţii și anume sunt:
− pentru elaborarea de documente sau furnizarea de probe, în derularea unei proceduri
juridice;
− pentru dezvoltarea încălcării legii către autorităţile publice corespunzătoare.
În cazul în care există o datorie sau un drept profesional referitor la prezentarea de
informaţii:
− pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele de etică; o acţiune de acest fel nu este în
contradicţie cu această secţiune;
− pentru a proteja interesele profesionale ale auditorului financiar profesionist în cadrul
procedurilor legale;
− pentru a fi în conformitate cu controlul de calitate (sau cu controlul încrucişat) al unui
membru sau organism profesional;
− pentru a răspunde unei anchete sau investigaţii a unui organism profesional sau de
reglementare.

“Independența- înseamnă absența condițiilor care amenință obiectivitatea în fapt sau

obiectivitatea în aparență. Asemenea amenințări ale obiectivității trebuie ținute sub control la
nivelul auditorului intern, al misiunii, la nivel funcțional și organizațional.
14
CODUL – privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

34
 Obiectivitate-înseamnă atitudinea intelectuală imparțială care permite auditorilor
interni să își efectueze misiunile într-o manieră care demonstrează credința lor sinceră în
rezultatele muncii lor și faptul că nu au făcut compromisuri semnificative în legătură cu
calitatea activității desfășurate. Obiectivitatea le cere auditorilor interni să nu își subordoneze
propria judecată altor persoane.
Evaluarea independenței și obiectivității în efectuarea auditului intern al entităților
economice necesită luarea în calcul a unui ansamblu de elemente.
Auditorii interni sunt independenți atunci când pot să își exercite activitatea în mod
liber si obiectiv.
Independența permite auditorilor interni să judece în mod imparțial și fără
prejudecăți,ceea ce este esențial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins
datorită poziției lor în cadrul entității și datorită obiectivității lor.” 15
Activitatea poate fi prejudiciată prin nesemnalizarea responsabilului auditului intern
existența sau probabilitatea unui conflict de interese sau unei imparțialități.
Domeniul de aplicabilitate poate fi limitat în restrângerea sferei de activitate definiți în
Cartă, accesul auditorului la dosare, personal și la bunurile fizice necesare realizării
misiunilor; afectarea programului de lucru prin restrângerea acestuia , limitarea aplicării
procedurilor necesare îndeplinirii misiunii.
“Responsabilul auditului intern decide dacă este bine să informeze Consiliul asupra
restricțiilor deja comunicate și acceptate. Această informare se poate dovedi necesară mai ales
în cazul în care au avut loc schimbări în cadrul entității, Consiliului sau Managementului.” 16
Este necesar ca auditorii interni care sunt responsabili în trecut, de operațiuni auditate
să evite auditarea operațiunilor . Acest fapt afectează și denaturează realitatea și obiectivitatea
de care trebuie să dea dovadă un auditor.

Pregătirea și transmiterea Notificării privind declanșarea misiunii de audit public

intern către Direcția de Buget și Contabilitate Internă

15
Cicilia Ionescu Prof.univ.dr. TEMA 3 - INDEPENDENȚA ȘI OBIECTIVITATEA AUDITULUI INTERN AL
ENTITĂȚILOR ECONOMICE - curs master

16
Cicilia Ionescu Prof. univ. dr TEMA 3 - INDEPENDENȚA ȘI OBIECTIVITATEA AUDITULUI INTERN AL
ENTITĂȚłLOR ECONOMICE - curs master

35
 Procedura de notificare privind declanșarea misiunilor de audit, se repartizează astfel
ca pași de urmat:
- notificarea s-a efectuat cu 15 zile înainte de declanșarea misiunii
- adresa de notificare este semnată de șeful compartimentului de audit
- s-a alocat un număr de înregistrare adresei de notificare
- adresa de notificare a fost arhivată în dosarul misiunii de audit; sunt specificate
conform Punctului 8.3 din Normele generale prinvind exercitarea auditului intern

Procedura privind colectarea și prelucrarea informațiilor:

Au fost identificate și analizate legile și regulamentele aplicabile entității auditate și
dacă au fost obținute și analizate: organigrama, regulamentul de organizare și funcționare,
fișele posturilor, procedurile scrise ale entității;
- a fost identificat personalul responsabil;
- a fost identificat circuitul documentelor;
- au fost analizate rapoartele de audit anterioare
- au fost obținute și analizate informații externe privind entitatea auditată;
Scopul acestei proceduri este să informeze societatea auditată și să se asigure
desfașurarea corespunzatoare de audit.

36
 STUDIU DE CAZ
Planificarea auditului în cadrul unui agent economic – SC
MOLDOVA.SA

1.Planificarea misiunii de audit

1.1 Înțelegerea entității auditate

Potrivit Standardelor de Audit nr. 310, „Cunoaşterea clientului“, la efectuarea unui

audit al situaţiilor financiare auditorul trebuie să deţină cunoştinţe suficiente despre client,
astfel încât să-i permită să identifice şi să înţeleagă toate tranzacţiile şi practicile care, potrivit
raţionamentului său, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor financiare, asupra
examinării ori a raportului de audit.
Este important ca, înainte de acceptarea angajamentului, auditorul să obţină detalii
preliminare despre sectorul, structura proprietăţii, despre conducere, precum şi despre
operaţiunile firmei ce va fi audiată.
Utilizarea eficientă a cunoştinţelor despre client (afacere) are în vedere
modul în care acestea afectează situaţiile financiare privite ca un întreg.
Pe parcursul etapei de planificare, auditorul determină nivelul materialităţii, face o
estimare preliminară a erorilor din situaţiile financiare şi calculează o mărime cunoscută sub
denumirea de „precizie”. Aceste activităţi îl ajută pe auditor să calculeze statistic
dimensiunile eşantioanelor ce vor fi selectate pentru efectuarea testelor.

 Practic , SC MOLDOVA SA este o societate de tip privat , are un scurt istoric și

anume este inființată la data de 14 iulie 2001, înregistrată la Registrul Comerțului
J40/1111/2001, C.U.I. 11223344, capital social 5000 lei , cu sediul în București.
Avâd ca obiect principal de activitate - :fabricarea altor articole de
îmbrăcaminte,adică comerțul cu îmbrăcăminte.
Este o entitate ce se ocupă preponderent de fabricarea și comercializarea în magazine
proprii a articolelor de îmbrăcăminte.

37
 Activitatea entității este desfașurată în cadrul firmei , precum și în alte 12 magazine
situate în orașe din țara.

1.2 Înțelegerea sistemului contabil și de control intern – politici

contabile adoptate de entitate;
Caz practic,
 Legislaţia în baza căreia entitatea îşi desfăşoară activitatea, incluzând regulile
interne, reglementările şi structura organizatorică, SC MOLDOVA SA își
desfășoară activitatea în baza Legii 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea
controlului financiar şi a Gărzii Financiare. MO nr. 64 din 27 martie 1991, cu
modificările ulterioare, a Legii 571/2003 privind Codul Fiscal al României.
 Obiectivele entităţii şi factorii care pot influenţa modul de îndeplinire a acestora.
Obiectivul principal al societății îl reprezintă producerea și comercializarea
articolelor de îmbrăcăminte
 Veniturile încasate, cheltuielile efectuate şi activele deţinute de entitate. Veniturile
încasate de societate reprezintă încasări din valorificarea producției proprii
 Diverse aspecte ale auditului efectuat în anul precedent. – Nu este cazul entității
auditate .
 Persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul entităţii. Persoana cu funcție de
răspundere Dl. Mereșescu Marius, ce îndeplinește și rolul de administrator .

1.3. Estimarea erorilor și divizarea situațiilor financiare

Auditorul estimează erorile din situaţiile financiare, pentru a calcula dimensiunea

eşantioanelor.

38
 În cazul în care auditorul are informaţii în legătură cu existenţa erorilor din auditurile
efectuate în anii precedenţi, atunci îşi va baza estimarea pe aceste informaţii.

În situaţia în care auditorul nu dispune de informaţii anterioare, el estimează că erorile

posibile reprezintă 10% din materialitate dacă se aşteaptă la un nivel scăzut al erorilor, sau
20% din materialitate dacă se aşteaptă la un nivel ridicat al acestora
De menţionat că el trebuie să consemneze în documentele de lucru motivaţia care a stat
la baza estimării erorilor şi a calculării preciziei.
 În cazul nostru, pentru auditul care se efectuează la SC MOLDOVA SA, auditorul D-
na Iancu Maria , alege un „nivel al materialităţii” de 5000 Euro în cazul plăților
contractuale a colaboratorilor conform Legii nr. 8/1996, în următoarele condiţii: este
primul audit anual, iar auditorul consideră controlul intern, ca fiind rezonabil şi se
aşteaptă la un nivel scăzut al erorilor.
În consecinţă, auditorul estimează erorile din declaraţiile financiare la 500 Euro
(10%)din nivelul materialităţii.
Categorii de operaţiuni economice tipice pentru o entitate pot fi salariile,
indemnizaţiile, achiziţiile, alocaţiile, subvenţiile şi veniturile. Pentru situaţiile financiare
cuprinse în bilanţ, categoriile de operaţiuni privesc activele corporale fixe, stocurile, debitorii,
creditorii şi alte obligaţii pecuniare.

2. Pregătirea planului de audit intern - metodologia efectuării

planului de audit

2.1. Lista centralizatoare a obiectivelor auditabile

39
 Pasul de centralizare a obiectivelor auditabile se concretizeaza utilizarea ca sursă pe
baza analizei actului de înfiinţare, organigramei, deciziilor de organizare a aventualelor noi
activităţi.
Acest pas este necesar în stabilirea clară a analizei documentelor, a datelor cu țintă
directă în evaluarea managementului societății

2.2 Evaluarea mediului și a procedurilor

Mediul de control determinat în mare măsură de politicile manageriale şi de stilul de
funcţionare al entităţii este fundamental pentru modul de desfăşurare al controalelor într-o
instituţie.
De aceea, pentru a obţine înţelegerea deplină a mediului de control, auditorul trebuie să
se preocupe în principal de politicile de nivel înalt şi practicile entităţii auditate şi într-o
măsură mai mică de controalele detaliate asupra operaţiunilor individuale.

În evaluarea riscului de control o mare importanţă o are raţionamentul profesional.

Auditorul trebuie să-l aplice atunci când verifică modul în care controalele interne, puse în
practică de către conducerea entităţii, au acţionat în direcţia reducerii riscurilor inerente
specifice.

Practic,

 Reglementările complexe conduc la nereguli. În societatea SC MOLDOVA SA

schimbările contabile, pot fi înțelese eronat de către entitate.

 Furnizarea de servicii de către un număr mare de locaţii ale entităţii, poate avea ca
rezultat neânregistrarea sau înregistrarea incompletă a operaţiunilor într-un cont. –

 În cazul în care d-na Iancu Maria, a apreciat iniţial că riscul inerent şi riscul de control
sunt scăzute, dar a identificat o serie de riscuri specifice, cauza fiind schimbarea
periodică a spațiului de desfășurare, contactul cu numeroase persoane în ceea ce
privește activitatea financiară, de încasări aferente serviciilor prestate, sau a plăților
pentru chiria spațiului, poate duce la scăpări de date, informații incorecte în ceea ce
privește numărul de cont, necesar întocmirii ordinului de plată.

40
  Dacă auditorul nu este satisfăcut de controalele stabilite de conducere pentru
diminuarea acestor riscuri, el poate decide că riscul de control este mai mare decât cel
pe care la apreciat iniţial. În acest caz auditorul a apreciat iniţial că există un risc
inerent de fraudă în categoria operaţiunilor privind încasările din spectacol sau
prestarea de bunuri si servicii ale entităţii

 SC MOLDOVA SA, nu are proceduri corespunzătoare de autorizare a efectuării

operaţiunilor şi nu deţine evidenţe adecvate ale acestora. Nu există o separare a
atribuţiilor între cei ce răspund de gestiunea bunurilor şi cei responsabili de autorizarea
operaţiunilor. În astfel de condiţii auditorul ajunge la concluzia că riscul de control
este ridicat.

Auditorul va evalua dacă politicile contabile ale entităţii sunt adecvate pentru
activitatea sa şi în conformitate cadrul de raportare financiară contabil aplicabil şi politicile
contabile folosite în sectorul de activitate relevant.

Practic în entitatea auditată s-a procedat la testarea directă de fond prin procedura
de auditare și anume „inspecţia” ce reprezintă examinarea fizică a imobilizărilor
corporale. Acest tip de probă de audit este de cele mai multe ori asociat cu auditarea
inventarierii, deoarece examinarea fizică furnizează probe de audit utile şi de încredere.

Evaluarea riscului înseamnă identificarea şi analiza riscurilor relevante în îndeplinirea

obiectivelor, pentru a cunoaşte modul în care acestea trebuie să fie administrate.
 Factorii interni sunt, în studiul de caz, natura activității - producerea și
desfacerea articolelor de îmbrăcăminte .
Identificarea riscurilor asociate activităţilor trebuie să ţină seama de formele de control
intern, respectiv de existenţa şi funcţionalitatea procedurilor. Ştiind că pentru orice activitate
se elaborează o procedură de lucru care va conţine şi controalele interne, dacă aceasta lipseşte,
activitatea prezintă riscuri potenţial mai mari decât cele pentru care sunt elaborate proceduri.
Elementele constatate de auditor ar putea avea două influenţe:
- asupra rezultatului exerciţiului;
- asupra modalităţilor de prezentare a bilanţului contabil.

41
 Se foloseşte ca bază de referinţă rezultatul net al exerciţiului. Acesta, în cazul în care
mărimea sa este puţin importantă, ar putea fi schimbat cu altă bază de referinţă, cum ar fi
rezultatul exploatării sau capacitatea de autofinanţare a întreprinderii.
Constatările rezultă dintr-o încadrare inexactă a conturilor sau dintr-o compensare
nejustificată între soldurile debitoare şi cele creditoare. Dacă două conturi de bancă, unul
creditor şi altul debitor, sunt compensate, importanţa compensării se stabileşte prin
compararea ei cu totalul posturilor respective

Elementele specifice pragului de semnificaţii

Aceste elemente sunt următoarele:
1) Necesităţile utilizatorilor conturilor anuale;
2) Caracteristicile întreprinderii;
3) Caracteristicile elementelor considerate semnificative.
De aceea, pentru realizarea corectă şi eficientă a acestei etape, se impune să fie
implicaţi auditori interni cu experienţă, care cunosc bine entitatea auditată şi metodologia de
evaluare a riscurilor.

Auditorii calculează o mărime exprimată numeric, cunoscută sub denumirea de

„precizie” care este utilizată şi la calculul dimensiunii fiecărui eşantion selectat. Precizia se
determină prin aplicarea unui procent situat între 80% şi 90% asupra diferenţei dintre nivelul
materialităţii şi valoarea estimată a erorii. Cazul practic la SC MOLDOVA SA, calculul
mărimii de precizie în cazul societății auditate, d-na Iancu Maria consideră că erorile prezente
declarațiile financiare 2008, variază foarte puţin şi calculează precizia că fiind egală cu 90%
din 5.000 Euro (nivelul materialităţii) şi 500 Euro (eroarea estimată) = 4.500 euro 4.500 Euro
x 90% = 4.050 (precizia).

Dacă auditorul are suspiciuni sau descoperă erori sau neregularităţi, sarcina acestuia
este să cuantifice întinderea erorii sau neregularităţii.
Evaluarea riscurilor pentru programul de audit intern este o etapă cu o importanţă
majoră în desfăşurarea misiunilor de audit intern. De aceea, pentru realizarea corectă şi
eficientă a acestei etape, se impune să fie implicaţi auditori interni cu experienţă, care cunosc
bine entitatea auditată şi metodologia de evaluare a riscurilor

42
 2.3 Revizuirea planului de audit intern

„Revizuirea planului de audit constituie o responsabilitate a directorului, care trebuie

să se asigure că acesta conţine suficiente activităţi menite să conducă la îndeplinirea
obiectivelor auditului. De aceea, el trebuie să verifice dacă planul este în concordanţă cu
politicile şi standardele aplicabile, inclusiv dacă raţionamentul profesional utilizat de auditori
este justificat în documentele de lucru. De exemplu, directorul va analiza modul de stabilire a
nivelului materialităţii, precum şi modalitatea în care s-a realizat evaluarea riscului. De
asemenea, el verifică dacă procedurile analitice planificate sunt cele mai adecvate.
Dacă este mulţumit de conţinutul planului prezentat de echipa de audit îl aprobă. În caz
contrar, va discuta cu auditorii pentru efectuarea ajustărilor necesare. „ 17
Modificări ale planului general de audit şi ale programului de audit
“Planul general de audit şi programul de audit trebuie revizuite ori de câte ori este
necesar pe parcursul derulării auditului. Planificarea este continuă în cursul
angajamentului datorită schimbării condiţiilor sau rezultatelor neaşteptate ale procedurilor
de audit. Trebuie consemnate şi motivele schimbărilor semnificative.”18

3. Programul de lucru al misiunii de audit intern – natura, durata procedurilor

planificate
Programul de audit serveşte ca un set de instrucţiuni adresate asistenţilor implicaţi în
audit şi ca mijloc de control şi ţinere a evidenţei desfăşurării activităţii. Programul de audit
poate conţine, de asemenea, obiectivele auditului pentru fiecare domeniu şi un buget de timp
în care orele sunt prognozate pentru diferitele domenii sau proceduri de audit.
Această secţiune stabileşte momentul în care auditorul va începe şi va finaliza
activitatea de audit, inclusiv numărul de zile pe care echipa de audit îl va petrece la sediul

17
Manual de Audit Financiar şi Regularitate - Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ Bucureşti 2003

18

43
entităţii, cine va efectua activitatea (inclusiv dacă sunt necesari, specialişti IT sau experţi
externi) şi care vor fi responsabilităţile acestora.

Se stabilesc, de asemenea, unele termene limită cum ar fi: data când se va schiţa raportul
de audit şi se va înainta directorului pentru analiză şi avizare; când vor fi luate în considerare
comentariile (obiecţiile) entităţii auditate, când se va prezenta proiectul raportului către
consilier (dacă este cazul); şi când va fi redactat raportul final.
3.1 Ordin de serviciu
Prin Ordinul de serciviu adresat societății auditate se definește Scopul misiunii de audit
este de a da asigurări asupra evaluării sistemului de conducere și control intern în conformitate
cu cadrul legislativ şi normativ, iar obiectivele acestuia au în vedere:
- întocmirea lucrărilor de sinteză şi a rapoartelor privind activitatea proprie;
Se va efectua un audit de regularitate și sistem al modului de organizare a
managementului și controlului intern.

3.2. Declarația de independență

Există riscul ca unui auditor financiar profesionist să i se poată solicita să acţioneze
contrar standardelor tehnice şi/sau profesionale; pot apărea probleme de „divizare” a loialităţii
între superiorul auditorului financiar profesionist şi standardele de conduită solicitate. Pot
apărea conflicte în situaţia în care sunt publicate informaţii care induc în eroare, care pot fi în
avantajul angajatorului sau clientului şi de care poate sau nu beneficia auditorul financiar
profesionist.
În procesul de aplicare a standardelor de conduită, auditorii financiari profesionişti pot
întâlni probleme în identificarea compartimentului lipsit de etică sau în soluţionarea
conflictelor legate de etică.
Auditorii financiari profesionişti au obligaţia de a respecta confidenţialitatea
informaţiilor dobândite în cursul derulării serviciilor profesionale, informaţii referitoare la
activitatea unui client sau a angajatorului.
Datoria de confidenţialitate continuă chiar după ce relaţia dintre auditorul financiar
profesionist şi client sau angajator se încheie.”19

19
CODUL – privind conduita etică profesională în domeniul auditului financiar

44
 Evaluarea independenței și obiectivității în efectuarea auditului intern al entităților
economice necesită luarea în calcul a unui ansamblu de elemente.
Auditorii interni sunt independenți atunci când pot să își exercite activitatea în mod
liber și obiectiv.
Independența permite auditorilor interni să judece în mod imparțial și fără prejudecăți,
ceea ce este esențial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins datorită
poziției lor în cadrul entității și datorită obiectivității lor.” 20

3.3. Pregătirea și transmiterea. Notificării privind declanșarea misiunii de audit public

intern către Direcția de Buget și Contabilitate Internă

Procedura de notificare privind declanșarea misiunilor de audit, se repartizează astfel :

- notificarea se efectuează cu 15 zile înainte de declanșarea misiunii
- adresa de notificare este semnată de șeful compartimentului de audit
- s-a alocat un număr de înregistrare adresei de notificare
- adresa de notificare a fost arhivată în dosarul misiunii de audit; sunt specificate conform
Punctului 8.3 din Normele generale prinvind exercitarea auditului intern

3.4 Procedura privind colectarea și prelucrarea informațiilor:

Au fost identificate și analizate legile și regulamentele aplicabile entității auditate și
dacă au fost obținute și analizate: organigrama, regulamentul de organizare și funcționare,
fișele posturilor, procedurile scrise ale entității;
- a fost identificat personalul responsabil;
- a fost identificat circuitul documentelor;
- au fost analizate rapoartele de audit anterioare
- au fost obținute și analizate informații externe privind entitatea auditată;

20
Cicilia Ionescu Prof.univ.dr. TEMA 3 - INDEPENDENȚA ȘI OBIECTIVITATEA AUDITULUI INTERN AL
ENTITĂȚILOR ECONOMICE - curs master

45
 Scopul acestei proceduri este să informeze societatea auditată și să se asigure
desfașurarea corespunzatoare de audit.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii

Ceea ce putem desprinde din materialele studiate referitoare la planificarea misiunii

de audit este faptul că funcţia de audit intern a devenit o funcţie de asistenţă managerială prin
care auditorii interni ajută managerii, de la orice nivel, să stăpânească bine celelalte funcţii şi
toate activităţile contabile.

46
 Obiectivul general al unui audit financiar este acela de a furniza asigurarea că situaţiile
financiare examinate sunt complete şi întocmite cu acuareţe, iar operaţiile economice s-au
efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante în vigoare.
Îndeplinirea acestui obiectiv în condiţii de certitudine absolută, chiar dacă este posibil
de realizat, presupune o activitate costisitoare.
Pentru a diminua aceste costuri există însă posibilitatea realizării auditurilor pe bază de
teste. În acest context auditorii, prin rapoartele lor, caută să ofere o asigurare rezonabilă - nu o
asigurare absolută – că situaţiile financiare examinate sunt complete şi întocmite în
conformitate cu prevederile legilor şi reglementărilor relevante în vigoare.
Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea şi detectarea corupției, fraudei şi
erorilor, chiar dacă auditurile anuale pot împiedica săvârşirea de greşeli şi eventualele
neglijenţe. Responsabilitatea pentru prevenirea şi detectarea corupţiei, fraudei şi erorile,
precum şi pentru luarea de măsuri corespunzătoare, revine managementului entităţilor publice
auditate.
Totuşi, chiar în aceste condiţii auditorii trebuie să fie în alertă atunci când constată:
slăbiciuni ale controlului intern, neconcordanţe în modul de întocmire a evidenţelor financiar
contabile, erori, operaţiuni economice sau rezultate neobişnuite, care indică existenţa fraudei,
lipsei de probitate sau corupţiei.
Auditorul trebuie să revizuiască și să evalueze concluziile ce rezultă din probele de
audit obținute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situațiilor financiare. Această
revizuire și evaluare implică luarea în considerare a faptului că situațiile financiare au fost
întocmite în conformitate cu un cadru general de raportare financiară acceptat, ce ar putea fi
Standardele Internaționale de Contabilitate, fie standarde și practici naționale relevante
În cazul practic s-a constatat că implementarea și îmbunatățirea eficacității evidenței
organizate a locațiilor nu au fost abordate pe bază de procese.
Astfel s-a asigurat un control permanent asupra legăturii evidenței contabile a
încasărilor în contextul existenței unei situații clare a locațiilor în care activitatea este
susținută.
În concluzie auditorul a apreciat că pe baza verificărilor făcute, a dialogurilor cu
conducerea , administratorul și colaboratorii acestuia , și informațiile cuprinse în raportul
autoevaluare sunt ușor eronate, datorită lispei evidenței clare a activităților susținute.

47
Propuneri:
În cazul societății auditate putem spune că misiunea de audit a scos în evidență,
situații ce pot fi evitate , situații în care posibilitatea de fraudă este iminentă.
În cazul societății MOLDOVA SA se propune o valorificare a managementului și
scoaterea în evidență a resurselor materiale și morale , pentru îmbunatățirea corelației între
evidențele contabile, gestionarea resurselor, posibilitatea luări unor decizii în cunoștința de
cauză , și evident, corecte față de societate în sine și obligațiile către buget, evitarea unor
situații gen ”fraudă” , este oportună, iar pe viitor misiunea de auditare să fie efectuată în
fiecare an, și de bun augur chiar la solicitarea reprezentantului societății.
Sau, dacă managerul dorește să implementeze în cadrul firmei un program de audit,ce
poate fi planificat , în funcție situațiile nou apărute, legislative sau de conjunctură profesională
a desfașurării activității cu specific.
Acest fapt vă duce la adăugarea de valoare a societații, a localizării riscurilor majore pe
viitor și înlăturarea lor în timp util, dacă managerul va lua în considerare evaluarea , în urma
unei misiuni de auditare.

BIBLIOGRAFIE

1) Boulescu Mircea Prof.univ.dr , Conf. univ. dr. Lăcrămioara Hurloiu ,. Curs - CONTROL
FINANCIAR ȘI EXPERTIZĂ CONTABILĂ ;

2) Boulescu Mircea Control financiar-fiscal /, ediţia a II-a,Bucureşti, Editura Fundaţiei

România de Mâine, 2007;

3) Boulescu Mircea ; Liana Gâdău – “Audit intern, entități economice” – Editura Fundației
România de Mâine, București 2007

48
4)Boulescu Mircea , Corneliu Zbârnea – “Audit Financiar” – editura Fundației România de
Mâine, București 2007, Ediția a II a
4) Boulescu Mircea Expertiză contabilă și auditul financiar contabil(Ed. Didactică și
Pedagogică R.A., BUCUREȘTI, 1999);
5) Boulescu Mircea, Fuat Cadâr. Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit din România.
Editura Economică, Bucureşti, 2005.
6) Boulescu Mircea. Controlul TVA şi al accizelor armonizate. Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2006.
7)*** CECCAR – „Auditul financiar – contabil 2000, Standarde, Norme privind conduita
etică şi profesională”, Editura Economică, 2000
8) Cicilia Ionescu Prof. univ.dr. - TEMA 3 - Curs INDEPENDENȚA ȘI
OBIECTIVITATEA AUDITULUI INTERN AL ENTITĂȚłILOR ECONOMICE
8)Codul privind conduita etică și profesională în domeniul auditului financiar
9) Codul Fiscal. Actualizat până la 1 ianuarie 2008. Editura Regia Autonomă Monitorul
Oficial , Bucureşti, 2008.
10) Codul de Procedură Fiscală. Actualizat până la 1 ianuarie 2008. Editura Regia Autonomă
Monitorul Oficial , Bucureşti, 2008
11) Ioan Oprean, Întocmirea şi audierea bilanţului contabil, Editura Intelcredo Deva,1997
12) HOTĂRÂRE nr.386 din 25 aprilie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Economiei şi Finanţelor, M.Of. nr. 304/8 mai. 2007
13) HG nr.1171/2007 pentru modificarea HG nr.386/2007 si HG nr.495/2007 privind
funcţionarea şi organizarea MEF şi ANAF, MO 673 din 2 octombrie 2007
14) HOTĂRÂRE nr.495 din 23 mai 2007 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, M.Of. nr. 382/6 iun. 2007
15) Hotărârea Guvernului nr.533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 18 iunie 2007
16) Lăcrămioara Rodica Haiduc. Contribuţia sistemului fiscal la prevenirea şi combaterea
evaziuni fiscale. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.
17) Legea 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii
Financiare. MO nr. 64 din 27 martie 1991, cu modificările ulterioare.

49
18) Legea nr.94/1992 de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi este republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 116 din 16 martie 2000
19) Legea nr.77/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii de Conturi publicată în Monitorul Oficial al României nr.104 din 7
februarie 2002.
20) Legea 571/2003 privind Codul Fiscal al României.
21) Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea
22) LEGEA nr.8 din 14 martie 1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe
23)Manual de Audit Financiar şi Regularitate - Proiect finanţat de UNIUNEA EUROPEANĂ
Bucureşti 2003
24) Norme metodologice privind controlul fiscal (14-07-2005)In M.O. nr. 604 din data de
13.07.2005 a fost publicat OMF. Nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor metodologice
pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice

25) Norme metodologice de aplicare a Codului Fiscal. Actualizat până la 1 ianuarie 2008.
Editura Regia Autonomă Monitorul Oficial , Bucureşti, 2008
Normele de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil nr. 1/1995 ale Corpului
Experţilor Contabili şi Experţilor Autorizaţi din România.
26) Ordonanța 70/28 aug. 1997 privind controlul fiscal aprobata prin Legea 64/1999, M.O.
168/21 apr. 1999, abrogata prin ordonanța guvernului 92/2003.
27) Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi
a contabililor autorizaţi. MO nr. 243 din 30 august 1994, cu modificările ulterioare.
28) Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 889/2005 privind aprobarea Normelor
Metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice. MO nr. 604 din 13 iulie 2005.
29) Reglementări contabile conforme cu directivele europene. Aprobate prin Ordinul
Ministrului Finanţelor Publice nr. 1752/2005. MO nr. 1080 bis/2005.
30) Ordonanța 70/28 aug. 1997 privind controlul fiscal aprobată prin Legea 64/1999, M.O.
168/21 apr. 1999, abrogată prin ordonanța guvernului 92/2003.
31)Ordonanța Guvernului 62/2002 aprobată prin Legea 49/21 ian. 2003, M.O. 54/30 ian. 2003.
32)Ordonanța Guvernului 92/24.12.2003 este act care reglementează cu privire la Codul de
procedura fiscala, M.O. 941/29.12.2003

50
33) OMF nr. 403/22.04.1999 privind aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu
Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate
Internaţionale. M.O.nr. 480/04.10.1999
34) Standard Internaţional de Audit 240 Frauda și eroarea într-un angajament de audit al
situațiilor financiare
35) )Standardul internațional de audit 300
36) Standardul de Audit nr. 310, „Cunoaşterea clientului“
37) Standardul Internațional de audit 315 (reformulat) Identificarea și evaluarea riscurilor
unor denaturări semnificative prin înțelegerea entității și a mediului în care își desfășoară
activitatea
38) Standardul Național de audit 700 - “Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare”
39) Standardul Internațional de Audit 701 – Modificări ale raportului auditorului independent
40) Standardele de Audit Intern – Normele profesionale: ; 2210 „Obiectivele misiunii”:

ANEXE:

S.C.MOLDOVA.SA
C.I.F.1234567
ION CÂMPINENU 26-28

Către SC AUDITARE.SA Bucureşti,

51
 Domnule Director, Adunarea Generală a Acţionarilor a hotărât în
şedinţa din 15.01.2008 ca societatea noastră să realizeze auditul situaţiilor financiare
pentru exerciţiul financiar 2007.
În acelaşi timp a solicitat să se verifice modul cum s-a realizat şi înregistrat amortizarea
mijloacelor fixe şi a obiectelor de inventar pentru anul în curs.
Consiliul de administraţie a propus să ne adresăm societăţii pentru a realiza
acest audit În condiţiile în care acceptaţi propunerea noastră, vă rugăm să ne transmiteţi
o ofertă de servicii.

Director,
GEORGESCU CEZAR

Contract nr. 25/2008

pentru realizarea auditului financiar la S.C. MOLDOVA.SA

I. Părţile contractante
1.1. S.C. AUDITARE S.A., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. de ordine
J40/2000/1999, cod unic de înregistrare RO.987654, cu sediul în Bucureşti, Bd. Unirii,
nr. 18 sector 1, cont numărul RO 00BRDE123456789, deschis la BRD sucursala Unirii,
reprezentată prin Georgescu Cezar, în calitate de administrator, denumită în continuare
PRESTATOR, pe de o parte, şi

52
1.2. S.C. MOLDOVA SA., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. de ordine
J40/992/2001, cod unic de înregistrare RO.1234567, cu sediul în Bucureşti, Ion
Câmpineanu 26-28., sector 1, reprezentată prin Mereșescu Marius în calitate de
administrator, denumită în continuare BENEFICIAR, pe de altă parte, au convenit să
încheie prezentul contract pentru realizarea auditului financiar, în conformitate cu
prevederile Legii nr. 133/2002.

II. Obiectul contractului

Obiectul contractului îl reprezintă realizarea auditului financiar pentru exerciţiul financiar
2007,S.C. MOLDOVA SA. va realiza în numele său şi pe cheltuiala sa auditul menţionat în
prezentul contract.

III. Valoarea contractului

Valoarea contractului este de 3000. €, plus TVA, plătibili în lei la cursul BNR în vigoare la
data plăţii. Plata se va face în două rate, jumătate la începutul auditului şi jumătate înainte de
predarea raportului de audit.

IV. Cheltuieli
Cheltuielile specifice, altele decât cele efectuate de către prestator în îndeplinirea activităţii sus
menţionate vor fi suportate de beneficiar, separat de plata valorii contractului, pe baza
documentelor justificative. Beneficiarul va fi informat în prealabil asupra cheltuielilor de
efectuat.

V. Obligaţiile părţilor
5.1. Prestatorul se obligă:
a) să realizeze auditul financiar şi să exprime o opinia asupra situaţiilor financiare ale
exerciţiului financiar 2007;
b) să realizeze auditul în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit şi normele
naţionale în vigoare;
c) să examineze, folosind metodele adecvate de selecţie (teste) şi interviuri, sumele şi
informaţiile prezentate în situaţiile financiare;

53
d) să planifice şi să efectueze auditul astfel încât să obţină un grad satisfăcător de asigurare că
situaţiile financiare nu conţin erori semnificative; datorită caracteristicii de test şi a altor
limitări inerente ale oricărui sistem contabil şi de control intern, există un risc inevitabil ca
unele erori semnificative să rămână nedescoperite;
e) să evalueze principiile contabile folosite şi estimările semnificative făcute conducere,
precum şi informaţiile cu caracter general prezentate în situaţiile financiare;
f) să efectueze la termen auditul situaţiilor financiare întocmite pentru exerciţiul financiar
2007;
g) să informeze beneficiarul despre eventualele nereguli existente în situaţiile financiare şi să
îi propună modalităţi de remediere a acestora; beneficiarul răspunde de soluţionarea
acestor nereguli;
h) să factureze în timp util contravaloarea lucrărilor prestate, pentru încadrarea în graficul de
plăţi stabilit în conformitate cu pct. III din contract;
i) să informeze în timp util beneficiarul de eventualele imposibilităţi de îndeplinire, pe durata
contractului, a obligaţiilor asumate, urmând a se stabili de comun acord soluţiile în astfel
de cazuri.

5.2. Beneficiarul se obligă:

a) să pună la dispoziţie toate documentele şi informaţiile necesare efectuării auditului;

b) responsabilitatea pentru întocmirea situaţiilor financiare, incluzând prezentarea adecvată

a acestora, este a conducerii societăţii; aceasta include menţinerea înregistrărilor contabile
adecvate şi a controlul intern, selecţia şi aplicarea politicilor contabile şi supravegherea
siguranţei activelor societăţii. Ca parte a procesului de audit vom cere din partea conducerii
confirmarea scrisă privind declaraţiile făcute nouă în legătură cu auditul;
c) să nu limiteze în nici un fel activitatea de audit; orice limitare a activităţii auditorului
este incompatibilă cu prevederile prezentului contract;
d) să achite la termen facturile ce cuprind serviciile realizate în contul indicat de prestator
sau în numerar, în caz contrar urmând a plăti o penalitate de 5 % pentru fiecare zi de
întârziere, calculată asupra sumei neachitate.

54
VI. Durata contractului
Prezentul contract se încheie pentru o durată limitată, durată necesară pentru realizarea
auditului financiar. Momentul începerii derulării contractului este data semnării lui. Contractul
se prelungeşte şi pentru auditarea situaţiilor financiare ale anilor viitori dacă nici una dintre
părţi nu îl denunţă în scris.

VII. Forţa majoră

Forţa majoră exonerează părţile de răspundere în cazul executării necorespunzătoare sau cu
întârziere a obligaţiilor asumate prin prezentul contract.
Prin forţă majoră se înţelege un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi
insurmontabil, apărut după încheierea contractului şi care împiedică părţile să execute
obligaţiile asumate conform prevederilor contractuale.

VIII. Clauze speciale

8.1. Raporturile dintre părţi nu pot fi dovedite decât cu prezentul contract.

8.2. Părţile convin să păstreze confidenţialitatea informaţiilor primite, asupra documentelor

şi înscrisurilor schimbate în legătură cu activităţile efectuate şi să nu transmită informaţiile
primite nici unei alte persoane.
8.3. Beneficiarul atestă exactitatea şi sinceritatea informaţiilor şi documentelor pe care le
furnizează şi îţi exprimă acordul ca operaţiunile făcute de prestator să fie conforme cu
informaţiile şi documentele pe care le-a furnizat.
8.4. Neplata valorii contractului în cuantumul şi la termenele fixate potrivit art. III din
contract, precum şi neachitarea valorii cheltuielilor efectuate potrivit art. IV din contract
dau dreptul la rezilierea de plin drept a prezentului contract.

8.5. Părţile au convenit ca toate neânţelegerile privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă
de reprezentanţii lor.

55
 8.6. În cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile sunt de
acord să apeleze pentru aceasta la competenţa instanţele judecătoreşti din Bucureşti.

IX. Clauze finale

9.1. Părţile se obligă să îndeplinească cu bună credinţă prevederile prezentului contract, care
se întregeşte cu dispoziţiile dreptului comun.
9.2. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
9.3. Prezentul contract reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre
acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
9.4. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun
prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei
respective, nu înseamnă ca ea a renunţat la acest drept al său.
9.5. Prezentul contract, completat cu certificatele de înmatriculare şi cod fiscal/C.U.I., a fost
încheiat astăzi, 01.02.2008 în 2(două) exemplare, în limba română, părţile atestând prin
semnătură atât deplina adeziune la clauzele contractuale, cât şi faptul că se află în posesia
exemplarului său.

PRESTATOR, BENEFICIAR,
S.C. AUDITARE S.A. S.C. MOLDOVA SA.

56
 Angajament de confidenţialitate

Subsemnata IANCU MARIA, legitimată cu C.I., nr. RD 123456, eliberat de Secţia 1,

la data de 24.10.1999, declar pe proprie răspundere că voi respecta confidenţialitatea
informaţiilor dobândite în timpul realizării auditului financiar la S.C. MOLDOVA SA.. din
Bucureşti.
Datoria de a păstra confidenţialitatea informaţiilor dobândite de la client şi/sau auditor
continuă şi după încheierea participării la lucrările de verificare.
Confidenţialitatea se referă şi la obligaţia de a nu utiliza informaţiile, dobândite în
timpul desfăşurării serviciilor profesionale, în folosul personal sau al unei terţe părţi.
Divulgarea informaţiilor, care ar putea aduce prejudicii materiale şi/sau imaginii
societăţii auditate sau auditorului, dă dreptul legal celor afectaţi la solicitarea de despăgubiri.

01.02.2008

57
Entitatea auditată: S.C. Moldova Data:
10.02.2008

Date de identificare şi pentru corespondenţă

Nr.
Date de identificare şi
Informaţiile culese
crt. pentru corespondenţă

1 Denumirea clientului S.C. MOLDOVA SA

Codul unic de
2 înregistrare (codul R 1234567
fiscal)
3 Adresa ION CÂMPINENU 26-28

4 Telefon 0213120469

5 Fax 021312469

58
 6 E-mail

7 Cod poştal

8 Banca-cont B.C.R.

Entitatea auditată: S.C. MOLDOVA SA Data:

10.02.2008

Proprietatea şi managementul

Nr. Date de
Informaţiile culese
crt. identificare
- privată X
Tipul
1 - publică
proprietăţii
- mixtă
- societate comercială pe acţiuni (SA);
2 Tipul societăţii - societate comercială cu răspundere limitată (SRL); X
-
3 Proprietarii şi - MEREȘESCU MARIUS - Capitalul social al
structura 70% societăţii subscris şi
capitalului vărsat este de 500
- MIHĂIESCU EMIL
RON, divizat in 20 de
- 15%
părţi sociale, fiecare
- DĂNILĂ MIHAIELA - având o valoare
15% nominală de 25 RON

59
 -
4 Părţi afiliate
-
Numărul mediu de salariaţi în anul 2007 a fost 178 de
angajaţi. Pe categorii mediu de personal numărul mediu a
fost:
Structura
5 - muncitori producţie – 163
organizatorică
- personal magazin – 12
- personal administrativ - 3
Obiectivele
manageriale,
- fabricare altor articole de îmbrăcăminte;
6 planurile
strategice - comerţul cu articole de îmbrăcăminte;

Achiziţii,
7 fuziuni, divizări
efectuate recent
sau planificate
- proprii X
8 Surse de
finanţare - împrumutate X
- atrase
Adunarea
9 Generală a - (nr. întrunirilor în ultimul an) 2
Acţionarilor
10 Consiliul de alcătuire Experienţă (profesia;
administraţie perioada în consiliu,
Numele şi
în funcţii de
prenumele
conducere, în afaceri
etc.)
- MEREȘESCU
- inginer – 4 ani
MARIUS
- MIHĂIESCU
- economist – 4 ani
EMIL
- DĂNILĂ
- inginer – 4 ani
MIHAIELA
- -
- -

60
- este independent faţă da X
acţionari? nu
- exercită controlul asupra da X
conducerii operative? nu
- există un comitet de audit pe da
lângă consiliul de
administraţie? nu X

- există o politică de conducere da X

a consiliului de administraţie? nu
da X
- are consultanţi profesionali?
nu
- membrii consiliului de da
administraţie au fost schimbaţi nu X
în ultimul an?

61
Entitatea auditată: S.C. MOLDOVA SA. Data:
10.02.2008

Managementul operaţional

Nr.
Date de identificare Informaţiile culese
crt.
(alcătuire) (funcţia) (experienţa-ani
pe funcţie)
- DĂNILĂ - DIRECTOR
MIHAIELA EXECUTIV - 4 ANI
- -
Conducerea
1
executivă - -
- -
- a fost schimbată conducerea în - da
ultimul an? - nu X
(şef contabil) (nr. pers .în (experienţa
compartiment) şefului
- BOGOI
contabil-ani)
Compartimentul OLIMPIA -2
2 - 10 ANI
de contabilitate
- a fost schimbată conducerea în da
ultimul an? nu X
da X
3 Există stimulente condiţionate de rezultatele obţinute?
nu
Există prognoze (financiare, producţie, comerciale etc.) da X
4
referitoare la activitatea entităţii? nu
da
5 Se folosesc bugetele la conducerea entităţii?
nu X
da X
6 Activitatea financiar – contabilă este informatizată?
nu
da
7 Există audit sau control intern?
nu X
8 Echipa de audit sau control intern se bucură de respect în da

62
 entitate?
nu
PROGRAMUL DE AUDIT

Nr. Referinţ Intervalul de

Activitatea Timpul afectat
crt. ă timp
0 1 2 3 4
1 Culegerea informaţiilor despre client A 4 10.01.2008
Cunoaşterea sistemului contabil şi a
2 B 4 14.01.2008
mediului de control
3 Calculul pragului de semnificaţie C 4 18.01.2008

4 Evaluarea riscului inerent general D 4 22.01.2008

5 Evaluarea riscului inerent specific D 4 26.01. 2008

6 Evaluarea riscului de control D 2 26.01. 2008

7 Proceduri analitice preliminare E 4 30.01. 2008

Culegerea probelor de audit referitoare la:
8 F 6 6.02. 2008
a) imobilizări corporale şi necorporale;
9 b) stocuri; G 8 13-14.02. 2008

10 c) creditori (furnizori etc.) şi angajamente; H 6 15.02. 2008

11 d) creanţe (clienţi etc.) şi plăţi în avans; H 8 16.02. 2008

e) disponibilităţi şi conturi în bancă;
12 K 10 20-21.02. 2008
credite pe termen lung;
13 f) impozite şi taxe; L 8 22.02. 2008
g) capital, rezerve şi registre cerute de
14 M 5 23.02. 2008
lege;
h) balanţa de verificare, registrul jurnal,
15 M 4 26.02. 2008
cartea mare;
16 i) venituri; N 4 26.02. 2008

17 j) cheltuieli; N 4 27.02.2008

18 k) contul de profit şi pierderi; N 2 27.02.2008

19 l) situaţiile financiare retratate 8 28.02.2008

20 Verificarea documentelor de lucru 4 29.02. 2008

63
21 Revizuirea generală a situaţiilor financiare 4 29.02. 2008
Observaţii finale, întâlnirea cu clientul şi
22 3 29.02.2008
raportul de audit
23 Evenimente ulterioare 2 29.02.2008

24 Întocmirea raportului 10 01.03.2005

Total - 256 -

64
Listă de verificare a riscului inerent general

Iniţiale Data
Client: S.C. MOLDOVA SA. Întocmit de: DLA 10.02.2008
15.02.2008
Perioada auditată: 2007 Revizuit de: TSM

Da Nu

1. Conducerea
(a) Are conducerea suficiente cunoştinţe şi experienţă pentru a
X
conduce activitatea?
(b) Are conducerea tendinţa de a angaja societatea în activităţi şi
X
asocieri ce prezintă un risc ridicat?
(c) Au existat modificări ale personalului-cheie în timpul
X
exerciţiului financiar auditat?
(d) Există cerinţe pentru atingerea sau menţinerea unor criterii de
performanţă (profitabilitate etc.) sau pentru atingerea unor
X
obiective (de exemplu, pentru a satisface cerinţele
creditorilor)?
(e) Au rezultatele raportate o semnificaţie personală pentru
conducere (de exemplu, primele asociate profitului)? X

(f) Sunt controalele administrative şi cele ale conducerii slabe?

X
(g) Există lipsuri în sistemul informaţional al conducerii?
X
(h) Este conducerea implicată profund în desfăşurarea activităţilor
de zi cu zi?
X
Această întrebare este relevantă doar dacă este identificat un
risc la punctele (d) sau (e) de mai sus.

EVALUAREA GENERALĂ A RISCULUI ASOCIAT CU

CONDUCEREA
FOARTE SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT
Explicaţie
Exemplu: Aceşti factori de risc atrag atenţia asupra cauzelor
potenţiale ce duc la manipularea conturilor, dar nu direct în
beneficiul personal al conducerii. Avem o relaţie de lungă durată
cu clientul şi nu există nici o dovadă că au apărut probleme în
trecut. De aceea, se consideră că riscul este scăzut.

65
 Da Nu
CONTINUARE
2. Contabilitatea
(a) Este funcţia contabilă descentralizată?
X
(b) Îi lipsesc personalului din contabilitate pregătirea şi
capacitatea de a îndeplini sarcinile ce îi sunt alocate? X

(c) Există probleme de atitudine sau de etică în departamentul de

contabilitate? X

(d) Există posibilitatea apariţiei de erori ca rezultat al activităţii

desfăşurate sub presiune de personalul contabil? X

EVALUAREA GENERALĂ A RISCULUI DE

CONTABILITATE

FOARTE SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

Explicaţie

Exemplu: Există probleme cu o parte a sistemului, care este în

general satisfăcător. Se va alcătui o listă a creditorilor şi a
achiziţiilor ce prezintă un risc specific.

3. Activitatea
(a) Societatea îşi desfăşoară activitatea într-un sector cu risc înalt?
X
(b) Există creditori individuali semnificativi?
X
(c) Există persoane ce nu au funcţii executive şi care deţin mai
mult de 25% din drepturile de vot sau din acţiunile emise? X

(d) Există probabilitatea ca activitatea (sau o parte din ea) să fie

vândută în viitor? X

(e) S-a modificat echipa şi metodologia de control în ultimele 12

luni? X

(f) Este societatea în situaţie de insolvabilitate? X

66
 EVALUAREA GENERALĂ A RISCULUI DE ACTIVITATE
FOARTE SCĂZUT/SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

Explicaţie

Exemplu: Riscul sectorului de activitate este de tip moderat (dar

activitatea se desfăşoară constant bine), iar descoperirile de
conturi bancare sunt semnificative.

Da Nu
CONTINUARE
4. Audit
(a) Este pentru prima dată când firma efectuează acest audit?
X
(b) Rapoartele de audit din ultimii doi ani conţin rezerve
X
semnificative?
(c) Se poate descrie relaţia societăţii de audit cu clientul
X
„conflictuală“ sau „în curs de deteriorare“?
(d) Se exercită asupra societăţii de audit o presiune semnificativă
X
legată de timp sau de onorariu?
(e) Există în evidenţa contabilă şi situaţiile financiare un număr
semnificativ de tranzacţii ce sunt „dificil de auditat“? X

EVALUAREA GENERALĂ A RISCULUI DE AUDIT

FOARTE SCĂZUT /SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

EVALUAREA GENERALĂ A RISCULUI

Pe baza celor de mai sus:

FOARTE SCĂZUT /SCĂZUT/MEDIU/RIDICAT

67
Număr de riscuri
inerente specifice NIVEL GENERAL DE RISC INERENT
identificate
Foarte scăzut Scăzut Mediu Ridicat
0, 1 sau 2 riscuri 23% 50% 70% 100%
3 sau 4 riscuri 50% 70% 100% 100%
5 sau 6 riscuri 70% 100% 100% 100%

ÎNTREBĂRI PRIVIND RISCURILE INERENTE SPECIFICE

Î1 Sistem expus erorilor / sistem inadecvat / sistem manual necomputerizat?

Î2 Contabil responsabil pentru acest domeniu slab pregătit profesional?

Î3 Operaţiuni complexe (natura operaţiunii, nu modul cum este ea înregistrată)?

Î4 Risc de pierderi / deturnări de fonduri / fraudă?

Î5 Multe judecăţi profesionale / calcule?

Î6 Operaţiuni neobişnuite (natura operaţiunii sau natura procesului în afara sistemului)?

68
LISTA DE VERIFICARE A RISCURILOR SPECIFICE INERENTE
Data
Iniţiale
Client: S.C. AURORA SA Întocmit de: DLA 10.02.2008
15.02.2008
Perioada auditată: 2007 Revizuit de: TSM

Pragul de semnificaţie = ... Ref.

Riscul inerent:
.......................=................... Riscuri inerente specifice în
sursa T1
... dosar
Riscul inerent general = Întrebări Evaluare
SCĂZUT 1 2 3 4 5 6
Imobilizări corporale şi
- - - - - - Scăzut 50%
necorporale
Conturi ale grupului şi
- - - - - - Scăzut 50%
investiţii
Stocuri de produse finite şi
stocuri de producţie în curs - - X X - - Mediu 70%
– cantităţi
Stocuri de produse finite şi
stocuri de producţie în curs - - - X - X Mediu 70%
de evaluare
Debitori - - - X - - Mediu 70%
Investiţii pe termen scurt - - - - - - Scăzut 50%
Casa şi banca – plăţi - - - - - - Scăzut 50%
Casa şi banca – încasări - - - - - - Scăzut 50%
Banca – verificări extrase - - - - - - Scăzut 50%
Creditori - - - - - - Scăzut 50%
Creditori pe termen lung - - - - - - Scăzut 50%
Vânzări - - - - - - Scăzut 50%
Cumpărări - - - - - - Scăzut 50%
Cheltuieli - - - - X - Mediu 70%
Salarii şi indemnizaţii - - - - - - Scăzut 50%
Alte secţiuni de audit - - - - - - Scăzut 50%
Balanţa de verificare şi
- - - - - - Scăzut 50%
înregistrările contabile
Situaţii financiare
provizorii şi înregistrări - - - - - - Scăzut 50%
după sfârşitul exerciţiului

69
CALCULUL EŞANTIONULUI
Data
Iniţiale
Client: S.C. AURORA SA. Întocmit de: DLA 10.02.2008
15.02.2008
Perioada auditată: 2007 Revizuit de: TSM

Risc Calculul benzii

RNNE Riscul de de risc Dimensiunea
inerent
sursa control: eşantionului:
(RI): sursa
T3 sursa T2 sursa T4, T5
F2 RI ´ RNNE ´
RC
Imobilizări corporale 50% 100% N/A 50% 43
şi necorporale
Conturi ale grupului şi 50% 100% N/A 50% 43
investiţii
Stocuri de produse
finite şi stocuri de 70% 56% N/A 39,2% 38
producţie în curs –
cantităţi
Stocuri de produse
finite şi stocuri de
70% 56% N/A 39,2% 38
producţie în curs –
evaluare
Debitori 70% 56% N/A 39,2% 38
Investiţii pe termen
50% 100% N/A 50% 43
scurt
Banca – verificări
50% 100% 13,5% 6,75% 8
extrase
Casa şi banca – plăţi 50% 100% N/A 50% 43
Casa şi banca –
50% 100% N/A 50% 43
încasări
Creditori 50% 56% N/A 28% 33
Creditori pe termen
50% 100% N/A 50% 43
lung
Vânzări 50% 31% N/A 15,5% 23
Cumpărări 50% 31% N/A 15,5% 23
Cheltuieli 70% 31% N/A 21,7% 28
Salarii şi indemnizaţii 50% 31% N/A 15,5% 23
Alte secţiuni de audit 50% 100% N/A 50% 43
Balanţa de verificare şi
50% 100% N/A 50% 43
înregistrări contabile

70
Situaţii financiare şi
înregistrări după 50% 100% N/A 50% 43
sfârşitul exerciţiului

Către Consiliul de Administraţie al S.C. MOLDOVA SA:

Dumneavoastră aţi cerut ca noi să efectuăm auditul bilanţului societăţii S.C.

MOLDOVA SA. la data 01.01.2008, precum şi al contului de profit şi pierdere şi
situaţiei fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul financiare care se încheie la această
dată. Suntem încântaţi să vă confirmăm acceptarea acestui angajament prin conţinutul
acestei scrisori. Auditul pe care îl vom efectua va avea ca obiectiv exprimarea unei
opinii din partea noastră asupra situaţiilor financiare.

Noi ne vom desfăşura activitatea de audit în conformitate cu Standardele

Internaţionale de Audit (sau cu referire la practici sau standarde naţionale relevante).
Acele standarde cer ca noi să planificăm şi să efectuăm auditul, cu scopul de a obţine o
asigurare rezonabilă că situaţiile financiare nu conţin denaturări semnificative. Un
audit include examinarea, pe bază de teste, a dovezilor privind valorile şi prezentările
de informaţii din situaţiile financiare. De asemenea, un audit include evaluarea
principiilor contabile folosite şi a estimărilor semnificative efectuate de către
conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a situaţiilor financiare.

Datorită caracteristicii de test şi a altor limitări inerente ale oricărui sistem

contabil şi de control intern, există un risc inevitabil ca unele denaturări semnificative
să rămână nedescoperite.

Pe lângă raportul nostru asupra situaţiilor financiare, estimăm că vă putem oferi

o scrisoare separată privind orice carenţă semnificativă a sistemului contabil şi de
control intern care ne atrage atenţia.

71
 Vă reamintim că responsabilitatea pentru întocmirea situaţiilor financiare,
incluzând prezentarea adecvată a acestora, este a conducerii societăţii. Aceasta include
menţinerea înregistrărilor contabile adecvate şi controlul intern, selectarea şi aplicarea
politicilor contabile şi supravegherea siguranţei activelor societăţii. Ca parte a
procesului de audit vom cere din partea conducerii confirmarea scrisă privind
declaraţiile făcute nouă în legătură cu auditul.
Aşteptăm cu nerăbdare o colaborare deplină cu echipa dumneavoastră şi credem
că aceasta ne va pune la dispoziţie orice înregistrări, documentaţii şi alte informaţii
care ne vor fi necesare în efectuarea auditului.
Onorariul nostru, care va fi facturat pe măsură ce ne desfăşurăm activitatea, se
calculează pe baza timpului necesitat de către personalul alocat pentru angajament,
plus cheltuieli ce vor fi decontate pe măsură ce vor fi efectuate. Ratele orare
individuale variază în funcţie de gradul de responsabilitate implicat şi de experienţa şi
aptitudinile necesare.
Această scrisoare va rămâne valabilă pentru anii următori, cu excepţia cazurilor
când va fi încheiată, schimbată sau înlocuită.
Vă rugăm să semnaţi şi să returnaţi exemplarul ataşat acestei scrisori pentru a
ne arăta că scrisoarea este conformă cu înţelegerea dumneavoastră în legătură cu
organizarea auditului pe care îl vom efectua asupra situaţiilor financiare.

S.C.AUDITARE SA
DIRECTOR GENERAL
VASILESCU VASILE

S-a luat la cunoştinţă în numele societăţii S.C. MOLDOVA SA. de către:

MEREȘESCU MARIUS
29.02.2008
ADMINISTRATOR

72