CIG_AN_III_AUDIT_FINANCIAR

Lector univ.dr.Pisleag Ana

LECTII DE SINTEZA LA DISCIPLINA AUDIT FINANCIAR

Introducere
Aceasta disciplina are ca obiectiv abordarea intr-o maniera teoretica si practica a
unei ramuri importante a invatamantului financiar –contabiil intitulata audit financiar si
imbunatatirea cunostiintelor studentilor din anii terminali cu informatii priviind o noua
disciplina din ramura contabilitatii.

I CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI

A. Auditul financiar al entitatilor economice

1. Conceptul de audit financiar
1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar.
1.2.Tipuri de audit, activitati ce pot fi desfasurate de auditorii financiari.
1.3 Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului
2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a profesiei
de auditor financiar.
2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania
2.2.Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar
3. Concepte fundamentale ale auditului financiar
3.1. Cunoasterea clientului
3.2 Angajamentul de audit
3.3.Planificarea in audit
3.4 Pragul de semnificatie
3.5 Probe de audit
3.6.Riscur de audit
3.7.Fraude si erori in auditarea situatiilor financiare
3.8.Auditul estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare
4. Proceduri si tehnici folosite in audit
4.1.Proceduri analitice in audit
4.2. Esantionarea in audit
4.3.Interviul in audit
4.4. Chestionarul in audit
5. Auditarea Situatiilor financiare anuale
5.1. Situatile financiare ce se supun auditului financiar
5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern
5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare
5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opinii asupra imaginii situatiilor financiare
5.5. Raportul auditorului asura situatiilor financiare

B. Auditul public intern

1
 1. Conceptul de audit public intern, termeni si expresii, obiective, sfera ,
tipuri de audit.
2. Organizarea auditului public intern:
2.1.Comitetul pentru Audit Public intern,
2.2.Unitatea Centrala deArmonizare pentru Audit Public Intern
2.3. Comitetul pentru audit Public Intern.
2.3.Compartimentul de audit public intern (organizare, obiective si misiune,
atributii, conducatorul compartimentului),
2.4..Conducatorul compartimentului de audit public intern.
2.5. Carta auditului public intern si Codul de conduita etica pentru auditorii
publici interni.
3.Auditori interni.
4. Metodologia privind misiunea de audit public intern.
4.1. Pregatirea misiunii de audit public intern: ordinul de serviciu,
declaratia de independenra, notificarea declansarii misiunii, colectarea si
prelucrarea informatiilor, identificarea obiectelor auditabile, analiza riscurilor,
tematica de detaliu si programul de audit public intern, notificarea privind
realizarea interventiilor la fata locului,
4.2.Interventia la fata locului: etape,tehnici de audit public intern, colectarea
dovezilor,dosarele de audit public intern.
4.3.Raportul de audit public intern: raportul intermediar si raportul final,
supervizarea misiunii de audit public intern, urmarirea recomandarilor

A. AUDITUL ENTITATILOR ECONOMICE

1. Conceptul de audit financiar

1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar
Cuvantul audit isi are etimologia in limba latina in cuvantul ,,audire”, care
inseamna a sculta. In limba engleza acesti termeni au in general urmatoarea semnificatie:
Audit = revizie contabila ,bilant; a revizui, averifica, a revizui registrele
contabile, a face revizie contabila;control.
Audit = o examinarea de catre o persoana competenta si independenta a fidelitatii
reprezentarilor contabile si financiare, a probitatii si credibiltatii tranzactiilor economice.
Auditor = revizor contabil, controlor financiar, cenzor.
Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de
catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare , in conformitate cu
standardele de audit ,armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de
Camera Auditorilor Financiare din Romania.
Auditul financiar are ca obiective:
a) – reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului si a rezultateloir
financiare in bilantul contabil si in contul de profit si pierdere;
b) exprimarea unei opinii priviind masura in care situatiile financiare prezinta
o imagine fidela a afacerilor entitatii economice la data bilantului si a
rezultatelor exercitiului incheiat, cu respectarea legilor in vigoare si a

2
 practicilor din tara in care entitatea economica auditata isi are sediul
social;
c) mentinerea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa asigure
certitudinea reflectarii in bilant si in contul de profit si pierdere, in mod
corect, sincer si complet a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor
exercitiului;
d) imbunatatirea utilizarii informatiei contabile;
e) aprecierea performantelor si eficientei sistemelor de informare si
organizarare.
.Auditor financiar* este persoana fizica sau persoana juridica ce a dobandit aceasta
calitate, in conditiile O.U.G. nr.75/1999,republicata, privind activitatea de audit
financiar.

1.2.Tipuri de audit. Activitati ce pot fi desfasurate de un auditor fincianciar.

(1).In functie de obiectivul urmarit auditul se poate clasifica in:
a)-audit financiar (auditul situatiilor financiare);
b)-audit de conformitate;
c)-audit operational
a)-Auditul finaciar consta in colectarea probelor privind situatiile financiare ale
unei entitati patrimoniale si utilizarea acestor probe in exprimarea de catre auditor a
unei opinii privind conformitatea elaborarii, prezentarii si publicarii acestora in
conformitate cu un anumit cadru de raportare financiara acceptat.
In normele minimale de audit elaborate de CAFR, prin situatii financiare se
intelege: bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modifiaarii capitalului propriu,
situatia fluxurilor de trezorerie ,notele explicative.
Potrivit standardelor de audit{ISA 120 Cadrul general al standardelor de
audit,paragraful 11}, obiectivul auditului financiar consta in ,, exprimarea de catre un
auditor financiar a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub
toate aspectele semnificatice,in conformitate cu un cadru general identificat de raportare
financiara”. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: ,,ofera o
imagine fidela” sau ,,prezinta in mod fidel sub toate aspectele semnificative” , termeni
care sunt echivalenti”. In general auditul financiar este asociat cu auditorii externi
(indepedenti).
b)-Auditul de conformitate-consta in a determina daca o persoana fizica sau o
entitate patrimoniala a respectat anumite norme legale, reglementari sau politici ale unei
companii, prestabilite.
Deci, criteriile care sunt urmarite in auditul de conformitate pot fi:
-fie un set de acte normative, de legi, cum ar fi de exemplu reglementarile emise
de Ministerul Finantelor Publice;
- fie anumite directive ale conducerii unei companii, cum ar fi politica de
personal.
Atunci cand auditeaza situatiile financiare ale unei entitati patrimoniale un auditor
extern nu-si propune sa efectueze si un audit de conformitate, dar in anumite situatii daca
se considera ca anumite politici sau contracte au avut o influenta semnificativa asupra
situatiilor financiare ale entitatii respective, auditul de conformitate devine parte
integranta a auditului financiar.

3
 c)-Auditul operational (de performanta) sau (de revizuire) – consta in
exprimarea de catre auditor a unei opinii privind conformitatea cu anumite criterii
prestabilite , dar aceste criterii sunt diferite de criteriile folosite la cele doua categorii de
audit prezentate anterior. De exemplu auditul operational se poate referi la revizuirea
activitatilor unei entitati in corelatie cu directivele managementului acesteia cu scopul de
a stabili performantele acesteia si de a stabili masuri de dezvoltare a acesteia.
(2)-In functie de afilierea auditorilor, distingem urmatoarele tipuri de audit:
a)-audit extern;
b)-audit intern;
c)-audit guvernamental.
a)-Auditul extern (independent) – este auditul efectuat de persone calificate,
membre ale unui organism profesional recunoscut de lege, aflate in totala independetaa
de unitatea auditaaa. In tara noastra acest tip de audit mai poarta denumire de audit
contractual {A Stoian, E Turlea ,, Auditul financiar contabil” 2000, Editura Economica
Bucuresti.) Desi, auditorul extern este o persoana independenta are un contract cu o
entitate patrimoniala pentru auditarea situatiilor financiare ale acesteia, raportul de audit
se adreseaza tuturor utilizatorilor interesati de informatia contabila.
b)-Auditul intern-reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului
activitatilor entitatii economice in scopul furnizarii unei evaluari independente a
managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia
[O.U.G.nr.75/1999 art. 21.). El este efectuat de catre salariati ai entitatii economice
respective, pregatiti in acest sens. Conducatorul compartimentului de audit intern trebuie
sa fie auditor financiar.
Functiile auditului intern include printre altele examinarea, evaluarea si
monitorizarea conformitatii si eficientei sistemelor contabile si de control intern.
c)-Auditul guvernamental-efectuat asupra institutiilor din subordine se
efectueaza de catre institutiile publice specializate,( cum sunt: Ministerul Finantelor
Publice, Curtea de Conturi, Primarii etc) asupra unor persone fizice sau juridice.
De exemplu:
-administratia publica centrala sau locala auditeaza entitatile economice
si/sau persoanele fizice pentru a verifica daca acestea au stabilit corect impozitele si
taxele datorate statului conform legislatiei fiscale;
- Curtea de Conturi auditeaza tranzactiile financiare si contractuale
institutiilor publice care utilizeaza functii publice, pentru a vedea daca acestea s-au folosit
potrivit destinatiilor legale.
Tipuri de activitati care pot fi desfasurate de auditorii financiari.
Potrivit reglementarilor legale in vigoare in domeniul auditului financiar {O.U.G.
nr.75-1999,art 3.alin2.), auditorii financiari persoane fizice sau juridice, membrii ai
Camerei Auditorilor Financiarii din Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot
desfasura:
a)-activitatea de audit financiar;
b)-activitatea de audit intern;
c)-activitati de consultanta financiar-contabila si fiscala;
d)-activitati de asigurare a managementului financiar-contabil;
e)-activitati de pregatire profesionala de specialitate in domeniu;
f)-activitati de expertiza contabila;

4
 g)-activitati de evaluare;
h)-activitati de reorganizare judiciara si lichidare.
Aceste activitati pot fi desfasurate numai cu respectarea reglementarilor specifice
fiecarui tip de activitate, dupa caz si a principiului independentei.
1.3.Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului
Obiectivul auditului consta in posibilitatea exprimarii opiniei auditorului cu
privire la:
a) Intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, in
conformitate cu un cadru general de raportare financiara ( auditul de
atestare financiara).
b) Respectarea reglementarilor legale , a statutelor si reglementarilor, a
normelor si deciziilor manageriale (auditul conformitatii sau legalitatii).
c) Aplicarea bunei practice si respectarea principiilor sanatoase de
management in utilizarea fondurilor ( auditul performantei sau
rezultatelor).
Aria de aplicabilitate a auditului este definita de procedurile de audit considerate
a fi necesare in circumstante date, pentru a realiza obiectivul auditului.

2. 2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a

profesiei de auditor financiar.
2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR)
2.1.1 Definitii si Atributii
CAFR este o persoana juridical, autonoma, organizatie profesionala de utilitate
publica, fara scop lucrativ, care in numele statului organizeaza, coordoneaza si
autorizeaza desfasurarea activitatilor de audit financiar in Romania. CAFR are
urmatoarele atributii:
a) elaboreza reglementarile in vigoare;
b) atribuirea calitatii de auditor financiar si emiterea de autorizatii pentru exercitarea
independenta a acestei profesii;
c) organizarea si urmarirea programelor de pregaztire continua a auditorilor
financiari;
d) controlul calitatii activitatii de auditor financiar;
e) actualizarea legislatiei;
f) elaborarea si urmarirea aplicarii normelor interne priviind activitatea comerciala.
g) Retragerea temporala sau definitiva a dreptului de exercitare independenta a
profesiei de auditor financiar in conditiile prevederilor Regulamentului de
organizare si Functionare a Camerei.
h) Reprezentarea profesiei de auditor financiar din Romania in institutiile si
organizatiile profesionale europene si internationale;
i) Elaborarea si aprobarea regulilor si procedurilor pentru aplicarea prevederilor cu
privire la auditul financiar.

2.1.2.Organele de conducere ale Camedrei

5
 Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinta, Consiliul Camerei, Biroul
Permanent al Consilului Camerei.

2.2.Exercitarea Independenta a profesiei de auditor financiar

2.2.1.Conditii pentru exercitarea profesiei de auditor financiar
Auditorul financiar poate exercita independent profesia de auditor financiar numai
daca indeplineste urmatoaree conditii :
a. are calitatea de auditor financiar;
b. este membru al Camerei, persoana active;
c. indeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si
functionare a Camerei.
Profesia de auditor financiar se exercita avand la baza :
a) contractul de audit financiar incheiat cu clientul, care include in mod obligatoriu
clauza de confidentialitate si eventualele conditii speciale;
b) raportul de audit finanxciar;
c) viza anuala , respective autorizatia pentreu exercitarea profesiei.

2.2.2. Codul priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului

financiar
Codul priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar
constituie baya pe care se fundamenteaza normele de etica (codul de etica, reguli
detaliate, indrumari, standarde de desfasurare a activutatii etc.) pentru auditorii
financiari.
Conform Codului priviind conduita etica si profesionala in domeniul auditului
financiar, auditoru; financiar exercutas profesia cu urmatoarele principoii
fundamentale:

integritatea,

obiectiviitatea,

competenta profesionala,

confidentialitatea,

conduita profesionala,

standarde tehnice.

3. Concepte de audit
3.1. Cunoastere clientului
3.1.1 Aspecte generale privind cunoasterea clientului
Potrivit standardelor de audit17CAR Audit 200,pag 87, atunci cand
efectueaza un audit, auditorul trebuie sa aiba sau sa obtina cunostinte
suficiente despre client, care sa-i permita sa identifice sau sa inteleaga
evenimentele, tranzactiile si practicile care, potrivit rationamentului
auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sau
asupra misiunii de audit, ori a raportului de audit. Totodata, informatiile
despre client il ajuta pe auditor sa-si imbunatateasca relatiile profesionale
cu clientul, prin extinderea gamei de servicii pe care auditorul le poate
efectua pentru acesta. De asemenea, obtinerea de cunostiinte despre client

6
 inainte de acceptarea misiunii de audit, ii permite sa accepte, sa pastreze
sau sa refuze un anumit client.
3.1.2. Proceduri de colectare a informatiilor despre client
Inca, inaintea acceptarii unei misiuni de audit, auditorul va obtine
cunostiinte despre sectorul de activitate, structura proprietatii, conducerea si
operatiunile entitatii ce va fi auditata si va lua in considerare daca poate fi obtinut
un nivel de cunoastere a clientului adecvat pentru efectuarea auditului.
Dupa acceptarea angajamentului, se vor obtine in continuare informatii
mai detaliate si pe masura ce auditul progreseazaa informatile respective vor fi
evaluate si actualizate. Obtinerea cunostiintelor despre client este un proces
continuu si cumulativ de culegere si evaluare a informatiei, care coreleaza
cunostiintele rezultate cu probele de audit si informatiile din toate etapele de
audit.
In cazul unei misiuni noi, in etapa preliminara de evaluare, auditorul
trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati:
 obtinerea de informatii financiare despre potentialii clienti;
 identificarea domeniilor de activitate care ar necesita o atentie
deosebita din partea auditorului, domenii care sunt succeptibile unor
riscuri mari;
 evaluarea gradului de independenta a entitati.
Auditorul poate obtine astfel de informatii de la banci, cabinete de avocati,
experti, auditorul anterior etc.
In cazul misiunilor succesive de audit, auditorul detine deja o serie de
cunostiinte despre client din misiunile de audit anterioare, ceea ce ii usureaza
munca. Totusi auditorul nu trebuie sa ignore etapa de evaluare preliminara a
clientului, deoarece mediul de afaceri evolueaza rapid, avand loc modificari ce
pot avea o influenta semnificativa atat asupra situatiilor financiare ale clientului,
cat si asupra misiunii de audit.
Ca urmare, intr-o prima faza auditorul revizuieste cunostiintele despre
client detinute din misiunile anterioare, urmand ca in a-II-a faza sa actualizeze
aceste cunostiinte pe baza informatiilor obtinute cu ocazia aplicarii unor proceduri
specifice de audit pentru „ a identifica modificarile semnificative care au avut loc
in perioada scursa de la ultima misiune de audit”. In ultima faza, auditorul
reevalueaza cunostiintele sale despre client si decide fie acceptarea, fie refuzul
angajamentului de audit.
Standardele internationale de audit18ISA 315ofera recomandari priviind cunoasterea
entitatii si mediului sau, inclusiv controlul intern. Auditorul trebuie sa cunoasca entitatea
si mediul sau, inclusiv controlul intern, suficient pentru a identifica si evalua riscurile
existentei denaturarilor semnificative ale situatiilor financiare, fie ca acestea se datoreaza
fraudei, fie erorilor si suficient pentru a pune la punct si aplica proceduri suplimentasre
de audit. Acelasi standard de audit, cere ca auditorul sa faca evaluari ale riscului la
nivelul situatiilor financiare si a asertiunilor pe baza unei cunoasteri si mediului sau,
inclusiv al controlului intern al entitatii.
Fie ca este vorba de o misiune recurenta sau de un potential client de
audit, auditorul obtine informatii despre sectorul de activitate si despre entitate din
mai multe surse:

7

experienta sa anterioara in raport cu entitatea si sectorul de activitate;

discutii cu personalul entitatii;

discutii cu personalul compartimentului de audit intern si analiza
asupra rapoartelor de audit;

discutii cu alti auditori, cu juristi si alti consultanti care au oferit
servicii entitatii in sectorul de activitate in care aceasta opereaza;

legislatia si reglementarile sub incidenta carora cade activitatea
entitatii;

vizitarea sediilor cladirilor, constructiilor si instalatiilor din dotarea
entitatii;

examinarea documentelor relevante emise de entitate.

3.1.3.3. Tipuri de informatii utile pentru cunoasterea clientului si

actualizarea informatilor aferente.
Cunosterea clientului si actualizarea permanenta a cunostiintelor despre client are
la baza colectarea de informatii cu caracter general si specific tipului de activitate
desfasurat de client. Potrivit standardelor internationale de audit cunoasterea de catre
auditor a entitatii si mediului sau consta in intelegerea urmatoarelor aspecte:
(a)-Sectorul, factorii de reglementares alti factori exogeni, inclusiv cadrul de
raportare financiaraa;
(b)-Natura entitatii, inclusiv selectia si aplicarea de catre entitate a politicilor
contabile;
(c)-Obiectivele si strategiile, precum si riscurile de afaceri aferente care pot
genera o denaturare semnificativa a situatiilor financiare;
(d)-Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii si controlul intern.
3.2.Angajamemntul de audit
Angajamentul de audit este un acord intre auditor si client prin care se stabilesc
obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului precum si obligatiile auditorului.
3.2.1. Consideratii privind scrisoarea de acceptare a misiunii de audit
Standardele internationale de audit stabilesc termenii si conditiile ce trebuie
prevazute intr-o scrisoare a misiunii de audit pentru ca inainte de inceperea misiunii
clientul si auditorul sa cada de acord cu scopul, termenii si conditiile misiunii.
Termenii conveniti de ambele parti trebuie sa fie prevazuti intr-o scrisoare de
misiune de audit sau intr-un contract. Este atat in interesul clientului cat si al auditorului,
ca acesta din urma sa trimita o scrisoare de misiune, inaintea inceperii misiunii, aceasta
ajutand la evitarea neintelegerilor in ceea ce priveste misiunea de audit.
Scrisoarea de misiune documenteaza si confirma acceptarea de catre auditor a
numirii, a obiectivului si a sferei misiunii de audit, a intinderii responsabilitatilor
auditorului fata de client si a formei oricaror raportari.
Forma si continutul scrisorii de misiune pot varia de la un client la altul, dar ele
vor include in general urmatoarele referiri:
 obiectivul auditului situatiilor financiare;
 responsabilitatea conducerii pentru intocmirea situatiilor
financiare;

8
  cadrul de raportare financiara adoptat de catre conducere in
intocmirea situatiilor financiare inclusiv cadrul de raportare
financiara aplicabil;
 sfera misiunii de audit, incluzand trimiterile la standardele de
audit, la reglementari si la norme ale organismelor profesionale la
care auditorul adera;
 structura oricaror rapoarte sau a altei forme de comunicare a
rezultatelor misiunii;
 acordul priviind planificarea si desfasurarea auditului din partea
conducerii prin confirmarea scrisorii de misiune;
 faptul ca, datorita naturii testarii si a altor limitari inerente ale unei
misiuni de audit, impreuna cu limitarile inerente ale oricarui sistem
contabil si de control intern, exista un risc inevitabil ca unele
denaturari semnificative sa ramana nedescoperite;
 accesul nelimitat al auditorului la orice inregistrari, documentatii si
alte informatii solicitate referitoare la client;
 arajamente legate de planificarea auditului;
 dreptul auditorului de a primi o confirmare scrisa din partea
conducerii priviind declaratiile care i-au fost facute cu ocazia
auditului;
 o declaratie a faptului ca acele carente ale sistemului contabil
intern ce vor fi descoperite in cursul auditului vor fi aduse in
atentia conducerii;
Atunci, cand sunt relevante, mai pot fi incluse urmatoarele precizari:
 implicarea altor auditori sau experti in unele etape ale auditului;
 implicarea auditorilor interni si a altor persoane din partea
clientului;
 in cazul primului audit, necesitatea contactarii auditorului
precedent
(daca s-a facut un audit anterior);
 orice limitate a raspunderii auditorului, atunci cand exista o
asemenea restrictie;
 referiri la orice alte contracte incheiate intre auditor si client.
B. Auditul componentelor- scrisoare de angajament separata
Atunci cand auditorul entitatii mama este in acelasi timp si auditorul componentei
(sucursala, filiala,etc.), factorii care influenteaza trimiterea unei scrisori separate pentru
respectiva componenta sunt:
 cine numeste auditorul;
 daca este necesara emiterea unui raport de audit separat pentru
componenta respectiva;
 cerinte legale;
 procentul detinut de entitatea mama;
 gradul de independenta al conducerii componentei

C..Misiuni de audit recurente

9
 Potrivit standardelor internationale de audit in cazul misiunilor recurente auditorul
trebuie sa ia in considerare daca circumstantele reclama ca termenii misiunii de audit sa
fie revizuiti si daca este necesar sa se reaminteasca clientului termenii existenti ai
misiunii.
Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare
audit. Pentru a se elimina necesitatea trimiterii unei noi scrisori de misiune pentru misiuni
de audit recurente, se poate atasa o prevedere suplimentara la scrisoarea initiala de
misiune, conform careia scrisoarea va fi considerata valabila pentru toate misiunile de
audit care vor urma, atata timp cat nu se emite o alta. Totusi, la inceputul fiecarei misiuni
de audit, auditorul poate considera adecvata trimitera unei noi scrisori, tinand seama de
urmatorii factori:

orice indiciu ca obiectivul si sfera unei misiuni de audit au fost
gresit intelese;

orice termeni revizuiti sau speciali ai misiunii;

orice modificare survenita recent, la nivelul conducerii sau la
nivelul actionariatului;

orice schimbare semnificativa in ceea ce priveste natura sau
amploarea activitatii clientului;

o modificare a cadrului de raportare financiara adoptat de
conducere la intocmirea situatiilor financiare;

noi cerinte legale sau de reglementare.
D.Acceptarea unei schimbari in misiunea de audit
Daca inaintea finalizarii misiunii, unui auditor i se cere sa modifice misiunea
astfel incat cea rezultata sa furnizeze un nivel de asigurare mai scazut, auditorul trebuie
sa ia in considerare oportunitatea unei astfel de actiuni. Cererea de modificare din partea
clientului poate fi generata de :

modificarea circumstantelor care afecteaza necesitatea prestarii
serviciului;

o intelegere gresita a naturii unui audit sau a serviciilor conexe
solicitate initial;

o restrictie asupra sferei misiunii, fie impusa de conducere, fie
cauzata de imprejurari.
Auditorul trebuie sa analizeze cu multa atentie motivele invocate in sprijinul
cererii si in special, implicatiile unei restrictii asupra ariei de aplicabilitate a misiunii de
audit. O modificare ceruta de imprejurari care afecteaza cerintele entitatii sau o intelegere
eronata priviind natura serviciului solicitat initial vor fi in mod normal considerata avand
o baza rezonabila pentru cererea de modificare a misiunii.
Insa, o modificare care este asociata cu informatii care sunt incorecte, incomplete
sau nesatisfacatoare nu este considerata rezonabila. In consecinta, auditorul nu trebuie sa
fie de acord cu o schimbare a misiunii in cazul in care nu exista nici o justificare
rezonabila de a face acest lucru. Daca auditorul apreciaza ca modificarea solicitata nu
este rezonabila si nu i se permite continuarea misiunii initiale, el trebuie sa se retraga si sa
prezinte un raport priviind circumstantele care au condus la retragerea sa in fata
Comitetului de audit sau a Adunarii Generale a Actionarilor.
In cazul in care termenii misiunii de audit sunt modificati, auditorul si clientul
trebuie sa fie de acord cu noii termeni ai misiunii.

10
3.3. Planificarea misiunii de audit
3.3.1.Planificarea misiunii de audit .
Pentru a planifica o misiune de audit, auditorul financiar trebuie saa efectueze
cateva activitati anterioare acestei etape: cunoasterea entitatii si a mediului sau de afaceri,
actualizarea cunostiintelor despre client, evaluarea conformitatii cu cerintele eticii,
inclusiv independenta, evaluarea preliminara a riscului de audit.
Scopul efectuarii acestor activitati preliminare misiunii de audit este de a veni in
ajutorul asigurarii ca auditorul a luat in considerare orice eveniment sau imprejurare care
poate afecta in mod negativ capacitatea auditorului de a planifica si efectua misiunile de
audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut.
Efectuarea acestor activitati preliminare ajuta la asigurarea ca auditorul planifica o
misiune de audit pentru care :
 auditorul mentine independenta necesara si capacitatea de a efectua
auditul;
 nu sunt probleme legate de integritatea managementului;
 nu exista nici o intelegere cu clientul in legatura cu tremenii
misiunii.
Planificarea adecvata a activitatii de audit ajuta la asigurarea unei atentii
corespunzatoare domeniilor importante de audit, identificarea problemelor majore.
Intinderea planificarii va fi diferita in functie de marimea entitatii, complexitatea
misiunii de audit, experienta auditorului si cunoasterea activitatii acestuia.
Dobandirea cunostiintelor despre activitatea entitatii este o parte importanta a
planificarii activitatii. Cunostiintele auditorului priviind activitatea entitatii contribuie la
identificarea evenimentelor, a tranzactiilor si proiectelor care pot avea un efect
semnificativ asupra situatiilor financiare.
Auditorul poate discuta planul general de audit si anumite proceduri de audit cu
comitetul de audit si cu personalul entitatii in scopul imbunatatirii eficientei si calitatii
auditului si pentru coordonarea procedurilor de audit cu activitatea propie a entitatii. Insa,
planul general de audit si programul de audit raman responsabilitatea aditorului.

3.3.2. Strategia de audit si planul de audit.

Potrivit standardelor internationale de audit, strategia generala de audit stabileste:
aria de aplicabilitate, momentul si conducerea unui audit siaa indrumaari referitoare la
elaborarea unui plan de audit mai detaliat.
Stabilirea strategiei generale de audit implica:
 determinarea caracteristicilor misiunii care definesc aria sa de
aplicabilitate (cadrul general de raportare financiara folosit, cerinte de
raportare specifice industriei si localizarea componentelor entitatii),
 evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii pentru a planifica
momentul auditului si natura comunicarilor cerute si datele la care
acestea se vor efectua;
 luarea in considerare a factorilor importanti care determina
concentrarea eforturilor echipei misiunii de audit (cum ar fi:
determinarea nivelelor de semnificatie adecvate, identificarea

11
 activitatilor cu risc mare de denaturari semnificative, evaluarea
eficientei controlului intern etc.).
Elaborarea unei strategii generale de audit ajuta auditorul sa evalueze natura,
momentul sau dimensiunea resurselor necesare pentru a efectua misiunea de audit.a
strategia generala de audit, auditorul poate incepe elaborarea unui plan mai detaliat
pentru a aborda aspecte variate identificate in strategia generala de audit, tinand seama de
necesitatea de a efectua auditul prin utilizarea eficienta a resurselor auditorului. De
obicei, auditorul stabileste strategia generala de audit inainte de elaborarea unui plan
detaliat de audit, insa cele doua activitati de planificare nu sunt neaparat separate sau
secventiale ca proces, ci sunt strans legate intre ele.
Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan de audit pentru a
reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut. Planul de audit este mai detaliat decat
strategia generala de audit si include natura, momentul si intinderea procedurilor de
audit care urmeaza sa fie efectuate de membrii echipei de audit pentru a obtine suficiente
probe de audit adecvate pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut.
Documentarea planului de audit serveste de asemenea ca o inregistrare a planificarii si
efectuarii adecvate a procedurilor de audit, care poate fi revizuit si aprobat inainte de
efectuarea altor proceduri de audit.Conform standardelor de audit, planul de audit trebuie
sa includa:
 o descriere a naturii, momentului si intinderii procedurilor
planificate de evaluare a riscului suficienta pentru a evalua riscul
denaturarilor semnificative, asa cum arata standardul de audit
,,Cunoasterea entitatii si a mediului sau si evaluarea riscurilor de
denaturare semnificativa”.
 o descriere a naturii, momentului si intinderii unor proceduri
ulterioare de audit planificate la nivel de asrttiune pentru fiecare
clasa semnificativa de tranzactii, solduri de conturi si prezentari,
asa cum sunt descrise de standardul de audit ,,Procedurile
auditorului ca raspuns la riscurile evaluate”. Planul de audit
pentru alte proceduri ulterioare de audit reflecta decizia auditorului
daca sa testeze eficienta functionarii controalelor, natura si
intinderea procedurilor de fond planificate;
 alte astfel de proceduri de audit cerute sa fie efectuate pentru a se
conforma altor standarde de audit (spre exemplu comunicarea
directa cu avocatii). Deci, auditorul trebuie sa elaboreze si sa
documenteze un plan de audit prin care sa se descrie obiectivul
proiectat al auditului si modul de desfasurare a acestuia.
La elaborarea unui plan de audit, auditorul trebuie sa tina cont de urmatoarele
aspecte:
 Cunoasterea activitatii entitatii auditate:
 Intelegerea sistemului contabil si de control intern:
 Riscul de audit si pragul de semnifictie:
 Natura , durata si intinderea procedurilor
 Coordonarea , indrumarea, supravegherea si revizuirea
 Alte elemente

12
 Planul de audit trebuie sa contina suficiente elemente care sa permita dezvoltarea
programelor de audit.
3.3.3. Programul de audit.
Standardele internationale de audit cer ca auditorul sa elaboreze si sa
documenteze un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea
procedurilor de audit cerute de implementarea planului de audit.
Programul de audit se elaboreaza in scris si trebuie sa contina toate procedurile
necesare a fi efectuate de auditor pentru ca acesta sa poata sa-si exprime o opinie
fundamentata asupra situatiilor financiare.
Programul de audit consta dintr-un set de instrctiuni care servesc ca baza in
organizarea activitatii de audit, ca mijloc de control si evidenta a desfasurarii activitatii
si ca set de instructiuni adresate asistetilor implicati in audit. De asemenea programul de
audit mai poate contine descrierea amanuntita a obiectivelor auditului pentru fiecare
domeniu al contabilitatii si un buget de timp ce contine timpul prognozat pentru auditul
fiecarui domeniu de activitate sau pentru procedurile de audit.
La intocmirea programului de audit, auditorul va lua in considerare urmatoarele
elemente:
 evaluarilor specifice ale riscurilor inerente si de control;
 nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile de fond;
 durata efectuarii testelor de control si a procedurilor de fond;
 disponibilitatea asistentilor;
 coordonarea asistentei acordate de catre entitatea auditata;
 implicarea altor auditori sau experti.
Programul de audit reprezinta o proiectie de audit care se bazeaza pe estimari
privind sistemul contabil si de control intern al clientului si care este actualizat in
permanenta pentru a tine evidenta etapelor parcurse in procesul de audit.
Planul de audit si programul de audit trebuie revizuite ori de cate ori este necesar
in timpul derularii auditului, datorita schimbarii conditiilor sau rezultatelor neasteptate
ale procedurilor de audit.

3.4. Pragul de semnificatie in audit

Potrivit standardelor internationale de auditt ISA 320 PRAGUL DE SEMNIFICATIE, auditorul
trebuie sa ia in consideratie pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit.
,,Pragul de semnificatie”.este definit in ,, Cadrul general pentru intocmirea si
prezentarea situatiilor financiare”.emis de Comitetul pentru Standarde Internationale de
Contabilitate, astfel:
,,Informttiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar
putea influeta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare.
Pragul de semnificttie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat in
imprejurarile specifice ale omisiunii sau declsaarii gresite. Pragul de semnificatie oferta
mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informtia
trebuie sa o aiba pentru a fi utla”.
Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor
exprimarea unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite , sub toate
aspectele semnificative , in conformitate cu un cadru general de raportare financiara

13
identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea
rationamentului profesional.
In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului
de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile
semnificative. Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al
nstitutiilor financiare,cat si in relatiile cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii
si prezenaarile de informatii.
Pragul de semnificatie poate fi influetat de :

considerente legate de cerinte legale si de reglementare,

considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor, prezentarile de
informatii si de relatiile existente intre ele.
Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie,in functie
de aspectul situatiilor financxiare. Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de
auditor atunci cand.:
a. se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit (in etapa de
planificare);
b. se evalueaza efectele denaturarilor(in etapa fiala).
Fata de cele prezentate se contureaza urmatoarea intrebare: Cum se
dimensioneaza pragul de semnifictie?. Studiile de specialitate mentioneaza ca marimea
profituliui este indicatorul cel mai frecvent urtilizat de investitori, precum si in analizele
financiare deoarece pare sa reflecte cel mai bine performantele entitatii pe o anumita
perioda de timp.In practica s-a observat ca nivelul pragului de semnificatie stabilit pe
baza profitului variaza in intervalul cuprins intre 1% si 10 % din marimea profitului brut.
Exista totusi cazuri in care marimea profitului pentru o anumnita perioada financiara se
situeaza in afara limitelor sale obisnuite . In acest caz sepoate utiliza alti indicatori cum ar
fi: cifra de afaceri, total active etc.
3.4.1. Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit.
Exista o relatie innves proportionala intre nivelul pragului de semnificatie si
riscul de audit si anume cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este
mai scazut riscul de audi ssi invers.De exemplu , daca dupa planificarea procedurilor de
audit, auditorul determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este scazut,
atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie:
a) reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo
unde acest lucru este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea
unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie
b) reduand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii
testelor detaliate de audit.

2.4.2.Relatia dintre pragul de semnificatie si probele de audit

Evaluarea de catre auditor a pragului de semnifiatie si a riscului de audit la
momentul ittial al planifiarii angajamentului poate fi diferita de cea din momentul
evaluarii rezultatului procedurilor de audit.In cursul procesului de audit, nivelul pragului
de semnificatie poate fi modificat daca exista indicii ca au fost luate masuri de corectare a
erorilor sau se descopera mai multe erori decat a fost aproximat initial. Ca urmare, in
etapa finala auditorul trebuie sa insumeze valoarea tuturor erorilor care ar fi putut sa
ramana nedescoperite,pentru a determina daca nivelul acestora depaste pragul de

14
semnificatie. Cand valoarea cumulaea a erorilor necorecaete tinde sa depaseasaa pragul
de semnifictie stabilit initial, auditorul va urmari sa reduca riscul de audit fie punand in
aplicare proceduri suplimentare de audit, fie va solicita conducerii entitatii sa corecteze
situtiile financiare.

3.5. Probe de audut: concept, carascteristici, clasificare

3.5.1. Conceptul de probe de audit
,, Probele de audit,, reprezinta totalitatea informatiilor utilizate de auditor pentru
emiterea unei concluzii pe care este bazata opinia de audit si include toate informatiile
continute in evidentele contabile care stau la baza situttiilor financiare si a altor
informtii.. Probele de audit , care sunt cumulate ca natura, include probe de auidit
obtinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si pot includ probe de
audit obtinute din alte surse, cum ar fi angajamentele anterioare si procedurile unei firme
de control al calitatii pentru acceptarea clientilor si continuarea contractelor cu clientii.
3.5.2Caracteristici
Auditorul trebuie sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, pentru a fi
capabil sa emita concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit.
Suficienta probelor semnifica faptul ca probele obtinute trebuie sa fie destule din
punct de vedere cantitativ pentru a permite auditorului sa atinga nivelul de incredere
dorit, respective obiectivul final al auditului.
Adecvarea probelor de audit se refera la latura calitativa a probelor de audit, care se
refera la cel putin doua caracteristici fundamentale de care trebuie sa tina cont
::relevanta si credibilitate.
Relevanta se refera la pertinenta probelor de audit in privinta probarii declaratiilor
conducerii entiatii audutate. O proba de audit se considea relevanta daca poate influenta
rationamentul auditorului in acceptarea sau respingerea o unei anumite declararatii
prezentate in situatile financiare.
Credibilitatea consta in faptul ca probele de audit trebuie sa fie de incredere .
3.5.3.Clasificare probelor de audit
Auditorul obtine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii rezonabile pe
baza carora sa fundamenteze opinia de audit prin efectuarea de proceduri de audit cu
ajutorul carora:
a. sa obtina o intelegere a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv controlul
intern, penteu a evalua riscurile de denaturari semnificative la nivelul
situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor ( proceduri de audit
desfasurate in acest scop sunt denumite de ISA ca ,, proceduri de evaluare
a riscurilor);
b. sa testeze, atunci cand este necesar sau atunci cand auditorul decide sa
faca astfel, eficienta operationala a controalelor in prevenirea sau
detectarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul
asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumiee
in ISA ca,,teste ale controalelor,,),
c. sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor
( procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ca
,,proceduri de fond,, si include teste ale detalilor pentru categorii de tranzactii,

15
 solduri ale conturilor si prezentari de informatii, precum si proceduri analitice
de fond.
Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru testele de control,
respectiv procedurile de fond:
,, Testele de control,, reprezinta testele efectuate pentru a obtine probe de audit
priviind proiectarea si modul de functionare a sistemului contabil si a celui de control
intern.
,,Procedurile de fond,, reprezinta testele efectuate de auditor pentru a obtine probe
de audit in scopul detectarii erorilor cu impact semnificativ asupra situatiilor financiare.
Procedurile de fond sunt clasificate in trei categorii:
a) teste de detaliu privind tranzactiile;
b) teste de detaliu privind soldurile;
c) proceduri analitice.
Testele de detaliu priiind tranzactiile. Cu ajutorul testelor de detaliu priviind
tranzactiile, auditorul cauta sa obtina probe despre elementele reflectate in debitul sau in
creditul unor conturi,in vederea evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor.
Testele de detaliu privind soldurile. Aceste teste au drept scop colectarea de
elemente probante privind soldurile conturilor in ansamblul lor, mai curand decat a
tranzactiilor individuale care au condus la soldurile respective.
Procedurile analitice. Procedurile analitice sunt acele proceduri prin care se pot
studia relatiile dintre:

diverse categorii de informatii contabile prezentate in situatiile
financiare;

alte informatii produse de sistemul contabil in exercitiul curet si
informatii comparabiile din exercitiile precedente, din bugetele
previzionate , etc.
3.5.4..Proceduri suplimentare pentru obtinerea probelor de audit
Auditorul poate obtine probe de audit si prin aplicarea unor proceduri
complementare, cum sunt: inspetia, observatia, examinarea documentelor si a
inregistarilor, investigarea si calculul. Definirea si modul de aplicare a acestor proceduri
sunt descrise in paragrafele 26-38 din ISA 500 ,,Probe deaudit.”.

3.6. Riscuri de audit

3.6.1. Riscuri generale si riscul de audit
Potrivit standardelor internationale de audit ISA 315 Cunostera entitatii..pag 30-
34,auditorul trebuie sa cunoasca obiectivele , strategile si riscurile de afaceri aferente care
pot da nastere la denaturari semnificative ale situatilor financiare.
Conducerea entitatii este responsabila cu identificarea riscurilor legate de realizarea
obiectivelor entitatii si cu tratarea lor. Cu toate acestea nu toate riscurile sunt asociate cu
intocmirea situatiilor financiare. Auditorul este preocupat, doar de acele riscuri care pot
avea un efect asupra situatiilor financiare.
Riscul de audit este o functie (ISA 200,parag.16 ) a riscului unor denaturari
semnificative in situatiile financiare (riscul unor denatuaari semnificative)si a riscului ca
auditorul sa nu detecteze astfel de denaturari (risc de nedetectare).
Auditorul, desfasoara proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturari
semnificative si cauta sa limiteze riscul de nedetectare prin desfasurarea unor proceduri de

16
audit suplimentare bazate pe respectiva evaluare ( vezi ISA 315 Intelegerea entitatii si a
mediului acesteia si evaluarea riscurilor unor denaturari semnificative si ISA 330
,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate,,) Riscul de audit la nivel de
asertiune are doua componente: riscul inerent si riscul de control.
3.6.2. Evaluarea riscului inerent
Riscul inerent reprezinta (ISA 200 parg.20) posibilitatea (susceptibilitatea) ca o
asertiune sa comporte o denaturare ce poate fi semnificativa, fie individual, fie cumulata cu
alte denaturari, presupunand ca nu exista controle aferenre.
Riscul unei astfel de denaturari este mai mare pentru unele asertiuni si clase de
tranzactii aferente, solduri ale conturilor si prezenttri de informatii, decat pentru altele: de
exemplu estimarile contabile ce sunt supuse unui grad mult mai mare de incertitudine,in
ceeace priveste evaluarea, creaza riscuri mai mari decat conturile ale caror date sunt
obtinute printr-un proces de rutina..
La indeplinirea planului general de audit,auditorul trebuie sa evalueze riscul
inerent la nivelul situatiei financiare, iar cand indeplinste programul de audit, auditorul
trebuis sa asocieze o astfel de evaluare soldurilor conturilor semnificative si categoriilor
de tranzactii la nivelul asertiunii sau sa presupuna ca riscul inerent este ridicat in cazul
acestei asetiuni.
Pentru evaluarea riscului inerent, auditorul utilizeaza rationamentu profesional in
folosirea numerosilor factori, cum ar fi urmatorii:
a) La nivelul situatiilor financiare

Integritatea conducerii;

Experienta si cunostiintele conducerii, precum si schimbarile in
cadrul ei in cursul exercitiului financiar.

Presiuni asupra conducerii;

Natura activitatii entitatii;

Factorii care afecteaza ramura industriala in care opereaza entitatea.
b)-La nivelul soldului contului si al categoriei de tranzactii

Posibilitatea ca , conturile din situatiile financiare sa fie susceptibile
de prezentare eronata;

Complexitatea unor tranzactii care ar necesita utilizarea serviciilor
unui expert;

Gradul rationamentului profesional implicat in determinare soldului
contului;

Posibilitatea pierderii sau deturnarii unor active;

Finalizarea unei tranzactii neobisnuite aproape de sfarsitul
exercitiului.etc.
3.6.3.Evaluarea riscului de control
Riscul de control este este riscul ca o denaturare care poata sa apara intr-o
asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata,fie cumulata cu alte
denaturari, sa nu poata fi prevenita, detectata si corectata la timp de sistemul de control
intern al entitatii.Acest risc este o functie a eficientei proiecarii si operarii sistemului de
control intern in atingerea acelor obiective care sunt relevante pentru intocmirea situatiilor
financiare.ale entitatii un anumit risc de control va exista intodeauna datorita limitarilor
inerente ale sistemului de control untern

17
Pentru auditor este fundamentala intelegerea controlului intern, estimarea riscului de
control si evaluarea impactului lor asupra probelor necesare. Evaluarea riscului de control
se face in doua etape: o evaluare preliminaa si o evaluare finala.

Evaluarea preliminara a riscului de control

Dupa obtinerea intelegerii sistemelor de contabilitate si control intern, auditorul
trebuie sa faca o evaluare preliminara a riscului de control, la nivelul de cont sau categorie
de tranzactie semnificativa, sub aspectul contributiei acestora la prevenirea, detectarea si
corectarea erorilor.
Evaluarea preliminara a riscului de control pentru o asertiune privind
situatiile financiare trebuie sa fie ridicaa, mai putin daca auditorul:
1) este capabil sa identifice controalele interne relevante pentru
asertiunile ce ar putea preveni sau detecta si corecta o informatie
eronata semnificativa;
2) daca acesta isi planifica sa efectueze teste de control pentru
sustinerea evaluasrii.
Atunci cand riscul de control este evaluat la un nivel mai putin ridicat, auditorul
trebuie sa documenteze acest lucru, aplicand teste de control.
Teste de control
Testele de control sunt efectuate prentru obtinerea probelor de audit privind
eficienta:
a) sistemelor contabile si de control intern, adica daca ele sunt adecvat
elaborate pentru a preveni sau detecta si corecta informatii eronate
semnificative;
b) modului de desfasurare al controalelor interne de-a lungul perioadei.
Testele de control pot consta in:
1) Verificarea documentelor justificative ale tranzactiilor si altor evenimente
pentru a colecta probe de audit in legatura cu modul de efectuare al
controalelor interne, de exemplu se varifica daca o tranzactie a fost
autorizata);
2) Investigarea si observarea controalelor interne care nu au lasat nici o urma
de audit, de exemplu determinarea persoanei care exercita in mod efectiv
fiecare functie, si nu cine se presupune ca o exercita;
3) Refacerea controalelor interne, exemplu reconcilierea conturilor bancare,
pentru a se asigura ca au fost corect efectuate.
Auditorul trebuie sa verifice daca controalele interne au fost utilizaze in cursul perioadei
auditate
Evaluarea finala a riscului de control
Inaintea de emiterii concluziei de audit, auditorul pe baza procedurilor de fond si
a altor probe de audit obtinute, trebuie sa considere daca evaluarea riscului de control
este confirmata.
Riscul inerent si riscul de control sunt riscuri care apartin entitii; ele exista indiferent de
procesul de audit al situatiilor financiare.

18
3.6.4.Riscul de nedetectare
Riscul de nedetectare este riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare care
exista intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie
cumulata cu alte denaturari. Riscul de nedetectare este o functie a eficientei unor proceduri
de fond ale auditorului si a aplicarii acestora de catre auditor.
Evaluarea de catre auditor a riscului de control, impreuna cu evaluarea riscului
inerent, influenteaza natura, durata si intinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuate
de auditor pentru reducerea riscului de nedetectare, si, prin urmare a riscului de audit
pana la un nivel minim acceptabil. Riscul de nedectectare nu poate fi redus la zero
datorita faptului ca auditorul nu examineaza, de regula totalitatea unei clase de tranzactii,
de solduri ale unor conturi. Exista o relatie intre riscul de nedetectare si nivelul combinat
al riscului inerent si al celui de control.
Cu cat evaluarea riscului inerent si de control este mai ridicata, cu atat mai
multe probe de audit trebuie sa obtina auditorul din utilizarea performantelor a
procedurilor de fond.
Riscul de audit, inclusiv componentele sale, poate fi stabilit atat in termeni
cantitativi (in procente),cat si in termeni calitativi (risc scazut, moderat sau ridicat ). Astfel,
pentru evaluarea riscului de audit, una dintre metodele uzuale constau in calculul
individual al valorii atribuibile componentelor riscului de audit, urmata de agregarea lor pe
baza relatiei urmatoare:

Risc de Audit (RA) = Risc Inerent (RI) * Risc de Control (RC)

• Risc de Nedetectare (RN).

Nivelul (gradul) de incredere al auditorului este definit ca fiind egal cu diferenta

dintre 100% si riscul de nedetectare. Adica, cu cat riscul de nedetectare este mai mic, cu
atat este mai mare nivelul de incredere al auditorului. Similar, nivelul de asigurare
corespunde diferentei dintre 100% si riscul de audit.

Capitolul 4. PROCEREE SI TEHNICI IN AUDIT

4.1.Proceduri analitice de fond
Probele de audit sunt obtinute printr-o combinatie adecvata de teste de control si
proceduri de fond. Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru
testele de control si procedurile de fond;
Testele de control repretinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit privind
proiectarea adecvata si respectiv modul de functionare a sistemelor contabil si de conteol
intern,
Procdurile de fond reprezinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit, in
scopul detectarii erorilor semnificative din situatiile financiare, si sunt de urmatoarele
tipuri:

teste de detaliu ale tranzactiilor;

teste de detaliu ale soldurilor;

proceduri analitice de fond.

19
 Testele de detaliu priviind tranzactiile
Prin . aplicarea testelor de detaliu privind tranzactiile auditorul isi propune sa
obtina probe despre elementele existente in debitul sau in creditul conturilor in vederea
evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor. Aceste proceduri pot consta in:
a) examinarea documentelor care au stat la baza inregistrarilor respective
prin aplicarea testelor de urmarire a documentelor,
b) verificarea daca documentele justificative au fost inregistrate integral,
complet si corect in contabilitate;
c) identificarea acelor tranzactii care nu au fost inregistrate si care
subevalueaza structurile prezentate in situatiile financiare;
d) identificarea acelor tranzactii fictive care prin inregistrarea lor in
contabilitate au determina o supraevaluare a structurilor prezentate in
situatiile financiare..
Teste de detaliu privind soldurile, au drept scop , culegerea de probe privind
soldurile conturilor in ansamblul lor fara a tine seama de tranzactiile individuale care au
condus la obtinerea acestor solduri.
Procedurile analitice constau in:
a) evaluari ale indicatorilor financiari si a tendintelor acestora, precum si
b) investigarea acelor fluctuatii si relatii indentificate a nu fi in concordanta
cu alte informatii relevante sau care se abat semnificativ de la valorile
prezentate.
Printre tipurile de proceduri analitice putem aminti comparatiile dintre
informatiile financiare ale unei entitati cu:
-informatiile comparabile aferente perioadelor anterioare;
-rezultatele anticipate ale entitatii ( prognoze, previziuni sau estimarile
auditorului , cum ar fi amortizarile)
- informatii referitoare la un sector de activitate similare.
Procedurile analitice includ de asemenea, considerente cu privire la relatiile dintre:
o elemente ale informatiilor financiare care se estimeaza a fi
conforme cu un model previzibil plecand de la experienta
anterioara a entitatii ( de exemplu: procentul marjei brute);
o informatiile financiare si nefinanciare dar relevante ( spre
exemplu: cheltuielile cu salarizarea raportate la numarul de
salariati).
Categorii de proceduri analitice
a)-examenele generale de veridicitate,constau in comparatii la un nivel de
regrupare forarte inalt intre informatiile din exercitiul curent si cele din exercitiile
precedente, intre bugete si statistici;
b)-analize comparative, respectiv comparatiile ale nivelurilor sau relatiilor
exercitiului curent cu cele ale exercitiilor precedente, fara a efectua corectiile impuse
de modificare a acestora.
c)analize previzionale - presupun o caomparatie a nivelurilor indicatorilor
financiari aferente exercitiului curent cu cele tinand cont de tendintele indicatorilor
exercitiilor precedente.
d)-analitice statistice- constau in cercetarea comportamentului cunoscut al
variabilelor si elaborarea unui model ce explica relatiile intre mediile acestora.

20
 e)analiza globala- estimarea soldului unui cont pe baza relatiilor cunoscute si
verificate intre datele contabile.
Procedurile analitice se deruleaza in urmatoarele etape:
a) alegerea procedurii analitice
b) compararea datelor sau relatiilor pentru procedura analitica
c) examinarea fluctuatiilor importante
d) evaluarea rezultatelor si formularea concluziilor
Eficienta si eficacitatea informatiilor necesare pentru aplicarea procedurilor analitice
depind de:

disponibilitatea si relevanta informatiilor necesare;

credibilitatzea informatiilor;

acuratetea cu care pot fi previzionate rezultatele asteptate de procedurile
analotice de fond.
Procedurile analitice pot fi aplicate pentru:
a) situatile financiare consolidate;
b) situatiile financiare ale componentelor: filiale, diviziuni, segmente;
c) rapoartele administratorilor;
Procedurile analitice sunt utilizate in urmatoarele scopuri:
a) ca proceduri de evaluare a riscului in vrederea obtinerii unei intelegerii asupra
entitatii si a mediului sau;
b) ca proceduri de fond, atunci cand utilizarea lor poate fi mai functionala si
eficienta decat testele detaliilor pentru reducerea riscului de denaturare
semnificativa la nivel de asertiune la un nivel acceptabil de scazut;
c) ca o revizuire generala a situatiilor financiare la sfarsitul auditului .
Daca nivelul riscului de nedetectare este stabilit la un nivel ridicat atunci anumite
proceduri de fond, cum ar fi cele de testare a soldurilor conturilor pot fi aplicate cu cateva
luni inainte de inceperea exercitiului financiar.
Factorii care pot da auditorului financiar o asigurare rezonabila ca nu vor apare
erori semnificative in perioada ramasa pana la inchiderea exercitiului financuar:
a) entitatea detine un sistem de control intern eficient;
b) nu exista presiuni care sa determine managementul sa intocmeasca
raportari eronate si frauduloase;
c) sistemul contabil al clientului este adecvat, asa incat sa poati fi identificate
tranzactiile neobisnuite.
d)
4.2. Esantionarea in audit
Potrivit Standardelor internationale de auditISA 530 Esantionarea in auditsi alte proceduride testare
selective
, atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine metode
optime pentru selectarea elementelor pentru testare, astfel incat sa adune probe care sa
vina in intampinarea obiectivelor testelor de audit.
4.2.1. Definitii
Standardele internationale de audit ISA 530Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva
definesc:
1. Esantionarea in audit (esantionare) reprezinta aplicarea procedurilor de audit
pentru mai putin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de
tranzactii, astfel incat toate elementele sa aiba posibilitatea de a fi selectate.

21
 2.,,Eroare” inseamna atat abateri de la control, atunci cand sunt derulate teste
asupra controalelor, cat si denaturari, atunci cand sunt derulate proceduri de fond.
Similar, eroarea totala este folosita pentru pentru a se exprima fie rata abaterii, fie gradul
de denaturare.
3.,,Eroare atipica”reprezinta o eroare care este rezultatul unui eveniment izolat
care nu se repeta in alte situatii in afara celor special identificate si este, in consecinta,
nereprezentativa pentru erorile din populatie.
4. ,,Populatia” reprezinta un intreg set de date din radul caroar este selectat un
esantion si despre care un auditor doreste sa traga concluzii. De exemplu, toate
elementele din soldul unui cont sau dintr-o clasa de tranzactii contituie o populatie.
5.,,Unitatea de esantionare” reprezinta elemente individuale care constituie o populatie (
de exemplu:cecurile emise, facturile de vanzare sau soldurile creantelor etc.).
6. ,,Esantionarea statistica” reprezinta o abordare a esantionarii ce are
urmatoarele caracteristici:
a. selectia esantionului se face aleator, si
b. folosirea teoriei probabilitatilor pentru a evalua rezultatele esantionarii,
inclusiv masurarea riscului de esantionare.
7.,,Stratificarea”este un proces de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecare
dintre acestea fiind un grup de unitati de esantionare ce prezinta caracteristici similare (
cel mai adesea valoare moneara).
8.,,Eroare tolerabila”reprezinta eroarea maxima intr-o populatie pe care o
accepta auditorul.
4.2.2. Selectia elementelor de testare in vederea obtinerii probelor de audit
Potrivit Standardelor internationale de auditISA 530 Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva
par. 22
atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine mijloacele
adecvate de selectare a elementelor pentru testare. Mijloacele disponibile auditorului
sunt:
1) selectarea tuturor elementelor (examinare 100%);
2) selectarea elementelor specifice;
3) esantionarea.
Auditorul trebuie sa se asigure ca metodele folosite sunt eficiente pentru a oferi probe de
audit adecvate si suficiente pentru a veni in intampinarea obiectivelor testului.
Selectarea tuturor elementelor
Examinarea 100% este putin probabila in cazul testelor asupra controalelor,cu
toate acestea , ea este mai frecventa in cazul procedurilor de fond. De exemplu
,examinarea in proportie de 100% poate fi adecvata cand populatia este constituita dintr-
un numar mic de elemente cu valoare mare., atunci cand riscul inerent si cel de control
sunt ambele mari si alte mijloace nu ofera probe de audit adecvate si suficiente sau cand
natura repetitiva a calculului, sau alte procese de derulare printr-un sistem informational
computerizat determina eficienta unei examinari in proportie de 100%, spre exemplu prin
folosirea tehnicilor de audit asistate de calculator.
Selectia elementelor specifice
Aceasta tehnica presupune selectarea din totalul populatiei a unor elemente cu
valoare sau importanta mare, elemente cu posibilitate mare de sustragere sau deturnare
etc. Aceasta tehnica nu trebuie confundata cu esantionarea, deoarece rezultatele astfel
obtinute nu pot fi generalizate asupra intregii populatii.

22
Esantionarea
Auditorul poate decide sa aplice esantionarea asupra soldului unui cont sau unei claes
de tranzactii in vederea obtinerii probelor de audit. . Esantionarea in audit poate fi
aplicata folosindu-se metode de esantionare non-statistice si statistice..
Modele de esantionare statistica si nestatistica

Decizia daca se foloseste abordarea statistica sau nestatistica depinde de judecata

profesionala a auditorului in ceace priveste cea mai eficienta modalitate de a obtine probe
de audit corespunzatoare, suficiente in conditiile respective. Spre exemplu in cazul
testelor de control, analiza naturii si cauzelor deviatiilor depistate este adesaea mai
importanta decat simpla analiza statistica a prezentei sau absentei deviatiilor .In aceasta
situatie este mai adecvata esantionarea nestatistica.
Atunci cand esantionarea statistica este aplicata, dimensiunea esantionului poate fi
determinata folosind-se teoria probabilitatilor sau rationamentul profesional.
4.2.3..Riscurile procesului de esantionare in audit
Atunci cand utilizeata esantionarea pentru obtinerea probelor de audit, auditorul
intampina o serie de incertitudini care implica atat riscuri de esantionare , cat riscuri care
nu au legatura cu esantionarea.
.,,Riscul de esantionare”ia nastere ca urmare a faptului ca exista posibilitatea ca
auditorul sa ajunga la o concluzie, in baza unui esantion, care este diferita de concluzia la
care s-ar fi ajuns in situatia in care intraga populatie ar fi fost supusa unor proceduri de
audit identice. Exista doua tipuri de riscuri de esantionare:
a) riscul ca auditorul sa traga concluzia,
- in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mic
decat in realitate sau,
- in cazul unei proceduri de fond, ca nu exista o eroare importanta,
atunci cand, in realitate, exista.
Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si este mai mult decat probabil sa conduca
la o opinie de audit nepotrivita;
b)-riscul ca auditorul sa traga concluzia ,
- in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mare,
decat este in realitate, sau
- in cazul unei proceduri de fond, ca o eroare importanta exista
atunci cand, in realitate nu exista.
Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si va conduce, de regula , la eforturi
suplimentare pentru a se stabili daca concluziile initiale au fost incorecte.

,,Riscul de neesantionare” ia nastere ca urmare a aparitiei unor factori ce

determina auditorul sa ajunga la o concluzie eronata din motive ce nu au nici o legatura
cu marimea esantionului (auditorul poate folosi proceduri neadecvate sau poate
interpreta gresit probe ori sa nu recunoasca o eroare).
Riscul de esantionare si riscul de neesantionare afecteaza riscul de audit( riscul ca
auditorul sa exprime de audit inadecvata , atunci cand sutiatiile financiare contin greseli
semnificative.).De exemple:

atunci c-nd efectueazaa teste de control, auditorul poate sa nu descopere
erori in esantion si sa aprecieze riscul de control la un nivel scazut(riscul

23
 ca o eroare sa nu poata fi prevenita , detectata si corectata, de catre
sistemele contabilsi de controlintern);

atunci cand aplica proceduri de fond, auditorul utilizeaza o varietate de
metode pentru areduce riscul de nedetectare( riscul ca greseli
semnificative sa nu poata fi detectate de procedurile auditorului). la un

nivel acceptabil. Insa aceste metode se supun riscurilor decesantionare si
neesantionare
Riscul de esantionare poate fi redus prin marimea dimensiunii esantionului, in timp ce
riscul de non-esantionare poate fi redus prin activitati de planificare, revizuire , etc
Nivelul de asigurare asociat esantionarii (NAE) este complementar riscului de
esantionare (RE), iar relatia de calcul este: NAE = 100% -RE%.
Pentru calculul riscului de e;antionare , folosind formula de calcul a riscului de
audit:
RA = RC*RI*RN si RN = RE *RND, de unde ruzuulta urmatoarea relatie pentru
riscul de esantionare: RE = RA/( RC*RI*RND)
4.2.4.Utilizarea esantioanelor pentru testele de audit
Utilizarea esantionarii in auditul financiar necesita parcurgerea urmatoarelor etape:
1) Stabilirea marimii esantionului;
2) Crearea esantionului (selectarea elementelor esantionului );
3) Evaluarea rezultatelor
4.2.4.1.Stabilirea marimii esantionului
i. .stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate;
ii. stabilirea erorilor care sunt de asteptat sa apara;
iii. identificarea populatiei si a unitatii de esantionare;
iv. stabilirea marimii esantionului
a)-Stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate.
Pentru stabilirea unui esantion de audit, auditorul trebuie sa aiba in vedere obiectivele
testului si atributele populatiei din cadrul careia va fi extras esantionul
b)-Determinarea erorilor care sunt de asteptat sa apara
Studierea naturii probelor de audit cautate si conditiile de aparitie a erorilor
posibile sau a altor caracteristici referitoare la probele respective de audit va ajuta
auditorul sa defineasca ce constituiie o eroare si ce populatiie sa foloseacsca pentru
esantionare.
Auditorul apreciaza ce conditii determina o eroare prin raportare la obiectivele
testului. Intelegerea clara a ceea ce reprezinta o eroare este importanta pentru a se
asigura ca toate – si numai-acele conditii care sunt relevante pentru obiectivele testului
sunt incluse in proiectarea erorilor.
c)-Identificarea populatiei si a unitatii de esantionare
Auditorul trebuie sa se asigure ca populatia este:
a. adecvata - obiectivului procesului de esantionare. Spre exemplu, daca
obiectivul auditorului este acela de a testa supraevaluarea creantelor priviind
clientii, populatia pote fi definita ca ,,lista soldurilor clientilor,,.Insa atunci
cand este testata subevaluarea datoriilor, populatia nu mai este lista
soldurilor furnizorilor, ci mai de graba platile ulterioare, facturile neplatite,
extrasele de cont ale furnizorilor, notele de receptie care nu au o factura

24
 corespondenta sau alte populatii care asigura probe de audit priviind
subevasluarea datoriilor.
b. Completa Spre exemplu, daca auditorul doreste sa selectioneze dintr-un
dosar chitantele care atesta plata, concluziile nu pot fi trase pentru toate
chitantele de-a lungul acelui exercitiu financiar decat daca auditorul se
asigura de faptul ca toate chitantele au fost indosariate.
Eficienta auditului poate fi imbunatatita daca auditorul stratifica o populatie prin
divizarea ei in subpopulatii distincte, care au caracteristicile ce le defineste. Obiectivul
stratificarii este acela de a permite o reducere a dimensiunii esantionului fara o crestere
proportionala a riscului de esantionare.Subpopulatiile trebuie sa fie astfel definite incat
oricare unitate din esantion sa poata apartine doar unui singur strat.
Rezultatele procedurilor aplicate unui esantion de elemente ce apartin unui strat pot
fi proiectate numai asupra elementelor ce fac parte din acel strat. Pentru a trage concluzii
asupra intregii populatii, auditorul va trebui sa ia in considerare riscul si pragul de
semnificatie in relatie cu oricare alt strat care alcatuieste intreaga populatie.
d)-Stabilirea marimii esantionului
Esantionarea ca procedura de audit este eficienta doar daca testarea esantionului este
capabila sa aproximere erorile existente in cadrul intregii populatii din care a fost selectat
acel esantion. Marimea esantionului poate fi determinata prin aplicarea unei formule
statistice sau prin exercitarea rationamentului profesional aplicat in mod obiectiv
circumstantelor.
Standardul international de audit ISA 530..Esantionarea in audit si alte proceduri de
testare selective” prezinta influentele pe care diversi factori le au in determinarea
marimii esantionului astfel:
a) in cazul testelor asupra controalelor, dimensiunea esantionului poate fi influentata
de.

Increderea declarata a auditorului in sistemele contabile si de control
intern;(influenta directa)

Eroarea tolerabila (influenta inversa);

Eroarea asteptata (relatie directa);

Nr de unitati de esantionare (neutru),
B in cazul procedurilor de fond, marimea esantionului este determinata de urmatorii
factori care reebuie considerati impreuna:
a. Evaluarea auditorului asupra riscului controlat. Cu cat riscul de control
evaluat de auditor este mai mare, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul
esantionului.
b. Utilizarea altor proceduri de fond pentru aceeasi asertiune din situatiile
financiare. Cu cat auditorul se bazeaza mai mult pe alte proceduri de fond
(teste de detaliu sau proceduri analitice) pentru a reduce riscul de
nedetectare referitor la soldul unui cont sau o clasa de trenzactii, cu atat
mai mica va fi asigurarea pe care auditorul o va cere de la esantionare .si
ca urmare cu atat mai mic poate fi volumul esantionului.
c. Nivelul de incredere necesar auditorului. Cu cat este mai mare gradul
de incredere , pe care auditorul il doreste pentru ca rezultatele
esantionului sa indice valoarea reala a erorii in populatie, cu atat mai
mare trebuie sa fie esantionul.

25
 d) Eroare tolerabila (relatie directa); Cu cat este mai mica eroarea totala, pe
care auditorul este dispus sa o accepte, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul
esantionului.
e. Valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie
(eroare asteptata ). Cu cat este mai mare valoarea erorilor pe care
auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie , cu atat mai mare trebuie sa
fie volumul esantionului pentru a putea face o estimare rezonabila a valorii
reale a erorilor in populatie.
f. Stratificarea. Cand o stratificare a populatiei este efectuata corespunzator,
suma dimensiunilor esantioanelor provenita din straturi va fi mai mica decat
dimensiunea esantionului care ar fi necesara pentru a obtine acelasi nivel de
risc.
g.Numarul de unitati de esantionare are efect neglijabil aupra marimii
esantionului.

4.2.4.2 Crearea esantionului ( selectarea elementelor esantionului ).

Potrivit Standardelor inrernationale de audutISA 530 Esantionarea in audit si alte procediri de testare
selective parg 42.
, auditorul trebuie sa selecteze elementele unui esantion pornind de la premisa
ca toate unitatile de esantionare din cadrul populatiei pot fi selectate.
Metodele principale de selectare a esantioanelor folosesc:
1) Tabele de numere aleatoare sau utilizarea unui generator computerizat de
numere aleatoare.
2) Selectia intamplatoare, in care auditorul alege esantionul fara a urma o tehnica
structurata. Aceasta tehnica implica egalitatea de sanse pentru orice element
component al populatiei. Se stabileste un identificator unic pentru fiecare element
si se stabileste o procedura aleatorie de selectie Selectarea intamplatoare nu este
adecvata, atunci cand se utilizeaza esantionarea statistica.
3) Selectia sistematica, in care numarul unitatilor de esantionare din cadrul
populatiei este impartit la marimea esantionului ,obtinand un interval de
esantionare, de exemplu 30, iar dupa determinarea unui punct de plecare, cuprins
in primele 30, se selecteazaa fiecare a 30-a unitate de esantionare. Desi, punctul
de plecare ar putea fi determinat la intamplare, esantionul are o probabilitate mai
mare de a fi aleator daca este determinat prin utilizarea unui generator
computerizat de numere aleatoare sau a unor tabele de numere aleatoare.
4) Selectia in bloc, implica selectarea unor blocuri de elemente contingente din
cadrul populatieu. De. exemplu ,auditorul poate alege pentru testare dintr-un total
de 1000 de articole, elementele de la 399 la 481, fara sa omita vreun articol din
acest interval si fara sa selecteze articole din afara intervalului.
4.2.4.3. Evaluarea rezultatelor
Primul pas in evaluarea rezultatelor il constituie determinarea numarului de
cerori descoperite in urma testarii esantionului. Urmatorul pas consta in
dimensionarea limitei superioare a marjei de eroare . Daca auditorul constata ca
limita superioara a marjei de eroare este mai mare decat marja de eroare tolerabila,
acest fapt poate fi un indicuiu ca esantionul a fost subdimensionat si este necesara
largirea esantionului. Daca erorile sau deviatile se inscriu ca dimensiune in marja de
eroare asteptata, atunci rezultatele obtinute se pot extinde la nivelul intregii populatii.

26
4.3.Intervuiul in audit.
Interviul in audit :
- se deruleaza prin intrebari cu raspuns deschis, care nu presupun raspunsuri
de tipul ,,da,, sau ,,nu,,
- presupune clarificarea,inainte de derulare , a problemelor si obiectivelor ce
se intentioneaza sa se rezolve cu ajutorul interviului;
Calitatea informatiilor depinde de pregatirea interviului, care include:

alegerea locului adecvat pentru desfasurare;

explicarera scopului interviului;

explicarea tipului de interviu;

indicarea duratei,

rezolvarea unor probleme particulare;
Tipuri de audit
a) necoventional – intrebarile nu sunt prestabilita, cu scopul de a ramane
deschise si adaptabile la natura interviului,
b) general cu ghid de abordare, caracterizat prin aceea ca abordarea ghidata
sa asigure auditorul ca de la fiecare persoana intervievata se obtin
informatii din acelasi domeniu;
c) interviul standardizat, cu raspunsuri deschise, in sensul ca intrebarile se
pun la toate persoanele intervievate care au sa raspunda la intrebari;
d) interviul inchis, cu raspunsuri fixe,
Formularea intrebarilor:

sa fie puse in asa fel incat sa ofere posibilitatea raspunsurilor
deschise;

sa fie neutre,

sa se refere la numai la o singura problema,
Realizarea ionterviului
- se pune o singura intrebare odata;
- auditorul sa ramana neutru;
- sa fie atent atunci cand se consemneaza raspunsurile;
- sa noteze poate observatiile,
Atunci cand pune intrebarile intr-un interviu auditorul are in vedere evolutia in timp a
situatiilor financiare, fenomenelor, activitatilor, precum si formele siprincipiile care le
guverneaza.

4.4.Chestionarul
4.4.1. Definire,obiective, necesitati
Chestionarul-un procedeu folosit pentru colectarea de informatii in domeniul
auditului financiar si in special, al auditului performantei.
Obiectivele chestionarului ,constau in:
 monitorizarea domeniului auditat;
 determinarea indicatorilor de performanta pe baza datelor obtiunute;
 evaluarea rezultatelor anumitor procese.

27
 A.Pregatirea chestionarului
Pregatirea chestionarului include cercetarea prechestionar si managementul
proiectului,
A.Cercetarea pre schestionar . Auditorul:

testeaza continutul chestionarului,

acorda atentie deosebita formularii intrebarilor care sa fie in toata
concordanta cu obiectivele auditului,

intocmeste o lista de intrebari, grupate pe principalele categorii de
probleme.

B.Managementul proiectului, impune elaborarea unui sistem care sa permita.

 Elaborarea listei cu toate persoanelor care vor fi chestionate,
 Inregisrarea raspunsurilor si pastrarea;
 Monitorizarea non raspunsurilor;
 Urmarirea si conducerea chestionarelor din punct de vedere a l completarii
integrale si al corectitudinii;
 Conducerea in mod efectiv, de catre auditor a chestionarii
In proiectarea chestionarului se tine cont de populatia supusa chestionarii, rezultatele
programate, importanta chestionarii si resursele disponibile.
Auditorul poate chestiona intreaga populatie, daca aceasta este suficient de mica,
sau daca este mai mare , prin esantionare,
Sunt tehnici de esantionare.

esantionarea simpla aleatorie, care asigura fiecarui element al populatiei o
sansa egala de selectie;

esantionarea stratificata,

esantionarea sistematica;
Sunt tehnici de chestionare.

chestionarul postal;

chestionarul personal,

chestionarul electronic;

chestionarul telefonic;
Auditorul decide tehnica potrivita in functie de caracteristicile agentului economic
auditat, tipul populatiei timpul, costurile chestionarii.
C.Realizarea chestionarului
Faze.

cercetarea,

proiectarea chestionarului,

testarea chestionarului,

munca de teren,colectarea datelor.
D.Analiza datelor din chestionare
Analiza
a) Analiza initiala,
b) Tendiinta raspunsurilor,
c) Tendinta non raspunsurilor,
d) Eroarea in esantionare;

28
 e) Statisticele descriptive care se refera la variabila simpla, tabele de
frecventa,diagrame ,grafuri
f) Interpretarea rezultatelor,
E.integrarea chestionarii in raportul de audit

5. Auditarea Situatiilor financiare anuale

5.1. Situatile financiare ce se supun auditului financiar
Conform Legii contabilitatii si reglementarilor
Legale in domeniu, situatiile financiare se compun din:
a) Bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propiu, situatia
fluxurilor de trezorarie, politici contabile si notele explicative in cazul
persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu
Directivele CEE si cu Srandardele Internationale de raportare financiara.si
situatia fluxurilor de trezorerie0 in forma simplificata, in cazul persoanelor
juridiice care nu indeplinesc criteriile stabilite penteu aplicarea Reglementarilor
contabile autorizate.
Societatile comerciale ale caror situatiii financiare sunt supuse ,potrivit legii, auditului
financiar organizeaza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera
Auditorilor Financiari din Romania
5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern
Abordarea eficienta a auditului presupune obtinerea, de catre auditor, a unei
intelegeri suficiente a modului in care sunt proiectate sistemele de contabilitate si de
control intern si a modului de operare a acestora.
Un auditarea sutuatiilor financiare auditorul are in vedere numai acele politici si
proceduri din cadrul sistemelor de contabilitate si control intern care sunt relevante pentru
asertiunile referitoare la situatiile financiare.
Auditorul trebuie sa inteleaga sufficient:
 Sistemul de contabilitate,pentru a putea identifica: categoriile principale
de tranzactii din cadrul operatiunilor entitatii economice; cum sunt initiate
astfel de tranzactii; inregistrarile semnificative in contabilitate;
documentele justificative si conturile din situatiile financiare si procesul
de contabilitate si raportare financiara.
 Mediul de control, pentru a evalua atitudinea managerilor si a directorilor,
constientizarea si actiunile legate de controlul intern si importanta lui
pentru agentul economic;
 Procedurile de control care sunt integrate mediului de control si sistemului
de contabilitate,

5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare

Obiectivul auditarii situatiilor financiare este acela de a da posibilitatea
auditorului de a-si exprima daca situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectele
semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara.
Opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un nivel de
asigurare inalt , darn nu absoluut, Un nivel de asigurare absolut in audit este imposiibil de
atins, datorita urmatorilor factori: nevoia de aplicare a rationamentului profesional,
utilizarea testelor: inerenta limitare a oricarui sstem contabil si de control intern.

29
 5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opiniii asupra imaginii situatiilor
financiare
Prin auditarea situatiilor fiinanciare ale entitatilor economice se intelege
exprimarea de catre auditor a unei opinii.
Opinia exprimata poate fi : fara reserve (necalificata), cu reserve (calificata),
contrara .Poate fi si situatia de imposibilitate a exprimarii opiniei.
Opinia fara reserve (necalificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la
concluzia ca situatiile ofera o imagine fidela sau sunt prezentate in mod corect, in ceea ce
priveste toate aspectele semnificative, in conformitate cu cadrul de raportare financiara
identificat (standarde).
Opinia cu reserve (calificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca
nu poate emite o opinie fara reserve, dar efectul oricarei neintelegeri cu conducerea sau cu
limitarea ariei de aplicabiliitate nu este atat de semnificativ si cuprinzator, incat sa conduca la
o opinie contrara sau imposibilitatea exprimarii unei opinii.
Opinia contrara se formuleaza atunci cand efectul uneii neintelegeri este atat de
semnificativ si de cuprinzator pentru situatiile financiare, incat auditorul ajunge la concluzia
ca un raport calificat nu este adecvat pentru a prezenta informatii referitoare la natura
incomplete saui eronata a situatiilor financiare.
Imposibiliitatea exprimarii unei opinii-apare atunci cand efectul potential al limitarii
activitatii este atat de semnificativ si cuprinzator incat auditorul nu a putut sa obtina probe de
audit suficiente si in consecinta, nu poate sa formuleza o opinie asupra situatiilor financiare.

5.5. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare

Rezultatul final al activitatii de audit consta in elaborarea sau aprobarea de catre
auditorul coordinator a unui raport de audit corespunzator asupra situatiilor financiare, pe
baza rezultatelor si concluziilor obtinute si in care opinia este clar exprimata.
Auditorii au obligatia legala de a efectua un rapor pentru actionari asupra
conturilor examinatte de ei si asupra bilantului si contului de profit si pierdere.
Raportul auditorilor trebuie sa stabileasca daca, in opinia lor, situatiile financiare
ofera o imagine fidela a pozitiei financiare a entitatilor ceconomice la data raportarii, a
rezultatelor activitatii acesteia si a fluxurilor de numerar pentru perioda auditata, in
conformitate cu reglementarile in vigoare.
Raportul auditorului asupra situatiilor financiare:
o este parte componenta a raportului anual al entitatii economice impreuna
cu situatiile financiare anuale ale entitatii economice aprobate de consiliul
de administratie si cu raportul administratorului.
o Se supune spre aprobare de catre AGA entitatii economice,aprobate de
administratie si cu raportul administratorilor;
o Se trimite directiei teritoriale a Ministerului Fiinantelor Publice la care
entitatea este inregistrata , impreuna cu situatiile financiare ale entitatii si
raportul administratorul pentru exercitiul financiar respective,precum, si la
Registrul Comertului;
o Se publica in Registrul comertului.

30
 B. AUDITUL PUBLIC INTERN

1. Conceptul de audit, audit financiar, audit public intern,

termene si expresii, obiective, sfera de aplicare, tipuri de audit.
Prin audit se intelege
a) . revizie contabila, bilant; a revizui, a verifica, a face
revizie contabila; control.
b) o examinare profesionista a unei informatii in vederea
exprimarii unei opinii responsabile si independente prin
raportarea la un criteriu standard;
c) Un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a
exprima o opinie sau de a obtine o concluzie asupra
obiectului auditului.
Auditul financiar este:

o examinare independenta a situatiei financiare
efectuata de un auditor, in conformitate cu orice
obligatie relevanta;

un aport de credibilitate asupra situatiilor
financiare;

o revedere critica pentru evaluarea situatiei
financiar contabile;

o examinare efectuata de un profesionist
competent si independent in vederea exprimarii
unei opinii :
a. asupra validitatii si corectei aplicari a
procedurilor interne, stabilite de
conducerea entitatii, precum si
b. asupra imaginii fidele, clare si complete a
patrimoniului si a situatiilor financiare.
Imaginea fidela reprezinta regularitatea si sinceritatea contabilitatii.
Regularitatea presupune conformitatea cu regulile si procedurile
contabile.
Sinceritatea presupune aplicarea cu buna stiinta a regulilor si
procedurilor contabile, in termen de cunoastere pe care responsabilii
conturilor o au despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si
situatiilor din cadrul entitatilor economice sau publice.

o atestare sau o certificare a documentelor si
evidentelor, a sistemului contabil.

31
 Potrivit Standardelor Internationale de audit, auditul financar
reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii
financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu
standardele de audit, armonizate cu standardele internationale de audit si
adoptate de Camera Auditorilor Financiare din Romania.
Auditor financiar este persoana fizica sau persoana juridica ce a
dobandit aceasta calitate, in conditiile O.U.G. nr.75/1999, republicata,
priviind activitatea de audit financiar.

Auditorii financiari, persoane sau persoane juridice, care au dobandit

aceasta calitate si sunt membrii ai Camerei Auditorilor Financiari din
Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot desfasura activitati de:

audit financiar;

audit intern;

consultanta financiar-contabila si fiscala;

activitati de management financiar;

pregatire profesionala de specialitate;

expertiza contabila, evaluare;

reorganizare.

Conform Legii contabilitatii si Legii societatilor comerciale, entitatile

economice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele
Internationale de Raportare financiara sunt supuse auditului financiar
efectuat de catre auditorii financiari, persoane fizice si persoane juridice
autorizate, au obligatia sa organizeze audit intern potrivit normelor elaborate
de CAFR.
La regiile autonome, companiile/societatile nationale, precum si la
celelalte entitati economice cu capital majoritar de stat, activitatea de audit
se organizeaza si functioneaza potrivit cadrului legal priviind auditul intern
din entitatile publice ( auditul public intern).

1.1.Auditul intern al entitatilor economice.

a) reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamlului activitatii
economice in scopul desfasurarii unei evaluari independente a
managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a
acestuia;
b) se exercita in cadrul entitatii economice de catre persoane din
interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se
diferentiaza in functie de activitatea entitatii.
Auditul intern are urmatoarele obiective:

32

conformitatea activitatilor din entitatea economica auditata cu
politicile, programele si managementul acesteia, in baza prevederilor
legale,

evaluarea gradului de adecvare si aplicare a actiunilor de control
financiar si nefinanciar dispuse si efectuate de catre conducere in
scopul cresterii eficientei entitatii economice;

evaluarea gradului de adecvare a datelor, informatiilor financiare si
nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din
entitatea economica;

protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si
identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si procedurilor de
orice fel;
Resposabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea
lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa
aiba calitatea de auditor financiar.
Cu ocazia exercitarii independente a profesiei de auditor financiar,
indiferent de cadrul legal care se aplica pentru organizarea si functionarea
auditului intern la entitatile economice, auditorii financiari externi
efectueaza si evaluarea auditului intern.
Aceasta evaluare se refera la gradul de adecvare a ariei de cuprindere
a programelor conexe aplicate, precum si la performantele auditului intern,
pentru a determina masura in care auditorii financiari externi se poate baza
pe auditul intern.
Camera Auditorilor financiari din Romania elaboreaza norme de
auduit intern aliniate la standardele internationale de audit intern, care au ca
obiective:.

definirea principiilor de baza privind modul in care se
exercita auditul intern;

asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si
promovarea activitatilor de audit intern;

stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea
exercitarii auditului intern;

supravegherea proceselor, a structurilor
organizatorice, a managemrntului organizatoric,
precum si a operatiunilor entitatii economice.
Normele elaborate de CAFR cuprind reguli de organizare, reguli de
exercitare, reguli de implementare si Codul de etica pentru profesia de
auditor intern, care au drept scop:
a) definirea principiilor de baza privind modul in care se
exercita auditul intern;

33
 b) asigirarea cadrului de lucru pentru cercetarea si
promovarea activitatilor de audit;
c) stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii
auditului intern;
d) supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a
managementului organizatoric, precum si a operatiunilor
entitatii.
Normele elaborate de CAFR cuprind:
a) reguli de organizare;
b) reguli de exercitare;
c) reguli de implementare; si
d) codul de conduita etica pentru profesia de auditor intern.
Reguli de organizare se refera la elemente definitorii ale entitatilor si
ale persoanelor care exercita aceasta activitate de audit intern.
Regulile de exercitare se refera la natura activitatilor de audit intern si
stabilesc criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate
fi evaluate.
Regulile de implementare se elaboreaza in functie de tipurile
specifiice de aranjamente.
Codul de etica pentru profesia de audit imtern se bazeaza pe incredere
in asigurarea obiectivitatii sale referitoare la managementul riscului,
controlului si conducerii.

1.2.Audit public intern.

1.2.1 Definitii
Este reglementat de LEGEA 672/19.12.2002 priviind auditul public
intern.
Potrivit legii 672/2002, auditul public intern:

reprezinta activitatea functionala independenta si obiectiva, care
da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a
veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile
entitatii publice;

ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o
abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si
imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de
administrare;

este o functie independenta de evaluare stabilita in cadrul unei
entitatii publice;

34

are rolul de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor
publice.
Economicitatea reprezinta minimizarea costului resurselor alocate
pentru atingerea rezultatelor astimate ale activitatii. Cu mentinerea calitatii
corespunzatoare a acestor rezultate.
Eficieta reprezinta maximizarea retzultatelor unei activitati in relatie
cu resursele utilizaze;
Entitate publia autoritate publica, institutie publica,
compania/societatea nationala, regia autonoma, societate comertiala la care
statul sau o unitate administrative teritoriala este actionar majoritar, cu
personalitate juridica, care utilizeaza, administreaza fonduri publice si/sau
patrimoniu public;
Fonduri publice – sunt alocatii din bugetul de stat, bugetele locale,
bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul
trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, fondurile
provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a caror
rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice si din
fonduri externe nerambursabile;
Institutia publica include Parlamentul, Administratia Prezidentiala,
ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte
autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile din
subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora;
Institutie publica mica - institutia care deruleaza un buget anual de
pana la nivelul echivalentului in lei a 100.000 euro pe o perioada de 3 ani.
Patrimoniul public = totalitatea drepturilor si obligatiilor statului,
unitatilor administrative teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora,
dobandite sau asumate cu orice titlu; fac parte din patrimonial public
drepturile si obligatiile referitoare atat la bunurile din domeniul public, cat si
din domeniul privat al statului si al unitatilor administrative teritoriale.
Circuitul auditului reprezinta stabilirea fluxurilor informatiilor,
atributiile si responsabilitatile referitoare la acestea, precum si arhivarea
documentatiei justificative complete, pentru toate stadiile desfasurarii unei
actiuni, care sa permita reconstituirea operatiunilor de la suma totala pana la
detalii individuale si invers.
Auditul public intern nu trebuie confundat cu controlul intern, care
este definit si ca ansamblul masurilor luate de catre conducere in scopul
imbunatatirii gestiunii riscului si cresterii probabilitatilor ca scopurile si
obiectivele stabilite sa fie atinse.

35
 1.2.2.Obiectivele auditului public intern sunt:
a. asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa inbunatateasca
sistemele si activitatile entitatii publice;
b. sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o
abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se
imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe
gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.
De asemenea, constituie obiective aferente activitatii de audit public
intern: evaluarea managementului riscurilor si evaluarea sistemelor de
control.
Auditul public intern ajuta entitatea publica sa:

identifice si sa evalueze riscurile semnificative si contribuie la
imbunatatirea sistemelor de management al riscurilor, sisteme a
caror eficacitate o supravegheaza si evalueaza,

sa mentina un sistem de control adecvat prin evaluarea
eficacitatii si eficientei acestuia, contribuind la imbunatatirea lui
continua,
Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate
de entitatea publica din momentul constituirii
angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre
beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din
asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si
stabilirea titulurilor de creanta, precum si facilitatile
acordate la incasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea,
gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din
domeniul privat/public al statului ori al unitatilor
administrative teritoriale;
d) sistemele de management financiar si control, inclusiv
contabilitatea si sistemele informatice aferente.

1.1.3.Desfasurarea auditului public intern

Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor

desfasurate intr-o entitate publica inclusiv asupra activitatilor entitatilor
subordonate cu privire la:
- formarea si utilizarea fondurilor publice;
- administrarea patrimoniului public.

36
 Se auditeaza, cel putin odata la 3 ani:
a) angajamentele bugetare si legale din care deriva direct
sau indirect obligatii de plata, inclusive din fondurile
comunitare;
b) platile asumate prin angajament bugetar si legale,
inclusive din fondurile comunitare;
c) vanzare, gajare, conservarea sau includerea de bunuri din
domneniul privat al statului ori a unitatilor administrative
teritoriale;
d) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul
public al statului ori al unitatilor administrative
teritoriale;
e) constituirea veniturilor publice, respective modul de
autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a
facilitatilor acordate la incasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sisteme informatice.
Auditul intern este o contraverificare facuta de un tert si genereaza un
control mai eficient asupra activitatilor si responsabilitatilor.
Cu toate acestea, recomandarile compartimentului de audit intern nu
devin obligatorii, el ramanand in pozitia de consultant intern.
Auditul intern are rol de consiliere, de recomandare sau de decizie.
Plusul de valoare adus de auditul intern este rezultat al aportului de
competenta pentru practicarea unui control international.
Auditul intern are caracter represiv si preventiv. In cazul caracterului
represiv auditul intern, scoate la iveala erorile, fraudele, deturnari de fonduri
Auditul intern cu caracter preventiv pune accent pe recomandari
(conciliere,consultanta) care permit managerilor sa progreseze printr-un mai
bun control asupra activitatii si responsabilitatii.

1.1.4.Tipuri de audit
In literatura de specialitate, se prezinta urmatoarele tipuri de audit:

a) audit de regulamente sau de conformitate, care consta in

examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama
fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul
respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si
metodologice, conform normelor legale.

37
 Acest tip de audit compara regula cu realitatea, ceea ce ar trebui sa fie
cu ceea ce este, pe baza unui sistem de referinte. Regularitatea se observa in
raport cu regulile interne ale entitatii, iar conformitatea se stabileste in raport
cu dispozitiile legale si de reglementare.
Auditul de regularitate parcurge urmatorii pasi:

-informarea cu privire la ceea ce ar trebui sa fie;

-semnalarea dezechilibrelor, aplicatiilor care nu s-au
efectuat, interpretarilor gresite ale dispozitiilor
stabilite;

-analiza cauzelor si consecintelor;

recomandarea, ceea ce trebuie facut pentru ca pe viitor
sa se aplice regulile;

-raportarea rezultatelor.
b) Auditul de eficacitate sau auditul performantei, care
examineaza corectitudinea criteriilor stabilite pentru
implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice,
evalueaza rezultatele si apreciaza daca rezultatele sunt
conforme cu obiectivele.
Auditul performantei, evalueaza performanta manageriala si
operationala (economicitate, eficienta, eficacitate) a programele publice si
entitatilor publice care utilizeaza resurse financiare, de personal sau de alta
natura.
Auditul de eficacitate inglobeaza eficacitatea si eficienta si pentru
acest considerent se numeste audit al performantei. Eficacitatea consta in
atingerea obiectivelor fixare. Criteriul eficientei este de a face cat mai bine
posibil, ceea ce necesita cea mai buna calitate in ceea ce priveste
cunostiintele, priceperea si comunicarea.
Auditul de eficacitate consta in:

diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor si
organizarii activitatii;

emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor,
dar si cu privire la calitatea lor.
c) Auditul de sistem, care este o evaluare de profunzime a
sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a
stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si
eficient, pentru identificarea si formularea de recomandari
pentru cercetarea acestora.
Sub aspect financiar, auditul include examinarea si raportarea
declaratiilor financiare, precum si examinarea sistemelor de conturi pe care
aceste declaratii se bazeaza.

38
 Intrebari pentru evaluarea pregatirii
1. Cum se defineste auditul financiar?
2. Care sunt activitatile ce pot fi desfasurate de auditorii financiari
persoane fizice sau personae juridice, care au dobandit aceasta calitate
si sunt membrii ai Camerei Auditorilor din Romaniain exercitarea
independenta profesiei?
3. Care sunt entitatile economice care au obligatia sa organizeze auditul
intern?
4. Ce reprezinta auditul intern al entitatilor economice si ce obiective
are?
5. Ce este auditul public intern si ce obiective are?
6. Care sunt activitatile din cadrul entitatilor publice asupra carora se
exercita auditul public intern si la ce perioada ?
7. Care sunt sunt tipurile de audit intern si in ce constau?

Capitolul 2. ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN.

Potrivit,Legii 672/2002 priviind auditul public intern, auditul public intern

este organizat astfel:

Comitetul pentru Audit Public Intern ( COPI);

Unitatea Central de Amortizare pentru Audit Public Intern ( UCAAPI);

Compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

2.1.Comitetul pentru audit public intern (CAPI)

Comitetul pentru Audit Public Intern:

este un organism cu caracter consultativ pe langa Unitatea Centrala de
Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAApI) si actioneaza pentru
definirea strategiei si imbunatatirii activitatii de audit public intern in
sectorul public;

este format din11 membrii din afara Ministerului Finantelor Publice, astfel:
 presedintele CAFR;
 2 profesori universitari cu specialitatea in domeniul
auditului public intern specialisti cu inalta calificare in
domeniul auditului public intern;
 2 experti in contabilitatea publica;
 1 expert in domeniu piblic;
 expert in sisteme informatice;
 directorul general al Unitatii de Armonozare pentru
Auditul Public Intern.

39

este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre
membrii comitetului , pentru o perioada de trei ani.
Secretariatul tehnic este asigurat de Uniunea Centrala de Armonizare pentru
Auditul Public Intern.

Atributii principale:
- dezbate planurile strategice in domeniul auditului intern;
- dezbate si avizeaza raportul anual priviind activitatea de audit public
intern si il prezinta Guvernului;
- avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu
implicatii multisectoriale;
- avizeaza numirea si revocarea directorului general al Unitatii Centrale de
Armonizare pentru Auditul Public Intern.

2.2.Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern

(UCAAPI
a. este constituita in cadrul Ministerului Finantelor Publice, structurata pe
compartimente de specialitate, in subordinea directa a Ministerului Finantelor
Publice. Structura teritoriala cuprinde auditorii interni din cadrul birourilor
teritoriale de audit ale Ministerului Finatelor publice, care exercita competente
delegate de UCAAPI.
b. Este condusa de un director general numit de M.F:P:.
c. Atribtii principale:

elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul
auditului public intern;

dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern;

dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme,
bazate pe standardele internationale,inclusiv manualele de audit
intern;

elaboreaza codul priviind conduita etica a auditorului intern;

avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de
activitate in domeniul auditului public intern;

verifica respectarea normelor si a codului priviind conduita etica
a auditului.
Membri comitetului pentru API :
 nu pot face parte din structurile M.F.P, cu exceptia
presedintelui CAFR si a directorului general al UCAAPI;
 se selecteaza in baza propunerilor formulate de ministere si
institutii

40
2.3..Compartimentul de Audit Public intern
2.3.1.Organizare
 conducatorul institutiei publice sau, in cazul altor entitati publice, organul
de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului de organizare si
functional necesar desfaturarii activitatii de audit public intern.
 la institutiile mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice
subordonate altor entitati publice, auditul se limiteaza la auditul de
regularitate si se efectueaza de catre compartimentale de audit public intern
ale MFP.
Compartimentul de audit public intern
Se constituie si functioneaza in subordinea directa a conducerii
entitatii publice si exercita functie distincta si independenta si nu trebuie sa fie
implicat in elaborarea procedurilor de control intern si in desfasurarea activitatilor
supuse auditului public intern.
Compartimentul de audit public intern trebuie sa dispuna:
 in mod colectiv, de toata competenta si experienta
necesara in realizarea masurilor de audit. Indiferent de
natura lor, misiunile de audit public intern se
incredinteaza acelor persoane care au pregatirea si
experienta corespunzatoare nivelului de complexitate al
sarcinii.
 de metodologii si sisteme moderne de tehnologia
informatiei, de metode de analiza, esantioane statistice si
instrumente de control a sistemelor informatice.

2.3.2.Obiectivele si misiunea Compartimentului de Audit Public Intern

Compartimentul de audit public intern are ca obiective sa ajute entitatea
publica in ansamblul si pe structurile sale prin intermediul opiniilor; si
recomandarilor:

sa gestioneze mai bine riscurile;

sa asigure o mai buna monitorizare si pastrare a patrimoniului;

sa asigure o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si
procedurile existente;

sa imbunatateasca calitatea managementului, a controlului si auditului
intern;

sa imbunatateasca eficienta si eficacitatea operatiilor.
Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita
sistemele de control din cadrul entitatii publice in scopiul de a evalua
eficacitatea si performansele structurilor functionale in implementarea

41
politicilor, programelor si actiunilor in vederea imbunatatirii continue a
acestora

2.3.3.Atributiile Compartimentului de Audit Public Intern

a) elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publiice in care
isi desfasoara avtivitatea;
Normele metodologice propii se elaboteaza in conformitate cu Normele
metodologice generale referitoare la exercitarea auditului public intern.
b) elaboreza proiectul planului de audit public intern.
Proiectul planului de audit public intern se intocmeste de catre
compartimentul de audit public intern pana la 30 noiembrie a anului
precedent pentru care se elaboreaza. Conducatorul entitatii publice aproba
proiectul pana la data de 20 decembrie a anului precedent.
Structura planului de audit public intern:

scopul actiunii de auditare;

obiectivele activitatii supuse auditului public intern;

identificarea activitatii supuse auditului public intern;

durata actiunii de auditare;

perioada supusa auditarii;

numarul de auditori propii antrenati in actiunea de auditare;

numarul de auditori care urmeaza sa fie atrasi din afara;
c) efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca
sistemele de management financiar si control al entitatilor publice
sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate,
regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate.
Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3
ani, toate activitatile desfasurate de entitatea publica, inclusiv din entitatile
subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum
si administrarea patrimoniului public.
d) informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre
conducatorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele
acestora.
e) raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si
recomandarilor rezultate din activitatea de audit,
f) elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern.
Rapoartele anuale priviind activitatea de audit public intern cuprind:

principalele constatari, concluzii si recomandari rezultate din
activitatea de audit;

progresele inregistrate prin implementarea recomandarilor;

42

eventualele prejudicii constate in timpul misiunilor de audit
public intern;

informatii referitoare la pregatirea profesionala.
Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit
la UCAAPI/ structurile teritoriale ale acestuia/ organul ierarhic imediat
superior, astfel:

entitatile publice subordonate transmit organelor ierahice
imediat superioare astfel: cele ale Administratiei publice locale
pana la 5 ianuarie, iar cele ale Administratiei publice centrale
pana la 10 ianuarie;

entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit la
structurilor teritoriale UCAPPI, pana la 15 ianuarie;

entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit la
UCAPPI, pana la 25 ianuarie;
g) in cazul identificarii unor erori semnificative sunt posibile sau
posibile prejudicii, rapoarteaza imediat conducatorului entitatii
publice si structurii de control intern abilitate,
h) verificara respectarea normelor, instructiunilor, precum si a
codului priviind conduita etica in cadrul compartimentelor de audit
intern din entitatile publice subordonate, aflate in coordonare sau sub
autoritatea, si poate initia masuri corective, in cooperare cu
conducatorul entitatii publice in cauza.

2.3.4.Conducatorul Compartimentului de Audit Public Intern

o este responsabilul pentru auditul intern, respectiv postul de
nivel cel mai inalt in cadrul unei entitati, responsabil de
activitatea de audit intern,
o este numit/destituit de catre conducatorul entitatii publice, cu
avizul UCAAPI,
o este responsabil pentru organizarea si desfasurarea activitatilor
de audit public intern si pentru supervizarea tuturor etapelor de
desfasurare a misiunii de audit public intern.
o elaboreaza carta auditului intern care:

defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului
intern,

informeaza despre obiectivele si metodele de audit;

clarifica misiunea de audit;

fixeaza regulile de lucru intre auditor si audit;

fixeaza regulile de conduita.

43
 o elaboreaza un program de organizare si imbunatatire a calitatii
sub toate aspectele activitatii de audit intern;
o desemneaza pentru fiecare misiune de audit public intern,
auditorii care poseda cunostiintele, indemanarea si competentele
necesare pentru desfasurarea corecta a misiunii.
o asigura conditiile necesare pregatirii profesionale initiale si
permanente. In acest sens auditorii interni au obligatia de a
participa la activitati de perfectionare profesionala cel putin
15zile pe an;
o trimite conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea
de audit, pentru analiza si avizare, Raportul de audit public
intern finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii si punctul de
vedere al entitatii auditate.

2.3.5. Carta auditului public intern si Codul privind conduita etica a

auditorului intern.
Modelul Cartei de audit public intern are urmatoarea structura:
A. Rolul si obiectivele auditului public intern
1. Rolul auditului intern
2.Obiectivele auditului intern
3. Organizarea auditului public intern in Romania
B. Statutul compartimentului de audit public intern
4. Atributiile compartimentului de audit public intern
C. Principiile aplicabile compartimentului de audit public intern si auditului
intern
5. Independenta si obiectivitate,
6. Competenta si constiinta profesionala,
7. Exercitarea unei activitati normate,
8. Programul de asigurare si imbunatatire a calitatii,
D. Metodologie
9. Planul anual de audit public intern,
10. Conditiile necesare pentru realizarea misiunilor de audit public intern.
E. Reguli de conduita

Codul priviind conduita etica a auditorului intern:

Reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care
guverneaza activitatea auditorilor interni;

Se aplica salariatilor care ocupa functia de auditor intern in cadrul
entitatilor publice care au obligaria de a organiza structuri de audit
public intern;

44

Are scopul de a crea cadrul etic necesar desfasurarii profesiei de
auditor intern.
Obiectivele profesiei de auditor intern sunt:
 performanta
 profesionalismul
 calitatea serviciilor;
 incredere;
 conduita;
 credibilitatea.
Codul priviind conduita etica are doua componente principale:
1. principiile fundamentale: integritatea, independenta, obiectivitatea,
confidentialitatea, competenta profesionala, neutralitatea politica.
2. regulile de conduita: integritatea, independenta, obiectivitatea,
confidentiabilitatea, competente.

Intrebari de autoevaluare
1.Care este sistemul organizatoric al activitatii de audit public intern?
2.Care sunt atributiile Unitatii Centrale de Armonizare pentru Audit Public
Intern?
3.Precizati organizarea, modul de constituire si competentele
compartimentului de audit public intern?
4.Prezentati obiectivele si misiunea auditului public intern.
5.Care sunt atributiile Compartimentului de audit public intern?
6.Care este procedura de elaborare a planului anual de audit public intern?
7.Care este procedura de numire si constituire a conducatorului
compartimentului de audit public intern?
8.Care este structura cartei auditului public intern?
9.Ce reprezinta codul priviind Conduita etica a auditorului intern si care sunt
obiectivele profesiei de auditor public intern?
10.Care sunt principiile fundamentale pentru profesia de audit public intern?

3. Auditorii interni
o sunt functionari publici, se selecteaza si au drepturile, obligatiile si
incompatibilitatile prevazute de statutul functionarilor publici.
Auditorii interni trebuie:

sa aiba o atitudine impartiala;

sa nu aiba prejudecati;

sa evite conflictele de interese;

45

sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent, cu
profesionalism si integritate, potrivit normelor si procedurilor
specifice activitatii de audit public intern.
o se numesc sau revoca de catre conducatorul entitatii publice,
respectiv de catre organul colectiv de conducerer, cu avizul
conducatorului compartimentului de audit public intern;
o au un nivel de salarizare corespunzator ierarhiei acestei functii in
cadrul sistemului de salarizare a functionarilor publici. Beneficiaza
de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de
baza brut lunar.
o trebuie sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv, cu
profesionalism si integritate.
Auditorii interni:
 nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie pentru actiunile
lor intreprinse cu buna-credinta in exercitiul atributiilor si in
limita acestora;
 nu vor divulga nici un fel de date, fapte sau atributii pe care le-
au constatat in cursul ori in legatura cu indeplinirea misiunilor
de audit public;
 sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la
auditul public intern desfasurat la o entitate publica;
 trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a
auditorului intern;
 au obligatia perfectionarii cunostiintelor prifesionale, prin
pregatire profesionala continua.
Competenta auditorilor interni
Auditorii interni trebuie sa posede cunostiinte, indemanare si alte
competente necesare pentru a-si exercita responsabilitatile individuale, mai
ales :
a) – competenta in vederea aplicarii normelor procedurilor si tehnicilor
de audit;
b) – competenta in ceea ce priveste principiile si tehnicile contabile;
c) – cunoasterea principiilor de baza in economie, in domeniul juridic si
in domeniul tehnologiilor informatice;
d) – cunostiinte suficiente pentru a identifica elementele de iregularitate
si frauda, nefiind in sarcina auditorilor interni investigarea acestora;
e) –capacitatea de a comunica oral si in scris, de a putea expune clar si
convingator obiectivele, constatarile si recomandarile fiecarei misiuni
de audit public intern.

46
Auditorii interni au urmatoarele interdictii:
a) nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern
la o entitate publica daca sunt soti, rude sau afini pana la gradul
al patrulea inclusiv cu conducatorul acesteia sau cu membrii
organului de conducere colectiv;
b) nu trebuie implicati in vreun fel in indeplinirea activitatilor pe
care in mod potential le pot audita si nici in elaborarea si
implementarea sistemelor de control intern;
c) nu trebuie implicati in auditarea programelor si proiectelor
finantate integral sau partial de Uniunea Europeana, daca au
responsabilitati in derularea acestor programe;
d) nu trebuie sa li se incredinteze misiuni de audit public in
sectoarele in care au detinut functii sau au fost implicati in alt
mod.
Functia de auditor intern este incompatibila cu exercutarea acestei
functii ca activitate profesionale orientata spre profit sau recompensa.

4.Metodologia priviind misiunea de audit public intern.

4.1. Pregatirea misiunii de audit intern
Pregatirea misiunii de audit public intern consta in:

intocmirea si aprobarea ordinului de serviciu;

declararea independentei auditorilor interni;

notificarea priviind declansarea misiunii de audit public intern.

4.1.1 Ordinul de serviciu

Ordinul de serviciu este un mandat acordat de catre o autoritate
calificata in vederea inceperii unei misiunii.
Ordinul de serviciu pentru desftsurarea activitatii de catre auditorii
interni in realizarea misiunilor de audit.

se emite de seful compartimentului de audit public intern, pe baza
planului de audit public intern aprobat de conducatorul entitatii
publice;

reprezinta mandatul de interventie dat de catre compartimentul de
audit public intern;

reportizeaza sarcinile de serviciu auditorilor interni, asa incat sa poata
demara misiunea de audit public intern,

prevede in mod explicit: scopul, obiectivele, tipul de audit public
intern, durata auditului public intern, nominalizarea echipei de
auditare.
I

47
Procedura
 seful compartimentului de audit public intern: repartizeaza sarcinile de
serviciu pe fiecare auditor in parte; intocmeste ordinul de serviciu pe
baza planului anual de audit public intern;
 personalul de secretariat: aloca un numar Ordinului de seviciu; asigura
copii ale Ordinului de serviciu fiecarui membru al echipei de audit;
 auditorii iau la cunostiinta de Ordinul de serviciu si de sarcinile
repartizate.

4.1.2. Declaratia de independenta

Auditorii de audit public intern nu trebuie sa fie supusi imixiunilor
externe incepand de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectiva a
lucrarilor pana la comunicarea rezultatelor acestuia.
Auditorii interni alesi pentru realizarea unei misiuni de audit public
intern intocmesc o declaratie de independenta, cu scopul de a demonstra
independenta fata de entitatea auditata. Pentru desemnarea auditorilor interni
in vederea efectuarii misiunii de audit public intern se verifica
incompatibilitatile personale. Un auditor nu este desemnat acolo unde exista
incompatibilitati personale, decât daca repartizarea lui este necesara si pe
baza unei justificari din partea conducatorului Compartimentului de audit
public intern. Daca in timpul efectuarii misiunii de audit public intern apare
o incompatibilitate, reala sau presupusa, auditorii au obligatia sa informeze
de urgenta conducerea.
Procedura
a) auditorii completeaza declaratia de independenta;
b) seful compartimentului de audit public intern: verifica declaratia de
independenta; identifica incompatibilitatea semnalata de catre auditori
si stabileste modalitatea in care aceasta poate fi atenuata; aproba
declaratia de independenta;
c) auditorii: indosariaza declaratia de independenta in dosarul de audit:
informeaza de urgenta conducerea daca in timpul misiunii apare o
incompatibilitate reala sau presupusa.

4.1.3.Notificarea priviind declansarea misiunii de audit public intern.

Compartimentul de audit public intern notifica entitate /structura care
va fi auditata, cu 15 zile inainte de declansarea misiunii de audit public
intern, despre scopul, principalele obiective si durata acestuia. In notificare
se precizeaza, de asemenea, tematica de detaliu, precum si faptul ca pe
parcursul misiunii vor avea loc interventii la fata locului al caror program se
va stabili ulterior, de comun acord.

48
 4.1.4. Colectarea si prelucrarea informatiilor.
A. Accesul auditorilor interni la informatii si documente.
Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile utile si
probante, inclusive la cele existente in format electronic, pe care le considera
relevante pentru scopul si obiectivele misiunii de audit public intern
precizare in ordinal de serviciu. Personalul de conducere si de executie din
structura audiotata are obligatia sa ofere documentele si informatiile
solicitate, in termenele stabilite, precum si sprijinul necesar desfasurarii in
bune conditii a auditului public intern.
B.Colectarea informatiilor.
Colectarea este, in fapt, pregatirea informatiilor in vederea efectuarii
analizei de risc si pentru identificarea informatiilor necesare, fiabile,
pertinente si utile pentru a atinge obiectivele misiunii de audit public intern.
C.Prelucrarea informatiilor
Prelucrarea informatiilor consta in analiza:

entitatii auditate si activitatii sale: organigrama, regulamente de
functionare, fise ale posturilor, circuitul documentelor;

cadrului normativ ce reglementeaza activitatea entitatii;

factorii susceptibili de a impiedica buna desfasurare a misiunii de
audit public intern;

rezultatelor controalelor precedente;

informatiile externe referitoare la entitatea auditata.
D.Procedura priviind colectarea si prelucrarea informatiilor
a)-Auditorii:
o identifica legile si regulamente aplicabile entitatii auditate;
o obtin organigrama, regulamentele de functionare, fise ale
posturilor, proceduri scrise ale entutatii auditate;
o identifica personalul responsabil si circuitul documentelor;
o obtin exemplare ale rapoartelor de audit anterioare;
o aduna date ststistice asupra performantei pentru a-i sprijini
in faza de analiza a riscului;
o se familiarizeaza cu activitatea entitatii auditate.
b)-Conducatorul Compartimentului de audit public intern

revede documentatia;

organizeaza o sedinta pentru identificarea obiectivelor
auditabile si a criteriilor de analiza de risc;

reevalueaza stabilirea obiectivelor, a scopului
auditului si a metodologiei.

49
 4.1.5. Identificarea obiectelor auditabile
Identificarea obiectelor auditabile se realizeaza in 3 etape:
a) detalierea fiecarei activitati in operatii succesive descriind
procesul de la realizarea acestei activitati pana la inregistrarea
ei;
b) definirea pentru fiecare operatiune in parte a conditiilor pe care
trebuie sa le indeplineasca din punct de vedere al controalelor
specifice si al riscurilor aferente, ce trebuie sa fie evitate;
c) determinarea modalitatilor de functionare necesare pentru ca
entitatea sa atinga obiectivul si sa elimine riscul.
Lista centralizatoare a obiectivelor auditabile, definite sub aspectele
caracteristicilor specifice si ale riscurilor asociate, constituie suportul
analizei riscurilor.

4.1.6. Analiza riscurilor

Riscul este posibilitatea de a se produce un eveniment susceptibil de a
avea un impact asupra realizarii obiectivelor. Riscul se masoara in termeni
de consecinte si de probabilitate.
Riscul reprezinta orice eveniment, actiune, situatie sau comportament
cu impact nefavorabil asupra capacitatii entitatii publice de a realiza
obiectivele.
Categorii de riscuri:
o riscuri de organizare: lipsa unor responsabilitati precise:
insuficienta organizare a resurselor umane; documentatia
insuficienta, neactualizarea;
o riscuri operationale: neinregistrarea in rezulte ca urmare a
riscului sau a consecintelor justificative; lipsa unui control
asupra operatiilor cu risc ridicat,
o riscuri financiare: plati nesecurizate; nedetectarea operatiilor cu
risc financiar;
o riscuri generate de schimbarile legislative, structurale,
manageriale.
Riscul are doua componente si se bazeaza pe doua estimari:

probabilitatea de aparitie, respective probabilitatea ca riscul sa
revina;

nivelul impactului, respectiv gravitatea consecintelor directe si
indirecte si durata acestora, se estimeaza gradul de gravitate al
pierderii care poate sa rezulte ca urmare a riscului sau a
consecintelor.
Analiza riscurilor parcurge urmatoarele faze:

50

analiza activitatii entitatii auditate;

identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a
riscurilor de eroare semnificativa a activitatilor entitatii
auditate, cu incidenta asupra operatiilor financiare;

verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de
control intern, precum si evaluarea acestrora;

evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si impartirea lor pe
clase de risc.
Masurarea riscului depinde de probabilitatea de aparitie a riscului si
de gravitatea consecintelor evenimentelor.
Probabilitatea de aparitie a riscurilor se masoara prin utilizarea a doua
criterii:
 aprecierea vulnerabilitatii entitatii, exprimata pe trei nivele:
redusa, medie, mare.
 aprecierea controlului intern: corespunzator, insuficient, cu
lipsuri grave.

4.2. Interventia la fata locului

Interventia la fata locului consta in colectarea documentelor, analiza si
evaluarea acestora si cuprinde urmatoarele etape:
a) cunoasterea activitatii procesului supus verificarii si studierea
procedurilor aferente;
b) intervievarea personalului auditat;
c) verificarea inregistrarilor contabile;
d) analiza datelor si informatiilor;
e) evaluarea eficientei si eficacitatii controlului intern;
f) realizarea de testari;
g) verificarea modului de realizare a corctarii actiunilor mentionate in
auditarile precedente.

4.2.1.Tehnici de audit public intern

Principalele tehnici de audit public intern sunt: verificarea, observarea
fizica, interviul si analiza.
1.Verificarea asigura validarea, confirmarea, acuratetea inregistrarilor,,
documentelor, declaratiilor, concordanta cu legile si regulamentele, precum
si eficacitatea controlului intern.
Tehnici de verificare:
 Comparatia: confirma identitatea unei informatii dupa obtinerea
acesteia din doua sau mai multe surse diferie;

51
  Enaminarea: presupune urmarirea in special a detectarii erorilor sau a
iregularitatilor;
 Recalcularea:Verificarea calculelor matematice;
 Confirmarea: solicitarea de informatii din doua sau mai multe surse
independente in scopul validarii acesteia.
 Punerea de accord: procesul de potrivire a doua categorii diferite de
inregistrare;
 Garantarea: verificarea realitatii tranzactiilor inregistrate prin
examinarea documentelor, de la articolul inregistrat spre documentele
justificative.
 Urmarirea: reprezinta verificarea procedurilor de la documentele
justificative spre articolul inregistrat. Scopul urmaririi este acela de a
verifica toate tranzactiile reale au fost inregistrate.
2.Observarea fizica: reprezinta modul prin care auditorii interni isi formeaza
o parere propie.
3. Interviul: se realizeaza de catre auditorii interni prin intervievarea
persoanelor auditate. Informatiile primite se confirma cu documente;
5. Analiza: consta in descompunerea unei entitati in elemente, care pot fi
izolate, identificate,cuantificate si masurate corect.

4.2.2. Instrumente de audit public intern pentru colectarea dovezilor

1.)-Chestionarul: cuprinde intrebarile pe care le formuleaza auditorii interni.
Tipuri de chestionare:
a) Chestionarul de luare la cunostiinta cuprinde intrebari
referitoare la contextual socio-economic, organizarea interna,
functionarea entitatii auditate;
b) Chestionarul de control intern ; ghideaza auditoriii interni in
activitatea de identificare obiectiva a disfunctiilor si cauzelor
reale ale acestor disfunctii;
c) Chestionarul –lista de verificare – este utilizat pentru stabilirea
conditiilor pe care sa le indeplineasca fiecare domeniu
auditabil. Cuprinde un set de intrebari standard priviind
obiectivele definite, responsabilitatile si metodele mijloacelor
financiare, resursele umane existente,
2.Tabloul de prezentare a circuitului auditului ( pista de audit} permite :
a) Stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiilor si responsabilitatilor
referitoare la acestea;
b) Stabilirea documentatiei justificative complete;
c) Reconstituirea operatiilor de la suma totala pana la detalii individuale
si invers.

52
3.Fisa de identificare si analiza problemelor (FIAS) :se intocmeste pentru
fiecare disfunctionalitate constanta.
Fisa de identificare si analiza a problemelor este un document sintetic
care prezinta o disfunctie, indica natura problemei, faptele, cauzele,
consecintele si recomandarile pentru remediere.
4.3. Raportul de audit public intern: raportul intermediar si raportul final,
supravegherea misiunii de audit public intern, urmarirea recomandarilor.
Raportul de audit reprezinta opiniile scrise ale auditorului si alte
constatari, care se bazeaza pe un ansamblu de date financiare certe, rezultate
dintr-un audit de regularitate sau deductii ale auditului ca urmare a realizarii
unui audit de performanta.

4.3.1.Elaborarea proiectului de raport de audit public intern

(raport intermediar)
Proiectul de raport de audit public intern:
a. Se elaboreaza de auditorii interni la sfarsitul fiecarei misiuni de ausdit
public intern;
b. Reflecta: cazul general, obiectivele, constatarile, concluziile si
recomandarile auditorilor publici interni;
c. Este insotit de documente justificative.

4.3.1.1.Procedura privind elaborarea proiectului de raport de audit public

intern;
Auditorii:

redacteaza proiectul raportului de audit utilizand formularul model;

indica pentru fiecare constatare din proiectul raportului de audit
dovada corespunzatoare;

transmit conducatorului compartimentului de audit public intern
proiectul raportului de audit, impreuna cu dovezile constatarilor.
Conducatorul Compartimentului de audit public intern;

analizeaza Proiectul raportului de audit;

stabileste daca proiectul in intregime sau doar parti din acesta se
transmit la compartimentul juridic pentru revizuirea din punct de
vedere juridic.
Auditorii:

efectueaza schimbarile propuse de catre conducatorul
compartimentului de audit public intern;

indosariaza proiectul de raport de audit, incluzand corectiile aprobate
de conducatorul compartimentului de audit intern.

53
 4.3.1.2.Transmiterea proiectului de audit public intern la stuctura
auditata
Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura
auditata, care poate trimite in maximum 15 zile de la primire punctele sale
de vedere. Punctele de vedere primite se analizeaza de catre auditorii interni.
Procedura:
Conducatorul Compartimentului de audit public intern transmite
proiectul de Raport de audit la entitatea auditata;
Unitatea auditate;

analizeaza proiectul de Raport de audit;

solicita daca este cazul, o reuniune de conciliere;

transmite punctul de vedere la proiectul Raportului de audit in termen
de 15 zile de la primirea proiectului de raport de audit.
Auditorii, conducatorul Compartimentului de audit public intern

revad raspunsurile de la entitatea auditata;

discuta, daca este cazul,pregatirea unei reuniuni de conciliere.
Auditorii:

Precizeaza in Raportul de audit aspectele retinute din punctul de
vedere al entitatii auditate, daca este cazul;

Indosariaza punctul de vedere al entitatii auditate.

4.3.1.3.Reuniunea de conciliere
In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere ale entitatii
auditate la proiectul Raportului de audit, compartimentul de audit public
intern - prin auditorii interni - organizeaza reuniunea de conciliere cu
structura auditata.
Procedura:
a) Pregatesc, in termen de 10 zile de la primirea punctului de
vedere de la entitatea auditata, reuniunea de conciliere;
b) Informeaza entitatea auditata asupra locului si datei reuniunii
de conciliere;
c) Intocmesc o minuta a reuniunii de conciliere.

4.3.1.4 Raportul de audit public intern

Raportul de audit se prelucreaza pentru redactarea finala si tiparire.
Raportul de audit trebuie sa fie complet si sa includa si punctual de vedere al
entitatii.
Auditorii sunt responsabili pentru asigurarea unei prezentari de inalta
calitate a Raportului de audit si intocmirea unei liste corecte si complete de
difuzare.

54
 Bibliografie obligatori
1.Boulescu Mircea, Barnea Corneliu, ASudit finanxciar.Editura Fundatiei Romania de
Maine,Bucuresti 2006
2. *** O.U.G. nr.75/1999 priviind activitatea de audit funanciat, republicata,
M.O.nr.598/22.august 2003l
3.***H.G. nr. 983/2004 pentru aorobarea Regulamenrului de organizare si Functionare a
Camerei Auditorilor financiari din Romania.
4.*** Legea nr. 672/2002,priviind Auditul Public Intern.Monitorul Oficial. Nr.953/24
decembrie 2002.
5.*** Ordonanta Guvernului nr. 37/2004,pentru modificarea si completarea
reglementarilor priviind auditul intern in Monitorul Oficial nr.91/23 ianuarie 2004.
6. www.cafr .ro, Standardele internationale de audit financiar.
87*** Ghid metodologic general de evaluare a activitatii de audit public intern. Editat de
Ministerul Finantelor Publice.
8. Arens Alvin A. si Laebbeke Ames K, Audit .O abordare integrata
9. Website IAASB la http:www.iaassb.org

55