Sunteți pe pagina 1din 40

- UNIVERSITATEA SPIRU HARET -

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL


BUCURESTI
Programul de studii postuniversitare de masterat - Audit Financiar Contabil

„Realizarea misiunii de audit intern, entitati economice (identificarea, analiza, evaluarea


si documentarea informatiilor, reguli privind dosarele de lucru, accesul si pastrarea
dosarelor misiunii de audit intern)”

Autor :

Indrumator stiintific

- Bucuresti -
2009
- CUPRINS -
pag
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………. 3

CAPITOLUL I – Audit intern – notiuni generale, metodologie si reglementari...................... 4


1.1 Aparitia si evolutia auditului intern………………………........................................................ 4
1.2 Auditul intern – concepte si trasaturi…………. ......................................................................... 5
1.3 Functia de audit intern – locul in entitate................................................................................... 6
1.3.1 Control intern versus audit intern.............................................................................. 6
1.3.2 Prezentarea, in paralel, a conceptelor de audit intern si control financiar de
gestiune – forma a controlului financiar propriu al agentilor
economici……………………….........……………………............................................. 7
1.4 Obiectivele si sfera de activitate a auditului intern. Tipuri de audit intern ……….................... 9
1.5 Planificarea auditului intern………………………………........................................................ 9
1.6 Carta auditului intern si codul privind conduita etica a auditorului intern …............................ 10
1.7 Organizarea si desfasurarea auditului intern in Romania........................................................... 11
1.8 Reglementari in domeniul audit intern……………………….................................................... 12

CAPITOLUL II – Misiunea de audit intern – etape, proceduri si documente………………. 13


2.1 Pregatirea misiunii de audit intern…………. .......................................................................... 15
2.2 Interventia la fata locului……………………………………………………………………… 18
2.3 Raportul de audit intern……………………………………………………………………….. 21
2.4 Urmarirea recomandarilor……………………………………………………………………... 23

CAPITOLUL III – Studiu de caz privind realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a
da asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor
interne si a legislatiei in vigoare” ………………………………………..……………………… 24

CONCLUZII FINALE ALE LUCRARII ....................................................................................... 36

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................................. 40
ANEXE............................................................................................................................................. 41

2
- INTRODUCERE -

Intreprinderile si organizatiile sunt in permanenta confruntate cu imbunatatirea performantelor


lor, managerul intreprinderii punandu-si in mod normal intrebari privind bunul control asupra
functionarii organizatiei. Din acest punct de vedere, functia de audit intern ofera fie siguranta
rezonabila ca operatiunile desfasurate si deciziile luate sunt sub control si ca in acest fel contribuie la
realizarea obiectivelor intreprinderii, fie ofera recomandari pentru a remedia situatia.
Asadar, este o functie deosebit de utila pentru responsabili, oricare ar fi nivelul lor de
responsabilitate, ceea ce explica dezvoltarea sa pe parcursul ultimelor doua decenii, inclusiv extinderea
domeniului de actiune asupra eficacitatii si performantei dincolo de simpla conformitate.
Prin structurarea acestei lucrari s-a urmarit acoperirea atat a planului teoretic – notiuni generale,
reglementare si standardizare, cat si al practicii profesiunii de auditor intern – metodele si instrumentele
utilizate in activitatea de audit; realizarea misiunii de audit intern - etapele, procedurile si documentele
utilizate.
Drept studiu de caz, lucrarea analizeaza realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a da
asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor interne si a
legislatiei in vigoare” la o societate.

3
CAPITOLUL I – AUDIT INTERN – NOTIUNI GENERALE, REGLEMENTARE SI
STANDARDIZARE

1.1. Aparitia si evolutia auditului intern


Termenul de „audit” provine din latinescul “audire”, care înseamnă “a asculta”.
Utilizarea acestui termen în accepţiunea folosită în prezent este relativ recentă şi s-a folosit
pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, când întreprinderile erau afectate de recesiunea
economică şi trebuia să plătească sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea
conturilor întreprinderilor cotate la Bursă.
Întreprinderile au început să-şi organizeze compartimente de audit intern proprii, în special
pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entităţii, iar
pentru realizarea activităţii de certificare au apelat în continuare la cabinete de audit extern, care aveau
dreptul la o supervizare a activităţii întreprinderilor.
În evoluţia auditului intern putem marca următoare puncte importante:
 Auditul conturilor a fost atestat pentru prima dată ca practică curentă pe continentul european
în Grecia Antică şi apoi în Imperiul Roman. Sistemul atenian de finanţe publice prevedea şi auditori
guvernamentali care examinau evidenţele tuturor celor care erau responsabili cu administrarea banilor
publici, în special la expirarea mandatului lor.
 După căderea imperiului roman, perioada de invazii barbare a determinat un regres al vieţii
economice şi sociale în Europa. Oraşele italiene au fost primele care şi-au revenit din punct de vedere
economic, preluând auditul ca o practică curentă. Obiectivul auditului rămâne însă neschimbat,
urmărindu-se prevenirea fraudelor.
 Până în secolul XVI, practicile de audit aveau ca scop principal verificarea integrităţii
administratorilor, nu calitatea înregistrărilor. Auditul nu se baza pe controlul intern şi nici nu avea ca
scop, fie şi secundar, verificarea contabilităţii în sine (ca mod de înregistrare a tranzacţiilor).
 După declanşarea Revoluţiei Industriale, datorită dezvoltării afacerilor s-a schimbat radical
atitudinea vizavi de sistemul contabil. Contabilitatea începe să fie standardizată într-o oarecare măsură,
iar rezultatele controlului intern încep să fie utilizate în cadrul procedurilor de audit, însă auditul
continua să se bazeze pe o verificare exhaustivă a tranzacţiilor în scopul detectării fraudelor.
 După mijlocul secolului XIX, proprietarii încearcă să verifice ei însişi corectitudinea
managerilor, dar îşi dau seama că verificarea conturilor necesită un personal calificat, care, în acelaşi
timp, să fie independent faţă de conducerea companiei verificate. Din acest moment profesia de
auditor începe să capete un avânt considerabil, datorită cererii tot mai mari de profesionişti cu statut
independent.
 Obiectivele auditului încep să capete noi valenţe. Dacă până atunci se punea accent pe
verificarea situaţiilor financiare, urmărindu-se dacă s-au înregistrat toate tranzacţiile întreprinderii,
4
reflectarea corectă a acestora în registre şi în bilanţ, din 1904 s-a decis ca auditorul să verifice şi
existenţa fizică a activelor întreprinderii
 Dezvoltarea auditului din Marea Britanie de-a lungul secolului XIX, ca rezultat al revoluţiei
industriale şi al creşterii capitalului, a influenţat profund evoluţia profesiei de auditor în Statele
Unite. Chiar dacă, până în anul 1932, practica americană de audit a cunoscut o puternică influenţă
britanică, în prima decadă a secolului XX, profesia de auditor a luat un avânt considerabil în America,
dezvoltându-se ca profesie de sine stătătoare.
 Auditul american a evoluat foarte rapid către utilizarea “testelor de audit” ca proceduri
adaptate ritmului de expansiune a afacerilor de pe piata americană. În paralel cu verificarea prin sondaj,
se utilizează şi tehnica verificării tranzacţiilor prin confirmări de la terţi. Americanii au fost primii
care au început uniformizarea şi standardizarea practicilor de audit încă din anul 1917.
 După anul 1950 auditul a cunoscut o perioadă de progrese importante, primul şi cel mai
important obiectiv al auditului rămânând determinarea gradului de fidelitate al situaţiilor financiare.
Putem concluziona că auditul a evoluat în timp de la o verificare exhaustivă a tranzacţiilor în
vederea detectării fraudelor, către o verificare prin sondaj, în scopul depistării principalelor riscuri ale
entităţilor şi evaluarea controlului intern care s-a organizat şi se exercită la nivelul acestora.

1.2. Auditul intern – concepte si trasaturi


Funcţia de audit intern are trei puncte de ancorare în existenţa entităţii:
 Acordă consiliere managerului;
 Acordă ajutor salariaţilor fără a-i judeca;
 Se manifestă independent la nivelul entităţii.
a) Acordă consiliere managerului
Ceea ce deosebeşte auditul intern de orice altă funcţie de control din cadrul unei entităţi este
însăşi competenţa acestuia de a consilia managerul, de a-i oferi asistenţă pentru a-i permite acestuia să-
şi administreze mai bine activităţile.
b) Acordă ajutor salariaţilor fără a-i judeca
Auditul intern are în vedere îmbunătăţirea performanţei existente şi nu judecarea sistemului de
control intern.
c) Este o funcţie independentă
Independenţa auditului intern îmbracă două forme:
●independenţa structurii de audit în sensul că acesta trebuie să funcţioneze subordonat celui mai înalt
nivel ierarhic;
●independenţa auditorilor, în sensul că aceştia nu trebuie încărcaţi cu sarcini care nu ar trebui să le
revină.
Principalele trăsături ale auditului intern sunt următoarele:
5
 universalitatea;
 independenţa;
 periodicitatea.
a) Universalitatea constă în faptul că auditul intern se organizează şi funcţionează în toate
organizaţiile indiferent de obiectul de activitate al acesteia. Domeniul de activitate al auditului intern îl
constituie toate activităţile desfăşurate în cadrul unei entităţi.
b) Independenţa auditului constă faptul că acesta nu trebuie să acţioneze sub vreo constrângere
manifestată din partea managementului sau a oricăror alţi factori de decizie dintr-o entitate.
c) Periodicitatea se traduce prin aceea că auditul intern este o funcţie stabilă, ce se realizează în
baza unui plan de audit strategic.

1.3. Functia de audit intern – locul in entitate


►Funcţia de audit, aşa cum există ea în zilele noastre în întreprinderi, este de fapt o funcţie
nouă cu particularităţi unice şi care nu se confundă cu nici un precedent istoric. În acelaşi timp este o
funcţie universală şi o funcţie periodică.
►Este o funcţie universală deoarece se aplică tuturor organizaţiilor, dar este o funcţie
universală şi pentru că se aplică tuturor Funcţiilor acolo unde aceasta se exercită.
►Este o funcţie permanentă în cadrul întreprinderii, dar este o funcţie periodică pentru cei
care se întâlnesc cu acest fenomen. „Cei auditaţi” (şefi de serviciu, şefi de departamente, directori)
primesc auditorii în misiune pentru 1 săptămână, 2 săptămâni sau 3 luni. După terminarea misiunii,
auditorii pleacă. Vor reveni peste 2 ani, 3 ani sau 5 ani conform unei frecvenţe care va ţine cont de
importanţa riscului în activitatea auditată. Deci, funcţie cu întreruperi în măsura în care activitatea nu se
desfăşoară în permanenţă în acelaşi loc.
Aceste trei caracteristici ale funcţiei de audit intern: noutate, universalitate, periodicitate
sunt acum însuşite şi recunoscute. Această evoluţie nu s-a produs nici uniform, nici brusc. Puţin câte
puţin, funcţia şi-a compus noua imagine.

1.3.1 Control intern versus audit intern


Intre controlul intern si auditul intern, exista unele deosebiri privind sfera de cuprindere si de
continut. Controlul intern nu se organizează ca un compartiment distinct în cadrul entităţii, el
regăsindu-se în structura fiecărei funcţii a managementului, a fiecărei activităţi şi este responsabilitatea
fiecărui angajat, pe cand auditul intern este subordonat conducerii entitatii economice, functionand
intr-un compartiment distinct.
Controlul intern1 – reprezinta „ansamblul formelor de control exerciate la nivelul entitatii
publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu

1
Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern6
reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si
eficace; include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile”.
Auditul public intern2 – reprezinta „activitatea functional independenta si obiectiva, care da
asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice,
perfectionand activitatile entitatii publice, ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-
o abrodare sistematica si metodica care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de
conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare”.

1.3.2 Prezentarea, in paralel, a conceptelor de audit intern si control financiar de


gestiune – forma a controlului financiar propriu al agentilor economici
La noi, o data cu adoptarea OG nr.119/1999 privind auditul intern3 si controlul financiar
preventiv, au fost reglementate: controlul intern, auditul intern si controlul financiar preventiv la nivelul
institutiilor publice. Astfel, in Normele metodologice de apilcare a OG nr.119/1999 se precizeaza: „nu
trebuie facuta nicio confuzie intre controlul intern, ca ansamblu de masuri la dispozitia conducatorului
institutiei publice, menit sa asigure buna functionare a institutiei publice, si auditul intern care, fiind
un control de tip endogen, este un control de tip evaluare si, mai ales, este un control final, ultimul din
seria controalelor efectuate de structurile proprii ale institutiti publice in cauza”.
Prin apariţia Ordonanţei Guvernului nr. 119/1999 se modifica conţinutul controlului
financiar intern, denumit pana acum „propriu" şi având doua forme - controlul financiar preventiv
şi controlul financiar intern de gestiune - instituite prin art. 2 şi art. 21 din Legea nr. 30/22.03.1991
privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare şi art. l din Normele
Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 63943/1991, date în baza H.G. nr. 720/10.10.1991.
Controlul financiar de gestiune este o forma a controlului financiar propriu al agentilor
economici si „verifica respectarea dispozitiilor legale privitoare la gestionarea si gospodarirea
mijloacelor materiale si banesti, pe baza documentelor inregistrate in contabilitate si a
documentelor din evidenta tehnico-operativa”4.
Obiectivele generale ale controlului intern sunt menţionate de art. 3 al Ordonanţei
Guvernului nr. 119/1999 şi au drept scop protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor de
orice fel, respectarea legii şi a reglementarilor în vigoare şi informarea periodica a conducerii
instituţiei prin rapoarte privind situaţia financiara a instituţiei.
Nu se mai subliniază ca rol principal al acestui control verificarea gestionarii mijloacelor
băneşti şi materiale, cum era pana acum prevăzut de norme. Consider utila o prezentare in paralel
a conceptelor de audit intern si control financiar de gestiune.

2
Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern
3
Incepand cu anul 2003, prevederile privind auditul intern din OG nr.119/1999 au fost abrogate prin Legea nr.672/2002
privind auditul public intern
4
Hotararea nr.720/10.10.1991 privind aprobarea Normelor de organizare si exercitare a controlului financiar elaborate
de Ministerul Economiei si Finantelor 7
Nr. DOMENII DE CONTROL FINANCIAR DE
AUDIT INTERN
crt REFERINTA GESTIUNE
•activitate functional • este o forma a controlului financiar
independenta si obiectiva, ulterior, care se exercita cel putin o
care da asigurari si consiliere data pe an, in totalitate sau prin
conducerii pentru buna sondaj
administrare a veniturilor si •urmareste respectarea normelor
1. DEFINITII cheltuielilor publice, legale cu privire la existenta,
perfectionand activitatile integritatea, pastrarea si paza
entitatii publice bunurilor si valorilor de orice fel si
•se exercită asupra tuturor detinute cu orice titlu de o entitate
activităţilor desfăşurate într-o patrimoniala
entitate publică
-asigurarea obiectivă şi -existenta, integritatea, pastrarea si
consilierea, destinate să paza bunurilor ;
îmbunătăţească sistemele şi -utilizarea valorilor materiale,
activităţile entităţii publice; casarea si declasarea de bunuri ;
-sprijinirea îndeplinirii -efectuarea incasarilor si platilor in
obiectivelor entităţii publice lei si in valuta, in numerar sau prin
2. OBIECTIVE printr-o abordare sistematică cont ;
şi metodică, prin care se -intocmirea si circulatia
îmbunătăţeste eficacitatea documentelor primare tehnico-
sistemului de conducere bazat operative si contabile6.
pe gestiunea riscurilor, a
controlului şi a proceselor
administrării5.
- misiunea de audit se - se efectueaza cel putin o data pe
efectueaza cel putin o data la an ; in cazul unor unitati si gestiuni
3 ani ; materiale reduse ca volum, se poate
efectua si la o perioada mai mare de
un an, dar nu mai tarziu de o data la
doi ani ;
- face constatari, emite - face verificari, constatari, stabileste
recomandari si concluzii si raspunderi, ia masuri de valorificare
urmareste implementarea lor ; a constatarilor ;
- recomandarile auditorului - masurile lasate de organele de
sunt optionale pentru control in procesele-verbale incheiate
3. DEOSEBIRI management. sunt obligatorii.
- in cazul constatarii unor - face constatari, stabileste
regularitati sau prejudicii, raspunderi si urmareste valorificarea
raporteaza imediat conducerii constatarilor ;
si instiinteaza stuctura de - in cazul constatarii de pagube,
control intern abilitata pentru organele de control iau masuri de
cercetare, respectiv Serviciul extindere a controlului asupra
de Control Fianciar de intregii perioade in care, potrivit
gestiune , neluand masuri cu legii, pot fi luate masuri de
privire la cele constatate. recuperare a acestora si de tragere la
raspundere a persoanelor vinovate ;

1.4 Obiectivele si sfera de activitate a auditului intern. Tipuri de audit intern


5
Legea nr.672/19.12.2002 privind auditul public intern
6
Norma nr..63943/30.09.1991 privind modul de organizare si exercitare a controlului financiar propriu la ministere,
departamente, alte organe centrale de stat, prefecturi si8Primaria Municipiului Bucuresti, precum si la regiile autonome.
Obiectivele auditului intern sunt următoarele:
 asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile
entităţii publice;
 sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi
metodică, prin care se îmbunătăţeste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea
riscurilor, a controlului şi a proceselor administrării.
Sfera auditului intern cuprinde:
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din
momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusive
a fondurilor provenite din asistenţă externă;
b) constituirea veniturilor publice, respective autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă,
precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat sau public al statului ori la unităţile administrative –
teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele informatice
aferente.
Tipurile de audit intern în ţara noastră sunt următoarele:
a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi
control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru
identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora;
b) auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă
rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor,
regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile

1.5 Planificarea auditului intern


Activitatea de audit intern este o activitate planificată, proces care se realizează pe baza analizei
riscurilor asociate activităţilor şi care este menit să adauge valoare entităţii auditate.
Auditul intern comportă trei niveluri de planificare:
a) Planificare strategică adică planificare pe termen lung – are în vedere faptul că toate activităţile
unei entităţi care sunt pretabile la riscuri trebuie auditate pe parcursul mai multor ani acest lucru fiind
determinat de imposibilitatea auditării într-un singur an a întregii activităţi;

9
b) Planificarea anuală se materializează în elaborarea unui plan anual de audit intern care să cuprindă
misiunile ce pot fi efectuate pe parcursul unui an, misiuni stabilite în concordanţă cu analiza riscurilor,
cu solicitările organului ierarhic superior al structurii de audit, cu solicitările managementului, cu
semnalele primite de auditori, cu numărul existent de auditori din respectiva structură, etc.
c) Planificarea misiunii de audit intern se materializată în elaborarea programului misiunii de audit
intern, document elaborat la începutul fiecărei misiuni şi care presupune precizarea datelor la care se
vor efectua fiecare dintre fazele misiunii de audit.
Foarte importante în activitatea de planificare a auditului intern sunt următoarele aspecte:
• planificarea auditului trebuie să fie conformă cu prevederile cartei auditului intern şi cu
modul de realizare a obiectivelor unei entităţi. De aceea procesul de palnificare presupune în mod
obligatoriu existenţa următoarelor elemente: obiective, un program al misiunilor, estimări de personal
şi de bugete financiare, rapoarte de activitate;
• obiectivele auditului intern trebuie să poată fi atinse în cadrul unor planuri
operaţionale şi a unor bugete stabilite;
• planul de audit trebuie să cuprindă următoarele elemente: structura auditată,
activităţile auditate, obiectivele auditabile, perioada auditată, perioada misiunii de audit, numărul de
auditori interni ce vor efectua fiecare misiune de audit;
• este esenţială estimarea timpului necesar ţinând cont de domeniul misiunii prevăzute
precum şi de natura şi sfera lucrărilor de audit realizate de auditori;

1.6 Carta auditului intern si codul privind conduita etica a auditorului intern.
Carta auditului intern defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului intern, este
elaborata de catre fiecare sef al compartimentului de audit intern si aprobata de conducatorul entitatii.
Carta auditului intern informeaza despre obiectivele si metodele de audit, clarifica misiunea de audit,
fixeaza regulile de lucru intre auditor si auditat si promoveaza regulile de conduita.
Codul de conduită etică profesională este destinat în principal încurajării unui comportament
profesional ideal, dar trebuie elaborat astfel încât să fie realist şi aplicabil.
Principiile etice profesionale fundamentale, a căror respectare asigură atingerea obiectivelor
profesiei de auditor, sunt următoarele:
• integritatea: un auditor profesionist trebuie să fie direct şi onest în îndeplinirea serviciilor sale
profesionale;
• obiectivitatea: un auditor profesionist trebuie sa fie corect şi nu trebuie să îngăduie ca
obiectivitatea să fie afectată de prejudecăţi, conflicte de interese sau influenţe externe;
• confidenţialitate: un auditor profesionist trebuie să respecte confidenţialitatea informaţiilor
dobândite pe parcursul derulării serviciilor profesionale şi nu trebuie să dezvăluie nici o astfel de

10
informaţie fără o autorizare corespunzătoare şi specifică, cu excepţia situaţiilor în care există un drept
sau o obligaţie legală, sau profesională care impune dezvăluirea acelor obligaţii;
• competenţa: implică permanenta actualizare a cunoştinţelor teoretice şi practice.

1.7 Organizarea si desfasurarea auditului intern in Romania


Auditul intern în ţara noastră este organizat pe trei structuri distincte:
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);
b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);
c) compartimentele de audit public intern din entităţile publice.
a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) este o structură ce a luat fiinţă pe lângă Unitatea
Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), organism cu caracter consultativ,
pentru a acţiona în vederea definirii strategiei şi a îmbunătăţirii activităţii de audit public intern, în
sectorul public.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are ca atribuţii principale: dezbate planurile strategice de
dezvoltare în domeniul auditului public intern şi emite o opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a
acestuia; dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl prezintă
Guvernului; analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergenţelor
de opinii dintre conducătorul entităţii publice şi auditorii interni, emiţând o opinie asupra consecinţelor
neimplementării recomandărilor formulate de aceştia.
b) Uniunea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) este structurată pe
compartimente de specialitate, în subordinea directă a ministrului finanţelor publice.
În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuţii principale: elaborează,
conduce şi aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern şi monitorizează la nivel
naţional această activitate; dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern; dezvoltă şi
implementează proceduri şi metodologii uniforme, bazate pe standardele internaţionale; elaborează
Codul privind conduita etică a auditorului intern; verifică respectarea normelor, instrucţiunilor, precum
şi a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern
şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entităţii publice în cauză.
c) Compartimentul de audit intern se constituie în subordinea directă a conducerii entităţii publice.
Atribuţiile compartimentului de audit intern sunt: elaborează norme metodologice specifice entităţii
publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu avizul UCAAPI; elaborează proiectul planului anual de
audit public intern; efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de
management financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de
legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate; elaborează raportul anual al activităţii de
audit public intern; în cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii, raportează imediat
conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern abilitate.
11
1.8 Reglementari in domeniul audit intern

REGLEMENTARI PROBLEMA REGLEMENTATA


◄Ordin nr. 252/03.02.2004 pentru • Scopul Codului privind conduita etica a auditorului
aprobarea Codului privind conduita intern este crearea cadrului etic necesar desfăşurării
etica a auditorului intern profesiei de auditor intern, astfel încât acesta sa îşi
îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi
în mod constiincios îndatoririle de serviciu şi sa se abţină
de la orice fapta care ar putea sa aducă prejudicii instituţiei
sau autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea.
• Codul privind conduita etica a auditorului intern este
structurat în doua componente esenţiale:
a) principiile fundamentale pentru profesia şi practica de
audit public intern;
b) regulile de conduita care impun normele de
comportament pentru auditorii interni.
◄Ordin nr.38/15.01.2003 pentru • aplicarea normelor generale de audit public intern in
aprobarea Normelor generale privind Romania
exercitarea activitatii de audit public • normele metodologice privind misiunea de audit public
intern cu modificarile si completarile intern
ulterioare • ghidul procedural – descrierea procedurilor si modelelor
standard ale documentelor utilizate
• carta auditului intern – rolul si obiectivele auditului
intern; statutul compartimentului de audit public intern;
principiile aplicabile compartimentului de audit public
intern si auditorului intern; metodologie
◄Legea nr.672/19.12.2002 privind • auditul intern la entitatile publice, cu privire la formarea
auditul public intern cu modificarile si şi utilizarea fondurilor publice şi administrarea
completarile ulterioare patrimoniului public
◄Standarde de audit intern - având în • Standardele profesionale cuprind mai multe componente,
vedere că auditul intern se efectuează legate logic într-un tot unitar, care ghidează activitatea
în entităţi care diferă foarte mult una acestora recunoscutee de practicienii în domeniu, şi anume:
de cealaltă, pe plan internaţional au - Codul deontologic al auditorului intern;
apărut standarde de practică - Standarde de atribut – seria 1000 – denumite şi
profesională a auditului intern care Standarde de calificare - enunţă caracteristicile
sunt recomandate auditorilor interni structuriilor de audit şi persoanele individuale implicate în
indiferent de mediul în care îşi efectuarea activităţilor de audit intern şi se compun din
desfăşoară activitatea şi pe baza cărora patru standarde principale cu mai multe standarde
aceştia trebuie să-şi realizeze propriile subsuduare, denumite şi standarde de implementare
standarde de aplicare a auditului intern practică;
Standardele internaţionale de audit - Standarde de realizare – seria 2000 – denumite
intern sunt în permanenţă actualizate Standarde de funcţionare descriu activităţile de audit
pentru ca practica în domeniu să fie intern, definesc criteriile de calitate, pentru măsurarea
îmbunătăţită iar conflictele de interese acestora şi se compun din şapte standarde principale şi din
să dispară. mai multe standarde subsidiare;
Standarde de aplicare practică – seria AP 1000 şi seria
AP 2000 – care sunt Standarde de implementare în cadrul
misiunilor specifice.

CAPITOLUL II – REALIZAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN – ETAPE,


PROCEDURI SI DOCUMENTE
12
Misiunile de audit intern se desfăşoară conform normelor metodologice proprii activităţii de
audit intern din entitatea respectivă şi presupune parcurgerea următoarele etape:

1. pregătirea misiunii de audit intern

2. intervenţia la faţa locului

3. raportul de audit intern

4.urmarirea recomandărilor

In continuare prezentam schema generala privind derularea misiunii de audit public intern7. In
partea stanga a graficului sunt prezentate etapele procesului de audit public intern, cu referire la
procedurile de urmat, iar in partea dreapta rezultatele obtinute.

DERULAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN


Etape Proceduri Documente
Initierea auditului Ordinul de serviciu
Declaratia de independenta
7
13
Ordin nr.38/15.01.2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitatii de auditprivind
Notificarea public intern
declansarea misiunii de audit
public intern
Colectarea si prelucrarea
informatiilor
Pregatirea
misiunii de Tabelul „puncte tari si puncte
audit Analiza riscurilor slabe”

Elaborarea programului Programul de audit;


de audit public intern Programul interventiei la fata
locului

Deschiderea sedintei Minuta sedintei de deschidere

Teste;
Colectarea dovezilor Formularele constatarilor de
audit

Interventia la Constatarea si raportarea


fata locului iregularitatilor Formular de constatare si
raportare a iregularitatilor

Revizuirea documentelor
de lucru Nota centralizatoare a
documentelor de lucru

Inchiderea sedintei
Minuta sedintei de inchidere

Elaborarea proiectului de
raport de audit Proiect de raport

Transmiterea proiectului
de raport

Minuta reuniunii de
Reuniunea de conciliere
conciliere
Raportul de
audit public
intern
Raportul final Raportul final

Supervizarea

Difuzarea raportului de
audit public intern

Urmarirea Urmarirea Fisa de urmarire a


recomandarilor recomandarilor recomandarilor

2.1 Pregatirea misiunii de audit intern

14
Etapa pregătirii misiunii de audit intern se desfăşoară cu respectarea următoarelor proceduri:
1. Iniţierea auditului;
2. Colectarea şi prelucrarea informaţiilor;
3. Identificarea şi analiza riscurilor;
4. Elaborarea programului de audit intern;
5. Şedinţa de deschidere.

1. Iniţierea auditului
Procedura de iniţiere a misiunii de audit presupune întocmirea si transmiterea ordinului de
serviciu echipei de auditori interni, care are rolul de a repartiza sarcinile auditorilor pentru că aceştia să
poată demara misiunea de audit intern.
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie dat de structura de audit intern şi se
întocmeşte de către coordonatorul acesteia pe baza planului anual de audit intern şi a informării – cadru
privind efectuarea misiunii de audit intern.
Asigurarea independenţei auditorilor faţă de entităţile publice auditate se realizează prin
întocmirea declaraţiei de independenţă, al cărei scop este verificarea incompatibilităţilor personale ale
auditorilor atât faţă de conducerea, personalul şi activităţile auditate. Dacă în timpul misiunii de audit
intern apare o incompatibilitate reală sau presupusă, auditorii sunt obligaţi să-l informeze de urgenţă pe
şeful structurii de audit intern.

2. Colectarea şi prelucrarea informaţiilor


În această fază auditorii poartă discuţii cu managementul entităţii pentru a li se prezenta cadrul
general de funcţionare a entităţii când se vor solicita principalele documente: organigrama,
regulamentul de organizare şi funcţionare, fişele posturilor, regulamente interne, etc. Acestia se
deplasează la fiecare compartiment implicat în misiunea de audit, unde se desfăşoară activităţile
cuprinse în plan şi se familiarizează cu activitatea ce va fi evaluată.
Colectarea şi prelucrarea informaţiilor presupune următoarele:
●identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socioeconomic în care entitatea
auditată îşi desfăşoară activitatea;
●analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii auditate;
●analiza entităţii şi a activităţilor sale;
●analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit intern ;
●identificarea punctelor cheie ale funcţionării entităţii şi ale sistemelor sale de control, pentru o
evaluare a punctelor slabe şi a celor tari;
●identificarea constatărilor semnificative şi recomandărilor din rapoartele anterioare, care ar putea
să afecteze stabilirea obiectivelor misiunii de audit intern;
15
●identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;
●identificarea surselor potenţiale de informaţii care ar putea fi folosite ca dovezi ale auditului şi
aprecierea validităţii şi credibilităţii acestor informaţii.

3. Identificarea şi analiza riscurilor


Evaluarea riscurilor aferente activităţilor unei entităţi reprezintă o preocupare atât a auditorilor
cât şi a controlului intern. Abordarea riscurilor trebuie să aibă în vedere faptul că acestea comportă trei
componente:
●riscul inerent care este riscul ca o eroare materială să se producă;
●riscul de control care este riscul ca sistemul de control intern al entităţii să nu împiedice sau să nu
corecteze respectivele erori;
●riscul de nedetectare care este riscul ce poate apărea chiar dacă auditorii interni au monitorizat
riscurile existente (detectate).
Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să descopere riscurile măsurabile şi riscurile
nemăsurabile iar din total să le selecţionaze pe cele controlabile. Auditorii evaluează şi monitorizează
riscurile semnificative privind entitatea auditată prin compararea propriei liste de riscuri cu riscurile
controlului intern; faptul că nu analizează toate riscurile nu înseamnă că acceptă slăbiciunile minore.
Prin stabilirea activităţilor de control se urmăreşte ca riscurile ridicate să devină medii sau
scăzute, până la o eventuală dispariţie ulterioară.
Prezentăm în continuare câteva din liniile de stabilire a criteriilor de ierarhizare a riscurilor:
1) constatările anterioare ale auditului – sunt un indicator al disciplinei de control intern;
2) sensibilitatea – reprezintă evaluarea riscurilor inerente asociate entităţilor/structurilor
auditate;
3) mediul de control – reprezintă politicile colective, regulile obişnuite, măsurile de
protecţie fizică a patrimoniului şi personalul folosit în acest scop;
4) relaţii bune, atmosferă destinsă cu managementul executiv – reflectă încrederea
conducătorilor auditului în managementul direct responsabil de unitatea auditată şi implicarea
managementului în controlul intern;
5) schimbări ale oamenilor sau sistemelor;
6) complexitatea – reprezintă potenţialul pentru a comite erori sau inadecvări care ar
putea trece neobservate din cauza complexităţii mediului.
Normele generale de audit intern stabilesc o metodologie de evaluare a riscurilor care presupune
o serie de etape si anume:
a) Fiecare activitate ce urmează a fi analizată se detaliază în operaţii succesive, prin descrierea
procesului, de la iniţierea şi până la realizarea lui. Ulterior pentru fiecare operaţie trebuie identificate
controalele interne specifice şi riscurilor aferente. Ca document în această fază se întocmeşte Lista
16
centralizatoare a obiectelor auditabile care cuprinde totalitatea operaţiilor succesive pentru realizarea
activităţii.
b) Identificarea riscurilor inerente asociate operaţiilor prin determinarea impactului financiar al
acestora. Această operaţiune se concretizează în analiza operaţiilor cuprinse în Lista centralizatoare a
obiectelor auditabile în scopul determinării controalelor interne aferente activităţilor şi funcţionalităţii
acestora.
Există mai multe posibilităţi şi anume:
- operaţii la care nu se identifică nici un risc (şi nici controla einterne);
- operaţii la care se identifică mai multe riscuri (şi mai multe controale);
- operaţiicare pe lângă riscurile identificate pe operaţii mai pot genera în comun şi alte riscuri.
Această etapă a procesului de audit se finalizează prin întocmirea documentului Identificarea
riscurilor pentru elaborarea căruia auditorii pot utiliza Chestionarul de control intern.
c) Stabilirea criteriilor de analiză a riscurilor şi a nivelurilor de apreciere a acesora se realizează
ţinând cont de procedurile de audit unde se recomandă utilizarea criteriilor privind aprecierea
controlului intern. Etapa se concretizează în elaborarea documentului Lista criteriilor de analiză a
riscurilor.
d) Stabilirea nivelului riscului pe criteriile de apreciere se efectuează prin aplicarea la fiecare
criteriu de analiză a riscurilor a nivelului de apreciere şi a ponderii nivelului de apreciere, concretizat în
documentul intitulat Stabilirea nivelului riscurilor.
e) Determinarea punctajului total al riscului se realizează prim înmulţirea, pe fiecare risc
identificat, a nivelului şi ponderilor factorilor de risc şi însumarea acestora pe baza formulei de calcul
următoare: P1 = Pi * Ni
În acestă fază se elaborează documentul Determinarea punctajului total.
f) Clasarea operaţiilor pe baza analizei riscurilor se efectuează având în vedre punctajele totale
obţinute anterior, stabilite în ordinea impactului produs asupra activităţii şi departajate pe o scară cu trei
niveluri: mici, medii şi mari.
g) Ierarhizarea operaţiilor în funcţie de analiza riscurilorse realizează pe baza documentaţiei
efectuate în etapele anterioare şi se concretizează în elaborarea Tabelului puncte tari puncte slabe,
document care prezintă rezultatul evaluării fiecărei operaţii analizate şi permite ierarhizarea riscurilor în
scopul orientării activităţii de audit şi elaborarea Programului de audit.
h) Tematica în detaliu a obiectelor auditabile selectate cuprinde totalitatea domeniilor de audit
selectate şi este semnată de şeful structurii de audit intern. Fiind adusă la cunoştinţa principalilor
responsabili ai entităţii în cadrul şedinţei de deschidere a misiunii de audit.
4. Elaborarea programului de audit intern

17
Programul de audit intern este documentul lucru al auditorilor şi cuprinde acţiunile concrete de
efectuat pe fiecare obiect auditabil din tematica detaliată, cu scopul de a se atinge obiectivele auditului.
Programul de audit are un dublu rol:
►îl asigură pe şeful structurii de audit intern că au fost luate în consideraţie toate aspectele
referitoare la obiectivele misiunii de audit intern;
►garantează repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor de către supervizor.
Pe baza Pogramului de audit se elaborează Programul intervenţiei la faţa locului care are
scopul de a prezenta detaliat lucrările pe care echipa îşi propune să le efectueze şi cuprinde: obiectivele,
tipul testării, locul testării, durata testării, auditorii implicaţi.

5. Şedinţa de deschidere a intervenţiei la faţa locului se derulează la entitatea auditată, avand ca


scop principal întâlnirea cu reprezentanţii entităţii auditate pentru a discuta domeniul auditului,
obiectivele urmărite şi modalităţile de lucru privind misiunea de audit şi aducerea la cunoştinţă a
programului de intervenţie la faţa locului.
Documentul ce se întocmeşte pe parcursul desfăşurării sedintei este Minuta şedinţei de
deshidere.

2.2 Intervenţia la faţa locului


Această etapă constă în colectarea documentelor, analiza şi evaluarea activităţii si cuprinde
următoarele proceduri:
1. Colectarea informaţiilor;
2. Constatarea şi raportarea iregularităţilor;
3. Revizuirea documentelor de lucru;
4. Şedinţa de închidere.
1. Colectarea informaţiilor.
Intervenţia la faţa locului constă în colectarea documentelor, analiza şi evaluarea acestora, care
reprezintă procedura de colectare a dovezilor. Scopul acestei proceduri îl constituie efectuarea testărilor
stabilite prin Programul intervenţiei la faţa locului şi obţinerea de probe de audit adecvate, suficiente şi
relevante pentru formularea constatărilor, concluziilor şi recomandărilor.
La realizarea procedurii de colectare a informaţiilor participă aât auditorii cât şi supervizorul,
fiecare având atribuţii spaciale, astfel:
a) Auditorii:
- efectuează testările şi procedurile prevăzute prin program;
- apreciază dovezile obţinute din punctul de vedere al adecvării, suficienţei şi relevanţei;
- colectează documentele;
- numerotează documentele;
18
- pregătesc şi finalizează fişele de identificare şi analiză a problemei - FIAP;
- tansmit FIAP - urile spre avizare supervizorului;
- îndosariază documentele.
b) Supervizorul:
- analizează şi supervizează testele;
- revede şi supervizează FIAP – urile.
Pentru realizarea obiectivelor misiunii, auditorul în faza de intervenţie la faţa locului, va apela la
tehnici şi instrumente specifice de audit intern:
1. Verificarea - asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor, documentelor, declaraţiilor,
concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi eficacitatea controalelor interne. Tehnici: comparaţia;
recalcularea; confirmarea; punerea de acord; garantarea; urmărirea.
2. Observarea fizică – reprezintă o modalitate prin care auditorii interni îşi formează o opinie proprie
asupra situaţiei evaluate.
3. Interviul – se realizează de către auditori prin intervievarea persoanelor implicate în activităţile
auditate sau interesate de acestea.
4. Analiza – constă în descompunerea unei activităţi în elamente componente, care pot fi izolate,
identificate, cuantiifcate şi măsurate distinct.
5. Chestionarele de luare la cunoştinţă, de control intern şi listele de verificare – sunt instrumente
care cuprind întrebările pe care le formulează auditorii interni.
6. Pista de audit – reprezintă tabloul de prezentare a circuitului auditului care permite stabilirea
fluxurilor de informaţii, atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabileşte documentele justificative şi
reconstituie operaţiunile de la suma totală până la detalii individuale, şi invers.
7. Formularele – se utilizează pentru prezentarea fundamentală a constatărilor de audit şi sunt de două
feluri:
- Fişele de identificare şi analiză a problemei care se întocmeşte pentru fiecare disfuncţionalitate
constatată. În cadrul acestui document sunt prezentate câteva elemente esenţiale şi anume: problema,
constatarea, cauza, consecinţa şi recomandarea precum şi soluţia propusă de auditori pentru
remedierea activităţii la care au fost constatate deficienţe.
- Fişele de constatare şi raportare a iregularităţilor au un caracter spacial ele fiind întocmite atunci
când sunt constatate abateri grave de la regulile procedurale şi metodologice, respective de la regulile şi
legislaţia aplicabilă entităţii auditatecare ar putea produce prejudicii pe seama fondurilor publice.
2. Constatarea şi raportarea iregularităţilor
În situaţia în care auditorii interni au descoperit iregularităţi, aceştia trebuie să::
- raporteze cel târziu a doua zi şefului structurii de audit intern iregularităţile constatate, care pot fi
abateri de la regulile procedurale şi metodologice, respectiv de la prevederile legale aplicabile
entităţii auditate care ar putea produce prejudicii pe seama fondurilor publice;
19
- supervizorul îl informează pe conducătorul entităţii auditate în termen de trei zile cu privire la
constatarea iregularităţilor; managerul are obligaţia de a iniţia procedura de constituire a unei
comisii de control formată din specialişti pe domeniul ce urmează a fi cercetat.

3. Revizuirea documentelor de lucru


a) Constituirea dosarelor de audit intern:
I. Dosarul permanent:
- Secţiunea A – Raportul de audit intern şi anexele acestuia:
• Ordinul de serviciu;
• Declaraţia de independenţă;
• Rapoartele (intermediar şi final);
• Testele;
• Fişele de identificare şi analiză a problemei;
• Fişele de constatare şi raportare a iregularităţilor;
• Programul intervenţiei la faţa locului;
• Programul de audit intern.
- Secţiunea B – Administrativă:
• Notificarea privind declanşarea intervenţiei la faţa locului;
• Minuta şedinţei de deschidere;
• Minuta şedinţei de închidere;
• Minuta şedinţei de conciliere;
• Corespondenţa cu structura auditată.
- Secţiunea C – Documentaţia misiunii de audit intern:
• Strategii interne;
• Reguli, regulamente şi legi aplicabile;
• Proceduri de lucru;
• Materiale despre entitatea auditată;
• Informaţii financiare;
• Rapoarte de audit anterioare;
• Informaţii despre posturile cheie;
• Documentaţia nalizei riscurilor;
• Documentaţia privind sistemul de control intern.
- Secţiunea D – Supervizarea misiunii de audit intern
• Lista de supervizare a documentelor.
20
II. Dosarul documentelor de lucru cuprinde copii ale documentelor justificative care trebuie
să confirme şi să sprijine concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere şi
cifre pentru fiecare secţiune sau obiectiv de audit din cadrul programului de audit intern. Indexarea
trebuie să fie simplă şi uşor de urmărit.
b) Revizuirea documentelor de lucru
Aceasta se efectuează de către auditorii interni înainte de întocmirea Proiectului raportului de
audit intern, pentru a se asigura că documentele de lucru sunt pregătite în mod corespunzător şi că
acestea furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată şi pentru dovezile/probele adunate în
timpul misiunii de audit intern.
În cadrul acestei etape, auditorii apreciază dacă FIAP- urile şi documentele de lucru asigură un
sprijin corespunzător pentru misiune, efetuează modificările necesare la documente si întocmesc nota
centralizatoare a documentelor de lucru.
c) Păstrarea şi arhivarea documentelor şi a dosarelor de audit
Dosarele de audit sunt proprietatea entităţii şi sunt confidenţiale. Ele trebuie păstrate până la
îndeplinirea recomandărilor din raportul de audit intern, după care se arhivează în concordanţă cu
reglementările legale privind arhivarea.

4. Şedinţa de închidere
Şedinţa de închidere a intervenţiei la faţa locului are drept scop prezentarea opiniei auditorilor, a
constatărilor şi a recomandărilor preliminare, precum şi discutarea unui plan de acţiune şi a unui
calendar de implementare a recomandărilor, ocazie cu care se întocmeşte minuta şedinţei de închidere.

2.3 Raportul de audit intern


Această etapă constă în elaborarea, transmiterea şi difuazrea raportului de audit intern prin
parcurgerea următoarelor proceduri:
1. Elaborarea proiectului raportului de audit intern;
2. Transmiterea proiectului de audit intern;
3. Reuniunea de conciliere;
4. Întocmirea raportului de audit intern final;
5. Difuzarea raportului de audit intern.

1. Elaborarea proiectului de raport de audit intern


Elaborarea proiectului raportului de audit intern, care mai poartă numele de raport intermediar,
presupune respectarea următoarelor cerinţe:
a) constatările trebuie să aparţină domeniului auditat;
21
b) recomandările trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi trebuie să ducă la reducerea
riscurilor potenţiale;
c) raportul trebuie să exprime opinia auditorului;
d) raportul se întocmeşte pe baza Fişelor de identificare şi analiză a problemei;
În cadrul acestei proceduri fiecare dintre membrii structurii de audit au anumite responsabilităţi:
●auditorii redactează proiectul raportului de audit intern, indică pentru fiecare constatare cauza care
a provocat-o, transmite şefului structurii de audit proiectul raportului spre avizare;
●supervizorul analizează proiectul raportului de audit intern şi formulează propuneri de modificare,
stabilind dacă este cazul să consulte compartimentul juridic;
●auditorii efectuează schimbările propuse de către supervizor şi îndosariază proiectul raportului de
audit intern.

2. Transmiterea proiectului raportului de audit intern


Proiectul raportului de audit se transmite la structura auditată, iar aceasta poate trimite, punctele
de vedere; acestea sunt analizate de auditori. Netransmiterea punctelor de vedere în termen presupune
acordul tacit al structurii auditate în legătură cu proiectul raportului de audit intern.
Procedura de transmitere a proiectului de raport de audit parcurge următorii paşi:
 şeful structurii de audit intern transmite proiectul raportului la entitatea auditată;
 reprezentanţii entităţii auditate analizează proiectul raportului de audit intern, solicită
dacă este cazul reuniunea de conciliere si transmit punctele lor de vedere cu privire la conţinutul
proiectulu în maximum 15 zile de la primire;
 auditorii şi supervizorul revăd răspunsurile de la entitatea auditată şi pregătesc reuniunea
de conciliere;
 auditorii precizează în proiectul raportului de audit intern aspectele reţinute din punctul de
vedere al entităţii auditate, dacă se impune şi îndosariază punctul de vedere al entităţii auditate.

3. Reuniunea de conciliere
În termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni organizează reuniunea
de conciliere cu structura auditată, în cadrul căreia reanalizează constatările şi recomandările formulate
cu scopul de a vedea dacă acestea pot să fie modificate conform sugestiilir entităţii auditate. Discuţiile
ce se poartă în cadrul acestei şedinţe sunt consemnate în documentul numit Minuta şedinţei de
conciliere.

4. Elaborarea raportului de audit intern


Raportul de audit intern trebuie să includă modificările discutate şi convenite pe parcursul
şedinţei de conciliere.
22
►Procedura de întocmire a raportului de audit intern urmează următorii paşi:
● auditorii introduc în raportul final toate modificările convenite;
●se finalizează raportul de audit intern;
●se întocmeşte lista completă privind difuzarea raportului de audit;
●se semnează raportul de auditori pe fiecare pagină.
►Procedura difuzării raportului de audit intern se derulează astfel:
●auditorii transmit raportul, rezultatele concilierii şi punctul de vedere al entităţii auditate, şefului
structurii de audit intern;
●şeful structurii de audit semnează raportul şi îl transmite managerului care a aprobat efectuarea
misiunii de audit intern;
●managerul analizează şi avizează raportul de audit intern;
●auditorii transmit o copie a raportului avizat, entităţii auditate.
În situaţia în care managerul nu a avizat unele recomandări, este responsabilitatea şefului
structurii de audit să transmită organului ierarhic superior o informare cu detaliarea recomandărilor
formulate de auditori şi neavizate de manager, însoţită de documente care să justifice urmările
neimplementării respectivelor recomandări.
În cazul în care nu există puncte de vedere divergente între auditori şi entitatea auditată,
menţionăm că proiectul raportului de audit intern devine raportul final de audit intern.

2.4 Urmarirea recomandarilor


Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin care se constată
caracterul adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor întreprinse de către conducerea entităţii
auditate pe baza recomandărilor din raportul de audit intern.
Procedura se desfăşoară astfel:
 auditorii întocmesc fişa de urmărire a recomandărilor şi verifică implementarea
recomandărilor la termenele stabilite;
 entitatea auditată transmite auditorilor o notă de informare cu privire la stadiul
implementării recomandărilor din raportul de audit intern;
 şeful structurii de audit intern transmite organului ierarhic superior stadiul progreselor
înregistrate în implementarea recomandărilor. Dacă termenele de implementare a recomandărilor nu
au fost respectate este informată conducerea entităţii care a aprobat desfăşurarea auditului.
 auditorii îndosariază nota de informare cu privire la stadiul implementării recomandărilor
în dosarul permanent.
CAPITOLUL III – Studiu de caz privind realizarea misiunii de audit intern cu tema „De a
da asigurari privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor conform dispozitiilor interne
si a legislatiei in vigoare”
23
Activitatea de salarizare reprezintă o funcţie suport importantă, fiind un domeniu de preferinţă
al activităţii auditorului intern, justificată în mare măsură de multitudinea de procese care sunt derulate
şi în mod implicit de riscurile care le însoţesc.
Misiunile de audit intern se desfăşoară conform normelor metodologice proprii activităţii de
audit intern din societate. Misiunile de audit se realizează printr-o metodologie proprie şi presupune
parcurgerea următoarele etape:
• pregătirea misiunii de audit intern
• intervenţia la faţa locului
• raportul de audit intern
• urmarirea recomandărilor.
Misiunea de audit intern are scopul de a da asigurări managementului asupra respectarii
procedurilor de calcul al salariilor, a funcţionalităţii sistemului de control intern, respectiv a
conformităţii cu dispozitiile interne si cadrul legislativ normativ, fiind structurate pe următoarele
domenii auditabile:

• Existenţa procedurilor interne privind calculul salariilor;


• Evidenţierea corectă a constituirii elementelor salariale şi a plăţilor acestora în
contabilitate;
• Modul de calcul si contabilizare a elementelor retinute din salarii si a cheltuielilor cu
personalul;
• Organizarea sistemului de raportare a datelor financiar-contabile privind salariile;
• Funcţionalitatea sistemului informatic utilizat pentru calculul salariilor;
• Eficienţa controlului intern privind modul de calcul al salariilor;
• Arhivarea documentelor.

Misiunea de audit intern s-a desfasurat dupa cum urmeaza:


In etapa de pregătire a misiunii de audit intern, au fost desfasurate urmatoarele activitati:
- pe baza planului anual de audit intern si a Notificarii privind declansarea activitatii de audit intern a
fost intocmit Ordinul de serviciu – anexa nr.1 (pag.41);
- a fost asigurata independenţa auditorilor faţă de structurile prin întocmirea Declaraţiei de
independenţă- anexa nr.2 (pag.42);
- au fost purtate discuţii cu managementul entităţii pentru a li se prezenta cadrul general de funcţionare
a entităţii si au fost solicitate principalele documente: organigrama, regulamentul de organizare şi
funcţionare, fişele posturilor, regulamente interne, etc;
- identificarea si analiza riscurilor – anexa nr.3 (pag.44);
- elaborarea Programului de audit intern – anexa
24 nr.4 (pag.60);
- elaborarea Programului interventiei la fata locului – anexa nr.5 (pag.65);
- elaborarea Listei centralizatoare a obiectelor auditabile – anexa nr.6 (pag.69)
- intocmirea Minutei sedintei de deschidere la fiecare sucursala auditata – anexa nr.7(pag.73).

In etapa de interventie la fata locului au fost efectuate testările şi procedurile prevăzute prin
programul de audit, s-au elaborat Fisele de identificare si analiza a problemelor – FIAP – anexa nr.8
(pag.74) si in urma discutiilor purtate cu conducerea sucursalei a fost intocmita Minuta sedintei de
inchidere – anexa nr.9 (pag.80).

Pe baza Fişelor de identificare şi analiză a problemei a fost intocmit Proiectul raportului de


audit intern. Intrucat nu au existat puncte de vedere divergente între auditori şi entitatea auditată,
proiectul raportului de audit intern a devenit Raportul final de audit intern si a fost intocmita si
transmisa Fişa de urmărire a recomandărilor. Raportul de audit intren si Fisa de urmarire a
recomandarilor sunt prezentate in cele ce urmeaza.

RAPORT DE AUDIT INTERN

Tema: „De a da asigurări privind respectarea procedurilor de calcul a salariilor conform


dispoziţiilor interne şi a legislaţiei în vigoare”.
25
Obiectivele principale ale misiunii de audit sunt:
1. Existenţa procedurilor interne privind calculul salariilor;
2. Evidenţierea corectă a constituirii elementelor salariale şi a plăţilor acestora în contabilitate;
3. Modul de calcul si contabilizare a elementelor retinute din salarii si a cheltuielilor cu
personalul;
4. Organizarea sistemului de raportare a datelor financiar-contabile privind salariile;
5. Funcţionalitatea sistemului informatic utilizat pentru calculul salariilor;
6. Eficienţa controlului intern privind modul de calcul al salariilor;
7. Arhivarea documentelor.

I. Scopurile şi obiectivele misiunii de audit public intern :


Scopul misiunii de audit este de a da asigurări ca procedura de organizare a activităţii de
calculul al salariilor, organizarea şi realizarea acesteia la nivel central şi sucursale se desfăşoară conform
reglementarilor in vigoare si a Regulamentului de Organizare si Funcţionare aprobat de Directorul
General, precum si identificarea eventualelor disfuncţionalităţi.
Menţionăm că auditul efectuat este un audit de regularitate.
Problemele supuse auditării pentru fiecare obiectiv în parte au fost stabilite prin chestionare
listă de verificare în cadrul etapei de pregătire a misiunii de audit, acestea fiind incluse în dosar la
,,Secţiunea C”.

II. Date de identificare a misiunii de audit intern


2.1 Baza legală
Misiunea de audit intern s-a efectuat în conformitate cu prevederile Legii nr.672/2002 privind
auditul public intern, a Ordinului nr. 38 din 15 ianuarie 2003 privind exercitarea activităţii de audit
public intern şi cu respectarea normelor proprii privind activitatea de audit intern.
Misiunea de audit cu tema menţionată mai sus s-a efectuat având în vedere următoarele acte
normative: Contractul Colectiv de Munca valabil in anul 2007; Ordinul nr.1850/14.12.2004 privind
registrele şi formularele financiar-contabile; Legea 19/17.03.2000 privind sistemul public de pensii si
alte drepturi de asigurari sociale; OUG nr.158/17.11.2005 privind concediile si indemnizatiile de
asigurari sociale de sanatate; OMFP nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene - cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr.200/22.05.2006
privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale; Legea
nr.346/05.06.2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale; Legea nr.76/2002
privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca; Legea
nr.95/14.04.2006 privind reforma in domeniul sanatatii; Legea nr. 487 din 27.12.2006 bugetului
26
asigurarilor sociale de stat pe anul 2007; Legea nr.571/2003 (Codul Fiscal); Ordin nr.1016/18.07.2005
privind aprobarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizeaza venituri din salarii
la functia de baza - cu modificarile si completarile ulterioare; Legea arhivelor nationale
nr.16/02.04.1996, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii.

2.2.Ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu a fost întocmit de şef Serviciu Audit Intern, pe baza programului anual
aprobat de Directorul General al societatii. Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie
pentru desfăşurarea misiunii de audit intern.
2.3 Echipa de auditare:
Ilie Ioana– şef misiune
Cătălin Nicoleta – auditor intern

2.4 Durata misiunii de auditare:


05.05. 2008 - 04.07.2008
2.5 Perioada auditată:
01.01.2007 – 31.12.2007

III. Modul de desfăşurare a acţiunii de audit public intern


Misiunea de audit intern s-a desfăşurat având la bază, ca tehnică de audit, verificarea.
În aplicarea acestei tehnici s-a urmărit modul de organizare a activităţii de calculul a salariilor şi a
conformităţii cu cadrul legislativ şi normativ aplicabil la societate.
Au fost utilizate următoarele tehnici de verificare:
Comparaţia: s-a confirmat identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două sau mai multe
surse diferite;
Examinarea: s-a avut în vedere detectarea iregularităţilor în aplicarea legislaţiei şi a procedurilor
interne privind prevenirea şi tratarea neregulilor legate de activitatea de calcul al salariilor.
Interviul: pentru lămurirea aspectelor legate de organizarea şi desfăşurarea activităţii auditate;
Observarea : în urma căreia auditorii interni şi-au format opinia proprie asupra modului de prevenire
şi tratare a neregulilor în activitatea auditată.
3.2. Principalele instrumente de audit intern care au fost utilizate pe parcursul desfăşurării
misiunii de audit au fost :
 Chestionarele - Tipul de chestionar întocmit este chestionarul-listă de verificare
(C.L.V.) - pentru stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare obiectiv
auditabil;

27
S-au întocmit un număr de 7 (sapte) chestionare-listă de verificare, care cuprind aspectele
stabilite a se verifica în cadrul misiunii.

 Fişele de identificare şi analiza problemelor (F.I.A.P.)


Pentru prezentarea fundamentată a constatărilor auditului intern s-au utilizat Fişele de
identificare şi analiza a problemelor (F.I.A.P.). S-au întocmit un număr de 4 (patru) astfel de
documente, pentru disfuncţionalităţile constatate, în care s-au prezentat rezumatul problemei,
constatările, cauzele, consecinţele şi recomandările formulate de către auditorii interni.
3.3. Materialele întocmite în cursul misiunii de audit public intern:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
- identificarea şi analiza riscurilor;
- lista obiectelor auditabile;
- programul de audit;
- programul intervenţiei la faţa locului;
- minuta şedinţei de deschidere;
- chestionare listă de verificare pentru fiecare obiectiv auditabil;
- teste de verificare;
- fişele de identificare şi analiza problemelor;
- minuta şedinţei de închidere;
- proiectul raportului de audit intern.

IV. Constatări , cauze , consecinţe , recomandări:

Obiectivul nr.1 :
” Existenţa procedurilor interne privind calculul salariilor.”

CONSTATĂRI:
► Salariatii Serviciului Resurse Umane nu au prevazuta in fisele posturilor atributia de tinere a
evidentei efectuarii concediului de odihna si urmarire a modului de realizare a acestuia desi, conform
ROF, aceasta atributie este specifica lor.
In vederea identificarii personalului desemnat cu atributii de tinere a evidentei efectuarii
concediului de odihna si urmarire a modului de realizare a acestuia, au fost analizate si fisele posturilor
din cadrul serviciilor auditate. S-a constat ca tinerea evidentei efectuarii concediului de odihna si
28
urmarirea modului de realizare a acestuia, nu face obiectul niciuneia dintre atribuţiile de serviciu
prevazute in fisele posturilor respective .

CAUZE:
Intocmirea fiselor de post pentru salariatii din cadrul Serviciului Resurse Umane fara luarea in
considerare a tuturor atributiilor specifice acestui serviciu, prevazute in ROF.

CONSECINŢE:
Posibilitatea neacordarii unor drepturi salariale cuvenite sau a efectuarii unor plati salariale
nejustificate, in unele cazuri.

RECOMANDARI:
Stabilirea persoanelor responsabile cu evidentierea si urmarirea modului de efectuare a
concediilor de odihna. Corelarea atributiilor cuprinse in ROF pentru Serviciul Resurse Umane cu fisele
de post ale persoanelor din cadrul acestui serviciu.

Obiectivul nr. 2:
,, Evidenţierea corectă a constituirii elementelor salariale şi a plăţilor acestora în
contabilitate ”.

CONSTATĂRI:
► Urmare auditarii modului de evidentiere in foile colective de prezenta a orelor prestate de
unii salariati si a modului de plata a acestora, au fost constatate neconcordante intre:
- orele prestate in timpul noptii in lunile octombrie si noiembrie 2007 (defalcate pe date
calendaristice) si totalul orelor trecute in rubrica „ore de noapte”, inscrise in foile colective de prezenta,
total ce a fost preluat in lista de plata ;
- orele periculoase si suplimentare efectuate in luna martie 2007, conform foii colective de
prezenta si cele preluate in lista de plata ;
- orele festive efectuate in lunile aprilie si octombrie 2007, conform foilor colective de prezenta
si cele platite ;
- orele efectiv lucrate in luna decembrie 2007, conform foii colective de prezenta si cele platite.
► In anul 2007 au fost acordate unor salariati zile de concediu de odihna care nu corespund
numarului de zile la care acestia aveau dreptul conform prevederilor Contractului Colectiv de
Munca/2007 – anexa nr.10. Exemple:
● indemnizaţia de concediu de odihnă a fost calculata şi plătita pentru un numar mai mare de zile de
concediu de odihna decat cel la care salariatii aveau dreptul.
29
● nu a fost calculata şi plătita indemnizaţia de concediu de odihnă pentru toate zilele în care salariatii se
aflau efectiv în concediu de odihna .
● pentru unii inspectori de specialitate II din cadrul Serviciului Resurse Umane nu a fost calculata şi
plătita indemnizaţia de concediu de odihnă pentru toate zilele în care aceştia se aflau efectiv în CO,
drepturile salariale fiind calculate şi plătite ca şi zile lucrătoare prestate.
► In cursul anului 2007 au fost acordate unor salariati indemnizatii pentru incapacitate
temporara de munca ce nu au fost calculate conform prevederilor legale in vigoare. Exemple:
a) în situaţia în care unui salariat i s-au acordat mai multe concedii medicale pentru aceeaşi afecţiune,
fără întrerupere între ele, la calculul indemnizaţiilor pentru certificatele de concediu medical în
continuare nu s-a menţinut baza de calcul determinată pentru concediul medical iniţial, conform
prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare.
b) in situaţia în care unui salariat i s-au acordat mai multe concedii medicale pentru afecţiuni diferite,
fără întrerupere între ele, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca nu s-a calculat şi plătit
separat, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile
de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, menţinându-se baza de calcul
determinată pentru concediul medical iniţial.
c) indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă ce au fost acordate unor salariaţi nu au fost
suportate de către angajator din prima zi pana în a 5-a zi (calendaristică) de concediu medical şi din
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor
suportate de angajator, conform prevederilor Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare.
e) cuantumul brut lunar al indemnizatiei pentru incapacitate temporara de munca acordata unui salariat
din cadrul punctului de lucru Constanta pentru perioada 24.09-30.09.2007, pe baza certificatului de
concediu medical nr.450534, nu a fost determinat prin aplicarea procentului de 100% asupra bazei de
calcul, conform articolului 17.2 din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind concediile
şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare, desi codul
indemnizatiei trecut pe certificatul de concediu medical este 06 – „urgenta medico-chirurgicala” -
f) in cazul in care prima zi de incapacitate temporara de munca coincide cu o zi in care salariatul ar
trebui sa fie liber, conform graficului de lucru din luna respectiva, aceasta zi de concediu medical nu
este trecuta in foaia colectiva de prezenta si nu este luata in calcul la stabilirea indemnizaţiei de
incapacitate temporara de munca, precum si a drepturilor salariale din luna respectiva, pentru a nu se
depăşi norma de lucru lunara. Situaţia prezentata anterior se regăseşte doar in cazul personalului turant.
In legislaţia in vigoare se menţionează:

30
1. Ordonanţa de Urgenta nr.158/17.11.2005 privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu
modificările si completările ulterioare - articolul 10.5 prevede ca: ”din duratele de acordare a
concediilor medicale, exprimate in zile calendaristice, se plătesc zilele lucrătoare”;
2. Norma de aplicare a Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări
sociale, din data de 04.05.2001, cu modificările si completările ulterioare – D „Alte drepturi de
asigurări sociale -pct. I art.12 prevede, de asemenea, ca: ” indemnizaţiile de asigurări sociale, cu
excepţia celor acordate pentru creşterea copilului, se calculează şi se plătesc în baza certificatelor de
concediu medical, care constituie ordin de plată şi care se eliberează pe durate exprimate în zile
calendaristice”
► Nu au fost aplicate prevederile Deciziilor de sanctionare emise de conducerea societatii in
anul 2007, respectiv diminuarea salariului personalului vinovat cu procentele si in perioadele prevazute
de acestea .

CAUZE:
● Verificarea insuficienta, in unele cazuri, a concordantei dintre:
-orele prestate in timpul noptii de unii salariati (defalcate pe date calendaristice) si totalul orelor trecute
in rubrica „ore de noapte”, evidentiate in foaia colectiva de prezenta;
-datele trecute in foile colective de prezenta si cele preluate in listele de plata;
-zilele de concediu de odihna uzate de salariati si zilele la care acestia aveau dreptul conform
prevederilor Contractului Colectiv de Munca/2007.
● Inexistenta procedurilor interne cu privire la aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a
Guvernului nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu
modificarile si completarile ulterioare sau aplicarea necorespunzatoare a acestor prevederi;
● Inexistenţa procedurilor scrise privind completarea foilor colective de prezenţă sau intocmirea
eronata a acestora ;
● Exercitarea necorespunzatoare a controlului ierarhic cu privire la activitatea de calcul al
drepturilor salariale, de catre:
-sef Birou Salarizare, asupra salariatilor din subordine;
-sefii unitatilor exterioare, asupra salariatilor care intocmesc foile colective de prezenta;
● Inexistenta instrucţiunilor interne referitoare la remunerarea salariaţilor turanti in situaţia in
care aceştia se afla in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele
de concediu medical de care aceştia beneficiază ;
● Lipsa instructiunilor scrise privind modul de constituire a drepturilor salariale.
CONSECINŢE:
- Neacordarea sau crearea posibilitatii neacordarii unor drepturi salariale cuvenite;
- Efectuarea unor plati salariale nejustificate, in unele cazuri;
31
- Constituirea eronată a contribuţiilor aferente salariilor datorate de unitate.

RECOMANDARI:
● Recalcularea drepturile salariale, avandu-se in vedere constatarile prezentate.
● Verificarea modului de calcul, acordare şi suportare a indemnizaţiilor pentru incapacitate
temporară de muncă, pentru anul 2007, ţinându-se cont de constatările prezentate;
● Verificarea, pentru anul 2007, a modului de acordare a zilelor de concediu de odihna si
aplicare a Dispozitiilor de sanctionare emise de conducerea societatii ;
● Asigurarea, in cadrul programului informatic, a unui algoritm de calcul al indemnizatiilor
pentru certificatele de concediu medical in continuare, in vederea mentinerii bazei de calcul
determinata pentru concediul medical initial;
● Elaborarea unor instructiuni scrise cu privire la :
- aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.158/2005 privind concediile si
indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare ;
- controlul ierarhic asupra modului de calcul al drepturilor salariale, in concordanta cu atributiile
cuprinse in fisele posturilor persoanelor desemnate cu efectuarea acestuia ;
- modul de constituire a drepturilor salariale, a urmaririi si verificarii documentelor justificative care
stau la baza procedurii de calcul al salariilor;
- intocmirea foilor colective de prezenta si desemnarea persoanelor raspunzatoare de exactitatea datelor
mentionate in acestea ;
- remunerarea salariaţilor turanti in situaţia in care aceştia se afla in incapacitate temporara de munca, in
concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele de concediu medical de care aceştia beneficiază.
● In urma stabilirii instructiunilor cu privire la remunerarea salariaţilor turanti in situaţia in care
aceştia se afla in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul efectiv lucrat si zilele de
concediu medical de care aceştia beneficiază, se vor analiza aspectele constatate de echipa de auditori,
prezentate in FIAP si se vor lua masurile corespunzatoare
Obiectivul nr. 3 :
,, Modul de calcul şi contabilizare a elementelor reţinute din salarii şi a cheltuielilor cu
personalul ”.

CONSTATĂRI:
► In luna noiembrie 2007 au fost retinute unor salariati sume reprezentand imprumuturi si
cotizatii la Casa de Ajutor Reciproc fara a se avea la baza documente justificative.
CAUZE:
- Inexistenta instructiunilor scrise referitoare la retinerile din salarii a imprumuturilor si
cotizatiilor CAR si la controlul asupra acestora.
32
CONSECINŢE:
- Posibilitatea retinerii din salarii a unor sume ce nu coincid cu cele datorate de personal in
baza imprumuturilor CAR contractate.

RECOMANDĂRI:
● Elaborarea unor instructiuni scrise referitoare la retinerile din salarii a imprumuturilor si
cotizatiilor CAR si la controlul asupra acestora.
● Retinerea cotizatiilor si imprumuturilor CAR contractate de salariati doar pe baza
documentelor justificative.

Obiectivul nr. 7 :
„Arhivarea documentelor”.

CONSTATĂRI:
► Pentru evidenta tuturor intrărilor si ieşirilor din arhiva a documentelor create nu este înfiinţat
un registru, iar acestea nu se depun la depozitul arhivei pe baza de proces-verbal de predare-primire,
conform prevederilor articolului 9 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, cu modificările si
completările ulterioare.
► La data auditării nu sunt repartizate atribuţii de arhivare a documentelor, conform prevederilor
articolului 23 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, cu modificările si completările ulterioare.

CAUZE:
Lipsa unor instrucţiuni proprii privind arhivarea documentelor sucursalei.

CONSECINŢE:
Posibilitatea pierderii sau distrugerii unor documente.

RECOMANDĂRI:
● Întocmirea unor instrucţiuni proprii privind modul de arhivare a documentelor rezultate din
activitatea de salarizare, conforme cu Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, modificată şi completată
de Legea nr. 358/2002.
● Luarea masurilor pentru repartizarea atribuţiilor de arhivare a documentelor si includerea
acestora in fisa de post a persoanei desemnate.
Concluziile raportului de audit
In urma desfasurarii misiunii de audit, echipa de auditori interni a ca nu exista instructiuni de
lucru scrise pentru toate activităţile de salarizare.
33
Prin elaborarea acestor instructiuni de lucru şi implementarea recomandărilor menţionate,
considerăm că se vor putea elimina in buna masura deficientele constatate, in vederea imbunatatirii
activitatii de calcul al salariilor.

FISA DE URMARIRE A RECOMANDARILOR

Misiunea de audit cu tema: „De a da asigurări privind respectarea procedurilor de calcul al salariilor
conform dispoziţiilor interne şi a legislaţiei în vigoare”

Implementat

Partial

Neimplementat

Data implementarii
Nr.

Implementat
Recomandare

1. Stabilirea persoanelor responsabile cu evidentierea si urmarirea


modului de efectuare a concediilor de odihna. Corelarea
atributiilor cuprinse in ROF pentru Serviciul Resurse Umane cu
fisele de post ale persoanelor din cadrul acestui serviciu.
2. Recalcularea drepturile salariale, avandu-se in vedere constatarile
prezentate.

3. Verificarea modului de calcul, acordare şi suportare a


indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru
anul 2007, ţinându-se cont de deficientele constatate in cadrul
misiunii de audit intern.
4. Verificarea, pentru anul 2007, a modului de acordare a zilelor de
concediu de odihna si aplicare a Dispozitiilor de sanctionare
emise de conducerea societatii
5. Asigurarea, in cadrul programului informatic aplicat, a unui
algoritm de calcul al indemnizatiilor pentru certificatele de
concediu medical in continuare, in vederea mentinerii bazei de
calcul determinata pentru concediul medical initial.

34
6. Elaborarea unor instructiuni scrise cu privire la :
- aplicarea prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr.158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari
sociale de sanatate, cu modificarile si completarile ulterioare ;
- controlul ierarhic asupra modului de calcul al drepturilor
salariale, in concordanta cu atributiile cuprinse in fisele posturilor
persoanelor desemnate cu efectuarea acestuia ;
- modul de constituire a drepturilor salariale, a urmaririi si
verificarii documentelor justificative care stau la baza procedurii
de calcul al salariilor;
- intocmirea foilor colective de prezenta si desemnarea
persoanelor raspunzatoare de exactitatea datelor mentionate in
acestea ;
- remunerarea salariaţilor turanti in situaţia in care aceştia se afla
in incapacitate temporara de munca, in concordanta cu timpul
efectiv lucrat si zilele de concediu medical de care aceştia
beneficiază

7. Elaborarea unor instructiuni scrise referitoare la:


- retinerile din salarii a imprumuturilor si cotizatiilor CAR;
- controlul asupra acestora. Se va avea in vedere ca retinerile
cotizatiilor si imprumuturilor contractate de salariati sa se
efectueze numai pe baza documentelor justificative.
8. Întocmirea unor instrucţiuni proprii privind modul de arhivare a
documentelor rezultate din activitatea de salarizare, conforme cu
Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, modificată şi completată
de Legea nr. 358/2002.

9. Luarea masurilor pentru repartizarea atribuţiilor de arhivare


a documentelor si includerea acestora in fisa de post a persoanei
desemnate.

- CONCLUZII FINALE ALE LUCRARII -


35
Problematica auditului intern este de data foarte recenta pentru practicile din Romania. El are
rolul de a asigura managementul unei companii de faptul ca riscurile la care se expune societatea
respectiva sunt controlate la un nivel acceptabil prin mecanismele de control intern constituite.
Tinand seama de faptul ca o companie efectueaza activitati din ce in ce mai variate si mai
numeroase, activitati ce presupun o serie de riscuri mai mult sau mai putin controlabile, auditul intern
capata valente multidimensionale, nelimitandu-se la sfera financiar-contabila.
In aceste circumstante, responsabilitatile si aria de pregatire profesionala a auditorului intern se
extinde, devenind mai complexa. O buna organizare a departamentului de audit intern la nivelul
companiilor reprezinta un factor esential in indeplinirea obiectivelor acesteia.
Modul de realizare a misiunii de audit intern, respectiv abordarea celor trei etape fundamentale
ale acesteia - etapa de pregatire, realizare si incheiere, depinde foarte mult de capacitatile de lectura,
atentie, observatie, dialog si comunicare ale auditorului.

Consider esentiale o serie de elemente de care auditorii interni ar trebui sa tina cont in realizarea
misiunii de audit intern, prezentate in cele ce urmeaza.
► Etapa de pregatire
In etapa de pregatire, care deschide misiunea de audit, auditorii trebuie sa dea dovada de o
capacitate serioasa de lectura si de atentie. Dincolo de orice rutina, ea necesita o capacitate de a invata
si de a intelege.
Auditorii trebuie sa cunoasca bine societatea, pentru a putea sti unde poate fi gasita informatia
potrivita si de la cine poate fi ceruta. Identificand riscurile, auditorul trebuie sa isi concentreze atentia
asupra punctelor esentiale, evitand astfel sa omita ulterior aspecte fundamentale si neriscand sa se
piarda in detalii inutile.
Sunt foarte utile conversatiile pregatitoare, permitandu-i sa ia in calcul prioritatile manageriale.
Auditorul trebuie, inainte de toate, sa aiba de la inceput o viziune corecta asupra controlului
intern specific activitatii auditate si sa identifice problemele esentiale privind activitatea auditata.
Obiectivele activitatii pe care urmeaza sa o auditeze constituie unul din aspectele esentiale ce
trebuie asimilate de catre auditor inainte de inceperea misiunii. A cunoaste bine aceste obiective,
punctele slabe si cele tari de care trebuie sa tina cont responsabilii cu activitatea respectiva va permite
auditorului sa aiba o viziune de ansamblu asupra societatii si a problemelor sale.
De o reala importanta este si cunoasterea dosarelor de lucru ale ultimului audit realizat asupra
activitatilor ce urmeaza a fi din nou auditate va ajuta auditorul in dobandirea de cunostine in acest sens.
Pentru aceasta, conditia este ca dosarele sa fie complete, bine organizate.
Asadar, calitatea dosarelor de audit este un element esential, intrucat in ele auditorul trebuie sa
gaseasca o parte importanta a informatiilor pe care le va strange.
► Etapa de realizare 36
Apeleaza mai mult la capacitatile de observatie, dialog si comunicare ale auditorului.
Prima obligatie a auditorului este sa se faca acceptat, iar criteriul unei integrari reusite consta in
a se face cerut. In acest stadiu trebuie sa se apeleze la capacitatile de analiza si la simtul de deductie al
auditorului. In acest moment, auditorul va incepe sa formuleze observatiile si constatarile. Consider ca
au o importanta deloc de neglijat elementele prezentate in cele ce urmeaza.
● deschiderea misiunii
Auditorii nu sunt neaparat cunoscuti de interlocutorii lor. Cunoasterea reciproca si a atributiilor
ce revin fiecaruia este indispensabila in vederea unei bune desfasurari a misiunii.
Trebuie sa se tina cont de faptul ca prezentarea auditului intern este deosebit de importanta.
Interlocutorii auditorilor, sefii serviciilor a caror activitate nu a mai fost auditata de 2-3 ani, stiu adesea
foarte putine despre semnificatia auditului intern, sau uneori detin idei false despre acest subiect, ceea
ce este si mai grav.
● chestionarul de control intern
Acest chestionar trebuie sa cuprinda toate intrebarile relevante ce trebuie formulate pentru a
efectua o analiza completa.
In cazul auditului salariilor si a funcţionalităţii sistemului de control intern al acestora, misiune
ce a facut obiectul studiului de caz al acestei lucrari, ar trebui formulate unele intrebari elementare si
anume:
- stabileste clasele de salarizare
1. Cine? - autorizeaza orele suplimentare
- efectueaza calculul salariilor
- autorizeaza plata sau viramentul

2. Care sunt elementele care constituie drepturile salariale?

3. Unde? - sunt inregistrate bazele de date


- unde sunt centralizate acestea

4. Cand? - sunt efectuate corelarile contabile


- sunt verificate calculele
- se efectueaza plata salariului
5. Cum? - sunt stabilite nivelurile de remunerare
- sunt calculate retinerile din salarii
- sunt efectuate controalele si corelarile contabile
- sunt calculate drepturile salariale (programul informatic)

37
Bineinteles, de la aceste intrebari se poate porni, aprofundand apoi analiza; de exemplu, cand ne
punem intrebarea cum sunt efectuate controalele si colerarile, verificam daca exista o corespondenta
intre statul de plata si dosarele personalului, intre suma din statul de plata, suma virata la banca si suma
platita prin banca etc.
●FIAP – fisa de analiza si identificare a problemei
Este foarte important ca in analiza cauzelor care au condus la un anumit fenomen, auditorul sa
identifice elementul a carui imbunatatire ar evita o noua producere a fenomenului si nu elementul care
decat pune lucrurile in ordine, dar care nu impiedica repetarea acestuia.
Nu de putine ori, unii auditori interni trec la rubrica “cauze” explicatii cum ar fi “procedura nu a
fost respectata”, ceea ce ar atrage dupa sine recomandari de genul “respectarea procedurii”, ce nu
schimba cu nimic controlul intern si nici nu-l imbunatateste.
Asadar, consider ca auditorul nu ar trebui sa se limiteze la acestea. El trebuie sa mearga mai
departe, punand problema cauzelor care au dus la nerespectarea procedurii - procedura neaplicabila;
procedura necunoscuta - realizandu-se astfel un bun control asupra functionalitatii controlului intern.
► Etapa de incheiere
Aceasta etapa necesita mai mult decat orice o mare capacitate de sinteza si o anumita aptitudine
de redactare, chiar daca dialogul nu lipseste in aceasta ultima etapa.
La incheierea misiunii de audit, auditorii trebuie sa prezinte reprezentantilor entitatii auditate
recomandarile ce vor aparea in raportul de audit in functie de importanta lor. Daca consecintele reale
sau posibile sunt secundare, trebuie sa se fereasca sa insiste prea mult asupra acestor probleme. Trebuie
sa se evite acordarea unei importante prea mari unei probleme nesemnificative, pentru ca un astfel de
lucru ar strica reputatia auditului intern, acuzandu-l ca nu se preocupa decat de problemele
secumdare.
Auditorii interni trebuie sa detina documente de lucru care reprezinta dovezi pentru toate
problamele identificate pe parcursul misiunii de audit, pentru ca nimic nu este mai jalnic decat
imaginea unui auditor pierdut prin dosare, cautand fara succes un document pe care toata lumea il
asteapta.

Prin luarea in considerare a celor mentionate anterior, precum si prin pregatirea profesionala
continua a auditorului intern, consider ca se poate imbunatati activitatea desfasurata de acesta pe
parcursul realizarii misiunilor de audit..

Concluzionam ca implementarea auditului intern în ţara noastră este de o reală importanţă


pentru toate instituţiile. Aceasta depinde de mai multi factori:
- existenţa unei legislaţii nu foarte restrictive privind modul de implementare a auditului intern;
această activitate ar trebui să se desfăşoare în concordanţă cu standardele internaţionale de audit intern,
38
iar legislaţia ar trebui să contureze exclusiv cadrul în care să se dezvolte această activitate; buna
practică este importantă şi mai eficientă decât reglementarea strictă;
- sensibilizarea managerilor români cu privire la importanţa şi relevanţa activităţii de audit
intern;
- îmbunătăţirea pregătirii profesionale a auditorilor interni în vederea unei creşteri a încrederii
pe care o au managerii în competenţa acestora;
- funcţia de consiliere a auditului intern este în prezent de o mare importanţă acest lucru dând
posibilitatea unei consultări permanente între manager şi auditor;
- independenţa auditorului intern îi permite acestuia să privească în mod obiectiv activitatea şi
să formuleze o opinie care să-i dea managerului o asigurarea asupra bunei desfăşurări a activităţii;
- auditorii interni trebuie să fie persoane foarte bine pregătite în diverse domenii de activitate:
economic, juridic, tehnic, medical, etc. şi buni cunoscători ai standardelor internaţionale de audit.
De o reala insemnatate este si pozitionarea functiei de audit intern in cadrul unei societati. Asa
cum am mentionat si in cuprinsul acestei lucrari, auditul intern nu trebuie confundat cu controlul de
gestiune. Nu demult, putini puteau face o distinctie intre aceste doua functii.
Intr-adevar, ambele Functii se ocupa de toate activitatile intreprinderii, avand caracter universal,
insa diferentele sunt destul de importante pentru a le putea identifica si deosebi.
Diferentele privind obiectivele sunt esentiale. Cunoastem obiectivele auditului intern, si anume
un mai bun control asupra activitatilor desfasurate de intreprindere. Controlorul de gestiune se va
ocupa mai mult de informare decat de sisteme si proceduri; in sensul cel mai larg, putem spune ca rolul
sau este sa asigure mentinerea marilor echilibre ale societatii (achizitii; vanzari; stocuri), atragand
atentia asupra abaterilor savarsite sau previzibile si recomandand masurile ce trebuie luate pentru
restabilirea situatiei.
Este esential de mentionat ca activitatea de audit intern este inca in faza de adolescenta in tara
noastra. Trebuie facute eforturi sustinute in vederea promovarii importantei acesteia si cresterii
competentei auditorilor interni, astfel incat acestia sa poate oferi opinii pertinente si relevante cu privire
la ceea ce trebuie facut pentru cresterea performantei activitatilor.

39
BIBLIOGRAFIE

• S.I. Grigorescu „Auditul instituţiilor publice” – Editura Info Mega,


2005

• J. Renard „Teoria şi practica auditului intern”, Editat de


Ministerul Finanţelor Publice, Bucureşti, 2002

•M.Boulescu, M.Ghita, V.Mares, P.Popanga „Controlul financiar si de gestiune a agentilor


economici”, Editura Tribuna Economica, Bucuresti,
2001
• IIA – Institutul Auditorilor Interni „Norme profesionale ale auditului intern”, Editat de
Ministerul Finanţelor Publice, 2003

*** Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, cu


modificările şi completările ulterioare

*** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 38/2003


pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
activităţii de audit public intern

*** Ordinul nr.252/03.02.2004 pentru aprobarea Codului


privind conduita etica a auditorului

*** Ordonanta nr.119/31.08.1999 privind controlul intern si


controlul financiar preventiv.

Norma nr..63943/30.09.1991 privind modul de


***
organizare si exercitare a controlului financiar propriu
la ministere, departamente, alte organe centrale de stat,
prefecturi si Primaria Municipiului Bucuresti, precum si
la regiile autonome

www.cafr.ro
***
www.mfinante.ro
***

40