Elaborat,

2018
AUDIT PUBLIC INTERN
  Capitolul 1. Conceptul de audit intern
- 1.1. Apariţia şi evoluţia auditului intern………………………………………....pag. 3
- 1.2. Definirea conceptului de audit intern………………………………………..pag. 5
- 1.3. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului public intern………………...…….pag. 12
1.3.1.Funcţiile auditului public intern………………………………………………………..pag. 12
1.3.2. Obiectivele şi sfera de cuprindere a auditului public intern……………………….pag. 14

 Capitolul 2. Auditul public intern in Romania

 2.1. Cadrul legislative……………………………………………………………..pag. 21
 2.1.1 Organizarea auditului intern ...........................................................................pag. 22
 2.1.2 Desfasurarea auditului intern………………………………………………………pag. 25
 2.1.3. Accesul la profesia de auditor intern……………………………………………..pag. 28
 2.2. Cadrul normative………………………………………………………….....pag. 30
 2.2.1. Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare………………………...pag. 30
 2.2.1.1. Aplicarea normelor generale de audit public intern……………………….…pag.
31
 2.2.1.2. Normele metodologice privind misiunea de audit public intern…………….pag.
32
 2.3. Cadrul procedural…………………………………………………………....pag. 42

 Bibliografie:………………………………………..pag. 44

Page 2
  Capitolul 1. Conceptul de audit intern
- 1.1. Apariţia şi evoluţia auditului intern
- 1.2. Definirea conceptului de audit intern
- 1.3. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului public intern

1.1. Apariţia şi evoluţia auditului intern

Originea conceptului de audit este din latinescul audio, audire, audivi, auditum care are
semnificaţia de a asculta. Procesul pe care îl reprezintă este de dată recentă sub această denumire
fiind însă prezent în activitatea practică cu mult înainte chiar dacă sub alte denumiri. Actuala
accepţiune a termenului de audit poate fi plasată din punct de vedere istoric în perioada crizei
economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, atunci când, pentru a fi cotate la bursă
companiile americane tebuiau auditate de către auditori externi, costurile acestor servicii fiind
mari şi sub presiunea recesiunii generând un efort financiar substanţial. Certificarea situaţiilor
financiare şi verificarea conturilor contabile şi a bilanţului contabil erau efectuate de către
Cabinete de Audit Extern care erau independente şi care pentru a-şi realiza atribuţiile trebuiau să
efectueze câteva operaţiuni pregătitoare cum ar fi:
 inventarierea patrimoniului
 verificarea conturilor sintetice şi analitice
 verificarea soldurilor şi a componenţei acestora
 verificarea prin sondaj a documentelor justificative
 verificarea corectitudinii stabilirii obligaţiilor fiscale etc.
Toate aceste lucrări pregătitoare presupuneau un consum ridicat de timp şi muncă care
genera costuri ridicate ale auditării. Pentru a diminua aceste costuri companiile au început sa-şi
organizeze structuri proprii de audit intern care aveau ca sarcină principal efectuarea lucrărilor
pregătitoare certificării astfel încât responsabilităţile contractuale ale Cabinetelor de Audit Extern
s-au restâns la certificarea situaţiilor financiare şi supervizarea activităţii companiilor.
După trecerea crizei economice companiile au păstrat în continuare structurile de audit intern
care şi-au lărgit sfera de activitate, şi-au modificat şi diversificat obiectivele astfel încât a apărut
în timp ideea necesităţii unei funcţii de audit în interiorul companiilor. Deoarece apariţia funcţiei

Page 3
de audit intern este legată din punct de vedere istoric de activitatea de certificare a conturilor,
această funcţie va păstra mult timp în memoria colectivă conotaţii financiar-contabile.
Apariţia acestei funcţii în cadrul organizaţiilor şi recunoaşterea necesităţii auditului intern a
avut drept consecinţă apariţia şi dezvoltarea profesiei de auditor intern.
În România auditul intern a apărut relativ târziu şi asociat cu conceptul de control intern
astfel încât şi în prezent distincţia dintre cele două concepte este dificil de făcut mai ales în
domeniul practic. Această situaţie este explicabilă, în domeniul public, deoarece odată cu apariţia
Legii 672/2002 privind auditul public intern, entităţile publice obligate prin lege la organizarea
structurilor de audit intern au „transformat” în auditori pe angajaţii care până la acea dată au
lucrat în controlul intern, astfel încât în conştiinţa publică s-a produs asocierea între audit intern
şi control intern, confundându-se. Din păcate această stare de confuzie este perpetuată şi de către
management care nu foloseşte la întreaga sa valoare funcţia de audit prin înţelegerea şi
valorificarea recomandărilor făcute de auditori şi perceperea activităţii acestora ca un sprijin în
identificarea şi controlul riscurilor, în asigurarea privind funcţionalitatea sistemului mangerial şi
de control.
Auditul intern ca profesie a evoluat şi s-a redefinit de-a lungul timpului pentru a se adapta la
modificările contextuale şi pentru a răspunde cerinţelor noi ale entităţilor. Dacă la început auditul
intern s-a concentrat pe probleme de natură financiar-contabilă în prezent obiectivele auditului
intern s-au deplasat spre identificarea principalelor riscuri ale entităţilor şi evaluarea sistemelor
de control şi management ale acestora.
Activitatea de audit intern se desfăşoară pe baza unui cadru de referinţă recunoscut la nivel
global, care este adaptat permanent la modificările contextuale şi la particularităţile legislative
ale fiecărei ţări, pe baza regulilor specifice fiecărui domeniu de activitate şi având în vedere
particularităţile culturii organizaţionale ale entităţii auditate.
Normele obligatorii sunt dezvoltate în urma unui proces de promovare care include o
perioadă de expunere public pentru părților interesate. Cele trei elemente obligatorii ale IPPF
(International Professional Practices Framework) sunt:
- Definiţia Auditului Intern,
- Codul de etică,
- Standardele Internaționale pentru Practica Profesionala a Auditului Intern.

Page 4
 Normele puternic recomandate sunt aprobate de către IIA ( Institute of Internal Auditors)
prin procese de aprobare oficială şi descriu practici pentru implementarea eficientă a Definiţiei
Auditului Intern, Codului de Etică și a Standardelor.
Cele trei elemente puternic recomandate de IPPF (International Professional Practices
Framework) sunt:
- Documentele de poziție,
- Îndrumarele practice (modalităţi practice de aplicare)
- Ghiduri practice.
Auditorii interni sunt obligaţi să cunoască şi să respecte acest cadru de referinţă în acest
fel organizaţiile şi organismele de reglementare fiind asigurate de profesionalismul auditorilor
interni. Profesia însăşi obligă la această cunoaştere şi respectare a lor, în caz contrar auditorul
fiind în afara profesiei cu toate consecinţele pe care lipsa de profesionalism le poate produce.

1.2. Definirea conceptului de audit intern

Auditul intern ca funcţie a organizaţiei a cunoscut un proces de evoluţie caracterizat prin

transformări consecutive generate de modificarea contextului economic şi legislativ dar şi de
evoluţia nevoilor managementului. Acest proces de evoluţie a determinat în timp modificări
conceptual, în prezent conceptul fiind stabilizat, definirea auditului intern fiind o normă
obligatorie impusa de Cadrul International de Practici Profesionale (IPPF).
„Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care da unei organizaţii
asigurare îin ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i
imbunatatii operatiunile, si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajuta
aceasta organizatie sa isi atinga obiectivele, evaluand, printr-o abordare sistematica si metodica,
procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere a intreprinderii, si facand
propuneri pentru a le consolida eficacitatea.”
În noul Cadru International de Practici Profesionale (IPPF – International Professional
Practices Framework) adoptat în anul 2007 de către IIA, auditul intern este definit astfel: „o
activitate independenta de asigurare obiectiva si de consiliere, destinata sa adauge valoare si sa
antreneze îmbunatatirea activitatilor organizatiei. Ajuta organizatia în îndeplinirea obiectivelor

Page 5
sale printr-o abordare sistematica si disciplinata în cadrul evaluarii si îmbunatatirii eficacitatii
proceselor de management al riscurilor,control si guvernare” (IIA, 2007).
In Legea nr. 672 /2002 privind auditul public intern din Romania, la art. 2 auditul public
intern este definit astfel: “activitate functional independenta si obiectiva, de asigurare si
consiliere, conceputa sa adauge valoare si sa imbunatateasca activitatile entitatii publice; ajuta
entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele, printr-o abordare sistematica si metodica,
evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea managementului riscului, controlului si
proceselor de guvernanta”. Se observa ca este preluata in mare parte definitia data auditului
intern de catre IIA in IPPF din 2007.
Din aceste definitii se contureaza continutul functiei de audit intern si modul in care
aceasta functie se implica in viata organizatiilor, si anume:
- consiliere acordata managementului,
- ajutor oferit salariatilor, fara a-i judeca si independent,
- obiectivitatea auditorilor interni.
Consiliere acordata managementului
Managementul entitatii are ca functii principale previziunea, organizarea, coordonarea,
antrenarea şi controlul. În exercitarea funcţiilor sale, managementul are nevoie de asistenţa pe
care auditorii interni o pot acorda pe linia asigurării eficacităţii controlului intern şi a depistării
riscurilor asociate activităţilor şi proceselor care se derulează în organizaţie.
Asistenţa acordată managementului pe linia controlului intern ajută managerii în luarea
deciziilor de îmbunătăţire a proceselor de control intern astfel încât se poate maximiza funcţia de
control a managementului. “Controlul intern este materia cu care lucrează auditul intern şi care
se regăseşte în toate funcţiile entităţii” (Renard, 2003, p.23).
Dacă la începuturile sale ca funcţie a oraganizaţiei auditul intern avea obiective limitate
la funcţia financiar-contabilă, în prezent auditul intern se implică în toate procesele şi funcţiunile
dintr-o organizaţie: functiunea de cercetare-dezvoltare, functiunea de productie, functiunea
comerciala, functiunea de personal, functiunea financiar-contabila.
Aceasta implicare in toate componentele organizatiei ajuta decidentii din diferite
activitati să procese, sa creasca eficacitatea procesului de control intern asupra componentelor de
care raspund. In consecinta, este un lucru acceptat in organizatii ca auditorii interni au rolul de a
consilia, asista, recomanda, furniza suport decizional managerilor de pe toate nivelele ierarhice,

Page 6
dar ei nu pot decide. Decizia apartine celor consiliati sau celor care au primit recomandarile,
auditul intern fiind doar mijlocul prin care managerii sunt asigurati de eficacitatea controlului
intern care este in responsabilitatea lor.

In consilierea pe care auditorii interni o dau managementului acestia au citeva puncte

forte care credibilizeaza functia de audit, si anume:
- lucreaza pe baza unor norme internationale recunoscute care le confera autonomie in
raport cu entitatea;
- se ghideaza dupa un cod de bune practici recunoscute in domeniu si aceasta le confera
autoritate in opinii;
- au proceduri de lucru si utilizeaza instrumente validate in practica care le asigura
eficacitatea;
- cunosc entitatea deoarece apartin entitatii si prin experienta acumulata isi sporesc
competenta si credibilitatea;
- independenta fata de procesele sau activitatile auditate le confera obictivitate si detasare.

Ajutor oferit salariatilor, fara a-i judeca

Auditul intern trebuie sa contribuie la asigurarea unui mediu de control eficace si la
cresterea performantelor organizatiei. Pentru aceasta prima preocupare a auditorilor in timpul
derularii misiunilor de audit este sa identifice punctele slabe ale sistemului de control intern si sa
identifice corect riscurile asociate pe care trebuie sa le comunice managerilor implicati in
procesele sau activitatile auditate. Pentru aceasta, auditorii interni trebuie sa coopereze cu
salariatii implicati in desfasurarea activitatilor sau proceselor auditate deoarece acestia cunosc
cel mai bine subsistemele in care opereaza.
Rolul auditorilor nu este de a sanctiona sau stabili vinovatia pentru insuficienta
controlului intern sau pentru riscurile identificate. In rapoartele pe care auditorii le intocmesc la
incheierea misiunii de audit nu vor discuta despre salariati sau responsabili de procese si
activitati ci vor puncta neajunsurile si riscurile identificate. Este sarcina managementului de a lua
decizii de corectie a abaterilor sau inlaturare a riscurilor chiar daca aceasta aduce atingere unor
salariati sau responsabili. Auditorii recomanda corectii in mecanismul de control intern si nu fac
aprecieri sau judecati asupra salariatilor. In timpul unei misiuni de audit, prin utilizarea

Page 7
metodelor de culegere a probelor de audit, pot consilia salariatii, acest lucru fiind recomandat
deoarece pot astfel pregati salariatii pentru implementarea recomandarilor cuprinse in raportul de
audit.

Auditorii interni pot depista in timpul unei misiuni ineficacitate, redundante, ineficiente,
sau sistem de control deficitar dar nu pot pune in discutia salariatilor managementul organizatiei
din mai multe motive: obiectivul auditului intern nu este sa judece responsabilii, cei implicati in
procese sau activitati nu pot discuta rezultatele auditului, iar daca se discuta maniera trebuie sa
fie pozitiva si auditorii trebuie sa stie ca unele puncte slabe isi au originea in cauze asupra carora
responsabilii nu au control (dimensiunea bugetului, selectia salariatilor, motivarea salariatilor,
informatizarea activitatilor etc).
In astfel de situatii auditul nu face decat sa confirme puncte slabe identificate de salariati
si cunoscute de responsabili.

Independenta si obiectivitatea auditorilor interni.

Independenţa şi obiectivitatea auditorilor interni sunt definite în Normele profesionale ale
auditului intern prin Standardul de calificare 1100 Independenţă şi obiectivitate care precizează
că auditul intern trebuie sa fie independent iar auditoria interni trebuie sa-si desfăşoare activitatea
cu obiectivitate.
Auditorii interni sunt independenţi atunci când pot sa îşi exercite activitatea in mod liber
si obiectiv. Independenta permite auditorilor interni sa judece in mod imparţial si fără
prejudecăţi, ceea ce este esenţial pentru buna efectuare a auditurilor. Acest obiectiv este atins
datorita poziţiei lor in cadrul entităţii si datorita obiectivităţii lor.
Independenţa este descrisă în Standarde sub două aspecte, şi anume:
- Independenţa compartimentului de audit în cadrul entităţii, motiv pentru care
acesta trebuie să fie în subordinea celui mai înalt nivel ierarhic;
- Independenţa auditorilor interni, asigurată prin neimplicarea în activităţile sau
procesele pe care le auditează.
- Responsabilul auditului intern trebuie să depindă de un nivel ierarhic care să
permită auditorilor interni să-şi exercite responsabilităţile.
Următoarele condiţii ar trebui îndeplinite pentru a asigura independenţa:

Page 8
 - Auditorii interni trebuie să beneficieze de sprijinul conducerii entităţii pentru a
obţine cooperarea clienţilor de audit şi pentru a-şi exercita activitatea fără intervenţii;
- Responsabilul auditului intern trebuie să răspundă ierarhic unei persoane din
cadrul entităţii cu competenţă suficientă în promovarea independenţei;
- Responsabilul auditului intern trebuie să raporteze, pe plan funcţional,
Directorului General al entităţii şi să poată comunica direct cu Consiliul de Administraţie;
comunicarea directă este atunci când responsabilul auditului intern asistă şi participă în mod
regulat la adunările Consiliului, cu privire la responsabilităţile lor de supervizare privind auditul,
raportarea financiară, conducerea şi controlul.
- Independenţa este favorizată atunci când Consiliul intervine în numirea şi
înlocuirea responsabilului auditului intern.
- Auditul intern nu trebuie să fie supus nici unei imixtiuni în ceea ce priveşte
definirea sferei sale de intervenţie, realizarea activităţii şi comunicarea rezultatelor.
- Auditorului intern i se cere uneori de către client sau de alte părţi să explice
importanţa documentului solicitat în efectuarea misiunii sale. Obligativitatea de a justifica sau nu
în cursul misiunii necesitatea anumitor documente trebuie să fie apreciată de la caz la caz.
Prezenţa unor nereguli semnificative se poate traduce prin prezenţa unui mediu mai puţin deschis
decât acela care permite o cooperare normală între auditor şi client . Totuşi, responsabilul
auditului intern este cel care trebuie să emită o judecată în acest sens, în funcţie de circumstanţe.
- Obiectivitate individuală este asigurată dacă auditorii interni au o atitudine
imparţială şi lipsită de prejudecăţi şi evită conflictele de interese.
- Obiectivitatea este definită ca o atitudine mentală de independenţă pe care
auditorii trebuie să o menţină în realizarea misiunilor lor. Auditorii interni nu trebuie să şi
subordoneze propria judecată, în ceea ce priveşte auditul, judecăţii altor persoane.
Pentru a se asigura obiectivitatea în misiunile de audit trebuie respectate cerinţe ca:
- realizarea misiunile astfel încât auditorii să aibă încredere în rezultatul muncii lor
şi să nu existe nici un compromis semnificativ privind calitatea. Auditorii interni nu trebuie să fie
constrânşi în situaţii în care s-ar simţi incapabili să emită judecăţi profesionale obiective numirile
în cadrul echipei trebuie efectuate astfel încât să se evite orice conflict de interese sau lipsă de
imparţialitate potenţiale sau reale. Responsabilul auditului intern trebuie să fie informat cu

Page 9
privire la eventualele conflicte de interese sau influenţă care ar putea afecta independenţa
auditorilor. Se recomandă o rotaţie regulată a auditorilor interni în cadrul echipei.
- rezultatele aferente activităţilor de audit trebuie să fie examinate înainte de
comunicarea concluziilor auditului, pentru a oferi asigurarea că activitatea a fost efectuată cu
obiectivitate.
- auditorul intern nu trebuie să accepte sume de bani sau cadouri din partea unui
angajat, client, furnizor sau asociat deoarece este contrar eticii. Acest tip de comportament poate
lăsa să se înţeleagă că obiectivitatea auditorului a fost afectată, fie că este vorba de misiuni în
desfăşurare, fie de misiuni viitoare a auditorului iar aceştia trebuie să raporteze fără întârziere
superiorului lor ierarhic orice situaţie în care li s-au oferit sume de bani sau cadouri importante.
- activitatea de audit intern trebuie să adopte o politică de angajament prin evitarea
conflictelor de interese sau a oricăror activităţi care ar putea rezulta într-un posibil conflict de
interese.
Dacă obiectivitatea sau independenţa auditorilor interni sunt compromise în fapt sau chiar
în aparenţă, părţile interesate trebuie să fie informate de acest lucru cu exactitate, astfel:
- auditorii interni trebuie să semnaleze responsabilului auditului intern existenţa sau
probabilitatea unui conflict de interese sau unei imparţialităţi. Responsabilul auditului intern
trebuie în acest caz să înlocuiască auditorii respectivi.
- limitarea domeniului de aplicabilitate este o restricţie impusă activităţii de audit
intern care împiedică îndeplinirea obiectivelor acestuia şi planificare sa.
Limitările de acest tip pot, printre altele, să restrângă:
a) domeniul de aplicabilitate definit în Cartă;
b) accesul auditului intern la dosare, personal şi la bunurile fizice necesare realizării
misiunilor;
c) programul de lucru al activităţii de audit aprobate ;
d) aplicarea procedurilor necesare misiunii;
e) bugetul şi planul de resurse umane care au fost aprobate.
f) o limitare a domeniului de aplicabilitate şi eventualele sale repercusiuni trebuie să fie
comunicate, de preferinţă în scris, Consiliului.
g) responsabilul auditului intern trebuie să decidă dacă este bine să informeze Consiliul,
asupra restricţiilor care le-au fost deja comunicate şi pe care le-au acceptat.

Page 10
 Această informare se poate dovedi necesară mai ales în cazul în care au avut loc
schimbări în cadrul entităţii, Consiliului sau conducerii.
Auditorii interni trebuie să evite să auditeze operaţiuni speciale de care au fost
responsabili în trecut. Obiectivitatea unui auditor este considerată a fi afectată atunci când acesta
realizează o misiune de asigurare pentru o activitate de care a fost responsabil, în cursul anului
precedent.
Auditorii interni nu trebuie să exercite responsabilităţi operaţionale. în cazul în care
conducerea încredinţează ocazional auditorilor interni sarcini care nu au legătură cu activitatea
de audit, trebuie să fie clar specificat că aceştia nu mai exercită funcţii de audit intern. În plus,
obiectivitatea este considerată a fi afectată atunci când auditoria interni realizează o misiune de
asigurare pentru o activitate în cadrul căreia aceştia au avut o autoritate sau o responsabilitate în
cursul anului precedent. În momentul comunicării rezultatelor auditului trebuie să ţinem cont de
acest prejudiciu adus obiectivităţii.
Dacă auditorii interni sunt însărcinaţi să execute activităţi care nu ţin de activitatea de
audit şi care poate să le afecteze obiectivitatea, precum realizarea de comparări cu datele de la
bănci, responsabilul auditului intern trebuie să informeze conducerea generală şi Consiliul că
aceste activităţi nu intră în sfera unei activităţi de asigurare de audit şi în consecinţă nu vor exista
la concluzii de audit.
În plus, atunci când auditul intern exercită responsabilităţi operaţionale, se recomandă să
se acorde o vigilenţă deosebită şi asigurarea obiectivităţii auditorilor în cazul în care se
întreprinde ulterior o misiune de asigurare în domeniul respectiv.
Obiectivitatea auditorilor interni este considerată a fi afectată atunci când aceştia asigură
auditul unei activităţi de care au fost responsabili în cursul anului precedent. Aceste împrejurări
trebuie să fie clar precizate în cursul difuzării rezultatelor unui audit efectuat într-un domeniu în
care un auditor a exercitat responsabilităţi operaţionale. Dacă activităţile încredinţate presupun
exercitarea unei autorităţi operaţionale, obiectivitatea auditului este considerată a fi afectată
pentru activitatea respectivă .
Membrii personalului transferaţi sau numiţi temporar în cadrul serviciului de audit intern
nu trebuie să participe la auditarea activităţii lor precedente, înainte de a lăsa să treacă un interval
de timp rezonabil (cel puţin un an). Se consideră, într-adevăr, că astfel de participări le afectează

Page 11
obiectivitatea şi trebuie să se aibă în vedere acest lucru în cadrul supervizării activităţilor de audit
şi al difuzării rezultatelor acestora.
Obiectivitatea auditorului intern nu este compromisă atunci când acesta recomandă
aplicarea unor norme de control pentru sistemele şi procedurile de examinare înainte ca acestea
să fie implementate . În schimb, se consideră că obiectivitatea auditorului este afectată dacă
acesta concepe, aplică, redactează procedurile aferente sau exploatează astfel de sisteme.
Realizarea ocazională de către auditorii interni a activităţilor care nu sunt activităţi de
audit nu le compromite neapărat independenţa, în măsura în care acestea sunt menţionate clar în
raportul de audit. Totuşi conducerea şi auditorii interni trebuie să urmărească îndeaproape ca
aceste activităţi să nu le afecteze obiectivitatea.

1.3.Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului public intern

Auditul intern este o funcţie a organizaţiei al cărei rol şi importanţă depind în mare
măsură de dimensiunea şi structura entităţii auditate dar şi de înţelegerea de către conducerea
entităţii a calităţii de sursă de informaţii şi suport decizional pe care auditul intern le are.
Auditul intern este o activitate funcţional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi
consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând
activităţile entităţii publice, ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o
abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţesc eficienţa şi
eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de
administrare. Una dintre sarcinile auditului intern este aceea de a monitoriza sistemele
manageriale de control, de a raporta managementului superior despre punctele slabe şi de a
propune îmbunătăţiri.

1.3.1 Funcţiile auditului public intern.

Auditul intern are următoarele funcţii:
a) Funcţia de consiliere;
b) Funcţia de asigurare
a) Funcţia de consiliere

Page 12
 Consilierea reprezintă activitatea desfăşurată de auditorii interni menită să aducă
plusvaloare şi să îmbunătăţească administrarea entităţii publice, gestiunea riscului şi controlul
intern, fără ca auditorul intern să-şi asume responsabilităţi manageriale (OMFP 1702/2005).
Consilierea este funcţie a auditului intern materializată în activităţi ale auditorilor interni
care aduc plusvaloare entităţii şi are scopul de a creşte calitatea actului managerial, a
managementul riscului şi a controlului intern fără ca auditorii să îşi assume responsabilităţi
manageriale. Activitatea de consiliere desfăşurată de auditorii intern cuprinde următoarele tipuri
de consiliere:
a) Consultanţa care are ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfăşurarea
normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecinţelor, prezentând
totodată soluţii pentru eliminarea acestora.
b) Facilitarea înţelegerii destinată obţinerii de informaţii suplimentare pentru
cunoaşterea în profunzime a funcţionării unui sistem standard sau a unei prevederi
normative, necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora.
c) formarea şi perfecţionarea profesională destinate furnizării cunoştinţelor teoretice şi
practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi control intern,
prin organizarea de cursuri şi seminarii.
Pentru realizarea misiunii de consiliere, auditorii interni trebuie sa dea dovadă de un înalt
standard profesional, acţionând în vederea respectării Cartei auditului intern şi a prevederilor
legale privind activitatea de consiliere, realizarea misiunilor de consiliere si comunicarea
rezultatelor acestora la termenele stabilite, stabilirea sferei activităţilor necesare atingerii
obiectivelor misiunii de consiliere şi comunicarea si raportarea rezultatelor misiunilor de
consiliere.
Serviciile de consiliere oferite de auditori sunt definite în Normele avizate IIA (Institutul
Auditorilor Interni) ca fiind: “activitati consultative si conexe oferite clientului, al caror tip si
sfera de cuprindere sunt agreeate cu clientul, care au rolul sa adauge valoare si sa îmbunatateasca
procesele de guvernare, management al riscurilor si control ale organizatiei, fara ca auditorul sa
îsi asume responsabilitatea conducerii. Exemplele include expertiza, consilierea, facilitarea si
formarea” (IIA, 2007, p. 14).
Misiunile de consiliere au un caracter consultativ şi se desfăşoară în general la cererea
expresă a beneficiarului misiunii. Tipul şi sfera de cuprindere a serviciilor de consiliere sunt

Page 13
stabilite de comun acord cu beneficiarul misiunii. Misiunile de consiliere implică în general doua
entităţi: (1) persoana sau grupul care oferă consiliere – auditorul intern şi (2) persoana sau grupul
care solicită şi primeşte consiliere – beneficiarul misiunii. În îndeplinirea misiunilor de
consiliere, auditorul intern trebuie să îşi păstreze obiectivitatea şi să nu îşi asume
responsabilitatea conducerii (IIA, 2007, p. 7).
b) Funcţia de asigurare
Asigurarea este funcţie a auditului intern materializată în activităţi ale auditorilor interni
prin care se identifică riscurile existente în desfăşurarea proceselor şi activităţilor din entitate
inclusiv în procesele de control şi management. Funcţia de asigurarea se concretizează în
asigurări date managementului în ceea ce priveşte funcţionarea proceselor care fac obiectul
misiunilor de asigurare.
Asigurarea reprezintă o examinare obiectivă a probelor în scopul oferirii unei evaluări
independente asupra managementului riscului şi asupra proceselor de control sau de conducere.
Misiunile de asigurare implica evaluarea obiectivă a probelor de către auditorul intern, în
vederea formulării unei opinii sau concluzii independente privind o entitate, o operaţiune, o
funcţie, un proces, un sistem sau alt subiect supus auditului. Tipul şi sfera de cuprindere a
misiunilor de asigurare sunt stabilite de către auditorul intern. În general, sunt implicate trei
entităţi în misiunile de asigurare: (1) persoana sau grupul implicat(ă) direct în entitatea,
operaţiunea, funcţia, procesul, sistemul sau subiectul auditat – responsabilul pentru proces, (2)
persoana sau grupul care efectueaza evaluarea – auditorul intern, (3) persoana sau grupul care
utilizează rezultatul evaluării – beneficiarul misiunii (IIA, 2007, p. 7).

1.3.2 Obiectivele şi sfera de cuprindere a auditului public intern

La art. 3 din Legea 672/2002 privind auditul public intern modificată şi publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 953 din 24 decembrie 2002 este enunţat obiectivul general al
auditului public intern şi sfera de cuprindere a acestuia:
Obiectivul general al auditului public intern în entităţile publice îl reprezintă
îmbunatatirea managementului acestora şi poate fi atins, în principal, prin:
a) activităţi de asigurare, care reprezinta examinări obiective ale elementelor
probante, efectuate în scopul de a furniza entităţilor publice o evaluare independenta a proceselor
de management al riscurilor, de control şi de guvernanţă;

Page 14
 b) activităţi de consiliere menite sa adauge valoare şi să îmbunătăţească procesele
guvernanţei în entităţile publice, fără ca auditorul intern să îşi asume responsabilităţi
manageriale.
Sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor
publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv evaluarea sistemului de control
managerial.
Obiectivele specifice ale auditul public intern sunt:
a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile
entităţii publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematica şi
metodica;
c) evaluarea managementului riscurilor şi evaluarea sistemelor de control;
d) sprijină conducătorul entităţii publice în identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative
şi contribuie la îmbunătăţirea sistemelor de management al riscurilor, sisteme a căror
eficacitate o supraveghează şi evaluează;
e) ajută entitatea publică să menţină un sistem de control adecvat prin evaluarea eficacităţii
şi eficienţei acestuia, contribuind la îmbunătăţirea lui continuă. Evaluarea pertinenţei şi
eficacităţii sistemului de control intern se face pe baza rezultatelor evaluării riscurilor.
Misiunile de audit intern au drept scop identificarea riscurile semnificative, precum şi a
deficienţelor semnificative ale procedurilor de control intern în acord cu obiectivele misiunii de
audit. În derularea unei misiuni de audit intern se analizează operaţiile şi activităţile şi se
determină măsura în care rezultatele corespund obiectivelor stabilite şi dacă operaţiile sau
activităţile sunt realizate conform prevederilor. Pentru evaluarea sistemului de control se
utilizează criterii adecvate. Prin audit se determină măsura în care conducătorul entităţii publice a
definit criterii adecvate de apreciere şi dacă obiectivele au fost realizate. Dacă aceste criterii sunt
adecvate, pot fi utilizate şi de audit în evaluarea sistemului de control intern. În cazul în care
criteriile sunt neadecvate, auditul, împreună cu conducerea entităţii publice, elaborează în mod
corespunzător criterii adecvate de apreciere a sistemului de control.
Sfera de cuprindere a auditului public intern se referă la:

Page 15
 a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din
momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă,
precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau
închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor administrativ-
teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente.
Ministerul Finanţelor Publice şi Camera Auditorilor Financiari din România au obligaţia prin
Legea 672/2002, art. 3 alin (3) de a elabora Cadrul comun cuprinzând obiectivele specifice
auditului intern la entităţile economice din domeniul public.

Tipologia auditului intern

La art. 14 din Legea 672/2002 sunt prevăzute următoarele tipuri de audit:
- auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili daca acestea funcţionează economic, eficace şi
eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea
acestora;
- auditul performanţei, care examinează dacă criteriile stabilite pentru
implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea
rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
- auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării
ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.

Auditul de sistem
Auditul de sistem include atât auditul de regularitate cât şi pe cel al performanţei.
Auditul intern de sistem furnizează o asigurare independentă în privinţa economicităţii,
eficacităţii şi eficienţei sistemelor concepute, puse în aplicare şi controlate de conducere, adică în

Page 16
ce măsură acestea se aliniază bunelor practici care sunt puse în aplicare corect si permanent. Cu
prilejul derulării unei misiuni de audit de sistem auditorii interni trebuie sa urmărească
următoarele:
a) atingerea obiectivelor, scopurilor, ţintelor respectând standardele de calitate şi
performanţa prestabilite;
b) conformitatea cu politicile, planurile, regulamentele, procedurile, acordurileinterne, pe de
o parte, dar şi cu legile, reglementările şi obligaţiile externe ,pe de alta parte;
c) fiabilitatea, claritatea, completitudinea, oportunitatea si utilitatea informaţiilor de natură
financiară, operaţională şi de conducere, a rapoartelor, precum şi integritatea evidentelor
şi documentelor justificative; regularitatea tranzacţiilor şi etica comportamentală;
d) economicitatea achiziţiilor, utilizării resurselor şi eficienţei operaţiunilor;
e) protejarea activelor şi a intereselor entităţii împotriva pierderii, risipei şi a fraudelor de
orice fel.

Auditul performanţei
Performanţa în sectorul public este un concept relativ a cărui măsurare se poate realiza în
mai multe moduri ( OECD,1994), şi anume:
- compararea cu un set de rezultate obţinute în perioadele precedente;
- compararea rezultatelor organizaţiei analizate cu rezultatele unor organizaţii
similare sau apropiate ca servicii oferite;
- raportarea rezultatelor la obiectivele fixate;
- raportarea la potenţialul organizatiei prin compararea a ceea ce ar fi capabilă
săfacă organizaţia cu ceea ce face în realitate.
În misiunile de audit al performanţei obiectivul principal este examinarea impactului pe
care îl are atingerea obiectivelor fixate şi realizarea calităţii aşteptate de către management, în
condiţiile respectării criteriilor de eficienţă, eficacitate şi economie a resurselor.
Acest tip de audit evaluează performanţa managerială şi operaţională măsurată cu
criteriile de eficienţă, eficacitate şi economie a resurselor entităţilor publice care au la dispoziţie
resurse financiare, materiale, umane, informaţionale sau de altă natura în scopul bunei lor
administrări.

Page 17
 Deoarece acest tip de audit înglobează eficacitatea şi eficienţa se numeşte auditul de
eficacitate sau al performanţelor. Auditul performanţei pote îmbrăca doua forme:
a) auditul de management
b) auditul operaţional
Auditul de management pune un diagnostic asupra procesului formalizat deelaborare şi
armonizare a deciziilor şi de comunicare a lor către toate sectoarele sau persoanele interesate
Rolul auditului de management este de a furniza consiliere managementului prin recomandări
referitoare la:
- proceduri de lucru care trebuie modificate, introduse sau chiar eliminate;
- managementul resurselor umane (fişele postului, organigrama, descrierea
sarcinilor, regulamente de funcţionare etc);
- elementele strategiei care trebuie actualizate, adaptate, corelate între diferitele
funcţiuni ale entităţii.
Auditul operaţional analizează riscurile şi ameninţările din diferite sectoare de activitate
şi face recomandări pentru eliminarea deficienţelor, pentru ameliorarea controlului intern di
sectorul respectiv în vederea creşterii performanţelor şi a atingerii obiectivelor.
Cu alte cuvinte auditul operaţional se referă la testarea eficacităţii şi eficienţei tuturor
componentelor organizaţiei.
Înainte de a începe auditul operaţional auditorii vor identifica, funcţie de componenta
organizaţională auditată criteriile specifice pe baza cărora se va testa eficacitatea sşi eficienţa.
Sursele de criterii cel mai frecvent utilizate sunt:
a) rezultatele istorice
Folosirea acestor criterii bazate pe rezultatele din perioade trecute sau din rapoartele de audit
anterioare are ca scop testarea situaţiei prezente în comparaţie cu cea trecută pentru a stabili dacă
este mai bine sau mai rău în prezent faţă de trecut. Aceste criterii nu pot însă furniza informaţii
clare despre cât de bună sau cât de rea este în prezent situaţia ci doar cum a evoluat aceasta faţă
de perioadele anterioare.
b) indicatorii de referinţă
Entităţile supuse unui audit operaţional nu sunt unice ceea ce permite auditorilor să
foloseasca informaţiile despre activitatea altor entităţi interne sau externe ca etaloane de
comparaţie pentru evaluarea activităţii entităţii auditate. Dacă entitatea reper este internă atunci

Page 18
datele de referinţă sunt uşor accesibile ele fiind disponibile iar daca entitatea reper este externă
datele pot fi accesate în baza principiului transparenţei activităţii organizaţiei publice şi accesului
liber la informaţiile de interes public. În cazul instituţiilor publice care au structuri ierarhice
superioare (ministere, departamente, agenţii guvernamentale, consilii judeţene etc.) aceşti
indicatori de referinţă pot fi furnizaţi de structura ierarhică tuturor organizaţiilor din subordine
dispersate teritorial.
c) standarde tehnice
In anumite misiuni de audit operaţional criteriile specifice de evaluare se definesc pe baza
unor standarde tehnice aplicabile în organizaţie funcţie de specificul acesteia. Sunt situaţii în care
stabilirea criteriilor pe baza standardelor tehnice este consumatoare de timp şi bani şi necesită
apelarea la specialişti dar acestea sunt necesare datorita riscurilor organizaţionale pe care
auditorii le identifică şi astfel ele îşi justifică costul.
d) discuţiile şi acordurile
Dacă obţinerea unor criterii obiective este dificila si costisitoare auditorii pot apela la discutii cu
managementul entitatii si cu beneficiarii finali ai raportului de audit pentru a conveni asupra
criteriilor ce vor fi utilizate in misiunea de audit. Discutiile se finalizeaza intr-un acord care se va
atasa Raportului de audit.
Auditul operational îmbraca trei forme şi anume:
1. auditul functional care testeaza una sau mai multe functii ale organizatiei cum ar
fi: furnizarea serviciilor, achizitia bunurilor, marketingul public, salariile sipersonalul, platile si
contabilitatea, cercetarea, controlul etc. in raport cu specificul organizatiei. Auditul functional da
posibilitatea unei specializari pe functii organizationale a auditorilor ceea ce creste
profesionalismul si competenta acestora dar poate crea probleme acolo unde functiile sunt
interdependente. Acest neajuns poate fi inlaturat prin auditarea in echipa.
2. auditul organizational abordeaza organizatia sau parti ale acesteia (filiale,
departamente, unitati descentralizate etc.) cu accent pe eficacitatea si eficienta interactiunii
functiilor. In acest audit sunt importante organigrama si metodele de coordonare a posturilor,
functiilor si activitatilor.
3. misiunile speciale de audit sunt cerute de catre managerii organizatiei atunci cand
acestia sesizeaza aparitia unor probleme sau riscuri in anumite activitati sau componente ale

Page 19
organizatiei sau cand doresc sa testeze eficienta sau eficacitatea anumitor decizii manageriale de
regula a celor luate in conditii de risc sau incertitudine
Auditul de regularitate sau de conformitate
În misiunile de audit de regularitate obiectivul principal este asigurarea conformităţii
procedurilor şi a operaţiunilor cu normele, regulamentele şi legile. Regularitatea se observă în
raport cu regulile interne ale entităţii elaborate de compartimentele de specialitate iar
conformitatea se stabileşte în raport cu dispoziţiile legale. În sfera de cuprindere a auditului de
regularitate intră operaţiunile şi tranzacţiile efectuate de entitate. În acest caz se verifică dacă
acestea au fost realizate potrivit cadrului legal.
Auditul de regularitate stabileşte dacă:
a) sunt respectate deciziile sau politicile stabilite de management;
b) operaţiunile s-au derulat în conformitate cu manualele de proceduri;
c) au fost respectate clauzele din contracte;
d) au fost respectate reglementările fiscale şi alte restricţii externe;
e) informaţiile conţinute de documente sunt reale şi exacte;
f) a fost asigurată securitatea activelor patrimoniale;
g) condiţiile de muncă sunt adecvate;
h) înregistrările financiare şi contabile sunt conforme şi respectă prevederile legale;
i) situaţiile financiare sunt corect întocmite şi reflectă realitatea;
j) sistemul de control este funcţional;
k) există riscuri asociate sistemelor de control şi conducere.

Page 20
Capitolul 2. Auditul public intern in Romania
2.1. Cadrul legislativ
2.2. Cadrul normativ
2.3. Cadrul procedural

2.1. Cadrul legislativ

- Auditul public intern este reglementat in Romania de Legea 672/2002 (**republicată**)
(*actualizată*), Legea privind auditul public intern, publicata iniţial in Monitorul Oficial, Partea
I nr. 856 din 5 decembrie 2011.
In anul 2011 Legea 672/2002 a fost modificata prin Legea 191/2011 pentru modificarea
si completarea Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 780 din 3 noiembrie 2011. Dupa aceste modificari Legea 672/2002 a fost
republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011, dandu-se textelor o noua
numerotare.
Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern si OG nr. 37/2004 pentru
modificarea si completarea reglementarilor privind auditul intern a fost reglementat auditul
intern la entitatile publice, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice si administrarea
patrimoniului public, ca activitate functional independenta si obiectiva. La art. 2 lit. n Legea
672/2002 defineste astfel entitatea publica: autoritatea publica, institutia publica,
compania/societatea nationala, regia autonoma, societatea comerciala la care statul sau o unitate
administrativ-teritoriala este actionar majoritar si care are personalitate juridica, precum si
entitatea finantata in proportie de peste 50% din fonduri publice.

Page 21
 La art. 3 al (1) din Legea 672/2002 este enuntat obiectivul general al auditului public
intern in entitatile publice care il reprezinta imbunatatirea managementului acestora si poate fi
atins, in principal, prin:
1. activitati de asigurare, care reprezinta examinari obiective ale elementelor
probante, efectuate in scopul de a furniza entitatilor publice o evaluare independenta a proceselor
de management al riscurilor, de control si de guvernanta;
2. activitati de consiliere menite sa adauge valoare si sa imbunatateasca procesele
guvernantei in entitatile publice, fara ca auditorul intern sa isi asume responsabilitati
manageriale, iar la al. (2) se prevede ca sfera auditului public intern cuprinde toate activitatile
desfasurate in cadrul entitatilor publice pentru indeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv
evaluarea sistemului de control managerial.
Sfera auditului public intern cuprinde toate activităţile desfăşurate în cadrul entităţilor
publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv evaluarea sistemului de control
managerial.

2.1.1 Organizarea auditului intern

Auditul public intern este organizat astfel:
1. UCAAPI (Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern)-
funcţionează ca direcţie generală în Ministerul Finanţelor Publice, având responsabilitatea de a
elabora şi conduce o strategie unitară în domeniul auditului public intern, de a asigura
dezvoltarea cadrului normativ şi procedural necesar exercitării activităţii de audit intern, de a
evalua funcţionalitatea acesteia în scopul identificării direcţiilor de acţiune pentru creşterea
contribuţiei la îmbunătăţirea activităţilor entităţilor publice şi de a coordona sistemul de
perfecţionare a pregătirii profesionale al auditorilor interni.
Atributiile principale ale UCAAPI sunt urmatoarele:
- elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si
monitorizeaza la nivel national aceasta activitate;
- dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern;
- dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe
standardele internationale, inclusiv manualele de audit intern;
- dezvolta metodologiile in domeniul riscului managerial;
- elaboreaza Codul privind conduita etica a auditorului intern;

Page 22
 - avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul
auditului public intern, inclusiv normele metodologice proprii ale compartimentelor de audit
public intern organizate la nivelul structurilor asociative;
- dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatii de audit public intern si
elaboreaza raportul anual, precum si sinteze, pe baza rapoartelor primite, inclusiv de la
compartimentele de audit public intern organizate la nivelul structurilor asociative;
- efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii
multisectoriale;
- verifica respectarea de catre compartimentele de audit public intern, inclusiv de catre
cele organizate la nivelul structurilor asociative, a normelor, instructiunilor, precum si a Codului
privind conduita etica a auditorului intern, evalueaza activitatea acestora si poate initia masurile
corective necesare, in cooperare cu conducatorul entitatii publice,respectiv al structurii asociative
in cauza;
- stabileste cadrul general al acordului de cooperare pentru asigurarea activitatii de audit
public intern in entitatile publice locale;
- indruma entitatile publice locale si structurile asociative in implementarea sistemului de
cooperare pentru asigurarea activitatii de audit public intern;
- stabileste, in conditiile legii, pentru domeniile cadrului general de competente
profesionale cunostintele, abilitatile si valorile pe care o persoana trebuie sa le detina pentru
exercitarea activitatii de audit public intern;
- coordoneaza sistemul de recrutare in domeniul auditului public intern, sistemul de
atestare nationala a auditorilor interni din entitatile publice, precum si sistemul de formare
profesionala continua a acestora;
- avizeaza numirea/destituirea sefilor compartimentelor de audit public intern din
entitatile publice;
- coopereaza cu Curtea de Conturi pentru asigurarea complementaritatii activitatilor de
audit public intern si audit public extern si a cresterii eficientei acestora, precum si cu alte
autoritati si institutii publice din Romania, cu respectarea independentei, functiilor si cerintelor
specifice fiecarei profesii;
- coopereaza cu autoritatile si organizatiile de control financiar public din alte state,
inclusiv din Comisia Europeana.

Page 23
 2. CAPI (Comitetul pentru Audit Public Intern) – organism profesional, cu caracter
consultativ, format din specialişti în domeniu din cadrul altor entităţi publice decât Ministerul
Finanţelor Publice, al cărui rol, din poziţia unui observator independent, este acela de a
îmbunătăţi strategia de dezvoltare a activităţii de audit intern, de a contribui la creşterea generală
a calităţii sistemului de audit intern din entităţile publice, dezvoltarea cooperării cu auditul extern
şi de a promova schimbul de experienţă cu sectorul privat în acest domeniu.
CAPI este constituit din 11 membri, in urma unui proces de selectie pe baza Ordinului
ministrului finantelor publice, avand urmatoarea structura:
 presedintele Camerei Auditorilor Financiari din Romania;
 profesori universitari cu specialitate in domeniul auditului public intern – 2
persoane;
 specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern – 3 persoane;
 directorul general al UCAAPI;
 experti din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publica, juridic,
sisteme informatice – 3 persoane.
 un reprezentant din conducerea structurilor asociative ale autoritatilor publice
locale.
Membrii CAPI, cu exceptia directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din
structurile Ministerului Finantelor Publice.
3. Comitetele de audit intern
Comitetul de audit intern cuprinde între 5 şi 7 membri, numiţi de conducătorul instituţiei
publice centrale, şi are următoarea componenţă:
  a) auditori interni cu experienţă de minimum 5 ani, 2-3 persoane;
  b) specialişti cu vechime de minimum 5 ani care activează în domeniul specific de activitate
al instituţiei publice sau în domeniile-suport: financiar-contabilitate, resurse umane, juridic,
sisteme informatice, 2-3 persoane;
  c) conducătorul compartimentului de audit public intern.
  Auditorii interni nominalizaţi la alin. (2) lit. a) îşi desfăşoară activitatea în alte instituţii
publice care nu sunt subordonate, aflate în coordonarea sau sub autoritatea instituţiei publice în
cauză.

Page 24
  Specialiştii nominalizaţi la alin. (2) lit. b) îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei
publice centrale şi nu ocupă funcţii de conducere.
  Echilibrul decizional în cadrul comitetului de audit intern se asigură prin cooptarea în
număr egal a persoanelor nominalizate la alin. (2) lit. a) şi b).
  Comitetul de audit intern este condus de un preşedinte, ales cu majoritate simplă de voturi
dintre membrii comitetului, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit o singură dată;
conducătorul compartimentului de audit public intern nu poate îndeplini funcţia de preşedinte.

4. Compartimentele de audit public intern din entităţile publice –Compartimentele de

audit intern din entităţile publice – reprezintă cea mai importantă verigă în cadrul arhitecturii
sistemului descentralizat de audit intern, acestea fiind de fapt unităţile care desfăşoară activitatea
propriu-zisă de audit intern, cu scopul de a furniza managementului organizaţiei din care face
parte o asigurare rezonabilă şi obiectivă asupra funcţionalităţii sistemului de conducere bazat pe
identificarea şi gestiunea riscului, a controlului intern şi a proceselor de administrare.
La institutiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice, auditul public
intern se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentele de audit
public intern ale Ministerului Finantelor Publice.
Compartimentul de audit public intern se constituie in subordinea directa a conducerii
entitatii publice si, prin atributiile sale, nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de
control intern si in desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern.
Conducatorul compartimentului de audit public intern este numit/destituit de catre
conducatorul entitatii/structurii asociative, cu avizul UCAAPI; pentru entitatile publice
subordonate, aflate in coordonarea sau sub autoritatea altor entitati publice, numirea/destituirea
se face cu avizul entitatii publice ierarhic superioare.
Atribuţiile compartimentului de audit public intern sunt:
  a) elaborează norme metodologice specifice entităţii publice în care îşi desfăşoară
activitatea, cu avizul UCAAPI, iar în cazul entităţilor publice subordonate, respectiv aflate în
coordonarea sau sub autoritatea altei entităţi publice, cu avizul acesteia;
  b) elaborează proiectul planului multianual de audit public intern, de regulă pe o perioadă
de 3 ani, şi, pe baza acestuia, proiectul planului anual de audit public intern;

Page 25
  c) efectuează activităţi de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management
financiar şi control ale entităţii publice sunt transparente şi sunt conforme cu normele de
legalitate, regularitate, economicitate, eficienţă şi eficacitate;
  d) informează UCAAPI despre recomandările neînsuşite de către conducătorul entităţii
publice auditate, precum şi despre consecinţele acestora;
  e) raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor şi recomandărilor rezultate din
activităţile sale de audit;
  f) elaborează raportul anual al activităţii de audit public intern;
  g) în cazul identificării unor iregularităţi sau posibile prejudicii, raportează imediat
conducătorului entităţii publice şi structurii de control intern abilitate;
  h) verifică respectarea normelor, instrucţiunilor, precum şi a Codului privind conduita etică
în cadrul compartimentelor de audit intern din entităţile publice subordonate, aflate în
coordonare sau sub autoritate şi poate iniţia măsurile corective necesare, în cooperare cu
conducătorul entităţii publice în cauză.
2.1.2 Desfasurarea auditului intern
Auditul intern la entitatile publice se efectueaza de catre compartimentul de audit public
intern, care evalueaza daca sistemele de management si de control intern sunt transparente si
conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate.
Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o
entitate publica, inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate, aflate in coordonarea sau sub
autoritatea altor entitati publice.
Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita
la acestea, urmatoarele:
a) activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din
momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali,
inclusiv a fondurilor provenite din finantare externa;
b) platile asumate prin angajamente bugetare si legale, inclusiv din fondurile comunitare;
c) administrarea patrimoniului, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau
inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;
d) concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor
administrativ-teritoriale;

Page 26
 e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de
creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;
f) alocarea creditelor bugetare;
g) sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;
h) sistemul de luare a deciziilor;
i) sistemele de conducere si control, precum si riscurile asociate unor astfel de sisteme;
j) sistemele informatice.
Misiunile de audit public intern se realizeaza pe baza unui plan de audit.
Proiectul planului multianual, respectiv proiectul planului anual de audit public intern se
elaboreaza de catre compartimentul de audit public intern, pe baza evaluarii riscului asociat
diferitelor structuri, activitati, programe/proiecte sau operatiuni, precum si prin preluarea
sugestiilor conducatorului entitatii publice, prin consultare cu entitatile publice ierarhic
superioare, tinand seama de recomandarile Curtii de Conturi a Romaniei si ale organismelor
Comisiei Europene. Activitatile care prezinta in mod constant riscuri ridicate trebuie sa fie
auditate, de regula, anual.
Proiectele planurilor multianuale si proiectele planurilor anuale de audit public intern ale
entitatilor publice locale care isi asigura activitatea de audit prin cooperare se elaboreaza si se
centralizeaza in planul multianual si in planul anual de audit ale entitatii publice organizatoare,
respectiv ale structurii asociative, dupa caz.
Proiectele planurilor multianuale si ale planurilor anuale de audit public intern ale
entitatilor publice locale unde se desfasoara activitatea pe baza de contracte de prestari servicii se
elaboreaza si se aproba de catre conducatorul entitatii publice locale.
Conducatorul entitatii publice aproba anual proiectul planului de audit public
intern.
Auditorii din cadrul compartimentelor de audit public intern desfasoara, cu
aprobarea conducatorului entitatii publice, misiuni de audit ad-hoc, considerate misiuni de audit
public intern cu caracter exceptional, necuprinse in planul anual.
In realizarea misiunilor de audit auditorii interni isi desfasoara activitatea pe baza de
ordin de serviciu, emis de seful compartimentului de audit public intern, care prevede in mod
explicit scopul, obiectivele, tipul si durata auditului public intern, precum si nominalizarea
echipei de auditare.

Page 27
 Compartimentul de audit public intern notifica structura care va fi auditata cu 15 zile
calendaristice inainte de declansarea misiunii de audit; notificarea cuprinde scopul,principalele
obiective si durata misiunii de audit; notificarea va fi insotita de Carta auditului public intern.
Misiunile de audit sunt de mai multe tipuri:
a) auditul de sistem, care reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si
control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic,eficace si eficient,
pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora;
b) auditul performantei, care examineaza daca criteriile stabilite pentru implementarea
obiectivelor si sarcinilor entitatii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor si apreciaza
daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezinta examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe
seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului
principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.
Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile, inclusiv la cele existente in
format electronic, pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele precizate in ordinul
de serviciu.
Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia sa ofere
documentele si informatiile solicitate, in termenele stabilite, precum si tot sprijinul necesar
desfasurarii in bune conditii a auditului public intern.
Auditorii interni pot solicita date, informatii, precum si copii ale documentelor,certificate
pentru conformitate, de la persoanele fizice si juridice aflate in legatura cu structura auditata, iar
acestea au obligatia de a le pune la dispozitie la data solicitata.
Totodata auditorii interni pot efectua la aceste persoane fizice si juridice orice fel de
reverificari financiare si contabile legate de activitatile de control intern la care acestea au fost
supuse, care vor fi utilizate pentru constatarea legalitatii si a regularitatii activitatii respective.
Reprezentantilor autorizati ai Comisiei Europene si ai Curtii de Conturi Europene li se
asigura drepturi similare celor prevazute pentru auditorii interni, cu scopul protejarii intereselor
financiare ale Uniunii Europene; acestia trebuie sa fie imputerniciti in acest sens printr-o
autorizatie scrisa, care sa le ateste identitatea si pozitia, precum si printr-un document care sa
indice obiectul si scopul controlului sau al inspectiei la fata locului.

Page 28
 Ori de cate ori in efectuarea auditului public intern sunt necesare cunostinte de stricta
specialitate, conducatorul compartimentului de audit public intern poate decide asupra
oportunitatii contractarii de servicii de expertiza/consultanta din afara entitatii publice.
La sfarsitul fiecarei misiuni de audit public intern auditorii interni elaboreaza un proiect
de raport de audit public intern care reflecta cadrul general, obiectivele, constatarile, concluziile
si recomandarile. Raportul de audit public intern este insotit de documente justificative.
Proiectul raportului de audit public intern se transmite la structura auditata; aceasta poate
comunica, in maximum 15 zile calendaristice de la primirea raportului,punctele sale de vedere,
care vor fi analizate de auditorii interni. In termen de 10 zile calendaristice de la primirea
punctelor de vedere, compartimentul de audit public intern organizeaza reuniunea de conciliere
cu structura auditata, in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile, in vederea
acceptarii recomandarilor formulate. Conducatorul compartimentului de audit public intern
transmite, dupa caz, raportul de audit public intern finalizat, pentru analiza si avizare, impreuna
cu rezultatele concilierii:
a) conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea;
b) numai conducatorului entitatii publice locale care isi asigura activitatea de
audit prin cooperare, pentru misiunile de audit public intern proprii, si nu informeaza alte
persoane fizice sau juridice, cu exceptia celor prevazute de lege, despre date, fapte sau situatii
constatate cu ocazia desfasurarii misiunilor;
c) conducatorului institutiei publice mici.
Dupa avizare, recomandarile cuprinse in raportul de audit public intern sunt comunicate
structurii auditate. Structura auditata informeaza compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandarilor, incluzand un calendar al acestora. Seful
compartimentului de audit public intern informeaza UCAAPI sau organul ierarhic superior, dupa
caz, despre recomandarile care nu au fost avizate; aceste recomandari vor fi insotite de
documentatia de sustinere.
Compartimentul de audit public intern verifica si raporteaza UCAAPI sau organului
ierarhic superior, dupa caz, asupra progreselor inregistrate in implementarea recomandarilor.

2.1.3. Accesul la profesia de auditor intern

Page 29
 Auditorii interni care sunt functionari publici sunt recrutati, se supun regimului juridic
privind incompatibilitatile, au drepturi si obligatii, in conformitate cu prevederile Legii nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile
ulterioare, precum si cu prevederile Legii 672/2002, republicata.
Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de catre conducatorul entitatii publice,
respectiv de catre organul colectiv de conducere, cu avizul conducatorului compartimentului de
audit public intern.
Cadrul general de competente profesionale ale auditorilor interni din sectorul public
acopera, potrivit Standardului ocupational aprobat pentru aceasta ocupatie, cel putin urmatoarele
domenii:
a) audit intern;
b) managementul riscului, controlul intern si guvernanta;
c) management;
d) contabilitate;
e) finante publice;
f) tehnologia informatiei;
g) drept.
Recunoasterea competentelor profesionale dobandite de auditorul intern se realizeaza pe
baza:
1) corespondentei disciplinelor inscrise in foile matricole, aferente studiilor
universitare, postuniversitare si in certificatele de absolvire cu recunoastere nationala, acordate in
conditiile legii, cu domeniile din cadrul general de competente profesionale;
2) pentru domeniile care nu se regasesc in cadrul foilor matricole sau in echivalent,
auditorul intern trebuie sa isi completeze pregatirea profesionala prin programe organizate de
institutii autorizate, finalizate prin diplome sau certificate de absolvire cu recunoastere nationala.
Certificatul de atestare se elibereaza daca sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele
conditii:
 in urma procesului de recunoastere a rezultat ca are competentele profesionale
necesare;
 experienta profesionala de minimum un an;

Page 30
  probitate profesionala confirmata prin doua recomandari din partea unor auditori
interni sau specialisti in domeniu, cu experienta de minimum 5 ani in activitatea publica.
Certificatul de atestare isi pierde valabilitatea atunci cand:
 auditorul intern/persoana fizica atestata nu a desfasurat activitati specifice de audit
public intern timp de 5 ani;
 auditorul intern/persoana fizica atestata nu a participat la cursuri de pregatire
profesionala in cadrul programului de formare profesionala continua.
Raspunderea pentru masurile luate in urma analizarii recomandarilor prezentate in
rapoartele de audit apartine conducerii entitatii publice.
Auditorii interni trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a
auditorului intern.
Auditorii interni au obligatia perfectionarii cunostintelor profesionale. In acest sens,
seful Compartimentului de Audit public intern, respectiv conducerea entitatii publice, va asigura
conditiile necesare pregatirii profesionale, perioada destinata in acest scop fiind de minimum 15
zile pe an.
Persoanele care sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv cu
conducatorul entitatii publice nu pot fi auditori interni in cadrul aceleiasi entitati publice.
Auditorii interni nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern la o
structura/entitate publica daca sunt soti, rude sau afini, pana la gradul al patrulea inclusiv cu
conducatorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiva.
Auditorii interni nu trebuie implicati in vreun fel in indeplinirea activitatilor pe care in
mod potential le pot audita si nici in elaborarea si implementarea sistemelor de control intern al
entitatilor publice.

2.2. Cadrul normativ

Cadrul legislativ al auditului intern a fost completat cu cadrul normativ privind
organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern pentru activitatea de asigurare si de
consiliere.
2.2.1. Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare

Page 31
 Cadrul normativ general pentru asigurarea de catre auditul intern a managementului
general cu privire la functionalitatea sistemului de control intern, din cadrul entitatilor publice,
cuprinde:
- Pentru aplicarea prevederilor privind activitatea de audit public intern au fost emise
norme de aplicare a acesteia şi anume: H.G. nr. 1.086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activităţii de audit public intern. Astfel au fost aprogate
următoarele acte normative: - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 38/2003 pentru aprobarea
Normelor generale privind exercitarea activitãţii de audit intern, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 130 şi 130 bis din 27 februarie 2003, cu modificãrile ulterioare;

   - Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.702/2005 pentru aprobarea

Normelor privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consiliere desfãşurate de cãtre auditorii
interni din cadrul entitãţilor publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154
din 17 februarie 2006.

De asemenea, în vederea asigurării funcţiei de audit public intern, au fost elaborate

Normele privind sistemul de cooperare pentru asigurarea funcţiei de audit public intern,
aprobate prin H.G. nr. 1.183 din 4 decembrie 2012 prin care a fost stabilit cadrul general de
cooperare pentru desfăşurarea activităţii de audit intern, criteriile de constituire, modul de
organizare şi funcţionare a compartimentelor de audit intern, precum şi atribuţiile entităţilor
publice partenere.
Principiile şi regulile de conduită care trebuie să guverneze activitatea auditorilor interni
au fost aprobate prin O.M.F.P. nr. 252 din 3 februarie 2004 pentru aprobarea Codului privind
conduita etică a auditorului intern.
Structurile de audit intern din entitatile publice, si-au elaborat propriile norme specifice
pentru organizarea si functionarea activitatii de audit intern, pe baza Normelor metodologice
generale, conform prevederilor legale.
Normele metodologice generale sunt structurate pe cinci parti, si anume:
Partea I – Aplicarea Normelor generale privind exercitarea activitãţii de audit public
intern în România
Partea a II-a – Metodologia de desfãşurare a misiunilor de audit public intern
Partea a III-a – Glosar

Page 32
 Partea a IV-a – Documente specifice desfãşurãrii activitãţii şi misiunilor de audit public
intern
2.2.1.1. Aplicarea normelor generale de audit public intern
Aceasta prima parte a Normelor metodologice generale are urmatoarea structura:
1. Dispozitii generale care contine definitia auditului public intern si tipurile de audit
public intern.
2. Structurile de audit public intern in Romania unde este detaliat modul concret de
organizare a auditului public intern in Romania si atributiile fiecarei structuri.
3. Normele aplicabile compartimentului de audit public intern si auditorilor intern.
In aceasta sectiune sunt detaliate urmatoarele norme:
 Norme de calificare care contin:
(1) Carta auditului intern şi Codul privind conduita etica a auditorului intern,
(2) Detalii despre Independenţă şi obiectivitate,
(3) Competenţa şi conştiinţa profesională,
(4) Programul de asigurare şi îmbunătăţire acalităţii
* Norme de funcţionare a auditului public intern
2.2.1.2. Normele metodologice privind misiunea de audit public intern
Această parte prezintă metodele şi instrumentele utilizate în derularea unei misiuni de
audit public intern in conformitate cu Schema generală privind derularea misiunii de audit public
intern care oferă o viziune globală asupra procesului de audit public intern. În partea stânga a
graficului sunt prezentate etapele procesului de audit public intern, cu referire la procedurile de
urmat, iar în partea dreaptă rezultatele obţinute cu referire la documentele corespunzătoare.
În Ghidul procedural sunt descrise procedurile şi modelele standard ale documentelor
utilizate.
1. Misiunile de asigurare se realizează în conformitate cu tipurile de audit intern
reglementate de lege şi pot fi:
a) misiuni de audit de regularitate/conformitate;
b) misiuni de audit al performanţei;
c) misiuni de audit de sistem.

Page 33
 A. METODOLOGIA DE DERULARE A MISIUNII DE AUDIT DE
REGULARITATE/CONFORMITATE
Dispoziții generale
Prin planificarea şi realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate se urmăreşte
examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului
public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice
care le sunt aplicate.
Planificarea şi realizarea misiunilor de audit de regularitate/conformitate au ca obiective:
a) să ajute entitatea/structura auditată prin intermediul opiniilor şi recomandărilor;
b) să contribuie la gestionarea mai bună a riscurilor de către entitatea/structura auditată;
c) să asigure o mai bună monitorizare a conformităţii cu regulile şi procedurile existente;
d) să îmbunătăţească calitatea proceselor de management al riscului, de control şi de
guvernanţă;
e) să se asigure că informaţiile financiare şi contabile sunt fiabile şi corecte;
f) să îmbunătăţească eficienţa şi eficacitatea operaţiilor.
Misiunile de audit de regularitate/conformitate au ca obiectiv principal asigurarea
regularităţii/conformităţii procedurilor şi a operaţiunilor cu cadrul normativ de reglementare.
Planificarea şi realizarea acestor misiuni au în vedere, în principal, compararea realităţii cu
sistemul de referinţă stabilit.

Schema generală privind derularea misiunii de regularitate/conformitate

Metodologia de derulare a misiunilor de regularitate/conformitate presupune parcurgerea, în
cadrul fiecărei etape, a procedurilor specifice şi elaborarea documentelor, conform schemei următoare:
Cod
Etape Proceduri Documente
procedură
Pregătirea Iniţierea Elaborarea ordinului de
P-01 Ordinul de serviciu
misiunii misiunii de serviciu
Elaborarea declaraţiei de P-02 Declaraţia de
audit public
S
independenţă independenţă

Page 34
 Notificarea privind
Elaborarea notificării
declanşarea misiunii U
privind declanşarea
de audit public intern
misiunii de audit public P-03
intern de de P
intern de
regularitate/ regularitate/conformi
regularitate/conformitate
conformitate tate E
Minuta şedinţei de
Şedinţa de deschidere P-04
deschidere
R
Constituirea/Actualizarea Chestionarul de luare
Colectarea şi P-05
dosarului permanent la cunoştinţă - CLC
prelucrarea V
Prelucrarea şi
informaţiilor P-06 Studiu preliminar
documentarea informaţiilor
Stabilirea punctajului I
total al riscurilor şi
Evaluarea riscurilor P-07
ierarhizarea Z
Analiza riscurilor
Chestionarul de
riscurilor A
control intern
Evaluarea controlului
P-08 Evaluarea gradului
intern R
de încredere în
controlul intern
Programul misiunii E
de audit public intern
Elaborarea programului misiunii de audit
P-09 de A
public intern de regularitate/conformitate
regularitate/conformi
tate
Intervenţia la Colectarea şi Teste
Chestionar listă de
faţa locului analiza
Efectuarea testărilor şi P
P-10 verificare - CLV; foi
probelor de
formularea constatărilor -
de lucru; interviuri;
audit
chestionare 20
Analiza problemelor şi P-11 Fişă de identificare şi
formularea recomandărilor analiză a problemei -
FIAP

Page 35
 Formular de
constatare şi
Analiza şi raportarea
P-12 raportare a
iregularităţilor
iregularităţilor -
FCRI
Nota centralizatoare
Revizuirea documentelor şi constituirea
P-13 a documentelor de
dosarului de audit
lucru
Minuta şedinţei de
Şedinţa de închidere P-14
închidere
Proiectul raportului
Elaborarea proiectului
de audit public intern
Elaborarea raportului de audit public
P-15 de
proiectului intern de
regularitate/conformi
raportului de regularitate/conformitate
tate
Raportarea audit public Transmiterea proiectului

rezultatelor intern de raportului de audit public

P-16 -
misiunii de regularitate/co intern de

audit public nformitate regularitate/conformitate

Minuta reuniunii de
intern de Reuniunea de conciliere P-17
conciliere
regularitate/ Raportul de audit
Elaborarea Raportul de audit public
conformitate public intern de
raportului de intern de P-18
regularitate/conformi
audit public regularitate/conformitate
tate
intern de
Difuzarea raportului de
regularitate/co
audit public intern de P-19 -
nformitate
regularitate/conformitate
Fişă de urmărire a
Urmărirea
Urmărirea recomandărilor P-21 implementării
recomandărilor
recomandărilor

Page 36
Metodologia de derulare a misiunilor de audit public intern de regularitate/conformitate
presupune parcurgerea următoarelor etape :
a) pregătirea misiunii de audit public intern;
b) intervenția la fața locului;
c) raportarea activității de audit public intern ;
d) urmărirea recomandărilor.
Pregătirea misiunii
- Inițierea auditului intern -Ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu, prevăzut în anexa nr.4, autorizează efectuarea misiunilor de audit public
intern, inclusiv misiunile ad-hoc, şi se întocmeşte de către şeful Compartimentului de audit
public intern, pe baza planului anual de audit public intern.
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie al echipei de auditori interni acordat
de către şeful Compartimentului de audit public intern. Pe baza acestuia se desfăşoară misiunea
de audit public intern şi se informează persoanele interesate asupra următoarelor aspecte:
a) cadrul legal privind realizarea misiunii de audit public intern;
b) scopul misiunii de audit public intern şi tipul auditului intern;
c) obiectivele generale ale misiunii de audit public intern;
d) perioada efectuării misiunii de audit public intern;
e) desemnarea supervizorului;
f) perioada supusă auditului;
g) numele şi prenumele auditorilor interni desemnaţi să efectueze misiunea de audit public
intern.
PROCEDURA P-01 ORDINUL DE SERVICIU
Şeful compartimentului de audit publica) Întocmeşte ordinul de serviciu pe baza planului anual
intern de audit public intern.
b) Semnează ordinul de serviciu.
c) Furnizează copii ale ordinului de serviciu fiecărui
membru al echipei de audit.
d) Organizează şedinţe de lucru cu echipa de audit, în
cadrul cărora se comunică scopul misiunii, metodologia
ce se va utiliza şi rezultatele ce se aşteaptă de la misiunea

Page 37
 respectivă.
e) Stabileşte cerinţele de pregătire profesională necesare
echipei de audit intern în vederea realizării misiunii.
f) Stabileşte cu echipa de audit desemnată modalitatea de
abordare a misiunii de audit public intern.
a) Primesc ordinul de serviciu.
b) Iau cunoştinţă despre scopul, metodologia ce se va
Auditorii interni utiliza pentru a realiza misiunea de audit public intern şi
despre rezultatele aşteptate de către şeful
compartimentului de audit public intern.

Declaraţia de independenţă
Independenţa auditorilor interni desemnaţi pentru realizarea unei misiuni de audit public intern
trebuie declarată prin completarea documentului Declaraţia de independenţă, prevăzută în anexa
nr.5.
Şeful compartimentului de audit public intern analizează situaţiile de incompatibilitate,
stabileşte modalităţile de eliminare sau soluţionare a incompatibilităţilor prin furnizarea de
explicaţii adecvate în cadrul declaraţiei de independenţă.
Incompatibilităţile, reale sau posibile, apărute în timpul misiunii de audit public intern trebuie
declarate imediat de către auditorii interni, iar şeful Compartimentului de audit public intern are
responsabilitatea soluţionării acestora.
Eliminarea sau diminuarea incompatibilităţilor personale ale auditorilor interni se poate realiza
şi prin transferarea atribuţiilor în realizarea misiunii de audit public intern între auditorii interni
sau prin înlocuirea auditorilor interni.

PROCEDURA P-02 DECLARAŢIA DE INDEPENDENŢĂ

a) Completează declaraţia de independenţă.
b) Declară orice incompatibilitate, existentă sau posibilă.
Auditorii interni
c) Îndosariază declaraţia de independenţă în dosarul
misiunii de audit public intern.
Şeful compartimentului de audit public a) Verifică declaraţia de independenţă.
intern b) Identifică şi analizează incompatibilitatea semnalată

Page 38
 de către auditori şi stabileşte modalitatea în care aceasta
poate fi eliminată.
c) Avizează declaraţia de independenţă cu privire la
soluţionarea incompatibilităţilor.

Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern

Compartimentul de audit public intern din cadrul ACZT notifică entitatea/structura auditată cu
15 zile calendaristice înainte de data declanşării misiunii de audit public intern, prevăzute în
planul de audit intern.
Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern, prevăzută în anexa nr.6,
conţine informaţii referitoare la scopul, obiectivele generale, durata misiunii, documentele care
urmează a fi puse la dispoziţie de entitatea/structura auditată, precum şi informaţii cu privire la
data şedinţei de deschidere.
Notificarea se transmite entităţii/structurii auditate împreună cu Carta auditului intern.
Entitatea auditată poate solicita amânarea/decalarea misiunii de audit public intern, în cazuri
justificate (acţiuni speciale în derulare, lipsa personalului, alte circumstanţe care nu pot asigura
desfăşurarea misiunii în condiţiile legii), cu aprobarea conducerii entităţii, după consultarea
prealabilă a şefului Compartimentului de audit public intern. Entitatea publică va prezenta
şefului Compartimentului de audit public intern documentul prin care se aprobă această
solicitare.
PROCEDURA P-03 NOTIFICAREA PRIVIND DECLANŞAREA MISIUNII DE
AUDIT PUBLIC INTERN
a) Întocmesc notificarea către entitatea/structura auditată,
inclusiv pentru structurile atrase în misiunea de audit
public intern.
b) Pregătesc un exemplar al Cartei auditului intern. c)
Auditorii interni Atribuie un număr de înregistrare notificării.
d) Transmit notificarea entităţii/structurii auditate,
însoţită de Carta auditului intern.
e) Îndosariază copia notificării în dosarul misiunii de
audit public intern.
Şeful compartimentului de audit public a) Verifică corectitudinea şi suficienţa informaţiilor

Page 39
 cuprinse în notificare.
intern
b) Semnează notificarea.

Şedinţa de deschidere
Şedinţa de deschidere a misiunii de audit public intern se derulează la unitatea auditată,
cu participarea auditorilor interni şi a personalului entităţii/structurii auditate, şi are rolul de a
permite realizarea de discuţii cu privire la rolul misiunii de audit public intern, obiectivele
generale şi modalităţile de lucru în vederea realizării misiunii de audit public intern, precum şi
pentru a stabili persoanele de contact pe perioada derulării misiunii de audit public intern.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) prezentarea auditorilor interni/a supervizorului, după caz;
b) prezentarea obiectivelor generale ale misiunii de audit public intern;
c) comunicarea termenelor de desfăşurare a misiunii de audit public intern;
d) stabilirea persoanelor responsabile din partea structurii auditate în vederea
desfăşurării misiunii de audit public intern;
e) prezentarea Cartei auditului intern;
f) asigurarea condiţiilor de lucru necesare derulării misiunii de audit public intern.
Minuta şedinţei de deschidere, prevăzută în anexa nr.7, cuprinde în prima parte
informaţii generale referitoare la organizarea şedinţei şi la participanţi, iar în partea a doua
stenograma discuţiilor purtate.

PROCEDURA P-04 ŞEDINŢA DE DESCHIDERE

Auditorii interni
a) Stabilesc data şedinţei de deschidere.
b) Contactează telefonic entitatea/structura auditată
pentru a stabili data întâlnirii.
c) Stabilesc ordinea de zi a şedinţei de deschidere.
d) Participă la şedinţa de deschidere.
e) Întocmesc minuta şedinţei de deschidere.
f) Consemnează în cadrul minutei toate aspectele
dezbătute.
g) Îndosariază minuta şedinţei de deschidere în dosarul

Page 40
 misiunii de audit public intern.
Supervizorul/Şeful
Participă la şedinţa de deschidere, după caz.
compartimentului de audit public intern
a) Participă la şedinţa de deschidere.
Conducătorul entităţii/structurii b) Stabileşte persoanele din cadrul entităţii/structurii
auditate auditate care vor participa la şedinţa de deschidere.
c) Asigură participarea persoanelor desemnate.

Colectarea şi prelucrarea informaţiilor

Constituirea/Actualizarea dosarului permanent

Dosarul permanent reprezintă sursa de informaţii generale cu privire la entitatea/structura
auditată şi permite o înţelegere mai bună a activităţilor auditate. Acesta cuprinde:
a) strategii interne;
b) reguli, regulamente şi legi aplicabile;
c) proceduri de lucru;
d) materiale despre entitatea/structura auditată (îndatoriri, responsabilităţi, număr de angajaţi,
fişele posturilor, graficul organizaţiei, natura şi locaţia înregistrărilor contabile);
e) informaţii financiare;
f) rapoarte de audit public intern anterioare şi/sau externe;
g) informaţii privind posturile-cheie/fluxurile de operaţii;
h) alte documente specifice domeniului auditabil.
În această procedură auditorii interni solicită şi colectează informaţii cu caracter general
despre entitatea/structura auditată, cu scopul de a cunoaşte domeniul auditabil şi particularităţile
acestuia. Informaţiile colectate trebuie să fie pertinente şi utile pentru atingerea următoarelor
scopuri:
a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socioeconomic în care
entitatea/structura auditată îşi desfăşoară activitatea;
b) cunoaşterea organizării entităţii/structurii auditate, a diferitelor nivele de administrare,
conform organigramei şi a modalităţilor de desfăşurare a activităţilor;
c) identificarea punctelor-cheie ale funcţionării entităţii/structurii auditate şi ale sistemelor
sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi a punctelor slabe;

Page 41
 d) identificarea şi evaluarea riscurilor semnificative;
e) identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului şi
selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.
Dosarul permanent se actualizează anual, pentru a oferi auditorilor interni informaţii
disponibile şi utile în realizarea activităţilor specifice.
În cadrul procedurii de colectare a informaţiilor se elaborează chestionarul de luare la
cunoştinţă, prevăzur în anexa nr.8, care conţine întrebări prin al căror răspuns auditorii interni
pot cunoaşte contextul socioeconomic de organizare şi funcţionare a entităţii/structurii auditate.

PROCEDURA P-05 CONSTITUIREA/ACTUALIZAREA DOSARULUI PERMANENT

a) Se familiarizează cu activitatea entităţii/structurii
auditate.
b) Concep şi elaborează chestionarul de luare la
cunoştinţă utilizat în obţinerea informaţiilor.
c) Identifică strategiile, legile şi regulamentele aplicabile
entităţii/structurii auditate.
d) Obţin organigrama, regulamentele de funcţionare,
fişeleposturilor, proceduri scrise ale entităţii/structurii
auditate.
e) Identifică personalul responsabil, posturile-cheie,
Auditorii interni
fluxul operaţiilor.
f) Identifică informaţiile financiare, registrul riscurilor şi
circuitul documentelor.
g) Obţin rapoartele de control/audit anterioare.
h) Obţin orice alte documente şi informaţii specifice
domeniului auditabil.
i) Identifică şi analizează factorii susceptibili de a
împiedica desfăşurarea misiunii de audit.
j) Constituie/Actualizează dosarul permanent şi îl
opisează.

Page 42
 Prelucrarea şi documentarea informaţiilor
Prelucrarea informaţiilor presupune gruparea şi sistematizarea informaţiilor în vederea
identificării activităţilor/acţiunilor auditabile şi realizarea analizei de risc, precum şi identificarea
preliminară a aspectelor pozitive şi a abaterilor de la cadrul de reglementare.
Activitatea de prelucrare a informaţiilor constă în:
a) analiza entităţii/structurii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamentul de
organizare şi funcţionare, fişele posturilor, circuitul documentelor etc.);
b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii/structurii auditate;
c) analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de audit public
intern;
d) analiza rezultatelor controalelor precedente;
e) analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată.
Prelucrarea şi documentarea informaţiilor se finalizează prin elaborarea documentului Studiu
preliminar.
Scopul studiului preliminar este de a asigura obţinerea de informaţii suficiente şi adecvate
despre domeniul auditabil şi va conţine informaţii cel puţin cu privire la:
a) caracterizarea generală a entităţii/structurii auditate;
b) strategia şi politicile în domeniul auditabil;
c) analiza domeniului auditabil (procese, responsabili, factori de influenţă, cadrul normativ şi
metodologic specific, gestionarea riscurilor etc.);
d) obiectivele entităţii/structurii auditate;
e) analiza structurii şi pregătirii personalului;
f) asigurarea calităţii şi politica de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţilor domeniului
auditabil;
g) asigurarea şi disponibilitatea resurselor financiare necesare realizării activităţilor auditabile;
h) alte informaţii specifice domeniului auditabil;
i) concluzii.

PROCEDURA P-06 PRELUCRAREA ŞI DOCUMENTAREA INFORMAŢIILOR

Auditorii interni a) Realizează analiza generală a entităţii/structurii
auditate.

Page 43

Supervizorul/Şeful compartimentului
de audit public intern
b) Evaluează strategia şi politicile aplicabile domeniului
auditabil.
c) Analizează şi evaluează domeniul auditabil.
d) Evaluează obiectivele entităţii/structurii auditate.
e) Analizează structura şi pregătirea personalului.
f) Evaluează politicile de dezvoltare specifice
domeniului auditabil.
g) Examinează modul de constituire şi utilizare a
resurselor financiare necesare desfăşurării activităţilor în
cadrul domeniului auditabil.
h) Evaluează constatările şi recomandările din rapoartele
de audit intern anterioare şi a rapoartelor de audit extern.
i) Analizează şi examinează alte date şi informaţii
specifice domeniului auditabil.
j) Stabileşte concluziile analizei preliminare
k) Elaborează şi documentează studiul preliminar.
a) Analizează documentaţia elaborată de auditori şi se
pronunţă asupra suficienţei şi adecvării acesteia.
b) Analizează şi revizuieşte studiul preliminar.
c) Supervizează studiul preliminar.

Stabilirea obiectivelor misiunii de audit public intern

Analiza riscului
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament care, dacă se produce,
are un impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a-şi realiza obiectivele.
Categorii de riscuri:
a) riscuri de organizare: lipsa responsabilităţilor, insuficienta organizare a resurselor
umane, documentaţie insuficientă, neactualizată etc.;
b) riscuri operaţionale: neînregistrarea în evidenţele contabile, arhivare
necorespunzătoare a documentelor justificative, lipsa controalelor operaţiilor cu risc ridicat etc.;
c) riscuri financiare: plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar etc.;
d) riscuri generate de schimbări: legislative, structurale, manageriale etc.

Page 44
 Componentele riscului sunt:
a) probabilitatea de apariţie, care reprezintă o măsură a posibilităţii de apariţie a
riscului determinată apreciativ sau prin cuantificare;
b) impactul riscului, care reprezintă efectele/consecinţele asupra entităţii în cazul
manifestării riscului.
Analiza riscurilor are drept scop identificarea riscurilor din entitatea/structura auditată
asociate domeniului auditabil şi evaluarea acestora, aprecierea controlului intern şi selectarea
obiectivelor misiunii de audit public intern.
Procesul de identificare şi evaluare a riscurilor are în vedere şi riscurile depistate în
misiunile de audit public intern anterioare. În procesul de identificare şi analiză a riscurilor
auditorii interni utilizează dosarul permanent sau alte documente ale entităţii/structurii auditate,
inclusiv registrul riscurilor.
Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a acestora şi de gravitatea
consecinţelor, adică de impactul riscului şi utilizează drept instrumente criteriile de apreciere a
riscurilor.
Criteriile privind aprecierea riscurilor sunt:
a) Aprecierea probabilităţii - element calitativ, care se realizează prin evaluarea
posibilităţii de apariţie a riscurilor, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entităţii şi
se poate exprima pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: probabilitate mică, probabilitate medie
şi probabilitate mare. Pentru aprecierea probabilităţii, auditorii interni din cadrul ACZT vor avea
în vedere următoarele criterii:

Probabilitate Criterii
a) Cadrul normativ este în vigoare de peste 3 ani şi nu a cunoscut modificări.
b) Activităţile şi acţiunile au un nivel redus de complexitate.
c) Personalul are experienţă de cel puţin 9 ani.
Mică (1)
d) Nivelul ridicat de încadrare cu personal (structură funcțională de tip birou,
serviciu sau direcție).
e) Riscul nu s-a manifestat anterior.
Medie (2) a) Cadrul normativ este relativ nou sau a cunoscut unele modificări.
b) Activităţile şi acţiunile au un nivel mediu de complexitate.
c) Personalul are experienţă între 5-8 ani.

Page 45
 d) Nivel mediu de încadrare cu personal (compartiment cu 2-5 salariați).
e) Riscul s-a manifestat rareori în trecut.
a) Cadrul normativ este nou sau a cunoscut numeroase modificări.
b) Activităţile şi acţiunile au un nivel ridicat de complexitate.
c) Personalul are experienţă sub 5 ani.
Mare (3)
d) Nivel scăzut de încadrare cu personal (compartiment cu un salariat sau
atribuții delegate).
e) Riscul s-a manifestat deseori în trecut.

b) Aprecierea impactului - element cantitativ, care se realizează prin evaluarea efectelor riscului
în cazul în care acesta s-ar produce, prin luarea în considerare a unor criterii specifice entităţii şi se poate
exprima pe o scală valorică, pe 3 niveluri, astfel: impact scăzut, impact moderat şi impact ridicat. Pentru
aprecierea impactului auditorii interni din cadrul ACZT vor avea în vedere următoarele criterii:
Impac
Criterii
t
a) Nu există pierderi de active (financiare, angajaţi, materiale).
b) Afectarea imaginii entităţii este redusă.
Scăzut (1) c) Costurile de funcţionare nu sunt afectate.
d) Calitatea serviciilor furnizate nu este afectată.
e) Nu există întreruperi în activitate.
a) Pierderile de active (financiare, angajaţi, materiale) sunt reduse.
b) Afectarea imaginii entităţii este moderată.
Moderat (2) c) Creşterea costurilor de funcţionare este moderată.
d) Calitatea serviciilor furnizate este afectată în mică măsură.
e) Există mici întreruperi în activitate.
a) Pierderi semnificative de active (financiare, angajaţi, materiale) .
b) Imaginea entităţii este afectată în mod semnificativ.
Ridicat (3) c) Costuri ridicate de funcţionare.
d) Calitatea serviciilor furnizate este afectată semnificativ.
e) Întreruperi semnificative în activitate.

Procedura de analiză a riscurilor

Page 46
 Identificarea activităţilor/acţiunilor şi a riscurilor asociate, care presupune parcurgerea
următoarelor etape:
a) detalierea pentru fiecare obiectiv general al misiunii de audit public intern a
activităţilor în acţiuni succesive, descriind procesul de la iniţierea activităţii până la înregistrarea
ei;
b) definirea riscurilor pentru fiecare activitate/acţiune în parte.
Stabilirea criteriilor de analiză a riscurilor - care sunt reprezentate de impactul şi
probabilitatea de manifestare a riscului, fiind evaluate pe o scală cu 3 niveluri, astfel:
a) aprecierea probabilităţii care se realizează pe baza analizei şi evaluării factorilor de
incidenţă stabiliţi;
b) aprecierea impactului care se realizează pe baza analizei şi evaluării factorilor de
risc stabiliţi.

Stabilirea punctajului total al riscurilor şi ierarhizarea riscurilor, prevăzută în anexa nr.9,

presupune:
a) stabilirea punctajului total al riscurilor, ca produsul dintre probabilitate şi impactul
riscului, obţinut pe baza formulei:
PT = P x I, unde: PT = punctajul total al riscului;
P = probabilitate;
I = impact;
b) ierarhizarea riscurilor - se realizează pe baza punctajelor totale obţinute din
evaluarea riscului, iar activităţile/acţiunile auditabile se împart în activităţi/acţiuni cu risc mic,
mediu şi mare, astfel:
Page 47
 - pentru PT = 1 sau 2, riscul este mic;
- pentru PT = 3 sau 4, riscul este mediu;
- pentru PT = 6 sau 9, riscul este ridicat.

PROCEDURA P-07 ANALIZA RISCURILOR

a) Stabilesc activităţile şi acţiunile auditabile şi riscurile asociate acestora, în
funcţie de prelucrarea şi documentarea informaţiilor conţinute de dosarul
permanent şi a informaţiilor conţinute în studiul preliminar.
b) Stabilesc cerinţele pentru fiecare activitate/acţiune de realizat din punct
de vedere al controalelor specifice.
c) Identifică riscurile asociate activităţilor/acţiunilor auditabile.
d) Stabilesc factori de incidenţă privind aprecierea probabilităţii de apariţie a
riscurilor şi factori de apreciere a impactului riscurilor.
Auditorii interni
e) Stabilesc nivelul probabilităţii de manifestare a riscului şi nivelul
impactului riscului.
f) Stabilesc punctajul total al riscului.
g) Ierarhizează riscurile în funcţie de punctajele obţinute.
h) Elaborează documentul Analiza riscurilor.
i) Efectuează eventualele modificări stabilite în şedinţa de lucru.
j) Îndosariază documentele elaborate în cadrul procedurii de analiză a
riscului în dosarul misiunii de audit public intern.
a) Analizează şi evaluează activităţile şi acţiunile auditabile stabilite şi
riscurile asociate acestora.
Supervizor/Şeful
b) Analizează şi evaluează punctajul total calculat al riscului.
compartimentului
c) Analizează şi evaluează ierarhizarea riscurilor.
de audit public
d) Organizează o şedinţa de lucru cu echipa de audit pentru analiza opiniilor
intern
cu privire la analiza riscurilor.
e) Supervizează documentul Analiza riscurilor.

Evaluarea iniţială a controlului intern şi stabilirea obiectivelor misiunii de audit public

intern

Page 48
 Evaluarea iniţială a controlului intern se realizează pe baza chestionarului de control
intern (CCI), prevăzut în anexa nr.10, precum şi a documentelor existente la dosarul permanent
şi are rolul de a identifica existenţa controalelor interne pentru fiecare activitate/acţiune
auditabilă.
CCI permite, prin intermediul întrebărilor formulate şi răspunsurilor primite,
identificarea activităţilor de control intern instituite de management şi aprecierea funcţionalităţii
acestora.
Evaluarea iniţială a controlului intern presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) determinarea modalităţilor de funcţionare a fiecărei activităţi/acţiuni identificate;
b) identificarea controalelor interne existente, pe baza chestionarului de control intern
şi a documentelor colectate;
c) stabilirea controalelor interne aşteptate pentru fiecare activitate/acţiune şi risc
identificat;
d) stabilirea conformităţii controlului intern.
Evaluarea iniţială a controlului intern are în vedere riscurile asociate
activităţilor/acţiunilor auditabile şi presupune identificarea şi analiza controalelor interne
implementate de entitate pentru gestionarea acestor riscuri cu scopul de a descoperi eventualele
zone în care există semnale că acesta nu există, nu funcţionează sau funcţionează neadecvat.
Aceasta prezintă sintetic rezultatul evaluării iniţiale a controlului intern pentru fiecare
activitate/acţiune auditabilă. Pentru evaluarea iniţială a controlului intern se utilizează o scală, pe
3 niveluri, astfel: control intern conform, control intern parţial conform şi control intern
neconform. Auditorii interni din cadrul ACZT vor avea în vedere următoarele criterii:
Criterii pe baza cărora se va evalua inițial controlul intern

Control
Criterii
intern
Conform a) Sistemul de control intern/managerial este implementat; sunt elaborate proceduri
adecvate, care pot preveni materializarea riscurilor.
b) Conducerea entităţii cunoaşte cadrul de reglementare a sistemului de control
intern/managerial.
c) Conducerea şi personalul au o atitudine pozitivă faţă de controlul

Page 49
 intern/managerial, existând preocuparea de a anticipa şi înlătura problemele
semnalate.
d) Controlul intern/managerial este integrat în activităţile curente ale
entităţii/structurii auditate şi nu reprezintă o activitate distinctă sau care se
desfăşoară în paralel cu acestea.
e) Procesul de management al riscului din entitate asigură identificarea riscurilor,
evaluarea lor, stabilirea măsurilor de gestionare a riscurilor şi monitorizarea
eficacităţii acestora.
f) Conducerea primeşte sistematic raportări privind desfăşurarea activităţilor şi
gradul de îndeplinire a obiectivelor şi dispune măsuri corective în cazul abaterilor de
la obiective.
a) Sistemul de control intern/managerial este parţial implementat; procedurile nu
sunt suficiente pentru prevenirea materializării riscurilor.
b) Conducerea şi personalul au o atitudine subiectivă faţă de controlul
intern/managerial, înlăturând problemele semnalate doar de către anumite echipe de
audit sau control.
Parţial c) Controlul intern/managerial este parţial integrat în activităţile curente ale
conform entităţii/structurii auditate.
d) Procesul de management al riscului din entitate asigură identificarea unor riscuri,
evaluarea lor, dar măsurile de gestionare a riscurilor nu sunt întotdeauna adecvate şi
eficace.
e) Conducerea primeşte anumite raportări privind desfăşurarea activităţilor, dar nu
urmăreşte gradul de îndeplinire a obiectivelor.
Neconform a) Sistemul de control intern/managerial nu este implementat; procedurile lipsesc,
sunt puţin utilizate sau sunt implementate necorespunzător.
b) Conducerea entităţii nu cunoaşte cadrul de reglementare a sistemului de control
intern/managerial.
c) Conducerea şi personalul au o atitudine necooperantă sau indiferentă faţă de
controlul intern/managerial.
d) Controlul intern/managerial este perceput ca o activitate distinctă sau care se
desfăşoară în paralel cu activităţile entităţii.

Page 50
 e) Procesul de management al riscurilor din entitate nu asigură identificarea
riscurilor, nefiind stabilite măsuri adecvate de gestionare a riscurilor.
f) Conducerea nu primește raportări privind desfăşurarea activităţilor şi gradul de
îndeplinire a obiectivelor sau primeşte unele raportări, dar informaţiile din acestea nu
sunt fiabile. Raportările nu sunt utilizate în procesul decizional şi nu sunt luate
măsuri corective în cazul abaterilor de la obiective.

Rezultatul evaluării controlului intern se concretizează prin elaborarea formularului

Evaluarea iniţială a controlului intern şi stabilirea obiectivelor de audit, prevăzut în anexa
nr.11, care cuprinde obiectivele şi activităţile/acţiunile selectate, în mod obligatoriu, în vederea
auditării, astfel:
a) activităţile/acţiunile cu riscurile de nivel ridicat, indiferent de rezultatul evaluării
controlului intern;
b) activităţile/acţiunile cu riscurile de nivel mediu şi controalele interne parţial
conforme sau neconforme;
c) activităţile/acţiunile cu riscuri mici şi controale interne neconforme.
În auditare pot fi cuprinse şi alte activităţi/acţiuni cu riscuri medii sau mici, în funcţie de
resursele de audit disponibile.

P-08. EVALUAREA INIŢIALĂ A CONTROLULUI INTERN ŞI STABILIREA OBIECTIVELOR DE AUDIT

Auditorii interni a) Stabilesc modalităţile de funcţionare a fiecărei activităţi/acţiuni.
b) Stabilesc controalele interne planificate pentru fiecare activitate/acţiune.
c) Concep şi elaborează chestionarul de control intern utilizat în identificarea
controalelor interne existente.
d) Obţin răspunsurile la întrebările formulate în chestionarul de control intern.
e) Identifică controalele interne existente pentru fiecare acţiune/operaţie.
f) Realizează evaluarea iniţială a controlului intern.
g) Stabilesc obiectivele de audit şi în cadrul acestora activităţile/acţiunile ce
vor fi auditate şi testate, în funcţie de nivelul riscului şi evaluarea controlului
intern.
h) elaborează formularul privind evaluarea iniţială a controlului intern şi

Page 51
 stabilirea obiectivelor de audit.
i) Efectuează eventualele modificări stabilite în şedinţa de lucru.
j) Îndosariază documentele elaborate în cadrul proceduri de analiză a riscului
în dosarul misiunii de audit public intern.
a) Analizează şi evaluează controalele interne aşteptate identificate.
b) Analizează şi revizuieşte chestionarul de control intern elaborat.
Supervizorul/Şeful
c) Analizează şi evaluează controalele interne existente identificate.
compartimentului
d) Organizează o şedinţă de lucru cu echipa de audit pentru a analiza modul în
de audit public
care a fost evaluat controlul intern.
intern
e) Supervizează formularul privind evaluarea iniţială a controlului intern şi
stabilirea obiectivelor de audit.

Elaborarea programului misiunii de audit public intern

Programul misiunii de audit public intern, prevăzut în anexa nr.12, este un document
intern de lucru al Compartimentului de audit public intern şi prezintă în mod detaliat lucrările pe
care auditorii interni îşi propun să le efectueze, pentru a colecta probele de audit în baza cărora
formulează concluziile şi recomandările.
Prin programul misiunii de audit public intern se urmăreşte:
a) asigurarea şefului Compartimentului de audit public intern că au fost luate în
considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;
b) asigurarea repartizării sarcinilor şi planificarea activităţilor, pe fiecare auditor
membru al echipei de audit intern.
Programul misiunii de audit public intern este structurat pe etapele misiunii de audit
public intern şi activităţi, iar în cadrul fiecărui obiectiv de audit cuprinde activităţile/acţiunile
selectate în auditare şi testările concrete de efectuat.

PROCEDURA P-09. ELABORAREA PROGRAMULUI MISIUNII DE AUDIT PUBLIC

INTERN
Auditorii interni a) Elaborează programul misiunii de audit public intern, având în vedere
următoarele:
- etapele misiunii de audit public intern;
- activităţile derulate în cadrul fiecărei etape a misiunii de audit public intern;

Page 52
 - obiectivele misiunii de audit public intern şi activităţile/acţiunile auditabile;
- numărul de ore aferente fiecărei etape/obiectiv/activitate/acţiuni;
- auditorii interni responsabilizaţi pentru realizarea fiecărei activităţi/acţiuni
cuprinse în program;
- locul derulării fiecărei activităţi, inclusiv a testărilor;
- testările ce se vor efectua pe fiecare obiectiv de audit şi activitate/acţiune
selectate în auditare şi durata acestora;
- tipul verificărilor ce se efectuează în cadrul fiecărei testări.
b) Îndosariază programul misiunii de audit public intern în dosarul misiunii de
audit public intern.
a) Analizează programul misiunii de audit public intern.
b) Organizează o întâlnire pentru analiza programului misiunii de audit public
intern.
Supervizorul
c) Revizuieşte, după caz, activităţile, tipul testării, durata, persoanele
repartizate cuprinse în programul misiunii de audit public intern.
d) Supervizează programul misiunii de audit public intern.
Şeful
compartimentului
Aprobă programul misiunii de audit public intern.
de audit public
intern

Intervenţia la faţa locului

Colectarea şi analiza probelor de audit
Tehnici utilizate pentru colectarea probelor de audit public intern:
1. Verificarea - asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor,
documentelor, declaraţiilor, concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi eficacitatea
controalelor interne. Principalele tehnici de verificare sunt:
a) confirmarea: solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse independente în
scopul validării acesteia;
b) examinarea: constă în obţinerea informaţiilor din texte ori din alte surse materiale în
vederea detectării erorilor sau a iregularităţilor;

Page 53
 c) calculul: efectuarea unor calcule independente pentru a verifica corectitudinea
operaţiilor.
d) comparaţia: confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din două
sau mai multe surse diferite;
e) punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de înregistrări;
f) urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele justificative spre
articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă toate tranzacţiile reale au fost
înregistrate;
g) garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate, prin examinarea
documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative.
2. Observarea fizică - examinarea înregistrărilor, documentelor şi a activelor prin
observarea la faţa locului sau inventarieri prin sondaj.
3. Intervievarea constă în solicitarea unor informaţii privind domeniul auditabil de la
persoanele implicate/auditate/interesate.
4. Chestionarea constă în elaborarea unui set de întrebări, conform unei metodologii
adecvate, cu ajutorul cărora se urmăreşte obţinerea unor puncte de vedere şi opinii cu privire la
domeniul auditabil.
5. Analiza constă în descompunerea unei activităţi în elemente componente,
examinând fiecare element în parte.
6. Confirmări externe - obţinerea de dovezi externe ale existenţei, proprietăţii sau
evaluării directe de la terţe persoane pe baza unei cereri scrise.
7. Investigarea - căutarea de informaţii de la persoane în măsură să le deţină din
interiorul sau din exteriorul organizaţiei.
8. Eşantionarea constă în selecţia şi examinarea unei porţiuni reprezentative din
populaţie în scopul de a trage concluzii valabile pentru întreaga populaţie, bazate pe constatările
obţinute din eşantion.
9. Testarea - orice activitate care oferă auditorului dovezi suficiente pentru a susţine o
opinie.
Tehnici utilizate pentru interpretarea probelor de audit public intern:

Page 54
 1. Examinarea documentară constă în analiza unor operaţiuni, înregistrări, procedee sau
fenomene economice pe baza documentelor justificative care le reflectă, cu scopul de a stabili
realitatea, legalitatea şi eficienţa acestora.
2. Observarea reprezintă o tehnică de comparare a proceselor formale (oficiale) şi a liniilor
directoare de aplicare a acestora cu rezultatele obţinute în realitate.
3. Analiza cronologică se focalizează pe determinarea succesiunii evenimentelor sau
acţiunilor şi constă în reconstrucţia cauzelor evenimentelor ori a fenomenelor prin extragerea şi
analiza constatărilor din documentele sursă de informaţii.
Tehnici utilizate pentru analiza probelor de audit:
1. Diagnosticul constă în cercetarea şi analiza realităţii obiective, reperarea
disfuncţionalităţilor şi potenţialului de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii auditate,
identificarea cauzelor şi a măsurilor de redresare, precum şi în identificarea variabilelor-cheie ale
dezvoltării şi a măsurilor de ameliorare şi/sau de creştere a performanţelor.
2. Evaluarea reprezintă o cercetare ştiinţifică ce aplică proceduri de colectare şi analiză a
informaţiilor privind conţinutul, structura şi rezultatele programelor şi activităţilor.
Instrumentele de audit public intern sunt:
1. Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează în scris auditorii interni
persoanelor auditate. Tipurile de chestionare sunt următoarele:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă - cuprinde întrebări referitoare la contextul socio-
economic, organizarea internă, funcţionarea entităţii/structurii auditate;
b) chestionarul de control intern ghidează auditorii interni în activitatea de identificare
obiectivă a funcţionării controalelor interne, disfuncţiilor şi cauzelor reale ale acestora; este
utilizat pentru revizia controalelor interne;
c) chestionarul - listă de verificare (CCL), prevăzut în anexa nr.13, este utilizat pentru
stabilirea şi evaluarea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil.
Documentul cuprinde un set de întrebări standard pentru fiecare obiectiv de audit şi
activitate/acţiune auditabilă privind responsabilităţile, mijloacele financiare, tehnice şi de
informare, precum şi resursele umane existente.
2. Interviul - instrument de analiză pentru identificarea problemelor, soluţiilor sau
evaluarea implementării, este utilizat pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra domeniului
auditabil, precum şi pentru a obţine o primă listă a problemelor ce urmează a fi analizate.

Page 55
 3. Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit) permite:
a) stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor referitoare la
acestea;
b) stabilirea modului de arhivare a documentaţiei justificative complete;
c) reconstituirea operaţiunilor de la iniţiere până la finalizarea lor şi invers.

Efectuarea testărilor şi formularea constatărilor

Colectarea probelor de audit se realizează în urma testărilor efectuate în concordanţă
cu programul misiunii de audit public intern aprobat de şeful Compartimentului de audit public
intern.
Activităţile derulate contribuie la obţinerea constatărilor de audit şi justificarea lor cu
probe de audit.
Testele se întocmesc pe obiectivele şi activităţile/acţiunile auditabile stabilite în
programul misiunii de audit intern.
Testul cuprinde următoarele: obiectivul testului, modalitatea de eşantionare, descrierea
testării, constatări şi concluzii; modelele sunt prevăzute în anexele nr.14 și 15.
Documentul elaborat se semnează de către auditorii interni şi de către supervizor.

PROCEDURA P-10. EFECTUAREA TESTĂRILOR ŞI FORMULAREA CONSTATĂRILOR

Auditorii interni a) Stabilesc, pentru fiecare testare, tehnicile de audit ce urmează a fi utilizate.
b) Stabilesc pista de audit prin identificarea fluxurilor de informaţii, a
atribuţiilor şi responsabilităţilor.
c) Utilizează tehnicile şi instrumentele specifice misiunii de audit.
d) Formulează obiectivul testării.
e) Stabilesc metoda de eşantionare şi determină eşantionul care va fi testat.
f) Stabilesc şi descriu tipul testărilor ce se vor efectua.
g) Formulează constatările şi concluziile de audit în funcţie de prelucrarea
informaţiilor obţinute în urma aplicării tehnicilor şi instrumentelor specifice de
audit intern şi a probelor de audit colectate.
h) Elaborează chestionare, liste de control, foi de lucru, interviuri etc.
i) Elaborează testele în conformitate cu programul misiunii de audit public

Page 56
 intern.
j) Colectează probe de audit pentru toate testările şi constatările efectuate.
k) Apreciază dacă probele de audit obţinute sunt suficiente, relevante,
competente şi utile.
l) Etichetează, numerotează şi îndosariază testele în dosarul misiunii de audit
public intern.
a) Avizează acurateţea tehnicilor de audit stabilite pentru fiecare testare.
b) Analizează şi avizează chestionarele, listele de control, foi de lucru etc.,
Supervizorul/
elaborate de auditorii interni.
Şeful
c) Confirmă fluxul de informaţii, atribuţiile şi responsabilităţile menţionate în
compartimentului
pista de audit.
de audit public
d) Analizează şi avizează utilizarea adecvată a instrumentelor şi documentelor
intern
de lucru în vederea realizării unei auditări obiective.
e) Analizează şi avizează testele elaborate de auditorii interni.

Analiza problemelor şi formularea recomandărilor

Fişa de identificare şi analiză a problemei, prevăzută în anexa nr.16, se întocmeşte de regulă
pentru una sau mai multe probleme, abateri, nereguli, disfuncţii constatate, dacă privesc aceeaşi
cauză.
Documentul cuprinde următoarele rubrici: problema, constatarea, cauza, consecinţa, precum şi
recomandarea formulată de auditorii interni.
Fişa de identificare şi analiză a problemei se întocmeşte de auditorii interni, se discută şi se
supervizează de către supervizor.
Constatările şi recomandările formulate de auditorii interni sunt discutate pe timpul
intervenţiei la faţa locului cu reprezentanţii entităţii/structurii auditate, care vor semna pentru
luare la cunoştinţă fişele de identificare şi analiză a problemelor.
În cazurile în care reprezentanţii entităţii/structurii auditate refuză semnarea pentru luare la
cunoştinţă a fişelor de identificare şi analiză a problemelor, auditorii interni transmit aceste
documente prin registratura entităţii/structurii auditate şi continuă procedura.

PROCEDURA P-11. ANALIZA PROBLEMELOR ŞI FORMULAREA RECOMANDĂRILOR

Auditorii interni a) Prelucrează testele realizate.

Page 57
 b) Analizează problemele identificate.
c) Enunţă consecinţele şi implicaţiile problemelor identificate.
d) Stabilesc cauzele problemelor identificate.
e) Formulează recomandări pentru eliminarea cauzelor problemelor
identificate.
f) Elaborează fişele de identificare şi analiză a problemelor.
g) Indică proba de audit pentru fiecare constatare.
h) Numerotează şi îndosariază fişele de identificare şi analiză a problemelor în
dosarul misiunii de audit public intern.
a) Analizează şi verifică documentele şi informaţiile care au stat la baza
Supervizorul/Şeful
întocmirii fişelor de identificare şi analiză a problemelor.
compartimentului
b) Verifică suficienţa probelor de audit care susţin constatarea formulată în
de audit public
cadrul fişei de identificare şi analiză a problemei.
intern
c) Supervizează fişele de identificare şi analiză a problemelor.
Reprezentantul
Semnează pentru luarea la cunoştinţă fişele de identificare şi analiză a
entităţii/structurii
problemelor.
auditate

Analiza şi raportarea iregularităţilor

Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor, prevăzut în anexa nr.17, se întocmeşte
în cazul în care auditorii interni constată existenţa sau posibilitatea producerii unor iregularităţi.
Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor cuprinde următoarele rubrici: problema,
constatarea, actele normative încălcate, consecinţa, recomandările şi eventualele anexe sau probe
de audit.
După completare şi supervizare, auditorii interni transmit formularul şefului Compartimentului
de audit public intern, care informează în termen de 3 zile conducătorul entităţii publice care a
aprobat misiunea de audit public intern, care are obligaţia de a continua verificările şi de a stabili
măsurile ce se impun.

PROCEDURA P-12. ANALIZA ŞI RAPORTAREA IREGULARITĂŢILOR

Auditorii interni a) Identifică iregularitatea.

Page 58
 b) Stabilesc actele normative încălcate.
c) Stabilesc consecinţele cu privire la iregularităţile identificate.
d) Formulează eventuale recomandări pentru eliminarea iregularităţii.
e) Identifică probele care susţin constatările cu privire la iregularităţile
identificate.
f) Elaborează formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor, îl
semnează şi îl transmite imediat şefului compartimentului de audit public
intern.
a) Analizează şi evaluează iregularitatea identificată şi constatarea formulată.
Supervizorul b) Apreciază suficienţa probelor de audit care susţin constatarea formulată.
c) Supervizează formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor.
Şeful a) Analizează şi verifică probele de audit care au stat la baza elaborării
compartimentului formularului de constatare şi raportare a iregularităţilor. b) Informează în
de audit public termen de 3 zile conducătorul entităţii publice care a aprobat misiunea de audit
intern public intern .

Revizuirea documentelor şi constituirea dosarului de audit public intern

Revizuirea documentelor se efectuează de către auditorii interni pentru a se asigura că
documentele elaborate pe timpul derulării misiunii de audit public intern sunt pregătite în mod
corespunzător şi adecvat.
Auditorii interni, prin revizuirea documentelor, se asigură că dovezile colectate pentru
susţinerea constatărilor sunt suficiente, concludente şi relevante.

PROCEDURA P-13. REVIZUIREA DOCUMENTELOR

Page 59
 a) Numerotează corespunzător documentele procedurale, documentele de
lucru şi lucrările elaborate pe parcursul derulării misiunii.
b) Completează documentele procedurale, documentele de lucru şi lucrările
elaborate, acolo unde se consideră că sunt insuficiente.
c) Se asigură că pentru fiecare constatare există probe de audit şi că acestea
Auditorii interni
sunt suficiente, concludente şi relevante.
d) Indexează, prin atribuirea de litere şi cifre, fiecare document justificativ
aferent constatărilor auditului (probă, dovadă de audit).
e) Întocmesc nota centralizatoare a documentelor de lucru, prevăzută în
anexa nr.18.
Supervizorul/Şeful
compartimentului de Verifică şi avizează nota centralizatoare a documentelor de lucru.
audit public intern

Dosarul de audit public intern

Prin informaţiile conţinute, dosarul de audit public intern asigură legătura între obiectivele
de audit, intervenţia la faţa locului şi raportul de audit public intern. Acestea stau la baza
formulării concluziilor auditorilor interni.
Structura dosarului de audit public intern este următoarea:
a) Dosarul misiunii de audit public intern cuprinde următoarele secţiuni:
a.1. Secţiunea A - Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:
- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- proiectul raportului de audit public intern şi raportul de audit public intern;
- sinteza raportului de audit public intern;
- testele efectuate;
- fişele de identificare şi analiza a problemelor (FIAP);
- formularele de constatare a iregularităţilor (FCRI);
- programul de audit etc.
a.2. Secţiunea B - Administrativă:
- notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern;
- minuta şedinţei de deschidere;

Page 60
 - minuta şedinţei de închidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- corespondenţă cu entitatea/structura auditată etc.
a.3. Secţiunea C - Analiza riscului:
- documentaţia privind analiza riscului.
a.4. Secţiunea D - Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit public intern:
- revizuirea proiectului raportului de audit public intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea proiectului raportului de audit public intern;
- documentaţia privind supervizarea.
b) Dosarul de lucru cuprinde copii xerox ale documentelor justificative, care confirmă şi
sprijină constatările şi concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere
şi cifre pentru fiecare secţiune/obiectiv de audit din cadrul programului de audit. Indexarea
trebuie să fie simplă şi uşor de urmărit.
Dosarele misiunii de audit public intern sunt proprietatea entităţii publice şi sunt
confidenţiale, se păstrează până la implementarea recomandărilor din raportul de audit public
intern, după care se arhivează în concordanţă cu reglementările legale în vigoare. Termenul de
păstrare în arhivă este de 10 ani de la data finalizării misiunii de audit intern.
Şedinţa de închidere
Şedinţa de închidere a misiunii de audit public intern are scopul de a prezenta constatările,
concluziile şi recomandările preliminare ale auditorilor interni, rezultate în urma efectuării
testărilor.
În cadrul şedinţei de închidere, auditorii interni prezintă structurii auditate constatările,
recomandările şi concluziile.
Rezultatele şedinţei se consemnează în minuta şedinţei de închidere, prevăzută în anexa nr.19.
PROCEDURA P-14. ŞEDINŢA DE ÎNCHIDERE
a) Planifică şedinţa de închidere.
b) Prezintă constatările, concluziile şi recomandările misiunii de audit.
c) Întocmesc minuta şedinţei de închidere.
Auditorii interni
d) Transmit minuta şedinţei de închidere structurii auditate, pentru
semnare.
e) Îndosariază minuta şedinţei în dosarul misiunii de audit public intern.

Page 61
Supervizorul/Şeful a) Participă la desfăşurarea şedinţei de închidere, după caz.
compartimentului de b) Susţine şi argumentează constatările, concluziile şi recomandările
audit public intern formulate de auditorii interni.
a) Participă la desfăşurarea şedinţei de închidere.
Conducătorul b) Prezintă opiniile în privinţa constatărilor, concluziilor şi recomandărilor
entităţii/structurii auditorilor interni.
auditate c) Confirmă restituirea tuturor documentelor puse la dispoziţia auditorilor
interni pe timpul derulării misiunii de audit intern.

Raportarea rezultatelor misiunii de audit public intern

Elaborarea proiectului raportului de audit public intern
La elaborarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate următoarele
cerinţe:
a) constatările aparţin domeniului şi obiectivelor misiunii de audit public intern şi sunt
susţinute prin probe de audit corespunzătoare;
b) recomandările sunt în concordanţă cu constatările şi determină reducerea riscurilor cu care
se confruntă entitatea/structura auditată;
c) constatările, concluziile şi recomandările cuprinse în proiectul raportului de audit public
intern au la bază fişele de identificare şi analiză a problemelor şi formularele de constatare şi
raportare a iregularităţilor elaborate sau alte probe de audit intern obţinute.
În redactarea proiectului raportului de audit public intern trebuie să fie respectate următoarele
principii:
a) prezentarea constatărilor într-o manieră pertinentă şi incontestabilă;
b) evitarea utilizării expresiilor imprecise, a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract;
c) promovarea unui limbaj simplu şi uzual şi a unui stil de exprimare concret;
d) evitarea redactării jignitoare şi tendenţioase;
e) prezentarea succintă a constatărilor pozitive şi prezentarea detaliată şi fundamentată a
constatărilor negative;
f) ierarhizarea constatărilor în funcţie de importanţă;
g) evidenţierea progreselor constatate de la ultima misiune de audit.
Proiectul raportului de audit public intern exprimă opinia auditorului intern, bazată pe
constatările efectuate şi pe probele de audit colectate.

Page 62
 Elaborarea proiectului raportului de audit public intern are la bază informaţiile cuprinse în
fişele de identificare şi analiză a problemelor şi în formularele de constatare şi raportare a
iregularităţilor, precum şi probele de audit colectate pe care se bazează.
Rapoartele utilizează diagrame, scheme, tabele şi grafice care ajută la înţelegerea
constatărilor, concluziilor şi recomandărilor formulate, note de relaţii, situaţii, documente şi orice
alte materiale probante sau justificative.

PROCEDURA P-15. ELABORAREA PROIECTULUI RAPORTULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN

a) Elaborează proiectul raportului de audit public intern cu respectarea
cerinţelor şi criteriilor cuprinse în structura-cadru a acestuia.
b) Prezintă constatările cu caracter negativ pe baza fişelor de identificare şi
analiză a problemelor şi formularelor de constatare şi raportare a
iregularităţilor.
c) Prezintă la modul general constatările cu caracter pozitiv.
d) Identifică şi prezintă cauzele şi consecinţele constatărilor negative.
Auditorii interni e) Formulează recomandări pentru disfuncţiile constatate.
f) Face aprecieri cu privire la conformitatea activităţii auditate pe baza
rezultatului încadrării obiectivelor în nivele de apreciere.
g) Efectuează modificările solicitate de supervizor/şeful compartimentului de
audit public intern.
h) Semnează proiectul raportului de audit public intern.
i) Transmite şefului compartimentului de audit public intern proiectul
raportului de audit public intern însoţit de documentaţia justificativă.
Supervizorul/Şeful a) Analizează proiectul raportului de audit public intern.
compartimentului b) Stabileşte revizuirile necesar a fi efectuate în cadrul proiectului raportului
de audit public de audit public intern.
intern c) Supervizează proiectul raportului de audit public intern.

La elaborarea proiectului de audit public intern auditorii interni din cadrul ACZT vor respecta
următoarea structură-standard a proiectului raportului de audit public intern:
a) Pagina de gardă prezintă instituţia, tema misiunii, locaţia realizării misiunii.

Page 63
 b) Introducerea prezintă date de identificare a misiunii de audit (baza legală de realizare a
misiunii de audit, ordinul de serviciu, echipa de audit, entitatea/structura auditată, durata acţiunii
de auditare), tipul, scopul şi obiectivele misiunii, sfera de cuprindere a misiunii; perioada supusă
auditării, metodologia utilizată în realizarea misiunii de audit şi dacă examinările se fac în
totalitate sau prin sondaj.
c) Metodologia de desfăşurare a misiunii de audit public intern: se oferă explicaţii privind
metodele, tehnicile şi instrumentele de colectare şi analiză a datelor şi informaţiilor, precum şi a
probelor şi dovezilor de audit. De asemenea, se prezintă documentele, materialele examinate şi
materialele întocmite în cursul derulării misiunii.
d) Constatările sunt prezentate într-o manieră care previne exagerarea deficienţelor şi permite
prezentarea faptelor în mod neutru. Constatările efectuate sunt prezentate sintetic, pe fiecare
obiectiv, activitate/acţiune auditabilă în ordinea stabilită în tematica în detaliu. Constatările cu
caracter pozitiv sunt prezentate distinct de constatările cu caracter negativ. Constatările negative
sunt însoţite de cauze, consecinţe şi recomandări.
e) Recomandările sunt prezentate cu claritate, sunt realizabile şi realiste şi au un grad de
semnificaţie important în ceea ce priveşte efectul previzibil asupra entităţii/structurii auditate.
f) Concluziile sunt formulate pe obiectivele de audit stabilite pe baza constatărilor efectuate.
g) Opinia: auditorii interni îşi exprimă opinia cu privire la gradul de realizare a activităţilor
auditate.
h) Anexele: sunt prezentate informaţii care susţin constatările şi concluziile auditorilor interni,
inclusiv punctele de vedere ale entităţii/structurii auditate.
Transmiterea proiectului raportului de audit public intern
Proiectul raportului de audit public intern transmis entității/structurii auditate trebuie să fie
complet, să cuprindă relatarea constatărilor, cauzelor, consecinţelor, recomandărilor, concluziilor
şi a opiniei formulate de auditorii interni.
Entitatea/structura auditată analizează proiectul raportului de audit public intern şi transmite
punctul de vedere în termen de maximum 15 zile calendaristice de la primirea acestuia. Prin
netransmiterea punctelor de vedere în termenele precizate se consideră acceptul tacit al
proiectului raportului de audit public intern.
Punctele de vedere primite de la entitatea/structura auditată se verifică şi se analizează de
către auditorii interni în funcţie de datele şi informaţiile cuprinse în proiectul raportului de audit

Page 64
public intern şi de probele de audit intern care stau la baza susţinerii acestora. Proiectul
raportului de audit public intern este revizuit în funcţie de punctele de vedere acceptate.

PROCEDURA P-16. TRANSMITEREA PROIECTULUI RAPORTULUI DE AUDIT PUBLIC

INTERN
a) Întocmesc adresa de transmitere a proiectului raportului de audit public
intern către entitatea/structura auditată şi celelalte structuri funcţionale
implicate în misiunea de audit.
b) Analizează eventualele puncte de vedere la proiectul raportului de audit
public intern al entităţii/structurii auditate.
c) Îşi exprimă opinia cu privire la observaţiile formulate de
entitatea/structura auditată şi efectuează eventualele revizuiri ale
Auditorii interni
proiectului raportului de audit public intern.
d) Discută, dacă este cazul, pregătirea unei reuniuni de conciliere cu şeful
compartimentului de audit public intern.
e) Îndosariază proiectul raportului de audit public intern la dosarul misiunii
de audit public intern.
f) Îndosariază punctul de vedere al entităţii/structurii auditate, dacă este
cazul.
a) Semnează şi transmite adresa de transmitere a proiectului raportului de
audit public intern către entitatea/structura auditată. b) Analizează
Supervizorul/Şeful observaţiile entităţii/structurii auditate.
compartimentului de c) Îşi exprimă acordul asupra justificărilor formulate de auditorul intern la
audit public intern observaţiile entităţii/structurii auditate.
d) Discută cu auditorii interni, dacă este cazul, pentru pregătirea unei
reuniuni de conciliere cu entitatea/structura auditată.
a) Analizează proiectul raportului de audit public intern.
Entitatea/Structura b) Formulează şi transmite eventuale puncte de vedere la proiectul
auditată raportului de audit public intern, în termen de 15 zile calendaristice de la
primirea acestuia, şi indică în mod expres dacă solicită sau nu conciliere.

Reuniunea de conciliere

Page 65
 Auditorii interni organizează reuniunea de conciliere cu entitatea/structura auditată, în termen
de 10 zile calendaristice de la primirea punctelor de vedere şi a solicitării entităţii/structurii
auditate de a organiza concilierea. În cadrul acesteia se analizează observaţiile formulate la
proiectul raportului de audit public intern de către entitatea/structura auditată.

PROCEDURA P-17. REUNIUNEA DE CONCILIERE

a) Pregătesc reuniunea de conciliere în termen de 10 zile calendaristice de la
primirea solicitării formulate de entitatea/structura auditată.
b) Informează entitatea/structura auditată asupra locului şi datei reuniunii de
conciliere.
c) Participă la reuniunea de conciliere.
Auditorii interni
d) Prezintă punctul de vedere cu privire la eventualele observaţii formulate de
entitatea/structura auditată, susţinut de probe de audit.
e) Întocmesc minuta reuniunii de conciliere, prevăzută în anexa nr.20.
f) Îndosariază minuta reuniunii de conciliere în dosarul misiunii de audit public
intern.
Şeful a) Participă la reuniunea de conciliere.
compartimentului b) Îşi exprimă opinia cu privire la observaţiile formulate de entitatea/structura
de audit public auditată.
intern/ c) Hotărăşte, de comun acord cu auditorii interni, asupra formei finale a
Supervizorul constatărilor, concluziilor şi recomandărilor.
Reprezentanţii a) Participă la reuniunea de conciliere.
entităţii/structurii b) Formulează eventualele observaţii cu privire la punctele de vedere aflate în
auditate divergenţă şi le susţin cu probe de audit.

Elaborarea raportului de audit public intern

Raportul de audit public intern se definitivează prin includerea modificărilor discutate şi
convenite în cadrul reuniunii de conciliere, inclusiv a celor neînsuşite.
În cazul în care entitatea/structura auditată nu solicită conciliere şi nu formulează puncte de
vedere la proiectul raportului de audit public intern, acesta devine raport de audit public intern.
Raportul de audit public intern conţine opinia auditorilor interni şi trebuie însoţit de o sinteză
a principalelor constatări şi recomandări.

Page 66
 Auditorii interni sunt responsabili pentru asigurarea calităţii raportului de audit public intern.

PROCEDURA P-18. RAPORTUL DE AUDIT PUBLIC INTERN

a) Elaborează raportul de audit public intern ţinând cont de proiectul raportului
de audit public intern şi de rezultatele reuniunii de conciliere, dacă este cazul.
b) Transmit raportul de audit public intern supervizorului/şefului
compartimentului de audit public intern.
c) Efectuează eventualele modificări sau completări propuse de
Auditorii interni
supervizor/şeful compartimentului de audit public intern.
d) Semnează documentul pe fiecare pagină.
e) Întocmesc sinteza principalelor constatări şi recomandări.
f) Solicită entităţii/structurii auditate elaborarea planului de acţiune pentru
implementarea recomandărilor formulate.
a) Verifică conţinutul raportului de audit public intern şi face eventuale
Supervizorul propuneri de revizuire.
b) Semnează pe ultima pagină raportul de audit public intern.
Şeful
compartimentului a) Verifică forma finală a raportului de audit public intern.
de audit public b) Propune spre avizare raportul de audit public intern.
intern

Difuzarea raportului de audit public intern

Şeful Compartimentului de audit public intern transmite raportul de audit public intern,
finalizat, conducătorului entităţii publice care a aprobat misiunea de audit pentru analiză şi
avizare. Raportul este însoţit de sinteza principalelor constatări şi recomandări.
După avizarea raportului de audit public intern, o copie a acestuia este transmisă
entităţii/structurii auditate.
În cazul în care în misiunea de audit sunt implicate mai multe entităţi/structuri, sunt transmise
fiecăreia extrase în copie din raportul de audit public intern.

PROCEDURA P-19. DIFUZAREA RAPORTULUI DE AUDIT PUBLIC INTERN

Auditorii interni a) Pregătesc raportul de audit public intern în vederea transmiterii

Page 67
 conducătorului entităţii publice care a aprobat misiunea de audit public intern.
b) Întocmesc adresa de transmitere a copiei raportului de audit public intern
către entitatea/structura auditată.
c) Transmit raportul de audit public intern, la cerere, şi către alte
structuri/organisme, numai cu aprobarea conducătorului entităţii. d) Îndosariază
raportul de audit public intern la secţiunea corespunzătoare din dosarele de
audit intern.
a) Transmite raportul de audit public intern, însoţit de sinteza principalelor
constatări şi recomandări, conducătorului entităţii publice care a aprobat
Şeful misiunea, pentru analiză şi avizare.
compartimentului b) Semnează adresa de transmitere a copiei raportului de audit public intern
de audit public către entitatea/structura auditată.
intern c) Transmite UCAAPI/organului ierarhic superior o informare, în termenele
legale, despre recomandările care nu au fost însuşite din raportul de audit
public intern, însoţită de documentaţia de susţinere.
Conducătorul
entităţii care a
Analizează şi avizează raportul de audit public intern.
aprobat misiunea
de audit

Supervizarea misiunii de audit public intern

Scopul acţiunii de supervizare este de a se asigura că obiectivele misiunii de audit public
intern au fost atinse în condiţii de calitate.
Şeful Compartimentului de audit public intern este responsabil cu supervizarea tuturor
etapelor şi procedurilor de desfăşurare a misiunii de audit public intern.
Calitatea de supervizor în cadrul unei misiuni de audit public intern revine şefului
Compartimentului de audit public intern sau prin desemnarea de către acesta a unui auditor
intern.
În cazul nominalizării a unui auditor ca supervizor al misiunii de audit se va urmări ca acesta
să aibă pregătirea profesională adecvată şi competenţa necesară în vederea realizării acestei
activităţi. Eventualele neclarităţi între supervizor şi auditorii interni sunt soluţionate de şeful
Compartimentului de audit public intern.

Page 68
 Supervizarea, în cazul în care şeful Compartimentului de audit public intern este implicat în
misiunea de audit public intern, se asigură de un auditor intern desemnat de acesta.
În situația în care nu există un şef la Compartimentului de audit public intern, supervizarea
este realizată de un auditor intern care nu este implicat în auditarea activităţilor pe care le
supervizează.
PROCEDURA P-20. SUPERVIZAREA
Prezintă supervizorului toate documentele elaborate şi probele de audit colectate
Auditorii interni
în timpul misiunii de audit.
a) Verifică documentele elaborate şi prezentate de auditorii interni în toate fazele
de derulare a misiunii de audit.
b) Supervizează toate documentele verificate, activitate care se realizează prin
formalizare pe fiecare document verificat.
c) Verifică executarea corectă a programului de audit public intern.
d) Verifică consistenţa şi suficienţa probelor şi dovezilor de audit pentru fiecare
Supervizorul
constatare de audit efectuată.
e) Verifică dacă redactarea raportului de audit public intern este exactă, clară,
concisă.
f) Întocmeşte nota de supervizare a documentelor, prevăzută în anexa nr.21, în
cazurile în care supervizorul formulează observaţii cu privire la activităţile sau
documentele supervizate pe timpul derulării misiunii de audit public intern.

Urmărirea recomandărilor
Obiectivul urmăririi recomandărilor este atât asigurarea că recomandările prezentate în
raportul de audit public intern se implementează întocmai la termenele stabilite şi în mod eficace,
cât şi evaluarea consecinţelor în cazul neaplicării acestora.
Entitatea/structura auditată trebuie să informeze Compartimentul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor la termenele prevăzute în planul de acţiune pentru
implementarea recomandărilor.
Procesul de urmărire a recomandărilor constă în evaluarea caracterului adecvat, eficacitatea şi
oportunitatea acţiunilor întreprinse de către conducerea entităţii/structurii auditate pentru
implementarea recomandărilor din raportul de audit public intern.

Page 69
 Şeful Compartimentului de audit public intern poate stabili misiuni de verificare a
implementării recomandărilor.
Responsabilitatea structurii auditate în implementarea recomandărilor constă în:
a) elaborarea planului de acţiune pentru implementarea recomandărilor;
b) stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
c) implementarea recomandărilor;
d) comunicarea periodică a stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a
recomandărilor;
e) evaluarea rezultatelor obţinute.
Planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor se transmite de entitatea/structura
auditată compartimentului de audit public intern care a realizat misiunea de audit public intern.
Auditorii interni care au realizat misiunea de audit public intern analizează şi evaluează planul de
acţiune pentru implementarea recomandărilor şi propun, dacă este cazul, eventuale modificări.
Pe parcursul implementării recomandărilor entitatea/structura auditată transmite periodic
informări asupra stadiului progresului înregistrat în procesul de implementare a recomandărilor
şi despre situaţiile de nerespectare a termenelor de implementare.
Evaluarea stadiului de implementare a recomandărilor şi caracterul adecvat al acţiunilor
întreprinse se urmăresc de către şeful compartimentului de audit public intern în funcţie de
informările primite de la entităţile/structurile auditate. Acţiunile implementate necorespunzător
sunt identificate de auditul intern care propune entității/structurii auditate eventuale modificări
ale planului de acţiune pentru implementarea recomandărilor.
Şeful Compartimentului de audit public intern analizează periodic rezultatele implementării,
progresele înregistrate în implementarea recomandărilor raportate de entitatea/structura auditată.
Raportează anual asupra progreselor înregistrate în implementarea recomandărilor către
UCAAPI.
Compartimentul de audit public intern comunică semestrial către conducătorului entităţii
publice care a aprobat misiunea de audit recomandările neimplementate.

PROCEDURA P-21. URMĂRIREA RECOMANDĂRILOR

Auditorii interni a) Întocmesc fişa de urmărire a implementării recomandărilor, prevăzută în
anexa nr.22.

Page 70
 b) Primesc, analizează şi, eventual, propun revizuiri la planul de acţiune
pentru implementarea recomandărilor.
c) Verifică implementarea recomandărilor la termenele stabilite. d) Verifică
progresele înregistrate în implementarea recomandărilor.
e) Actualizează fişa de urmărire a implementării recomandărilor,
corespunzător informărilor entităţii/structurii auditate sau verificărilor
efectuate.
f) Îndosariază fişa de urmărire a implementării recomandărilor în dosarul
misiunii de audit public intern.
a) Analizează recomandările formulate în raportul de audit public intern
aprobat.
b) Elaborează planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor.
c) Transmite planul de acţiune pentru implementarea recomandărilor către
compartimentul de audit public intern, în termen de 15 zile calendaristice de
la primirea raportului de audit public intern.
Entitatea/Structura d) Efectuează eventuale modificării ale planului de acţiune pentru
auditată implementarea recomandărilor, în funcţie de propunerile formulate de
auditorii interni.
e) Implementează acţiunile cuprinse în planul de acţiune pentru
implementarea recomandărilor cu respectarea termenelor prevăzute în
calendar.
f) Elaborează, periodic, informări cu privire la stadiul implementării
recomandărilor.
a) Analizează propunerile de modificări ale planului de acţiune pentru
implementarea recomandărilor formulate de auditorii interni.
Şeful
b) Informează conducătorul entităţii care a aprobat misiunea de audit cu
compartimentului
privire la recomandările neimplementate la termen.
de audit public
c) Verifică progresele înregistrate în implementarea recomandărilor.
intern
d) După implementarea recomandărilor evaluează valoarea adăugată de
auditul intern şi cuprinde aceste informaţii în raportările periodice.
Conducătorul Dispune măsuri, în cazul neimplementării la termen a recomandărilor
entităţii care a formulate de auditorii interni.

Page 71
aprobat misiunea

2. MISIUNEA DE CONSILIERE
Dispoziții generale
Consilierea reprezintă activitatea desfăşurată de auditorii interni menită să adauge valoare şi să
îmbunătăţească procesele guvernanţei în entităţile publice, fără ca auditorii interni să îşi asume
responsabilităţi manageriale.
Activităţile de consiliere desfăşurate de către auditorii interni din cadrul ACZT cuprind
următoarele tipuri de misiuni:
a) consultanţa propriu-zisă sau consilierea, care are ca scop identificarea obstacolelor care
împiedică desfăşurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecinţelor,
prezentând totodată soluţii pentru eliminarea acestora;
b) facilitarea înţelegerii, care este destinată obţinerii de informaţii suplimentare pentru
cunoaşterea în profunzime a funcţionării unui sistem, standard sau prevedere normativă, necesare
personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
c) formarea şi perfecţionarea profesională, care sunt destinate furnizării cunoştinţelor teoretice
şi practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi controlul intern, prin
organizarea de cursuri şi seminare.
Activitatea de consiliere se organizează şi se desfăşoară sub formă de:
a) misiuni de consiliere formalizate, cuprinse în planul de audit anual şi efectuate prin
respectarea schemei generale privind derularea misiunilor de consiliere;
b) misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul diferitelor
comitete permanente sau pe proiecte cu durată determinată, la reuniuni, misiuni, schimburi
curente de informaţii;
c) misiuni de consiliere pentru situaţii excepţionale, ce presupun participarea în cadrul unor
echipe constituite în vederea reluării activităţilor ca urmare a unei situaţii de forţă majoră sau
altor evenimente excepţionale.
Organizarea şi desfăşurarea misiunilor de consiliere, precum şi forma acestora se propun de
către şeful Compartimentului de audit public intern şi se aprobă de către conducerea entităţilor
publice partenere numai în condiţiile în care acestea nu generează conflicte de interese şi nu sunt

Page 72
 incompatibile cu îndatoririle auditorilor interni. Carta auditului intern trebuie să definească şi
modalităţile de organizare şi desfăşurare a activităţii de consiliere.
Auditorii interni informează şeful Compartimentului de audit public intern asupra oricărei
situaţii care le poate afecta independenţa sau obiectivitatea, indiferent dacă această situaţie este
anterioară începerii misiunii sau survine în timpul desfăşurării misiunii de consiliere.
Realizarea misiunilor de consiliere formalizate presupune următoarele:
a) respectarea dispoziţiilor Cartei auditului intern şi celorlalte prevederi care guvernează
efectuarea misiunilor de consiliere;
b) prezentarea în scris a cerinţelor generale, precum şi a elementelor referitoare la modul de
organizare şi desfăşurare a misiunii de consiliere;
c) stabilirea sferei activităţilor necesare atingerii obiectivelor misiunii de consiliere;
d) realizarea misiunilor la termenele prevăzute şi cu respectarea cadrului de reglementare;
e) comunicarea şi raportarea rezultatelor misiunii de consiliere către conducerea entităţii
publice partenere care a aprobat misiunea.
Şeful Compartimentului de audit public intern răspunde de organizarea, desfăşurarea
misiunilor de consiliere şi asigurarea resurselor necesare pentru efectuarea acestora şi urmăresc
ca activitatea auditorilor interni să se deruleze în conformitate cu prezentele norme şi cu
principiile Codului privind conduita etică a auditorului intern.

Metodologia de derulare a misiunilor de consiliere formalizate

Schema de derulare a misiunii de consiliere formalizată:

Cod
Etape Proceduri Documente
procedură
Elaborarea ordinului
P-01 Ordinul de serviciu
de serviciu
Elaborarea S
Iniţierea Declaraţia de
Pregătirea declaraţiei deP-02
auditului independenţă
misiunii de independenţă
intern U
consiliere Elaborarea notificării Notificarea privind
privind declanşarea P-03 declanşarea misiunii de
P
misiunii de consiliere consiliere
Şedinţa de deschidere P-04 Minuta şedinţei de

Page 73
 deschidere
Constituirea/Actualiz
Colectarea Chestionarul de luare la
area dosarului P-05
şi cunoştinţă - CLC
permanent
prelucrarea
Prelucrarea şi
informaţiilo Lista obiectivelor,
documentarea P-06
r activităţilor/acţiunilor
informaţiilor
Elaborarea programului misiunii Programul misiunii de
P-07
de consiliere consiliere
Colectarea şi analiza probelor de
Teste
audit
Intervenţia la Chestionar listă de
P-08
faţa locului Efectuarea testărilor şi formularea verificare - CLV; foi de
constatărilor lucru; interviuri;
chestionare E
Revizuirea documentelor şi Nota centralizatoare a
P-09
constituirea dosarului de audit documentelor de lucru R
Minuta şedinţei de
Şedinţa de închidere P-10
închidere
Raportul de Raportul de audit public V
Raportarea audit public P-11 intern privind activitatea
Elaborarea
rezultatelor intern de consiliere I
raportului de
misiunii de Difuzarea
consiliere
consiliere raportului de P-12 - Z
consiliere
Fişă de urmărire a
Urmărirea A
Urmărirea recomandărilor P-14 implementării
recomandărilor
recomandărilor
R

Derularea misiunii de consiliere formalizate

Etapele, procedurile şi documentele elaborate în derularea misiunilor de consiliere formalizate
respectă aceleaşi cerinţe ca şi cele prezentate la misiunea de audit de regularitate/conformitate,
cu următoarele excepţii:
a) procedurile privind analiza riscului nu se realizează la misiunile de consiliere formalizate;

Page 74
 b) procedurile privind analiza problemelor şi formularea recomandărilor nu se realizează.
Constatările formulate de auditorii interni sunt cuprinse direct în rapoartele de consiliere;
c) la misiunile de consiliere formalizate, pentru constatările şi problemele identificate se
formulează propuneri de soluţii;
d) eventualele iregularităţi constatate sunt aduse la cunoştinţa conducătorului entităţii publice
care a aprobat misiunea;
e) procedurile privind elaborarea proiectului raportului de consiliere, transmiterea acestuia şi
reuniunea de conciliere nu sunt specifice misiunilor de consiliere formalizate. După etapa de
intervenţie la faţa locului se elaborează direct raportul de consiliere.
Documentele elaborate în cadrul procedurilor desfăşurate în derularea misiunii de consiliere
formalizate se adaptează specificului misiunii, în limitele în care se impune aceasta.

2.3. Cadrul procedural

UCAAPI a elaborat cadrul legislativ si cadrul normativ pentru organizarea si exercitarea
activitatii de audit intern.
Pentru desfasurarea corespunzatoare a activitatii de audit intern, cadrul normativ
trebuie imbunatatit, completat si dezvoltat cu un cadru procedural adecvat.
In acest sens, au fost elaborate ghiduri practice pentru principalele activitati ale entitatilor
publice referitoare la modul de desfasurare al misiunilor de audit intern.
Pana in prezent UCAAPI a realizat ghidurile practice pentru urmatoarele activitati ale
entitatilor publice:

Nr. Denumire ghid practic Anul

crt. elaborarii
1 Activitatea de gestiune a resurselor umane 2005
2 Activitatea de achizitii publice 2005
3 Activitatea juridica 2006
4 Activitatea IT 2006
5 Activitatea financiar-contabila 2007
6 Activitatea de management 2007
7 Activitatea de audit public intern 2010
8 Activitatea de administrare a impozitelor si taxelor locale 2010

Bibliografie:

Page 75
1. Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), 2009, Standardele Internaţionale de
Practică Profesională a Auditului Intern;
2. Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), 2012, Statutul AAIR ;
3. Boulescu, M., Ghiţă, M., Mareş, V., 2003, Controlul fiscal şi auditul financiarfiscal,Editura
CECCAR, Bucureşti;
4. Boulescu Mircea, Ghita Marcel, Mares Valerica , Fundamentele auditului, Editura
Economica ,Bucuresti 2001;
5. Ghita, M., Popescu, M., 2006, Auditul intern al institutiilor publice: teorie si practica,
Editura CECCAR, Bucuresti;
6. Ghita Marcel, Spranceana Mihai, Auditul intern al institutiilor publice, Editura Tribuna
Economica,Bucuresti 2004;
7. H.G.nr.1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind
exercitarea activităţii de audit public intern;
8. H.G.nr.1183/2012 pentru aprobarea Normelor privind sistemul de cooperare
pentru asigurarea funcţiei de audit public intern;
9. Legea 672/2002 (*republicată*) (*actualizată*) privind auditul public intern;
9. Ministerul Finantelor Publice (MFP), 2012, Ghiduri practice pentru audit
public intern,

Page 76