FUNCŢIA DE AUDIT INTERN ÎNTR-O

ORGANIZAŢIE
CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................2
CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE...........................................................4
1.1 Definire.................................................................................................................4
1.2. Strategia de dezvoltare a auditului intern............................................................6
1.3. Clasificarea auditului intern................................................................................7
1.4. Auditul intern pe plan internaţional.....................................................................8
CAPITOLUL 2. DESFĂŞURAREA FUNCŢIEI DE AUDIT INTERN ÎN
ORGANIZAŢIE.............................................................................................................9
2.1. Obiectivele auditului intern.................................................................................9
2.2. Organizarea Departamentului de audit intern şi responsabilitãţile acestuia......11
2.3. Desfãşurarea funcţiei de audit intern în cadrul organizaţiei..............................13
Auditul intern- funcţie de control şi de asistenţa în consilierea managerială...........17
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - ANALIZĂ SUCCINTĂ DOSAR CREDITARE
PJ..................................................................................................................................18
CONCLUZII................................................................................................................19
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................20

INTRODUCERE

Auditul intern a apãrut ca o necesitate a organizaţiilor care doreau sã

implementeze un sistem managerial performant, ca rãspuns la cerinţele investitorilor
de a asigura folosirea cu eficienţã a capitalului pus la dispoziţie şi de a evita situaţiile
de derapaj.
Realitatea prezentã ne-a demonstrat cã contribuabilii, mass-media, structurile
guvernamentale şi ale societăţii civile, investitorii străini devin din ce în ce mai
interesaţi în a cunoaşte detalii privind modul cum deciziile manageriale determină
rezultatele obţinute de către organizaţiile publice sau private, şi chiar în a avea
garanţii referitoare la calitatea procesului de conducere, de cheltuire a banul în cadrul
unei entitãţi.
Auditul intern are o arie de aplicabilitate atât în sistemul privat dar şi în
sistemul public, care prin obiectivul existenţei sale trebuie sã serveascã interesului
societãţii. În realitate însã, sectorul public se confruntã cu un nivel ridicat de birocraţie
care compromite funcţionarea eficientã şi în plus managementul defectuos contribuie
la întãrirea ideii cã auditul intern este absolut necesar.
Introducerea auditului intern la nivelul organizaţiilor conduce la apariţia unui
nou model de evaluare al acestora, o evaluare bazatã pe performanţã concretizatã nu
numai prin calitatea serviciilor puse la dispoziţia societãţii cât şi o performanţã
financiarã care sã asigure sustenabilitatea pe termen lung.
La inceputurile implementãrii ideii de audit intern, majoritatea pseudo-
managerilor au început sã punã presiune asupra auditorilor interni, încercând astfel
sã-i convingã sã modifice rezoluţiile raportului de audit într-un sens favorabil
acestora.
Ceea ce nu au înţeles majoritatea managerilor neperformanţi a fost cã
introducerea auditului intern nu a fost o mãsurã de înlocuire a acestora ci a fost un
ajutor dat organizaţiei auditate prin care aceasta sã treacã de la un sistem managerial
pur intuitiv la un sistem managerial bazat pe previzionare şi fundamentat ştiinţific.
O cerinţă centrală este ca auditul să contribuie cu adevărat la crearea
contextului favorabil obţinerii performanţei şi să nu devină o nouă cale de a
consolida şi extinde birocraţia.
În România principala ameninţare a auditului public intern a fost şi este,
denaturarea semnificaţiei acestuia, pe fondul inexistenţei unei experienţe
anterioare, mai ales al explicaţiei facile pentru apariţia sa, ca o cerinţă externă,
din partea Uniunii Europene, fără a fi expresia unei nevoi interne manifeste,
deci un fel de formă fără fond.
Pe de altã parte însã, abordat corect şi cu profesionalism, beneficiind de un
cadru legal adecvat şi de susţinerea factorului politic şi a managementului de
top, auditul public intern va avea o contribuţie importantă la creşterea
eficacităţii şi eficienţei actului managerial în organizaţiile publice sau private.
Astfel, auditul intern are o deosebită importanţă în creşterea performanţei în
cadrul organizaţiei, limitarea risipei de resurse şi posibilităţilor de fraudă şi corupţie,
detectarea din timp a anomaliilor şi deficienţelor din sistem.
 CAPITOLUL 1. CONSIDERAŢII GENERALE
1.1 Definire
De-a lungul timpului au existat mai multe încercãri de a defini auditul intern,
fiecare dintre definiţii având lacune, astfel :
1. „Auditul intern este un dispozitiv intern al întreprinderi care vizează:
- aprecierea exactitudinii şi sincerităţii informaţiilor în special contabile,
- asigurarea securităţii fizice şi contabile a operaţiunilor,
- garantarea integrităţii patrimoniului,
- judecarea eficacităţii sistemelor de informaţii.”
Deficienţe: auditul intern este o funcţie nu un dispozitiv şi sunt confundate rolurile
auditului intern cu obiectivele controlului intern.
2. „Conform teoriei clasice, auditul intern asumă prin delegaţie o parte din
responsabilitatea de control a direcţiunii.”
Deficienţe: noţiunea de parte este relative.
3. „Realizat de un serviciu al întreprinderii auditul intern constă în a verifica
dacă regulile dictate de societate sunt respectate.”
Deficienţe : Definiţie extrem de restrictivă, limitată la un simplu audit de conformitate
de reguli ale întreprinderii.
Audit intern – reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului
activităţilor entităţii în scopul furnizării unei evaluări independente a
managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere1
Audit intern – activitate independentă, obiectivă, de asigurare şi consiliere,
destinată a adăuga valoare şi a îmbunătăţii operaţiunile unei organizaţii. Ea ajută
organizaţia să-şi îndeplinească obiectivele prin utilizarea unei abordări sistematice şi
disciplinate de evaluare şi creştere a eficacităţii proceselor de administrare a
riscurilor, control şi conducere2 .
Institututul de audit intern defineşte astfel „Auditorul intern exersează în
interiorul unei organizaţii o funcţie de evaluare pentru a examina şi aprecia buna
funcţionare, coerenţa şi eficienţa controlului sau intern. Astfel auditorii examinează
diferite activităţi ale organizaţiei, evaluând riscurile şi dispozitivele puse în loc
pentru a le gestiona, asigurându-se de calitatea performanţei în îndeplinirea
responsabilităţilor încredinţate şi face toate recomandările pentru ameliorarea
securităţii sale şi sporirea eficacităţii sale.”3
Institutul American al Contabililor Publici Autorizaţi (AICPA) prezintă
auditul ca pe o examinare ordinară a situaţiilor financiare, efectuată de un contabil
public autorizat, în vederea exprimării unei opinii cu privire la corectitudinea cu care
aceste documente prezintă situaţia financiară, rezultatele operaţiunilor efectuate şi
schimbările intervenite în situaţia financiară a organizaţiei, în conformitate cu
principiile contabile general acceptate.4
1
- conform alin. 1 din Normele minimale de audit intern aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor
nr. 1267 din 21.09.2000.
2
- definiţie aprobată de Comitetul Director al Institutului Auditorilor Interni
3
- Conform normelor Institutului de audit intern
4
- Standardul de audit nr.1
 Auditul intern permite conducerii să aibă mai mult curaj, mergând pe teren
pentru a se asigura că strategia acesteia se pune în practică în mod corect sau că se
dovedeşte eficace. Ajutorul său este cu atât mai apreciabil cu cât acţionează într-un
mod imparţial, fără compromisuri sau fără a umbla după putere.
Acţiunea auditului intern, prin consilierea pe care o acordă conducerii,
contribuie la estomparea liniilor ierarhic tradiţionale, analizând combinările dintre
ordine şi dezordine, atunci când, de exemplu, un colaborator raportează mai multor
persoane, în funcţie de subiectul abordat, şi primeşte informaţii din afara nivelelor
ierarhice. Riscul de a ajunge la dezordine este în acest caz real dar auditorul trebuie
să-l poată evita punând în evidenţă faptele indiscutabile şi clarificând lucrurile care de
departe par încurcate.
Rolul auditorilor interni pivitor la evaluarea riscurilor este acela de a stabilii
domeniile auditabile, operaţiunile/activităţile aferente fiecărui domeniu auditabil, de a
identifica riscurile asociate acestor operaţiuni/activităţi, de a stabili criterii de analiză
a acestor riscuri, de a ierarhiza riscurile etc.
Acordând atenţie managementului riscurilor, auditorul intern nu se limitează
doar la a oferii soluţii la problemele curente ale organizaţiei, ci le anticipează, are o
atitudine pro activă şi joacă un rol important în protejarea acesteia.
Auditorul intern este deci creator de valoare prin intermediul economiilor pe
care le generează, al oportunităţilor pe care le creează şi al pierderilor evitate ca
urmare a activităţii sale.

1.2. Strategia de dezvoltare a auditului intern

În conformitate cu cerinţele Uniunii Europene în domeniul auditãrii, la nivelul
ţãrii noastre s-au adoptat urmãtoarele ţinte strategice de urmat :
 O bază juridică coerentă şi exhaustivă
- Principiile şi funcţiile răspunderii manageriale; drepturile şi răspunderile
conducătorului de a stabili şi menţine sistemele de management şi control
financiar
- Principiile şi funcţiile auditului descentralizat care, alături de auditul
financiar clasic, va desfăşura audit de sistem şi de performanţă, bazat pe
 analiza de risc, conform standardelor internaţionale recunoscute. Auditorul
va deveni consultant pentru conducător, evaluând sistemele financiare de
management şi control şi oferind soluţii pentru îmbunătăţirea
acestor sisteme.
 Proceduri şi sisteme adecvate de control şi audit intern
- Norme şi proceduri pentru controlul preventiv al angajamentelor,
licitaţiilor, contractărilor, plăţilor şi recuperării sumelor plătite necuvenit.
 Independenţa funcţională a auditului public intern, cu competenţe şi
acoperire corespunzătoare. Auditul intern trebuie să fie independent din
punct de vedere funcţional în toate activităţile sale profesionale.
 Stabilirea unui sistem corespunzător pentru prevenirea iregularităţilor şi
lupta împotriva fraudei. Acesta va trebui să permită identificarea şi
raportarea rapidă, precum şi recuperarea sumelor pierdute.
 Pentru creşterea eficienţei controlului şi auditului intern, se va continua
perfecţionarea pregătirii profesionale a controlorilor şi auditorilor, în
concordanţă cu standardele europene, în cadrul unui sistem de pregătire
profesională continuă şi graduală, pe nivele de competenţă şi domenii de
specializare.
 Auditorii interni nu trebuie implicaţi în vreun fel în îndeplinirea activităţilor
pe care în mod potenţial le pot audita şi nici în elaborarea şi implementarea
sistemelor de control intern al entităţilor publice.
 Numirea sau revocarea auditorilor interni se face de către conducătorul
entităţii publice, respectiv de către organul colectiv de conducere, cu avizul
conducătorului compartimentului de audit public intern.

1.3. Clasificarea auditului intern

Normele B.N.R. nr. 17/2003 clasificã formele de audit intern, specifice unui
angajament de audit, conform clasificãrii date de Comitetul de la Basel: 5
a) audit financiar – în scopul evaluării credibilităţii sistemului contabil şi informatic
şi a situaţiilor financiare anuale;
b) audit de conformitate/regularitate – referitor la conformitatea activităţii băncii
cu legile, reglementările şi procedurile;

5
- Art. 114 (1), Norma nr. 17/2003 a Bancii Naţionale a României
c) audit operaţional – constă în verificarea calităţii şi adecvării sistemelor şi
procedurilor, analiza critică a structurii organizatorice, evaluarea adecvării metodelor
şi resurselor în raport cu obiectivele stabilite;
d) audit al conducerii/managerial– cu obiectivul de a evalua din punct de vedere
calitativ modul în care este exercitată funcţia de conducere pentru îndeplinirea
obiectivelor instituţiei de credit.
Altã clasificare prezintã alte trei forme de audit intern :
a) auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de
conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic,
eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări
pentru corectarea acestora;
b) auditul performanţei/de eficacitate care examinează dacă criteriile stabilite
pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru
evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele;
c) auditul de regularitate, care reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor
financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul
respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt
aplicabile.
Altã clasificare întâlnitã în cãrţile de specialitate, menţioneazã în plus faţã de
categoriile întâlnite anterior :
a) auditul de strategie - o confruntare a ansamblului politicilor şi strategiilor
întreprinderilor cu mijlocul în care se situează ele pentru a verifica coerenţa globală.

1.4. Auditul intern pe plan internaţional

„Tehnică recentă, Auditul Intern trebuie probabil să aştepte să-şi dovedească

meritele în toate domeniile pentru a fi cunocut înainte de a fi recunoscut” 6, Jacques
Renard a apreciat în mod corect evoluţia auditului intern.
Auditul intern este considerat un domeniu relativ recent şi apariţia sa la nivel
internaţional a fost favorizatã de criza economicã din aniul 1929 şi de perioadele
succesive de recesiune globalã.

6
-Jacques Renard – Teoria şi practica auditului intern, 2003
 Funcţia de auditor intern are o rãspândire mondialã şi este regăsită în peste 80
de institute naţionale, care fac parte din Institutul de auditori interni (IIA) al cărui
sediu se află la Orlando, în Statele Unite ale Americii, profesia reuneşte peste 77.000
de membri repartizaţi în peste 120 de ţări.
Funcţia de Audit Intern a apărut în Franţa de-abia în anii 60, puternic marcată
de originile sale de control contabil. Reunind aproximativ 2000 de membri, I.F.A.C.I.
(Institutul Francez al Auditului şi Controlului Intern) este unul din institutele
naţionale cele mai puternice şi cele mai dinamice. Fondat în 1965 cu statut de
asociaţie, I.F.A.C.I. grupează auditori provenind din peste 650 de organisme publice
şi private, în Franţa şi în ţările francofone.
Beneficiind de o organizare naţională şi regională, I.F.A.C.I. desfăşoară
acţiuni ce vizează cinci obiective principale:
 Să fie un loc de reflecţie privind funcţia de audit intern şi evoluţia acestuia
 Să contribuie la profesionalizarea actorilor auditului Intern
 Să fie un loc de schimburi profesionale
 Să fie un vector de promovare a auditului intern
 Să fie purtătorul de cuvânt pe lângă organismele profesionale şi instituţionale
Dată fiind diversitatea de medii culturale şi legale, de organizaţii în care
funcţionează auditul intern, Institutul Auditorilor Interni a emis în iunie 1999 un set
de “Standarde Internaţionale pentru Practica Profesională a Auditului Intern”, pentru a
stabili responsabilităţile esenţiale ale acestei activităţi, indiferent de domeniul sau
mediul în care se desfăşoară şi care constituie, practic, echivalentul principiilor
enunţate de Bank for International Settlements.

CAPITOLUL 2. DESFĂŞURAREA FUNCŢIEI DE AUDIT INTERN ÎN

ORGANIZAŢIE

2.1. Obiectivele auditului intern

Specialiştii au identificat urmãtoarele obiective ale exercitãrii funcţiei de audit
intern :7
a) verificarea conformităţii activităţilor din entitatea economică auditată cu politicile,
programele şi managementul acestuia, în conformitate cu prevederile legale;

7
- O.U.G nr. 57/1999
b) evaluarea gradului de adecvare şi aplicare a controalelor financiare şi nefinanciare
dispuse şi efectuate de către conducerea unităţii în scopul creşterii eficienţei activităţii
entităţii economice;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informaţiilor financiare şi nefinanciare

destinate conducerii pentru cunoaşterea realităţii din entitatea economică;

d) protejarea elementelor patrimoniale bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea

e) metodelor de prevenire a fraudelor şi pierderilor de orice fel.

Prin urmare, se poate concluziona că obiectivul auditului intern este cel de a
contribui la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei , iar obiectivele punctuale, pe
domenii de activitate, sunt:
a) asigurarea concordanţei activităţii cu politicile, programele, normele şi prevederile
legale;

b) creşterea eficacităţii activităţii de control;

c) îmbunătăţirea calităţii procesului decizional;

d) creşterea eficienţei activităţii organizaţiei

Pentru a-şi putea atinge obiectivele, auditul intern, în particular cel bancar se
canalizeazã pe urmãtoarele cãi:8
1. evaluarea eficienţei şi gradului de adecvare a sistemului de control intern;
2. evaluarea modului de aplicare şi a eficacităţii procedurilor de administrare a
riscurilor şi a metodologiilor de evaluare a riscurilor semnificative;
3. analiza relevanţei şi integrităţii datelor furnizate de sistemele informaţionale
de gestiune şi financiare, inclusiv de sistemul informatic;
4. evaluarea acurateţei şi credibilităţii înregistrărilor contabile şi situaţiilor
financiare;
5. evaluarea gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii ale instituţiilor
de credit în funcţie de riscurile la care acestea sunt expuse;
6. evaluarea modului în care se asigură protejarea elementelor patrimoniale
bilanţiere şi extrabilanţiere şi identificarea metodelor de prevenire a fraudelor
şi pierderilor de orice fel;

8
- Conform normei B.N.R., capitolul VIII, Secţiunea I - Obiectivele auditului intern şi “Internal audit
in banking organisations and the relationship with internal and external auditors”, Basel Committee on
Banking Supervision, Basel, 2000
 7. testarea atât a operaţiunilor, cât şi a funcţionării procedurilor specifice de
control;
8. evaluarea eficienţei operaţiunilor instituţiilor de credit;
9. evaluarea modului în care sunt respectate dispoziţiile cadrului legal,
cerinţele codurilor de conduită, precum şi evaluarea modului în care sunt
implementate politicile şi procedurile instituţiei de credit;
10. testarea integrităţii, credibilităţii şi, după caz, a oportunităţii raportărilor,
inclusiv a celor destinate utilizatorilor externi.

2.2. Organizarea Departamentului de audit intern şi responsabilitãţile acestuia

Organizarea Departamentului de audit intern depinde de tipul organizaţiei, de

dimensiunea acesteia, de politica promovata, de strategiile de dezvoltare pe termen
lung precum şi de istoricul experienţelor anterioare.
În multinaţionale, cum este cazul bãncilor sau instituţiilor de credit, existã
douã forme de organizare internã :
- structurã centralizatã – constã în existenţa unui singur departament de
audit în întreg grupul
- structurã descetralizatã- caracterizatã prin existenţa unui departament
central care are în subordine servicii prin care îşi desfãşoarã funcţiile la
nivel local.

Activitatea de audit intern bancar se realizează prin două forme organizatorice:

departamentul de audit intern şi Comitetul de audit,. Ambele entitãţi sunt
coordonate de conducãtorul departamentului de audit intern, care are urmãtoarele
responsabilitãţi :
- dezvoltarea şi menţinerea unui program de asigurare a calităţii şi
îmbunătăţirea activităţii de audit intern;

- monitorizarea şi evaluarea eficienţei programului de asigurare a calităţii

auditului intern;

- asigurarea competenţei profesionale a auditorilor interni, pregătirea

profesională a acestora, asigurarea resurselor adecvate desfăşurării
activităţii;
 - stabilirea politicilor şi procedurilor aferente activităţii de audit intern;

- coordonarea activităţilor desfăşurate de auditorii interni din cadrul băncii

cu cele ale furnizorilor de servicii de audit intern din afara băncii;

- elaborarea planului de audit intern;

- informarea consiliului de administraţie şi a comitetului de audit cu privire

la activitatea desfăşurată.
- să se asigure că documentele de lucru conţin o analiză a bugetului de timp
care identifică:
- orele bugetate pe fiecare segment de audit,
- orele reale pe fiecare segment de audit,
- variaţii între buget şi orele efectiv utilizate, cu explicaţii
despre variaţiile materiale
Repartizarea sarcinilor de audit intern stau în responsabilitatea conducãtorului de
department, care repartizeazã task-urile subordonaţilor ţinând cont de urmãtoarele
aspecte:
• gradul de risc sau expunere la pierderi
• tipul de audit
• disponibilitatea resurselor corespunzătoare de personal din cadrul entităţii
auditate
• abilităţi şi disponibilitate a personalului de audit intern
• disponibilitatea redusă a resurselor de personal datorită unor misiuni de audit
neanticipate
O altã structurã de conducere a auditului intern într-o organizaţie este Comitetul de
audit, care rãspunde pentru urmãtoarele sarcini :
 facilitarea şi promovarea comunicãrii între Consiliul de Administraţie,
conducerea organizaţiei, auditorii interni, auditorii externi ;
 avizarea cartei auditului intern, a planului de audit şi a necesarului de resurse
pentru această activitate;
 asigurarea relaţiei cu auditorul extern, în sensul primirii planului de audit de la
auditorul extern, a concluziilor şi recomandărilor acestuia
 analiza constatărilor şi recomandărilor auditului intern şi a planului de
implementare a acestora
2.3. Desfãşurarea funcţiei de audit intern în cadrul organizaţiei

Activitatea specificã activitãţii de audit intern într-o organizaţie se desfãşoarã

parcurgând la modul general douã etape :
1. Elaborarea planului de audit
2. Implementarea programului de audit

1. Elaborarea planului de audit întocmit de conducătorul departamentului,

avizat de comitetul de audit şi aprobat de către consiliul de administraţie şi de
conducătorii băncii. Planul de audit presupune cunoaşterea amãnunţitã a activitãţii
organizaţiei auditate precum şi identificarea riscurilor posibile.
Riscurile se împart în următoarele categorii:
a) Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilităţi
precise; insuficienta organizare a resurselor umane; documentaţia insuficientă,
neactualizată;
b) Riscuri operaţionale: neînregistrarea în evidenţele contabile; arhivare
necorespunzătoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra operaţiilor
cu risc ridicat;
c) Riscuri financiare: plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar;
d) Riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc.
Analiza riscului reprezintă o etapă majoră în procesul de audit public intern,
care are drept scopuri:
a) să identifice pericolele din unitatea auditată;
b) să identifice dacă controalele interne sau procedurile unităţii auditate pot
preveni, elimina sau minimaliza pericolele;
c) să evalueze structura/evoluţia controlului intern al unităţii auditate
Pe baza rezultatelor acestor evaluări se întocmeşte planul de audit, un plan
multianual; acesta trebuie să încorporeze, astfel, şi o componentă de previziune,
respectiv inovările şi dezvoltările estimate şi gradul general de risc mai ridicat asociat
noilor activităţi. Planul trebuie astfel alcătuit încât să acopere, într-o perioadă
rezonabilă 9(de exemplu, de trei ani), toate activităţile şi entităţile semnificative.

9
- În opinia B.N.R., această perioadă trebuie stabilită prin statutul auditului intern (Art. 115 (4),
Normele nr. 17/2003)
Planul trebuie să cuprindă termenele, natura şi frecvenţa angajamentelor planificate,
precum şi resursele necesare pentru realizarea acestuia, inclusiv cele de personal (atât
din punct de vedere numeric, cât şi din punct de vedere al competenţei profesionale).
În conformitate cu cerinţele comitetului de la Bassel, planul de audit trebuie sã
fie realist şi sã poatã fi actualizat şi revizuit ori de câte ori este necesar.

2. Implementarea programului de audit. Programul de audit reprezintă un

instrument relativ flexibil, ce poate fi adaptat şi completat în funcţie de riscurile
identificate pe parcursul derulării angajamentului; acesta, precum şi modificările
ulterioare, fac obiectul aprobării de către conducătorul departamentului de audit
intern.
În realizarea acestuia, auditorii interni trebuie să ţină seama de:
- obiectivele activităţii auditate şi mijloacele prin care activitatea îşi controlează
performanţa;
- riscurile semnificative pentru activitatea respectivă, obiectivele, resursele,
operaţiunile şi metodele prin care impactul potenţial al riscului este menţinut la un
nivel acceptabil;
- adecvarea şi eficacitatea a administrării riscurilor şi a sistemelor de control în
comparaţie cu un model de control relevant;
- oportunităţile de a aduce îmbunătăţiri semnificative activităţii de administrare a
riscurilor şi de control. 10

Sintetic, auditul intern se organizeazã parcurgând urmãtoarele etape, respectând

procedurile menţionate şi întocmind documentele precizate în normele de auditare a
organizaţiilor.

10
- International Standards for the Professional Practice of Internal Auditing, The Institute of Internal
Auditors, October, 2001
 ETAPE PROCEDURI DOCUMENTE
Ordinul de serviciu
Declaraţia de independenţă
Iniţierea auditului
Notificarea privind declanşarea misiunii
de audit public intern
Pregãtirea misiunii de audit Colectarea şi prelucrarea informatiilor Tabelul «puncte tari şi puncte slabe»
Analiza riscurilor Programul de audit
Programul preliminar al intervenţiilor la faţa
Elaborare programului de audit public intern
locului
Deschiderea şedintei Minuta şedintei de deschidere
Teste
Colectarea dovezilor
Formularele constatarilor de audit
Intervenţia la faţa Constatarea şi raportarea iregularităţilor
Formular de constatare şi raportare a
locului iregularităţilor
Revizuirea documentelor de lucru Nota centralizatoare a documentelor de lucru
Închiderea şedinţei Minuta şedinţei de închidere
Elaborarea proiectului de raport de audit
Proiect de raport
Raportul de Transmiterea proiectului de Raport
Reuniunea de conciliere Minuta Reuniunii de conciliere
audit public Raportul final
intern Supervizarea Raportul final
Difuzarea Raportului de audit public intern
Urmărirea Urmărirea recomandărilor
Fişa de urmărire a
recomandărilor Recomandărilor
 Raportul de audit rezultat în urma unui angajament trebuie să prezinte
obiectivele, scopul şi întinderea angajamentului, perioada auditată, constatările
(inclusiv cele referitoare la stadiul îndeplinirii recomandărilor din angajamente
anterioare), răspunsurile structurii auditate, recomandările auditului intern şi un plan
de acţiuni pentru punerea în aplicare a acestora.
Raportul de audit este transmis conducerii structurii auditate şi, într-o formă
sumară, conducătorilor băncii. În cazul în care raportul conţine informaţii privilegiate,
legate de acţiuni ilegale sau necorespunzătoare, care nu trebuie cunoscute de către toţi
destinatarii raportului, acestea trebuie să fie dezvăluite într-un raport separat, transmis
consiliului de administraţie.
Pentru evaluarea calităţii activităţii departamentului de audit intern într-o
anumită perioadă de timp se pot folosi o serie de indicatori:11
- indicatori ai activităţii: număr de angajamente realizate; numărul
activităţilor şi structurilor auditate; numărul recomandărilor propuse; numărul
recomandărilor aplicate, numărul de zile alocate, în medie, unui angajament;
numărul de zile alocate, în medie, pentru fiecare fază a angajamentelor;
evoluţia numărului şi tipului de deficienţe constatate;

- indicatori de gestiune: cheltuieli cu salarizarea auditorilor interni; cheltuieli

cu pregătirea profesională a auditorilor interni; alte cheltuieli;

- indicatori de organizare: număr de angajamente pe auditor intern; număr de

teme noi pe auditor intern;

- indicatori de animaţie: număr de şedinţe în echipă; număr de zile alocate

pentru formarea profesională a auditorilor interni.
Proiectul Raportului de audit public intern trebuie să cuprindă cel puţin
următoarele elemente:
a) domeniul/domeniile şi obiectivul/obiectivele misiunii de audit public intern;
b) date de identificare a misiunii de audit public intern (baza legală, ordinul de
serviciu, echipa de auditare, unitatea auditată, durata acţiunii de auditare, perioada
auditată);
c) modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv, documentare;
proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale examinate; materiale
întocmite în cursul misiunii de audit public intern);
11
- Vasile Dedu -“Gestiune şi audit bancar”, pag. 322 – 323, Editura Economică, Bucureşti, 2003
d) constatări efectuate;
e) concluzii şi recomandări;
f) documentaţia-anexă (note explicative, note de relaţii, situaţii, acte, documente şi
orice alt material probant sau justificativ).

2.4. Auditul intern- funcţie de control şi de asistenţa în consilierea

managerială
Auditul intern combinã funcţia de control cu funcţia de consiliere în activitatea
managerialã, aceste douã funcţii se gãsesc într-o relaţie de complementaritate pentru
organizaţie, din urmãtoarele considerente:
- auditul intern contribuie la Controlul de gestiune; controlul de gestiune
este cu atât mai eficient cu cât primeşte informaţii elaborate şi transmise
într-un sistem de Control intern fiabil şi validat de Auditul Intern; auditul
intern va oferi controlorului de gestiune această garanţie în ceea ce priveşte
calitatea informaţiei.
- aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în cazul auditului intern care va găsi la
controlorul de gestiune informaţii care vor constitui tot atâtea indicii
capabile să atragă atenţia auditorilor asupra punctelor slabe ce trebuie luate
în considerare în cadrul misiunilor de audit.12

Activităţile de consiliere desfăşurate de către auditorii interni din cadrul

compartimentelor de audit intern cuprind următoarele tipuri de consiliere:
a. consultanţă având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfăşurarea
normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecinţelor, prezentând
totodată soluţii pentru eliminarea acestora;
b. facilitarea înţelegerii destinată obţinerii de informaţii suplimentare pentru
cunoaşterea în profunzime a funcţionării unui sistem, standard, sau prevedere
normativă, necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
c. formarea şi perfecţionarea profesională destinată furnizării cunoştinţelor
teoretice şi practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor şi
controlul intern prin organizarea de cursuri şi
seminarii.

12
- Jacques Renard. Teoria şi practica auditului intern. Bucureşti. 2002
 Auditul intern sprijinã deciziile manageriale întrucât beneficiazã de nişte
atuuri pe care managerii nu le au :
• Are norme de referinţă care-i dau autoritate, o metodă şi nstrumente care-i
garantează eficacitatea.
• Dispune de independenţă de spirit, de o autonomie care îi permite să conceapă
toate ipotezele şi să formuleze toate recomandările.
• Nu este distras în cercetările şi gândirea lui de constrângerile şi obligaţiile unei
activităţi permanente şi nici de gestionarea zilnică a unui serviciu13
Planul anual de audit va ţine cont de asemenea activităţi în fiecare an. Natura
şi aria de cuprindere a angajamentului de consultanţă se supun acordului cu
conducătorul instituţiei.
Pentru desfăşurarea activităţii de consultanţă, auditorul intern trebuie să-şi
păstreze obiectivitatea şi să nu îşi asume responsabilitatea conducerii.
Este interzis, în mod expres, ca acelaşi auditor să ofere servicii de consultanţă
într-un domeniu iar ulterior să-l auditeze.

CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ - ANALIZĂ SUCCINTĂ DOSAR

CREDITARE PJ

Fişã client :
Nume firmã : S.C. POGANY S.R.L
Capital social :200 ron
Sediul : Galaţi, Str. Nicolae Mantu, nr.2, cod poştal 813594
Telefon contact :0745396139
Administrator : Traian Gelu
Cod CAEN: 1511
CUI/CIF: RO15265963
Clasificare client: PJ, client cu istoric de colaborare cu banca favorabil
Tip credit solicitat : credit de dezvoltare
Suma solicitatã : 100.000 euro
Suma acordatã :100.000 euro
Acordãri : 2 tranşe

13
- J. Renard. Teoria şi practica auditului intern. Bucureşti. 2003
Rata dobânzii :7,5%
Comision analizã dosar :0,5%
Durata :10 ani
Grad acoperire garanţii :120%
Clasificare client : Categoria B
Coeficient provizionare : 5%
Data aprobãrii creditului : 13.02.2010
Data tragerii creditului :12.02.2010
Incheiere contract ipotecã : 14.02.2010
Observaţii auditori interni :
- poliţa de asigurare a creditului nu a fost înregistratã la Arhiva Electronicã
de Garanţii Reale Mobiliare
- garanţiile luate în considerare la semnarea contractului au fost
supraevaluate de evaluator şi prin urmare în prezent gradul de acoperire cu
garanţii a scãzut la 85% şi ca urmare a modificãrii preţurilor
- asigurarea imobilelor luate în garanţie au expirat iar clientul nu le-a mai
reînnoit, iar consilierul de clientelã a omis verificarea acestui aspect
- situaţiile financiare nu sunt avizate de MFP şi nu prezintã stampilã
conform cu originalul
- data tragerii creditului nu coincide cu data aprobãrii acestuia de Comitetul
de aprobare şi de risc iar data semnãrii contractelor de ipotecã la notar sunt
ulterioare tragerii creditului-creditul a fost acordat fãrã acoperire
Recomandãri :
- implementarea unui sistem eficient de supervizare a consilierilor de
clientelã de cãtre back-office pentru a fi înregistrate în timp util şi în
conformitate garanţiile la AEGRM
- sistem de control care sa interzicã tragerea creditului înaintea efectuãrii
procedurilor legale de constituire a garanţiilor de acoperire a creditului
- monitorizarea poliţelor de asigurare astfel încât sã fie evitate perioadele de
expirare a acestora pe parcursul derulãrii creditului ;
CONCLUZII

Concurenţa promovatã de economia de piaţa încurajeazã viabilitatea în piaţa a

acelor firme care sunt competitive din toate punctele de vedere, prin urmare, funcţia
de audit intern într-o organizaţie, printr-o corectã şi transparentã implementare a
acesteia are un rol decisiv în dezvoltarea unui sistem performant, construit pe un
sistem sanatos bazat pe previziuni, studii şi un proces decizional fundamentat.

BIBLIOGRAFIE
 Brezeanu P.-Audit financiar, Editura Cavallioti, Bucureşti, 2008
 Camera Auditorilor din România - Audit financiar 2000, Editura Economică,
Bucureşti, 2000 ;
 Camelia Liliana Dobroţeanu, Laurentiu Dobroţeanu- Audit intern, Editura
Infomega,2007
 Corpul Experţilor Contabili şi al Contabililor Autorizaţi, Norme de Audit
Financiar şi Certificare a Bilanţurilor Contabile, Bucureşti, 1995;
 Ghiţă, Marcel. Audit intern, Editura Economică, 2005;
 IFACI - Norme pour la pratique professionnelle de l’Audit Interne ;
 Mircea Boulescu, Desfăşurarea şi controlul activităţii de audit intern la
instituţiile publice, Revista Controlul economic financiar, nr. 2/2001 ;
 Munteanu, Adrian. Auditul intern şi obiectivele sale – aspecte internaţionale,
Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, nr.2/2002 ;
 Renard, Jacques. Teoria şi practica auditului intern, Editată de Ministerul
Finanţelor Publice, Bucureşti, 2003 ;
 Renard J. - Théorie et pratique de l’audit interne, Editions d’Organisation,
Paris, 2000 ;
 Ştefan Suditu, Pledoarie pentru un audit intern unitar, Revista Finanţe Publice
şi Contabilitate, nr. 10/2003 ;
 Vasile Dedu -“Gestiune şi audit bancar”, Editura Economică, Bucureşti, 2003 ;
 www.bnr.ro
 www.cafr.ro
 www.aair.ro
 www.ceccar.ro
 www.curteadeconturi.ro