STUDIU COMPARATIV PRIVIND

AUDITUL INTERN SI EXTERN

1
DEFINIRE AUDIT
Cuvântul “audit” vine din latinescul audire: a asculta în limbaj curent, dar
cea mai apropiatăaccepţiune în plan semantic provine din limba engleză, unde
cuvântul “audit” aresemnificaţia de: verificare, revizie contabilă.
De altfel popularizarea cuvântului pe continentul european a fost realizată
prin anii 1960, decătre cabinetele anglo-saxone de expertiză contabilă. Activităţii
de audit i s-au dat de-a lungultimpului în diferite state şi alte denumiri cum ar fi:
revizie contabilă sau control legal alconturilor, verificare, inspecţie contabilă.
În demersul de definire a auditului pornim de la expunerea definiţiilor
regăsite în literatura despecialitate, continuându-se cu sinteza definiţiilor privind
auditul, şi principalele clasificări privind tipurile de audit practicate pe plan
mondial.
În sens larg1, auditul este definit de unii autorii ca fiind:un demers sau o
metodologie întocmită într-o manieră coerentă de către profesionişti, utilizând un
ansamblu de tehnici de informare şi de evaluare în vederea obţinerii unei judecăţi
motivate şi independente, făcând referire la normele de evaluare, apreciere a
fiabilităţii şi eficacităţii sistemelor şi procedurilor unei organizaţii.
Această definiţie este însoţită de un text explicativ: “În unităţile care
constituie de altfel cadrul său privilegiat de exercitare, auditul are douăabordări în
funcţie de obiectivele ce se urmăresc:
- aprecierea calităţii informaţiei (este vorba despre formularea unei opinii
asuprainformaţiilor produse de unitate);
- aprecierea performanţelor şi eficacităţii sistemelor de informare şi
organizare”.
Iar auditarea reprezintă: Procesul prin care o persoană competentă şi
independentă cumulează şi evaluează probe privind informaţiile cuantificabile,
privind o entitate economică pentru a putea determina corespondenţa lor cu criterii
bine stabiliteşi pentru a le raporta.
O definitie asemănătoare se regăseşte şi în culegerea de standarde de audit
general admise din SUA, “Generally accepted auditind standards Guide”:
“Un audit este o revizie metodologică, un examen obiectiv al unui element,
cuprinzând verificarea informaţiilor specifice determinate de auditor sau stabilite
de practica generalizată. Scopul auditului este exprimarea unei opinii sau
extragerea unei concluzii asupra obiectului ce a fost auditat”.

2
 Sintetizând, auditul poate fi definit ca fiind: O examinare metodologică şi
sistematică a unei situaţii, de către o persoană independent şi competentă,
asigurând validarea materială a elementelor pe care le analizează, ce verifică
conformitatea modului de tratare a acestor fapte cu regulile, normele şi
procedurile sistemului de control intern, în vederea exprimării unei opinii motivate
asupraconcordanţei globale a situaţiei examinate în raport cu normele.

TIPURI DE AUDIT
Sfera largă de cuprindere, complexitatea problematicii abordate precum şi
necesităţile de ordin practic ale beneficiarilor de informaţii au determinat o
abordare secvenţială a activităţii de audit, o specializare a acestuia prin limitarea
misiunilor la anumite domenii. Acest mod de abordare se regăseşte în standardele
naţionale şi internaţionale, tipurile de audit fiind diferenţiate în funcţie de anumite
criterii ca:
După relaţia de subordonare dintre auditor şi conducerea unităţii auditate:
Audit intern
Audit extern
După reglementarea auditului, poate fi:
audit legal
audit contractual
După criteriile luate ca referinţă:
audit de regularitate, conformitate
audit de performanţă
După obiective
audit financiar
audit operaţional
audit strategic
DEFINIRE AUDIT INTERN :
Auditul intern este o funcţie de control exercitată de către salariaţii unei entităţi
economice.Definiţia dată de IFACI Institutul francez al auditorilor/controlorilor
interni :“ Auditul intern, este în interiorul unităţii sau al unei organizaţii, o
activitate independentă de apreciere a controlului operaţiilor, este în serviciul
direcţiunii. Este un control ce are ca şi funcţie estimarea şi evaluarea eficacităţii
celorlaltecontroale”.Scopul auditului intern este de a asista conducerea în
exercitarea eficace a responsabilităţilor lor furnizându-le analize, aprecieri,
3
recomandări, şi comentarii pertinente privind activităţile examinate. Auditorul
intern abordează toate fazele de activitate ale unităţii, ce interesează conducerea.
Aceasta implică pornirea de la aspectele financiar contabile pentru o
înţelegere deplină a operaţiilor examinate. Pentru a ajunge la acest scop final sunt
implicate următoarele activităţi:
examinarea şi aprecierea, corectitudinea, suficienţa şi aplicarea controalelor
contabile, financiare şi operaţionale şi promovarea unui control eficace la un cost
rezonabil;
verificarea conformităţii cu politica, planurile şi procedurile stabilite;
verificarea în ce măsură activele societăţii sunt justificate şi protejate de
pierderi de orice natură;
verificarea exactităţii informaţiilor utilizate de conducere;
evaluarea calităţii acţiunii de punere în execuţie a responsabilităţilor stabilite
recomandarea de ameliorări operaţionale.
Datorită sarcinilor specifice fiecărei unităţi cuprinse în definirea funcţiei de
audit intern, denumirea funcţiei este foarte variată. Aceasta idee este expusă şi de
Antoine Claviere în introducerea facută la “Conducerea unei misiuni de audit”
(IFACI, Clet,1989, pag 8), notând: "Căile şi mijloacele pe care le împrumută
entităţile franceze în materie de audit intern sunt adesea prea personale pentru a
putea fi readuse la o schemă unică care ar subestima iremediabil puterea culturii
entităţii care este precis esenţială în acest domeniu”. În acelaşi preambul al cărţii
preşedintele IFACI confirmă că “Practicarea auditului intern se caracterizează
prin marea sa diversitate” (pag.9).
Totuşi această varietate a structurilor şi orientărilor nu a impiedecat IIA
(Institutul Auditorilor Interni) să formuleze norme profesionale care au devenit
general acceptate. Adaptându-se cu timpul nevoii entităţii, definiţia dată auditului
intern de către IIA, a fost supusă mai multor revizii în 1947,1957 şi 1971 şi
pornind iniţial de la un sens strict contabil, axat pe descoperirea fraudelor, auditul
intern s-a extins progresiv câmpul de aplicare la toate activităţile unităţii, şi-a
orientat activitatea spre îmbunătăţirea procedurilor entităţii.
Obiectivele auditului intern stabilite prin Norma 300 din Normele generale şi
specific pentru practica profesională a auditului intern adoptate de Consiliul de
administraţie al IIA (Institutul Auditorilor Interni) sunt următoarele:
examinarea şi aprecierea competenţei şi eficacităţii sistemului de control
intern, a organizării şi a calităţii execuţiei dispoziţiilor date;
4
 examinarea fiabilităţii informaţiilor;
verificarea respectării politicilor, planurilor procedurilor, legilor şi
reglementărilor;
examinarea măsurilor luate pentru a proteja activele;
aprecierea utilizării economice şi eficace a resurselor;
să se asigure că rezultatele sunt conforme cu obiectivele fixate şi să
determine dacă operaţiile şi programele sunt executate conform
previziunilor.
În România, CECCAR, în Normele naţionale de audit, elaborate în anul
1999, defineşte auditul intern ca un serviciu de control din cadrul entităţii, care
efectuează verificări pentru aceasta; face parte din controlul intern al entităţii şi
are ca obiective de bază verificarea eficacităţii sistemelor contabile şi de control
intern. Ordonanţa privind auditul intern şi controlul financiar preventiv la
institutiile publice, defineşte auditul intern ca fiind: activitate organizată
independent în structura unei instituţii publice şi în directa subordonare a
conducătorului acesteia, care constă în efectuarea de verificări, inspecţii şi analize
ale sistemului propriu de control intern, în scopul evaluării obiective a măsurii în
care acesta asigură îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi pentru a raporta
conducerii constatările făcute, slăbiciunile identificate şi măsurile propuse de
corectare a deficienţelor şi de ameliorare a performantelor sistemului de control
intern. (O.G.nr.119/1999,art.2,lit.c,publicata in M.Of.nr.430 din 31 august 1999;
Iar Normele metodologice privind auditul intern4 prezintă auditul intern ca un:
ansamblu de activităţi şi acţiuni corelate, desfăşurate de structuri specializate,
constituite la nivelul instituţiei publice în cauză sau, după caz, la nivelul instituţiei
publice ierarhic superioare, care, pe baza unui plan şi a unei metodologii
prestabilite, este destinat să realizeze un diagnostic general al sistemului, sub
aspect tehnic, managerial şi financiarcontabil
Auditul intern nu se limitează la examinarea unei operaţiuni economice
din punct de vedere al legalităţii ci îşi extinde sfera de acţiune asupra întregului
ciclu de desfăşurare a operaţiunii respective începând cu examinarea contextului
care a generat operaţiunea respectivă, până la analiza impactului şi a consecinţelor
economico-financiare la nivelul instituţiei publice.
De exemplu, în situaţia verificării plăţilor nete de casă, o cheltuială de
capital consemnată într-un ordin de plată nu se va verifica numai sub aspectul
încadrării în limita prevederilor bugetare ci se va verifica îndeplinirea condiţiilor
5
impuse de actele normative cu privire la cheltuiala de capital respectiv: cuprinderea
obiectului de investiţii în lista anexată la bugetul aprobat, respectarea condiţiilor
prevăzute în caietul de sarcini şi a contractului întocmit cu furnizorul (executantul),
analiza indicatorilor de performanţă..
DEFINIREA AUDITULUI INTERN (ORD119)
activitate organizată independent în structura unei instituţii publice, în cadrul
unui compartiment specializat subordonat direct conducătorului acesteia.
constă în efectuarea de verificări, inspecţii ale SPCI, analize.
în scopul evaluării obiective a măsurii în care SPCI asigură
îndeplinirea obiectivelor instituţiei publice şi
utilizarea resurselor în mod economic, eficace şi eficient şi raportării
conducerii constatărilor făcute, slăbiciunilor identificate şi măsurilor
propuse de corectare a deficienţelor, ameliorare a performanţelor SPCI.
DEFINIREA CONTROLULUI INTERN (ORD119)
ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii publice cu privire la
structurile organizatorice, metodele, procedurile,sistemele de control şi de
evaluare,
instituite în scopul:
a) realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător,
b) îndeplinirii cu regularitate, în mod econom, eficace, eficient a politicilor
adoptate;
c) respectării legalităţii şi a dispoziţiilor conducerii;
d) protejării activelor şi resurselor;
e) efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;
4 Norme metodologice generale pentru organizarea si functionarea auditului intern
pe baza prevederilorOG nr.119/1999 privind auditul intern si controlul financiar
preventiv, aprobate prin ordinul MF nr.332/2000 publicat in M.Of.nr.96 din 3
martie 2000;
f) furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea
deciziilor conducerii.
Cele trei cuvinte cheie care definesc performanţa: economic, eficient, eficace:
economic = măsura în care obţinerea resurselor umane şi materiale se
realizează încantitatea şi calitatea adecvată cu costuri minime.
eficient = raportul dintre rezultate (bunurile şi serviciile produse) pe de o parte
şi resursele utilizate pentru a le produce, pe de altă parte, care trebuie să fie maxim.
6
 eficace = gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activităţi şi
relaţia dintre impactul dorit şi impactul efectiv al activităţii respective.
Controlul intern, aşa cum este definit în OG. Nr119/1999 cuprinde
un ansamblu de măsuri care vizează obiectivele menţionate mai sus
1.4. P R E M I Z E L E APARIŢIEI AUDITULUI INTERN
După cel de al doilea razboi mondial, serviciile de audit intern au cunoscut o
amploare
deosebită în SUA.
Crearea Institutului Auditorilor Interni IIA “Institute of Internal Auditors”, în 1941
la New
York, a stimulat evoluţia profesiei, ajungându-se ca din anul 1960, aceste servicii
să-şi facă
apariţia şi în cea mai mare parte a ţărilor industrializate din Europa.
Institutul a definit natura, obiectul şi câmpul de acţiune al funcţiei de audit intern şi
a reuşit să
creeze o unitate reală în sânul profesiei atât la nivel naţional cât şi internaţional.
În Franţa5, auditul intern a apărut începând cu 1945 mai întâi în cadrul societăţilor
internaţionale. In 1965 datorită extinderii serviciilor de audit intern se creează o
asociaţie
profesională sub denumirea de Association Francaise des Controleurs Internes –
“Asociaţia
franceză a controlorilor interni”, care în 1973 îşi schimbă denumirea în L’institut
Francais des
Auditeurs Consultants Internes (IFACI) Institutul Francez al Auditorilor
Consultanţi Interni,
care este partea franceză a organizaţiei internaţionale IIA şi cuprindea in 1990
aproximativ
650 membrii.
Serviciile de audit intern au apărut şi s-au dezvoltat ca o necesitate obiectivă având
la bază
principiul potrivit căruia aprecierea controlului operaţiilor constituie o atribuţie
importantă a
direcţiilor generale din unităţi. Dar, de cele mai multe ori, acestea nu dispun nici de
timpul

7
necesar şi nici de mijloace sau de competenţe tehnice, necesare în vederea asumării
personale
a acestei responsabilităţi, motiv pentru care crează un serviciu de audit intern,
independent,
subordonat numai conducerii unităţii, în care angajează specialişti in audit intern,
care sa-si
asume aceasta responsabilitate.
Printre cei mai importanti factori care trebuie luati in considerare la organizarea
serviciului de
audit intern6se numara:
5 Collins L,Valin G – Audit et controle interne, Ed.Dalloz, ed.4, pag.81
6 Collins L,Valin G – Audit et controle interne, Ed.Dalloz, ed.4, pag.90
EXERCITIU
Auditul intern in institutiile publice- Adriana Tiron Tudor & Ioan Gherasim
9
Dimensiunea unitatii;
Descentralizarea geografica;
Politica de gestiune;
Calificarea personalului;
Sectorul de activitate al unitatii.

PARALELA INTRE AUDITUL INTERN SI AUDITUL EXTERN

Auditul intern s-a nascut prin desprinderea unor activitati incorporate initial
in activitatile realizate de auditul extern si de aici aparentele suprapuneri si
confuzii care se manifesta in practica acestor profesii. In realitate cele doua
activitati sunt total diferite, insa granita de separare dintre ele este una sensibila si
mai putin sesizabila, chiar si pentru profesionistii in domeniu. In plus, exercitarea
acestor profesii conduce la identificarea si stabilirea unor relatii de
complementaritate intre cele doua activitati.

8
 Auditul intern si auditul extern sunt activitati care se completeaza
reciproc, de care beneficiaza in mod deosebit practicienii si care sunt
reglementate de standardele profesionale ale celor doua categorii de auditori,
astfel:
· Auditul intern reprezinta un sprijin pentru auditul extern, deoarece acolo unde
exista functia de audit intern, auditorul extern este in mod natural inclinat sa
porneasca in auditare de la constatarile si recomandarile auditului intern si astfel sa
aprecieze calitatea regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor care ii sunt
prezentate. In practica, poate chiar sa foloseasca anumite lucrari ale auditului intern
pentru a-si sustine demonstratia sau pentru a-si formula opinia.
Auditul extern reprezinta un suport pentru auditul intern, avand in vedere ca acolo
unde un profesionist si-a exercitat meseria, avem un control mai bun si un element
profesional de comparatie. Auditorul intern poate ajunge sa profite de pe urma
unor lucrari ale auditului extern pentru a-si formula recomandarile si a-si sustine
concluziile.
Din aceasta paralela rezulta cat de eficienta este in practica colaborarea dintre
aceste doua categorii de profesionisti, pentru ambele parti.
Elementele de colaborare prezentate anterior sunt sustinute de Standardul
2050 – Coordonare si Standardul 2440 – Difuzarea rezultatelor.
Mentionam, de asemenea, ca auditul intern si auditul extern, in comun, trebuie
sa respecte urmatoarele principii si anume:
- interzicerea oricarui amestec in gestiunea organizatiei;
- utilizarea acelorasi instrumente si tehnici, chiar daca metodologia de aplicare
este diferita;
- constatarile, concluziile si opiniile transmise organizatiei trebuie sa fie
sustinute de probe adecvate de audit.
Prezentam, in continuare, principalele diferente intre functia de audit intern si cea
de audit extern[1], dupa cum urmeaza:
Nr. DOMENII DE
AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
crt. REFERINTA
1. Face parte din functiile Ofera servicii si este
intreprinderii independent din punct de
Statutul
vedere juridic. In sectorul
privat, auditorii externi sunt

9
Nr. DOMENII DE
AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
crt. REFERINTA
numiti de actionari, care le
stabilesc si perioada pe care sa
o auditeze, si tot acestora le
raporteaza. In sectorul public,
prin analogie, se solicita o
certificare in numele
contribuabilului.
2. Relatia cu Angajat al organizatiei. Angajat de organizatie printr-
organizatia un contract independent.
3. Managerii de la toate Toti cei care doresc o
Beneficiarii nivelurile certificare a conturilor: banci,
auditului autoritati, actionari, clienti,
furnizori s.a.
4. Evaluarea sistemului Certificarea exactitatii
de control intern si conturilor si a situatiilor
oferirea asigurarii financiare, care are obiective
rezonabile neschimbate din 1930 si care
managementului, ca consta in regularitatea,
Obiectivele acesta functioneaza sinceritatea si imaginea fidela a
auditului declaratiilor financiare finale.
Cu aceasta ocazie auditul extern
evalueaza si el sistemul de
control intern, dar numai pentru
elemente de natura financiar-
contabila.
5. Serveste nevoile Serveste interesele unei terte
Scopul organizatiei. persoane, fizice sau juridice,
auditului care are nevoie de informatii
financiare reale.
6. Domeniul de Domeniul este mult Inglobeaza tot ceea ce
aplicare a mai vast, deoarece participa la determinarea
auditului include nu numai toate rezultatelor, la elaborarea

10
Nr. DOMENII DE
AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
crt. REFERINTA
functiile intreprinderii, situatiilor financiare finale si
ci si dimensiunile lor. numai la acestea, dar din toate
Domeniul auditului functiile intreprinderii.
intern depaseste
domeniul cifrelor.
Ex.: auditarea
activitatii cabinetului
medical
7. Activitate efectuata Isi desfasoara misiunile in
permanent in cadrul general in mod intermitent si
entitatii prin actiuni in momente propice certificarii
Periodicitatea planificate, in functie conturilor, respectiv dupa
auditului de analiza riscurilor sfarsitul semestrului sau
anului, in restul perioadelor
auditorii nefiind prezenti in
entitate.
8. Revizuieste activitatile Revizuieste, de obicei anual,
Durata
organizatiei in mod inregistrarile din declaratiile
auditului
continuu. financiare.
9. Schimba mereu Are mereu aceiasi interlocutori
interlocutorii in functie din intreprindere si, din acest
de misiunea punct de vedere, auditul extern
Legatura cu
planificata, si, din acest este permanent pentru cei
factorii din
punct de vedere, auditati.
intreprindere
auditul intern este
periodic pentru cei
auditati.
10. Este independent in Are independenta specifica
exercitarea functiei titularului unei profesii libere,
Independenta sale, in sensul unei reglementate juridic si statutar.
independente a mintii In acelasi timp, este
fata de subiectele pe independent fata de clientul

11
Nr. DOMENII DE
AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
crt. REFERINTA
care le auditeaza. sau.
In acelasi timp
este dependent prin
faptul ca:
- apartine organizatiei;
- depinde de
standardele
profesionale pe care
trebuie sa le respecte.
11. Este independent fata Este independent fata de
de activitatile auditate management si fata de
Independenta dar raspunde si Consiliul de administratie.
in relatia cu nevoilor
managementul managementului

12. Este o abordare in Are o metodologie precisa,

functie de riscuri si standardizata si se bazeaza pe
oricare ar fi domeniul inventare, analize, comparatii,
de activitate utilizeaza rapoarte, dar si pe activitatea
Metoda aceleasi tehnici si auditorului intern.
instrumente de lucru.
In acest sens exista o
metodologie specifica
si originala.
13. Isi concentreaza atentia Isi concentreaza atentia asupra
Stilul de lucru asupra unor intelegerii evenimentelor
evenimente viitoare. trecute.
14. Isi concentreaza atentia Incidental, isi centralizeaza
Prevenirea asupra prevenirii atentia asupra prevenirii si
fraudelor fraudei. detectarii fraudei, mai ales
Se intereseaza de toate cand se regasesc slabiciuni in

12
 Nr. DOMENII DE
AUDITUL INTERN AUDITUL EXTERN
crt. REFERINTA
problemele declaratiile financiare.
organizatiei, spre Se intereseaza numai de
exemplu evalueaza fraudele care pot afecta
confidentialitatea conturile.
dosarelor personale din
cadrul cabinetului
medical.
15. In functie de evolutia In functie de evolutia
Perspectiva
standardelor de audit standardelor de audit financiar
auditului
intern ale IIA. ale INTOSAI.
Tabelul 5.1 – Paralela intre auditul intern si auditul extern
Datorita necesitatii intelegerii diferentelor dintre functia de audit intern si functia
de audit extern si avand in vedere si confuziile care mai persista, prezentam si alte
consideratii referitoare la obiectivele celor doua functii:
a) Analizand atributiile auditului extern si auditului intern fata de functia
financiar-contabila, constatam ca exista diferente de fond. Astfel, in domeniul
auditului intern intra si evaluarea functiei contabile si ea ar putea fi realizata din
punct de vedere al conformitatii, regularitatii, eficacitatii si managementului. Dar
auditarea functiei financiar-contabile intra si in responsabilitatea auditului extern,
insa acesta nu urmareste aceleasi obiective si nu foloseste aceeasi metodologie in
vederea auditarii, astfel:
· auditul extern exercitat asupra functiei fianciar-contabile realizeaza certificarea
regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor si a declaratiilor financiare
finale;
· auditul intern efectuat asupra functiei financiar-contabile a entitatii evalueaza
sistemul de control intern si formuleaza recomandari si concluzii pentru eventualele
constatari si ofera o asigurare rezonabila privind functionarea acestuia.
In concluzie, domeniul de aplicare al auditului intern si auditului extern nu se
confunda si demonstreaza in acelasi timp complemntaritatea celor doua activitati,
asa cum rezulta din tabelul 5.2 – Domeniul de aplicare al auditului.

DOMENIUL DE APLICARE

13
 AUDIT INTERN AUDIT
INTREPRINDEREA X
Audituri operationale EXTERN
Functii Regularitate/ Audituri financiare
Eficacitate Management Strategie
conformitate si contabile
Productie
Achizitii
Contabilitate ********
Trezorerie
Administrare

Vanzari
Securitate
Informatica
Juridica
Resurse umane
Sursa: Jacques Renard, Teoria si practica auditului intern, MFP, Bucuresti, 2002,
pag. 50.
Tabelul 5.2 – Domeniul de aplicare al auditului
b) Analizand rolul controlului intern comparativ cu auditul extern si cel intern,
constatam ca si acesta este diferit, astfel controlul intern apare ca un mijloc pentru
auditul extern, in timp ce pentru auditul intern apare ca un obiectiv, astfel:
- auditorii externi in activitatea lor stabilesc pragul de materialitate care le
permite sa elimine erorile a caror importanta nu pune in discutie rezultatul, si
aceasta este o abordare rationala prin care se compara sumele in litigiu cu totalul
bilantului sau cu totalul cifrei de afaceri, abordare total inadecvata si straina
principiilor auditului intern;
- auditorii interni, cand apreciaza controlul asupra afacerilor, pentru orice
disfunctie evidentiata, oricat de mica ar fi, nu trebuie sa o compare cu bugetul global
al entitatii, deoarece aceasta poate fi dovada unor dereglari grave, deocamdata
neconfirmate si care trebuie remediate. Obiectivele auditorului intern nu se
concentreaza asupra unui moment precis al timpului real, el ia in considerare si
riscurile posibile, tinand cont de caracterul preventiv al activitatii de audit intern.

14
In contiuare prezentam o paralela intre practica auditului extern si practica
auditului intern in activitatea de auditare a functiei contabile.
· Auditorul extern, in analiza functiei contabile, pentru a aprecia regularitatea,
sinceritatea si imaginea fidela a conturilor, examineaza mai amanuntit:
- exhaustivitatea inregistrarilor;
- veridicitatea cifrelor;
- evaluarea corecta a operatiunilor;
- perioada de inregistrare;
- corectarea situatiilor in functie de obligatiile legale.
In vederea indeplinirii acestor obiective, auditorul extern apreciaza sistemul de
control intern din punctul de vedere al regularitatii conturilor si a rezultatelor.
· Auditorul intern, in studiul functiei contabile, examineaza:
- respectarea regulilor de functionare stabilite de intreprindere (repartizarea
sarcinilor, proceduri de lucru, planificari s.a.), cauzele si eventualele consecinte;
- ansamblul sistemului de control intern care guverneaza functionarea
contabilitatii si care-i permit responsabilului sa aiba un control mai bun asupra
activitatii. De aceea el trebuie sa se preocupe atat de pregatirea profesionala a
contabililor, cat si de organizarea muncii.
Toate aceste informatii permit formarea unei pareri privind controlul avut asupra
operatiilor contabile si deci recomandarea unor solutii potrivite de imbunatatire a
acestuia. In acest fel ne putem da seama cat de mult s-ar insela un auditor intern
care ar incerca sa faca o certificare, in sensul ca ar elimina de la bun inceput
posibilitatea de a formula o judecata exhaustiva.
Precizam faptul ca atributul „intern“ al functiei de audit intern reprezinta o
trasatura esentiala a acestei activitati, si, chiar si eventuala externalizare a
functiei, nu trebuie sa conduca la schimbarea continutului acestei activitati.
Exercitarea functiei in interesul entitatii presupune implicarea acesteia in
imbunatatirea culturii organizatiei, auditul intern trebuind sa aiba o contributie
esentiala la consolidarea acesteia.

15