Specializarea: Management contabil, audit și control

Analiza practicilor de audit intern în contextul

guvernanței corporative pentru societăţi listate la
bursele de valori UK & USA

Prof. Coordonator:
Conf. univ. dr. Cristina Boța - Avram

Realizat de:
Nantu Ștefan
Sicoe Cătălin

2023
 Cuprins
Introducere.............................................................................................................................................2
Metodologie...........................................................................................................................................2
1. Auditul intern și guvernanța corporativă............................................................................................3
1.1. Auditul intern...............................................................................................................................3
1.2. Guvernanța corporativă...............................................................................................................5
1.3. Relația dintre auditul intern și guvernanța corporativă...............................................................9
2. Studiu de caz – analiza practicilor de audit intern în contextul guveranței corporative la societățile
listate la bursa de valori FTSE100 (UK) & NYSE (USA)...................................................................12
2.1. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern....................................................................12
2.1. Prezentarea eșantionului de societăți.........................................................................................14
2.2. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern în contextul guvernanței corporative pentru
entitățile listate la NYSE – USA......................................................................................................18
3. Interpretarea rezultelor obținute în urma chestionarelor..................................................................22
3.1. Existenţa departamentului de audit intern.................................................................................22
3.2. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei....................................................23
3.3. Rolul şi responsabilităţile auditului intern.................................................................................24
3.4. Organizarea departementului de audit intern............................................................................28
3.5. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual................................................29
3.6. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit............................................30
3.7. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit........................................................31
Concluzii..............................................................................................................................................33
Bibliografie..........................................................................................................................................35

1
 Introducere
Guvernanța corporativă reprezintă un pilon esențial în optimizarea eficienței și stimularea
creșterii economice, contribuind în același timp la consolidarea încrederii investitorilor. Acest
concept furnizează un cadru definitoriu pentru stabilirea obiectivelor unei companii și a modalităților
de atingere a acestora. Existența unui sistem robust de guvernanță corporativă, atât la nivel
individual, în cadrul unei companii, cât și la nivel macroeconomic, contribuie la fundamentarea
încrederii necesare pentru buna funcționare a economiei de piață. Funcționarea eficace a procesului
de guvernanță corporativă conferă un rol deosebit auditorilor, atât externi, cât și interni, în asigurarea
transparenței în raportările financiare și în monitorizarea controalelor interne. Aceștia devin actori
cheie în gestionarea și îmbunătățirea riscurilor asumate de organizație în desfășurarea afacerii.
Având ca reper principiile fundamentale ale guvernanței corporative, care gravitează în jurul
promovării corectitudinii, transparenței și integrității, se poate afirma că auditul intern, în
îndeplinirea obiectivelor sale, reprezintă un element integrant al guvernanței corporative. Scopul
prezentei lucrări constă în evidențierea relației strânse dintre guvernanța corporativă și auditul intern.
Obiectivul auditului intern în cadrul unei companii de a aduce plus valoare societății prin analizarea,
evaluarea și îmbunătățirea sistemului de control intern, a managementului riscurilor și a guvernanței
corporative, cât și tendința din zilele noastre de a acorda o atenție sporită conceptului de guvernanță
corporativă a condus la alegerea și ulterior la abordarea acestei teme.

Metodologie
Lucrarea este abordată din punct de vedere teoretic și practic. Partea teoretică urmărește
dezvoltarea conceptului de guvernanță corporativă și de audit intern, precum și legătura dintre
acestea, prin revizuirea literaturii de specialitate la nivel internațional.
În ceea ce privește metodologia de cercetare, pentru realizarea primei părți a lucrării am
folosit analiza calitativă a surselor documentare indicate și am apelat la raționamentul de tip inductiv
deductiv utilizat în studii similare, publicate în jurnale recunoscute în plan internațional. Astfel, în
prima parte a lucrării vom prezenta aspecte teoretice despre auditul intern, guvernanța corporativă și
legătura dintre acestea. Pentru realizarea celei de-a doua părți a lucrării am selectat 25 de companii
listate la bursa de valori din UK și 25 de companii de la bursa de valori din USA, iar apoi am analizat
rapoartele anuale din anul 2022 publicate pe site-urile oficiale ale companiilor pentru a vedea modul
de organizare și funcționare al departamentului de audit intern în contextul guvernanței corporative
prin prisma colectării răspunsurilor la chestionarul realizat pe baza articolului „Fundamentarea unui
scoring al practicilor de audit intern utilizate de firmele listate la BVB în contextul guvernanței
corporative” realizat de către Conf. Univ. Dr. Boța-Avram Cristina.
Iar în finalul acestei lucrări ne-am axat pe evidențierea unor concluzii cheie desprinse în urma
întregii cercetări atât din punct de vedere teoretic dar și analitic datorită studiului de caz.

2
 1. Auditul intern și guvernanța corporativă

1.1. Auditul intern

Auditul intern s-a conturat de-a lungul anilor ca profesie, încercând să răspundă mereu
necesităţilor în continuă schimbare pe care le au entităţile. Auditul intern se bazează pe un cadru de
referinţă recunoscut în lumea întreagă, chiar dacă, datorită varietăţilor mediilor în care este practicat,
acesta trebuie să se adapteze luând în calcul prevederile legislative şi de reglementare ale fiecărei
ţări, reguli specifice ce guvernează diferitele sectoare de activitate, respectiv mărimea şi cultura
entităţilor. Auditul intern, axat la începuturile sale pe principiile contabile, a devenit în un instrument
puternic de depistare a principalelor riscuri ale entităţilor.
Cunoscând definiţia practicii de audit intern, aşa cum este reglementată de legislaţia în
vigoare: „activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii
pentru buna administrare a veniturilor”cât şi precizările normelor privind activitatea de audit intern,
din care rezultă că „trebuie să evalueze şi să facă recomandări adecvate pentru îmbunătăţirea
procesului de guvernanţă” apreciem că, activitatea de audit intern susţine entitatea să îşi realizeze
obiectivele propuse printr-o abordare sistematică, care să aducă un aport de plus-valoare proceselor
de administrare (Ungureanu, 2010).
O lungă perioadă de timp, auditul intern a fost interpretat mai ales ca o activitate de asistență
acordată auditorilor externi, în special prin activități de verificare a procedurilor contabile ca parte a
procesului de evaluare a controlului intern. În prezent, fără ca acest rol să dispară, începe să
dobândească o importanţă prioritară funcţia auditorului intern de consultant pentru management. În
acest context, devine tot mai evident faptul că profilul profesional al auditorului intern va suferi
schimbări generate nu doar de modificările intervenite în rolul pe care îl îndeplineşte, ci şi de
provocările cărora trebuie să le facă faţă în lumea afacerilor: managementul riscului, tehnologiile
informaţionale tot mai sofisticate, data mining etc. (Chersan, 2016)
Auditul intern a fost creat relativ recent, în ţara noastră, iniţial pe structura compartimentelor
de control financiar intern existente la nivelul entităţilor. Ulterior, legiuitorul a făcut referire la
această activitate în OUG nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, art. 3 alin (2) în care se
precizează că „auditorii financiari, persoane fizice sau persoane juridice, care au dobândit această
calitate şi sunt membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România, în exercitarea independentă a
profesiei pot desfăşura activitatea de audit intern”.
Organizarea practicii de audit intern în cadrul entităților impune luarea în considerație a
următoarelor caracteristici (Brezuleanu, Iațco, et al, 2009) :

3
 1. Universalitatea- referitoare la aria de aplicabilitate, scopul, rolul și profesionalismul
persoanelor implicate în realizarea acestei funcții.
2. Independența- auditorul intern trebuie să aibă o gândire neaafectată, fără idei preconcepute.
3. Periodicitatea- funcție aferentă entității, dar și celor auditați, determinată preponderent, de
evaluarea riscurilor.
Axându-ne pe aceste caracteristici principale, profesioniștii acestei practici de audit intern se
bazează de asemenea și pe anumite principii fundamentale pentru Practica Profesională a Auditului
Intern. Aceste principii funadamentale fiind:
Demonstrează integritate, competență și conștiinciozitate profesională
Este obiectivă, independentă și se aniliază cu strategiile, obiectivele și riscurile organizației
Demonstrează calitate, îmbunătățire continuă și o comunicare eficientă
Oferă o cunoaștere detaliată, este proactivă și orientate către viitor
Promovează îmbunătățirea organizațională și furnizează o asigurare bazată pe risc
În ceea ce privește o definire concretă a acestei practici de audit intern, ne este oferită și în
cadrul site-ului CAFR unde procesul de audit intern este definit de Institutul Auditorilor interni ca
fiind “o activitate independentă şi obiectivă care dă unei entităţi o asigurare în ceea ce priveşte gradul
de control asupra operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile, şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele
evaluând, printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al riscurilor, de
control, şi de guvernare a organizaţiei, şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea”
(https://www.cafr.ro/audit-intern/).
Obiectivele auditului intern sunt următoarele:
 Situația analizată în legătură cu organizația internă și în conformitate cu normele proprii și a
celor din legislație;
 Verificarea cu rigoare a activității, în conformitate cu standardelor interne și cu cele impuse
prin lege;
 Identificarea datelor cu caracter financiar și nefinanciar folosite de către manager cu scopul
creșterii eficienței activității;
 Evaluarea activităților desfășurate, motiv pentru care statutul de auditor intern nu poate să fie
acordat unei persoane care deține și un alt post;
 Reexaminarea modalităților de aplicare a strategiilor de securitate, folosite pentru prevenirea
fraudelor și pentru pierderile generale;
 Identificarea operațiunilor de îmbunătățire;

4
  Necesitatea testării mediului de control intern și stabilirea procedurilor interne de
monitorizare;
Scopurile auditului intern sunt următoarele (https://zalau24.ro/ce-presupune-si-care-este-
importanta-auditului-intern/):
 exercitarea acestuia atât de persoane din interiorul organizației, cât și de persoanele din afara
organizației;
 evaluarea controalelor financiare și implicit a celor nefinanciare și dacă sunt aplicate
corespunzător;
 evaluarea informațiilor financiare și a celor nefinanciare ce sunt furnizate conducerii cu
scopul cunoașterii realităților din organizația respectivă;
 verificarea activității organizației, adică dacă este în concordanță cu politicile în conformitate
cu prevederile legale;
 protejarea elementelor patrimoniale și identificarea metodelor de prevenire a fraudelor.

1.2. Guvernanța corporativă

În sens restrâns, guvernarea corporativă se poate defini drept totalitatea mijloacelor de
natură economică și legislativ-instituțională prin care sunt protejate interesele investitorilor, și de aici
decurge rolul deosebit de important al tipurilor de investiții din economia unui stat în orientarea și
susținerea unei guvernări corporative puternice și echilibrate. În acest fel, guvernarea corporativă se
constituie în fapt ca una dintre expresiile regimului drepturilor de proprietate. Acest regim există în
orice tip de mecanism economic și are în principal rolul de întărire a caracterului specific al
mecanismului economic. Stricto sensu, guvernarea corporativă desemnează sistemul prin care o
companie este condusă și controlată.
În sens larg, guvernarea corporativă reprezintă ansamblul normelor și mecanismelor de
control aplicate cu scopul de a proteja și a armoniza interesele, în multe cazuri contradictorii,
incluzând următoarele elemente (https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/guvernarea-corporativa-si-
modele-de-guvernare-a4314/) :
 responsabilitatea managerilor pentru acuratețea informațiilor din rapoartele financiare;
 existența termenelor limită foarte strânse pentru raportarea financiară;
 comunicarea și transparența totală asupra rezultatelor financiare;
 transparența auditului intern, a proceselor și a auditului extern.
Conform Autorității de Supraveghere Financiară, guvernanța corporativă constituie
ansamblul principiilor care stau la baza administrării unei entități reglementate, având ca scop
protejarea și armonizarea intereselor tuturor categoriilor de participanți la activitatea entității
5
reglementate, respectiv: administratori, directori, angajați, clienți și parteneri de afaceri, autorități
centrale și locale, etc.
(https://asfromania.ro/uploads/articole/attachments/6087dae64f61f999686532.pdf)
De asemenea, Banca Mondială defineşte conducerea corporativă ca fiind “un set de legi,
norme, regulamente și coduri de conduită adoptate în mod voluntar, care permit unei firme să atragă
resursele umane și materiale necesare activității sale și-i oferă totodată posibilitatea de a desfășura o
activitate eficientă, care să genereze plusvaloare pe termen lung pentru acționari, grupuri de interes și
pentru societate în ansamblu.” Prin urmare, aceasta consideră că scopul guvernanței corporative este
de a menține echilibrul între obiectivele economice și sociale, între cele comune și individuale, ceea
ce comtribuie la încurajarea utilizării eficiente a resurselor și responsabilizarea celor care le
gestionează.
Potrivit OECD, conducerea corporativă reprezintă:
un set de relații între managementul societății, consiliul de adminsitrație, acționarii săi și alte
grupuri de interese în societate;
structura prin care se stabilesc obiectivele societății și mijloacele pentru realizarea acestor
obiective și pentru monitorizarea performanțelor
sistemul de stimulente acordate Consiliului de Administrație și conducerii pentru a mări
obiectivele care sunt în interesul societății și al acționarilor și pentru a facilita monitorizarea,
încurajând în acest fel firmele să-și utilizeze resursele într-un mod cât mai eficient.
O altă definiție a guvernanței corporative se regăsește și în cadrul celor de la IFAC, în care se
specifică faptul că ea este un ansamblu de practici ale consiliului de administrație și ale
managementului executiv, exercitate cu scopul de a asigura direcțiile strategice de acțiune, atingerea
obiectivelor propuse, gestiunea riscurilor și utilizarea responsabilă a resurselor financiare.
(Brezuleanu, Iațco, et al, 2009)
Guvernanța corporativă implică toate sferele de management, de la planuri de acțiuni și
controale interne până la măsurarea performanței și transparența corporativă și acoperă domenii
precum comportamentul etic, strategia corporativă, managementul riscului sau conștientizarea
impactului asupra mediului.
Comunicarea guvernanței corporative a unei companii este o componentă cheie din relațiile
cu comunitatea și cu investitorii. Marile companii publică sub diverse forme, inclusiv online,
informații privind conducerea corporativă (cine sunt membrii ce fac parte din echipa executivă și din
consiliul de administrație), actele constitutive sau deținerea de acțiuni.
O bună guvernanță corporativă asigură îmbunătățirea eficienței economice și stabilirea unui
climat de investiții interactiv. Printre cele mai importante beneficii ale implementării unor standarde
6
înalte de administrare a companiilor se numără: utilizarea eficientă a resurselor, scăderea costului
capitalului, creșterea încrederii investitorilor datorită diminuării sensibile a atitudinii discreționare a
managerilor și reducerea nivelului corupției. La polul opus, o slabă guvernanță corporativă
distorsionează alocarea eficientă a capitalului în economie, frânează investițiile străine, reduce
încrederea deținătorilor de capitaluri și favorizează corupția. (Ghiță, Ghiță, et al, 2011)
Pentru a înțelege mai bine ce este guvernanța corporativă ar trebui să se știe care sunt
principiile de bază ale acesteia. Ele au fost enunțate extrem de general, lăsându-se la latitudinea
țărilor posibilitatea de a le aplica și de a acorda o importanță mai mică sau mai mare unora dintre
aspecte. Potrivit investopedia.com, dar și în conformitate cu Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică, sunt prezentate astfel:
1. Corectitudinea. Acest principiu se referă la faptul că consiliul de adminsitrație trebuie să
îi trateze corect și cu egală considerație pe toți acționarii, angajații, vânzătorii și membrii comunității,
dar și să fie protejate drepturile celor dintâi.
2. Transparența este un principiu care presupune că membrii consiliului de administrație ar
trebui să le furnizeze acționarilor și altor părți interesate informații precise, clare și în timp util
referitoare la datele despre situația financiară, performanța, structura proprietății, conducerea
companiei, conflictele de interese și diverse riscuri.
3. Managementul riscurilor este un alt principiu de bază al guvernanței corporative. Potrivit
acestui principiu, consiliul de administrație și conducerea companiei trebuie să determine riscurile
existente și să decidă cum să le controleze. Conducerea trebuie să informeze toate părțile implicate
cu privire la existența și nivelul riscurilor.
4. Responsabilitatea. Consiliul de administrație este responsabil pentru supravegherea
problemelor corporative și a activităților de management. Consiliul trebuie să susțină performanța
continuă a companiei. Responsabilitatea se referă și la faptul că membrii consiliului trebuie să
recruteze și să angajeze un director executiv (CEO). În acest proces, consiliul trebuie să acționeze în
interesul unei companii și al investitorilor săi.
5. Răspunderea. Consiliul trebuie să explice care este scopul activităților companiei.
Consiliul și conducerea companiei sunt responsabile pentru evaluarea capacității, a potențialului și a
performanței companiei. Consilul trebuie să le comunice acționarilor chestiunile importante.
În practica internațională, cele mai multe soluții de implementare a politicii și principiilor
guvernanței corporative au luat forma codurilor de bună practică și ele apar ca reglementări sau
îndrumătoare, indiferent de format și de țară, și reprezintă o modalitate de organizare și de conducere
a organizațiilor și a serviciilor publice. Aceste coduri sunt specifice mai ales societăților listate la
bursa de valori și pot să conțină următoarele
7
(https://www.cafr.ro/wp-content/uploads/2020/04/Cercetare-profesionala-CAFR_Guvernanta-
Corporativa.pdf):
 structurile de guvernanță corporativă;
 drepturile deținătorilor de instrumente financiare ale emitenților;
 rolul și obligațiile consiliului de administrație;
 structura acestui consiliu;
 numirea membrilor acestuia și remunerarea lor;
 transparența, raportarea financiară, controlul intern și administrarea riscului;
 conflictul de interese și tranzacțiile cu persoane afiliate;
 regimul informației corporative și sistemul de administrare;
 responsabilitatea socială a emitentului;

Principiile de guvernanță corporativă sunt linii directoare, un set de reguli de bune practici
pentru organizarea companiilor și a modului lor de raportare a relațiilor cu terții. În literatura
internațională, guvernanța corporativă este definită ca fiind setul de legături ce se formează între
managementul unei companii, în sens larg, și toți cei interesați de activitatea acesteia. În acest sens,
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a elaborat Principiile de guvernanță
corporativă. Istoria acestor principii este una destul de recentă. Astfel, o primă variantă apare în
1999, fiind revizuite apoi în anii 2004 și 2015. Aceste principii de guvernanță corporativă au două
variante oficiale, în limbile engleză și franceză, și opt neoficiale. Acest lucru demonstrează de fapt că
noțiunile respective sunt la început de drum dacă ne raportăm la alte concepte și teorii economice.
Este de analizat în ce domenii sunt aceste principii de guvernanță corporativă mai prezente și
dacă au produs sau produc efecte pozitive. De cele mai multe ori există riscul ca aceste principii de
guvernanță corporativă să rămână la nivel declarativ sau să nu producă beneficiile pe care le
urmăresc. Avantajul evident stă însă în transparentizarea activității, lucru ce poate aduce un număr
semnificativ mai mare de acționari. Este guvernanța corporativă o necesitate? Răspunsul la această
întrebare este unul afirmativ. Accelerarea globalizării a condus într-o oarecare măsură la necesitatea
adoptării principiilor de guvernanță corporativă mai ales în cazul corporațiilor multinaționale.
Adoptarea unui cod de guvernanță corporativă reprezintă un punct în plus pentru atragerea
investitorilor în piețele emergente și un element de noutate care ar putea conduce orice companie
spre transparentizarea și eficientizarea activității sale. Unul dintre elementele care nu sunt încă bine
analizate și dezvoltate este responsabilitatea socială a corporației. Este necesar să considerăm că
suntem la început de drum și cu conceptele de responsabilitate socială. Trebuie de asemenea să fie
elaborate ghiduri privind înțelegerea principiilor de guvernanță corporativă, deoarece există și se

8
folosesc încă termeni care nu au o traducere exactă în limba română. Cu cât este mai deplină
înțelegerea noțiunilor cu atât conceptul de guvernanță corporativă este mai acceptat și aduce mai
multe beneficii companiilor și terților.(Jula, 2017)

1.3. Relația dintre auditul intern și guvernanța corporativă

Auditul intern, chiar dacă un concept destul de recent, a avut o evoluție spectaculoasă și
rapidă, având o capacitate de adaptare foarte rapidă la noile schimbări care și-au pus amprenta asupra
vieții organizațiilor. O contribuție importantă la dinamica evoluției auditului intern, a avut-o evoluția
conceptului de conducere corporativă, care a reușit o sarcină extrem de dificilă, aceea de a influența
și responsabiliza într-o măsură foarte mare managementul, pentru acordarea unei atenții sporite
evaluării și gestiunii riscurilor potențiale să afecteze entitatea.
Guvernanța corporativă militează pentru transparență și responsabilitate, iar auditul intern
este funcția din cadrul unei organizații care poate să aibă o contribuție semnificativă la obținerea
unui surplus de transparență asupra activităților organizației. Rolul auditului intern în cadrul
procesului de guvernanță corporativă este realmente reflectat cu ajutorul următoarei figuri:

9
 Figura nr. 1: Rolul auditului intern privind guvernanța corporativă

(Sursa: Boța-Avram, 2009, p. 263)

O recomandare a bunelor practici internaționale este de a asigura condițiile necesare pentru
utilizarea principiilor guvernanței corporatiste, precum și realizarea funcției de audit intern în cadrul
organizațiilor, pentru evitarea unor evenimente nedorite, care pot avea ca și anumite consecințe
incompatibilități funcționale interne.
Rolul auditului intern este subliniat și de către Standardul Internațional de Audit Intern 2130
– Guvernarea, conform căruia: ,,Auditul intern trebuie să evalueze și să facă recomandări adecvate
pentru îmbunătățirea procesului de guvernare, în demersul său de îndeplinire a următoarelor
obiective: promovarea unei conduite și a unui sistem de valori corespunzătoare în cadrul
organizației; asigurarea unui management eficace al performanței în cadrul organizației și a asumării
răspunderii; comunicarea eficace a informațiilor privind riscul și controlul către organele de drept din
organizație; coordonarea eficace a activităților și comunicarea informațiilor către Consiliu, auditorii
interni și externi și factorii de conducere.”

10
 Principalii pași pe care auditul intern trebuie să-i parcurgă pentru a-și aduce contrbuția în
procesul de guvernanță corporativă constă în:

 Asistarea consiliului de administrație în auto-evaluarea guvernanței sale;

 Promovarea către comitetul de audit a celor mai bune idei referitor la cele mai bune practici
referitor la controalele interne și procesele de management al riscului;
 Căutarea de oportunități pentru eficientizarea activităților de asigurare a conformității în
scopul de a reduce costurile pe termen lung;
 Revizuirea codului de etică și politicile etice pentru a se asigura că ele sunt actuale și
comunicate corect către angajați;
 Includerea obiectivelor referitoare la informare și transparență în planul de audit anual.

Ultimele evoluții ale conceptului de guvernanță corporativă în Europa și în lume accentuează

tot mai mult rolul auditului intern, acesta fiind abordat ca și o parte integrantă a acestuia, dându-se
astfel posibilitatea auditului intern de a deveni mult mai activ și de a fi unul dintre jucătorii cu rol
cheie în conducerea organizației. Se creează premisele ca funcția de audit intern să se transforme
într-una proactivă, a cărei importanță să fie, la nivel global, recunoscută. Auditorii interni trebuie să
adopte o viziune globală asupra guvernanței corporative, căutând să-și îmbunătățească competențele
și activitățile în direcția evaluării, îmbunătățirii și monitorizării abilităților organizației privind
guvernanța corporativă. Este foarte important ca directorul de audit intern să înțeleagă toate
componentele guvernanței corporative, pentru a putea identifica care sunt acele domenii unde auditul
intern își poate aduce contribuția. (Boța-Avram, 2009, pp. 262-264)
De asemenea, se subliniază raportul strâns existent între controlul intern, guvernanţă şi
continuitatea activităţii întreprinderii. Existenţa unui sistem de control intern valid poate ajuta
managementul în urmărirea şi atingerea obiectivelor stabilite, asigurând, în acelaşi timp, protejarea
intereselor acţionarilor. Auditul intern ar trebui să adauge valoare tuturor activităţilor organizaţiei,
facilitând identificarea şi evaluarea riscurilor existente la toate nivelurile. Totodată, auditul intern are
un rol important în educarea managementului, în găsirea unor soluții eficiente şi în asistarea
procesului de implementare şi dezvoltare a tehnicilor şi instrumentelor necesare în acest domeniu, de
aceea, auditorul intern trebuie să aibă o înțelegere profundă a guvernanței corporative. Așa după cum
am precizat și anterior, conceptul de „guvernanță corporativă” este susținut de auditul intern, acesta
având un rol important în asistarea reorganizării sistemului de control intern şi în consilierea
managementului general.
În practică, orice organizație îşi doreşte implementarea acestor trei idealuri, respectiv
guvernanța corporativă, administrarea riscurilor şi sistemul de control intern, iar auditul intern

11
reprezintă acea componentă-cheie a monitorizării acestora. Aşadar, prin intermediul împletirii
acestor elemente se îndeplinește obiectivul optimizării guvernanței corporative, având ca factor
principal auditul intern. (Ghiță, Ghiță, et al, 2011)

12
 2. Studiu de caz – analiza practicilor de audit intern în
contextul guveranței corporative la societățile listate la
bursa de valori FTSE100 (UK) & NYSE (USA)

2.1. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern

1. Existenţa departamentului de audit intern

 Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, iar în cadrul raportul anual nu
sunt prezentate argumentele care justifica lipsa acestui departament.
 Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, dar în cadrul raportului anual
sunt prezentate argumentele care justifica lipsa acestui departament.
 Departamentul de audit intern este implementat.

2. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei (independenţa sa)

 Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei nu este precizată.

 Şeful departamentului de audit intern este subordonat directorului executiv (Chief Executive
Officer) sau directorului financiar (Chief Financial Officer).
 Şeful departamentului de audit intern este subordonat Comitetului de audit.

3. Rolul şi responsabilităţile auditului intern

 Auditul intern asistă managementul şi consiliul de administraţie/consiliul de supraveghere în

îmbunătăţirea procesului de control şi management al riscurilor.
 Auditul intern furnizează o asigurare rezonabilă asupra conformităţii cu un cadru legal
aplicabil,cu normele şi procedurile interne aplicabile entităţii respective.
 Auditul intern realizează o evaluare a eficienţei cu care se realizează toate operaţiunile din
cadrul entităţii
 Auditul intern include examinarea proceselor de raportare financiare si de contabilitate.
 Auditul intern monitorizează asigurarea conformităţii entităţii cu codul de guvernanţă
corporativă aplicabil acelei entităţi.
 Auditul intern monitorizează sistemul de management al riscurilor, impreuna cu
departamentul de management al riscurilor (dacă există vreunul).

13
 Auditul intern realizează, de asemenea, misiuni de audit intern ad-hoc având în vedere
riscurile actuale şi riscurile potenţiale identificate.

4. Organizarea departementului de audit intern

 Departamentul de audit intern este organizat integral din specialişti din interiorul companiei.
 Departamentul de audit intern este format din specialişti din interiorul companiei dar şi
specialişti din afara companiei (co-sourced).
 Funcţia de audit intern este integral susţinută de specialişti din afara companiei (out-sourced).

5. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual

 Raportul de audit intern este publicat pe site-ul web al entităţii, în cadrul raportului anual.
 Raportul de audit intern nu este publicat pe site-ul web al entităţii.

6. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit

 Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit nu este prezentată detaliat.
 Rapoartele de audit intern sunt prezentate cu regularitate comitetului de audit
 Şeful departamentului de audit intern este numit (propus) de către comitetul de audit, iar
comitetul de audit monitorizează eficienţa activităţii de audit intern

7. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit intern

 Modul in care constatările auditului intern sunt raportate mai departe nu este detaliat în cadrul
raportului anual
 Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu regularitate doar managementului
executiv.
 Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu regularitate atât managementului
executiv, cât şi Comitetului de audit.

Tabel 1. Criterii pentru analiza practicilor de audit intern

Sursa: Boța-Avram (2012)

14
 2.1. Prezentarea eșantionului de societăți
Pentru a avea o perspectivă cât mai largă asupra piețelor de capital selectate în vederea
cercetării măsurii în care companiile din cadrul celor două țări prezentate mai jos pun accentul pe
auditul intern și pe practicile de guvernanță corporativă. Acest studiu de caz s-a realizat pe baza unui
eșantion de companii la nivelul fiecărei țări. În total pentru acest studiu au fost selectate 50 de
societăți listate la bursele de valori din SUA și Marea Britanie, având un număr de 25 de societăți
pentru fiecare piață analizată.

În cazul societăților alese de pe piața din SUA, am folosit ca și sursă pentru alegerea celor 25
de companii site-ul official pentru New York Stcok Exchange
(https://www.nyse.com/listings_directory/stock). Ca și principiu de selecție pentru aceste companii,
ne-am raportat în mare parte la companii care fac parte din indicele bursier S&P 500. Sigla S&P 500
reprezintă un indice al pieței bursiere din Statele Unite care urmărește performanța a 500 de
companii mari listate la bursele americane. Este considerat unul dintre cei mai importanți indici de
referință pentru sănătatea generală a pieței acțiunilor americane și este utilizat ca indicator al
performanței economice generale a țării.

S&P 500 este ponderat în funcție de capitalizarea de piață, ceea ce înseamnă că companiile cu
o capitalizare mai mare au o influență mai mare asupra valorii indicelui. Acest lucru înseamnă că
schimbările în acțiunile companiilor mari din S&P 500 pot avea un impact semnificativ asupra
indicelui în ansamblu. În continuare, vom putea observa în următorul tabel cele 25 de societăți
selectate pentru acest studiu de caz, dar și domeniul principal de activitate al acestora.

Nr. Crt. Companie Sector de activitate

1. Apple Inc. (AAPL) Tehnologie
2. Microsoft Corporation (MSFT) Tehnologie
3. Alphabet Inc. (GOOGL) Tehnologie
4. Intel Corporation (INTC) Tehnologie
5. Cigna Corporation (CI) Sănătate
6. Johnson & Johnson (JNJ) Sănătate
7. Pfizer Inc. (PFE) Sănătate
8. UnitedHealth Group Inc. (UNH) Sănătate
9. Abbott Laboratories (ABT) Sănătate

15
 10. Medtronic plc (MDT) Sănătate
11. AbbVie Inc. (ABBV) Sănătate
12. JPMorgan Chase & Co. (JPM) Finanțe
13. Bank of America Corporation (BAC) Finanțe
14. Visa Inc. (V) Finanțe
15. Mastercard Incorporated (MA) Finanțe
16. American Express Company (AXP) Finanțe
17. Broadridge Financial Solutions, Inc. Finanțe
18. Schlumberger Limited (SLB) Energie
19. NextEra Energy Inc. (NEE) Energie
20. The Coca-Cola Company (KO) Bunuri de consum
21. Procter & Gamble Company (PG) Bunuri de consum
22. Nike, Inc. (NKE) Bunuri de consum
23. Walmart Inc. (WMT) Bunuri de consum
24. The Walt Disney Company (DIS) Bunuri de consum
25. General Motors Company (GM) Bunuri de consum
Tabel 2. Eșantion de companii NYSE – USA
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor

Repartizarea pe sectoare a companiilor selectate

Tehnologie
Bunuri de consum
16%
24%

Energie
8% Sănătate
28%
Finanțe
24%
Tehnologie Sănătate Finanțe Energie Bunuri de consum

Figura 2. Repartizarea pe sectoare a eșantionului selectat pentru NYSE

Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
În urma analizei tabelului nr.2 și a figurii nr. 1, putem constata că principalul sector de
activitate al companiilor selectate de către noi este acela al sănătății, cu un procentaj de 28% din

16
totalul de 25 de companii. Acest procent este realizat din companii multinaționale, care activează în
mai multe tipuri de industrii, cum ar fi fabricarea sau dezvoltarea de medicamente sau vaccinuri,
crearea de dispozitive medicale, produse nutritive și îngrijirea sănătății sau chiar pe lângă toate
acestea uele companii comerciază chiar și bunuri de larg consum cu este în cazul companiei Johnson
& Johnson (JNJ). Următoarele sectoare de interes pentru această analiză fiind cele cu o prezență de
24%, și anume sectorul bunurilor de consumn dar și companiile care activează în domeniul financiar.
O pondere de 16% din eșantion fiind reprezentată de către companiile tehnologice, care se ocupă cu
dezvoltarea și comercializarea de noi tehnologii. Și nu în ultimul rând, cu un procentaj de doar 8%
din întregul eșantion, se situează companiile care activează în domeniul energetic, mai exact în
producție de energie electrică folosind diverse surse de combustibil, inclusiv energie regenerabilă.

În continuare, ne vom axa pe prezentarea eșantionului de 25 de companii remarcabile listate

la bursa de valori din Marea Britanie, reprezentând un spectru diversificat de industrii și sectoare.
Aceste companii excelează în performanță financiară, inovație și conducere strategică, contribuind
semnificativ la dinamica pieței financiare. Un al doilea punct de selecție a acestor companii este
dinamica implementării unor practici solide de guvernanță corporativă, care asigură o conducere
eficientă, etică și responsabilă la nivel de management. Prin explorarea acestor exemplare, ne
propunem să analizăm angajamentul lor continuu față de cele mai înalte standarde în materie de
guvernanță corporativă și audit intern. Iar pentru a avea o sursă cât mai de încredere pentru selectarea
eșantionului nostru de companii, am folosit ca și sursă site-ul oficial al bursei de valori din Londra
prezentă pe site-ul https://www.londonstockexchange.com/indices/ftse-100/constituents/table,
principalele companii din acest eșantion făcând parte din indicele cursier FTSE100. Acesta
reprezentând un indice bursier emblematic al Bursei de Valori din Londra (London Stock Exchange).
Acesta este compus din primele 100 de companii în funcție de capitalizarea de piață listate la această
bursă. FTSE 100 servește drept barometru al performanței economice a Marii Britanii, reflectând
evoluțiile principalelor sectoare, precum finanțele, energie, sănătate și tehnologie. Este unul dintre
cei mai observați indici bursieri la nivel global și este utilizat pe scară largă de investitori și analiști
pentru a evalua sănătatea generală a pieței financiare britanice.

Nr. Crt. Companie Sector de activitate

1. 3i Group Servicii financiare
2. AB Foods Bunuri de consum
3. Admiral Asigurări
4. Auto Trader Software and Computing
5. BAE Systems Aeronautică și apărare

17
6. Beazley Asigurări
7. Centrica Gaz și apă
8. Haleon Medicină și biotehnologie
9. HSBC Holdings Bancar
10. Informa Media
11. London Stock Exchange Group Plc Servicii financiare
12. Melrose Aeronautică și apărare
13. National Grid Gaz și apă
14. Ocado Îngrijire personală
15. Pearson Media
16. Reckitt Îngrijire personală
17. Relx Media
18. Rolls-Royce Aeronautică și apărare
19. Sage Group Software and Computing
20. Sainsbury’s Îngrijire personală
21. Severn Trent Gaz și apă
22. Tesco Îngrijire personală
23. Unilever Îngrijire personală
24. United Utilities Gaz și apă
25. WPP Media
Tabel 3. Eșantion de companii FTSE100 – London Stock Exchange (LSEG)

18
 Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor

Repartizarea pe sectoare de activitate a

companiilor selectate FSTE100 Bunuri de consum
Asigurări
4% 8%
20% Software and Computing
8% Aeronautică și apărare
Gaz și apă
8% Medicină și biotehnologie
12%
Bancar
Media
16% Servicii financiare
16% Îngrijire personală
4% 4%

Figura 3. Repartizarea pe sectoare a eșantionului selectat pentru LSEG

Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
Reprezentarea grafică prezentată în figura nr. 2 a companiilor listate la Bursa din Londra
indică o distribuție echilibrată a acestora în diferite sectoare. Serviciile financiare reprezentând 8%
din total, incluzând 3i Group, HSBC Holdings și London Stock Exchange Group Plc. Bunurile de
consum, cu AB Foods și Sainsbury’s, ocupă, de asemenea, 8%. Sectorul asigurărilor, cu Admiral și
Beazley, se situează la 8%, în timp ce sectoarele de Software and Computing, Aeronautica și
Apărarea reprezintă fiecare 8%, incluzând Auto Trader, Sage Group, BAE Systems, Melrose și
Rolls-Royce. Gazul și apa sunt sectoare notabile, având o pondere de 16%, cu Centrica, National
Grid, Severn Trent și United Utilities. Haleon, în Medicină și Biotehnologie, reprezintă 4%. Media,
cu Informa, Pearson, Relx și WPP, are o pondere de 16%, iar Îngrijirea Personală, cu Ocado, Reckitt,
Sainsbury’s, Tesco și Unilever, deține cea mai mare pondere, cu 20%. Această analiză detaliată oferă
o imagine cuprinzătoare a diversității sectoriale și procentelor corespunzătoare fiecărui sector
analizat în acest eșantion, furnizând informații valoroase pentru continuarea acestei lucrări pein
analiza practicilor de audit intern în contextul guvernanței corporative din cadrul acestor companii.

2.2. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern în contextul

guvernanței corporative pentru entitățile listate la NYSE – USA
Pentru a realiza analiza existenței acestor practici de audit în cadrul eșantionului de companii
listate la bursa de valori NYSE, prima etapă a constat în analizarea codului de guvernanță
corporativă din cadrul fiecărei companii selectate. După evaluarea acestui cod, pentru fiecare entitate
din eșantion, s-a implementat un chestionar format din șapte întrebări, focalizat asupra situațiilor
financiare ale companiei folosindu-se ca și suport al informațiilor în majoritatea companiilor a
19
raportului anual. Scopul acestei abordări a fost verificarea efectivă a existenței practicilor de audit în
cadrul fiecărei entități studiate.
Nr.
Element Analizat: Procentaj
companii
1. Existenţa departamentului de audit intern
1. Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, iar în
cadrul raportul anual nu sunt prezentate argumentele care justifica lipsa 5 20%
acestui departament.
2. Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, dar în
cadrul raportului anual sunt prezentate argumentele care justifica lipsa 8 32%
acestui departament.
3. Departamentul de audit intern este implementat. 12 48%
2. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei (independenţa
sa)
1. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei nu este
2 16.67%
precizată.
2. Şeful departamentului de audit intern este subordonat directorului
executiv (Chief Executive Officer) sau directorului financiar (Chief 6 50.00%
Financial Officer).
3. Şeful departamentului de audit intern este subordonat Comitetului de
10 83.33%
audit.
3. Rolul şi responsabilităţile auditului intern
1. Auditul intern asistă managementul şi consiliul de
administraţie/consiliul de supraveghere în îmbunătăţirea procesului de 12 100.00%
control şi management al riscurilor.
2. Auditul intern furnizează o asigurare rezonabilă asupra conformităţii cu
un cadru legal aplicabil,cu normele şi procedurile interne aplicabile 9 75.00%
entităţii respective.
3. Auditul intern realizează o evaluare a eficienţei cu care se realizează
7 58.33%
toate operaţiunile din cadrul entităţii
4. Auditul intern include examinarea proceselor de raportare financiare si
4 33.33%
de contabilitate.
5. Auditul intern monitorizează asigurarea conformităţii entităţii cu codul
8 66.67%
de guvernanţă corporativă aplicabil acelei entităţi.
6. Auditul intern monitorizează sistemul de management al riscurilor,
impreuna cu departamentul de management al riscurilor (dacă există 11 91.67%
vreunul).
7. Auditul intern realizează, de asemenea, misiuni de audit intern ad-hoc
3 25.00%
având în vedere riscurile actuale şi riscurile potenţiale identificate.
4. Organizarea departementului de audit intern
1. Departamentul de audit intern este organizat integral din specialişti din
7 58.33%
interiorul companiei.
2. Departamentul de audit intern este format din specialişti din interiorul
3 25.00%
companiei dar şi specialişti din afara companiei (co-sourced).
3. Funcţia de audit intern este integral susţinută de specialişti din afara
companiei (out-sourced). Publicarea raportului de audit intern în cadrul 2 16.67%
raportului anual

20
 5. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual
1. Raportul de audit intern este publicat pe site-ul web al entităţii, în
3 25.00%
cadrul raportului anual.
2. Raportul de audit intern nu este publicat pe site-ul web al entităţii. 9 75.00%
6. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit
1. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit nu
2 16.67%
este prezentată detaliat.
2. Rapoartele de audit intern sunt prezentate cu regularitate comitetului
7 58.33%
de audit
3. Şeful departamentului de audit intern este numit (propus) de către
comitetul de audit, iar comitetul de audit monitorizează eficienţa 3 25.00%
activităţii de audit intern
7. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit
1. Modul in care constatările auditului intern sunt raportate mai departe
3 25.00%
nu este detaliat în cadrul raportului anual
2. Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu
0 0.00%
regularitate doar managementului executiv.
3. Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu
9 75.00%
regularitate atât managementului executiv, cât şi Comitetului de audit.
Tabel 4. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern în NYSE
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor

2.2. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern în contextul

guvernanței corporative pentru entitățile listate la LSEG - UK
Urmând aceași metologie ca și în cazul eșantionului de entități listate la bursa de valori din
New-York, ne-am axat pe analiza existenței acestor practici de audit și în cadrul eșantionului de
companii listate la bursa de valori din UK. Realizând același chestionar de șapte întrebări, ultizând
informații obținute în cadrul rapoartelor anuale pentru a putea realiza conform acestor chestionare o
analiză comparativă între cele două eșantioane de companii. Iar, pentru a avea o perspectivă și mai
ușor de analizat am realizat acestă analiză comparativă folosind mai multe reprezentări grafice
conform răspunsurilor din chestionare urmate de o interpretare scrisă. Considerând că acest tip de
analiză ne va oferi un punct de vedere concret în ceea ce privește implementarea practicilor de audit
intern în contextul guvernanței corporative, în cadrul ambelor selecții de companii listate la bursele
de valor NYSE și LSEG.

Element Analizat: Nr. companii Procentaj

1. Existenţa departamentului de audit intern
1. Departamentul de audit intern nu există în cadrul
companiei, iar în cadrul raportul anual nu sunt prezentate 2 8%
argumentele care justifica lipsa acestui departament.
2. Departamentul de audit intern nu există în cadrul 7 28%
companiei, dar în cadrul raportului anual sunt prezentate

21
argumentele care justifica lipsa acestui departament.
3. Departamentul de audit intern este implementat. 16 64%
2. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei (independenţa
sa)
1. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei
2 13%
nu este precizată.
2. Şeful departamentului de audit intern este subordonat
directorului executiv (Chief Executive Officer) sau directorului 3 19%
financiar (Chief Financial Officer).
3. Şeful departamentului de audit intern este subordonat
11 69%
Comitetului de audit.
3. Rolul şi responsabilităţile auditului intern
1. Auditul intern asistă managementul şi consiliul de
administraţie/consiliul de supraveghere în îmbunătăţirea 14 88%
procesului de control şi management al riscurilor.
2. Auditul intern furnizează o asigurare rezonabilă asupra
conformităţii cu un cadru legal aplicabil,cu normele şi 11 69%
procedurile interne aplicabile entităţii respective.
3. Auditul intern realizează o evaluare a eficienţei cu care se
7 44%
realizează toate operaţiunile din cadrul entităţii
4. Auditul intern include examinarea proceselor de raportare
7 44%
financiare si de contabilitate.
5. Auditul intern monitorizează asigurarea conformităţii
entităţii cu codul de guvernanţă corporativă aplicabil acelei 12 75%
entităţi.
6. Auditul intern monitorizează sistemul de management al
riscurilor, impreuna cu departamentul de management al 13 81%
riscurilor (dacă există vreunul).
7. Auditul intern realizează, de asemenea, misiuni de audit
intern ad-hoc având în vedere riscurile actuale şi riscurile 4 25%
potenţiale identificate.
4. Organizarea departementului de audit intern
1. Departamentul de audit intern este organizat integral din
4 25%
specialişti din interiorul companiei.
2. Departamentul de audit intern este format din specialişti
din interiorul companiei dar şi specialişti din afara companiei 10 63%
(co-sourced).
3. Funcţia de audit intern este integral susţinută de specialişti
din afara companiei (out-sourced). Publicarea raportului de 2 13%
audit intern în cadrul raportului anual
5. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual
1. Raportul de audit intern este publicat pe site-ul web al
11 69%
entităţii, în cadrul raportului anual.

22
2. Raportul de audit intern nu este publicat pe site-ul web al
5 31%
entităţii.
6. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit
1. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de
2 13%
audit nu este prezentată detaliat.
2. Rapoartele de audit intern sunt prezentate cu regularitate
10 63%
comitetului de audit
3. Şeful departamentului de audit intern este numit (propus)
de către comitetul de audit, iar comitetul de audit 4 25%
monitorizează eficienţa activităţii de audit intern
7. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit
1. Modul in care constatările auditului intern sunt raportate
2 13%
mai departe nu este detaliat în cadrul raportului anual
2. Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu
5 31%
regularitate doar managementului executiv.
3. Rezultatele şi constatările auditului intern sunt raportate cu
regularitate atât managementului executiv, cât şi Comitetului 9 56%
de audit.
Tabel 5. Chestionar de analiză a practicilor de audit intern în LSEG
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor

3. Interpretarea rezultelor obținute în urma chestionarelor

3.1. Existenţa departamentului de audit intern

1. Existenţa departamentului de audit

intern

48%
Departamentul de audit intern este implementat.
64%

Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, dar în 32%

cadrul raportului anual sunt prezentate argumentele care justifica lipsa
acestui departament. 28%

Departamentul de audit intern nu există în cadrul companiei, iar în cadrul 20%

raportul anual nu sunt prezentate argumentele care justifica lipsa acestui
departament. 8%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70%

SUA UK
Figura 4. Existenţa departamentului de audit intern pentru NYSE & LSEG
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor

23
 În urma analizei rezultatelor obținute în cadrul companiilor selectate din ambele eșantioane,
se observă diferențe semnificative în privința implementării departamentului de audit intern. În
cadrul eșantionului selectat pentru Bursa de Valori din Londra, 8% dintre companii nu dispun de un
departament de audit intern, iar în rapoartele anuale ale acestora nu sunt prezentate argumentele care
să justifice lipsa acestui departament. De asemenea, 28% dintre companii nu au un departament de
audit intern, dar rapoartele anuale conțin argumente care susțin lipsa acestuia. În schimb, 64% dintre
cele 25 de companii analizate au implementat un departament de audit intern, acest lucru
demonstrând un interes crescut din partea companiilor listate la bursa LSEG pentru implementarea
unui departament de audit intern.

Pe de altă parte, companiile selectate din cadrul Bursei de Valori din New York, au prezentat
un procentaj de 20% dintre companii care nu dispun de un departament de audit intern, iar în
rapoartele anuale ale acestora nu sunt furnizate argumente pentru lipsa acestui departament. Urmând
a se observa că un procent de 32% din companiile analizate nu au un departament de audit intern, dar
prezintă în rapoartele anuale justificări pentru această absență. În comparație cu situația din cadrul
Bursei de Valori din Londra, unde 64% dintre companiile analizate au implementat un departament
de audit intern, la Bursa de Valori din New York procentul este mai redus, situându-se la 48%.

Prin urmare, punctul principal de interes obținut în cadrul graficului prezentat anterior este că
gradul de implementare a departamentului de audit intern în companiile listate pe Bursa de Valori
din Londra este mai mare (64%), comparativ cu eșantionul selectat pentru Bursa de Valori din New
York (48%). Acest lucru indică variații semnificative între cele două piețe financiare majore, arătând
că implementarea departamentului de audit intern este mai răspândită în cadrul companiilor listate la
Londra. Această discrepanță poate reflecta diferențe în reglementări, practici de guvernanță
corporativă sau abordări strategice în ceea ce privește auditul intern și transparența în activitatea
companiilor. Implementarea acestui departament în majoritatea companiilor indică o încredere
crescută din partea investitorilor și contribuie la o transparență sporită a activităților entității.
Existenta departamentului de audit intern oferă posibilitatea conducerii să fie informată și să emită
recomandări către management în cazul identificării unor deficiențe, indiferent de locația bursieră.

24
 3.2. Poziţia departamentului de audit intern în cadrul companiei
2 . P o zi ţ i a d ep a rt a men t u l u i d e a u d i t i n t ern î n ca d ru l
co mp a n i ei
83%
80% 69%
60% 50%
40% 19%
13% 17%
20%
0%

UK SUA

Figura 5. Poziţia departamentului de audit intern pentru NYSE & LSEG

Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
În urma analizei realizate anterior asupra existenței departamentului de audit intern în cadrul
ambelor eșantioane selectate, vom continua această evidențiere a practicilor de audit intern în
contextul guvernanței corporative raportându-ne la nivel procentual doar la companiile selectate care
au implementat un department de audit intern. Prin urmare, ulterior unei analize detaliate a
rezultatelor obținute în urma chestionarului asupra companiilor care au un department de audit intern
putem observa că poziția departamentului de audit intern în cadrul companiilor listate la London
Stock Exchange (LSEG) și la New York Stock Exchange (NYSE) relevă diferențe semnificative în
modul în care aceste entități își organizează și supraveghează funcția de audit intern. În primul rând,
în 13% din companiile de la LSEG și în 17% din cele de la NYSE, poziția departamentului de audit
intern în cadrul organigramei companiei nu este clar definită. Această constatare indică o mai mare
ambiguitate sau flexibilitate în ceea ce privește locul exact al departamentului de audit intern în
structura organizatorică.

În ceea ce privește subordonarea șefului departamentului de audit intern, în 19% din

companiile de la LSEG, acesta se află sub autoritatea directorului executiv sau a directorului
financiar, în timp ce la NYSE procentul este semnificativ mai mare, ajungând la 50%. Această
diferență poate reflecta o mai mare centralizare a funcției de audit intern în conducerea executivă a
companiilor de la NYSE. Iar în ceea ce privește subordonarea către Comitetul de audit, 69% din
companiile de la LSEG au adoptat această practică, în timp ce la NYSE acest procent crește la 83%.

25
Acest aspect subliniază o implicație mai pronunțată a Comitetului de audit în supravegherea directă a
activităților de audit intern în cadrul companiilor listate la NYSE care au un department de audit
intern implementat.Prin urmare, un lucru foarte interesant care poate fi extras din această analiză a
subordonării departamentului de audit este centralizarea foarte crescută a acestui proces din cadrul
mai multor companii americane care au hotărât că șeful departamentului de audit inter va răspunde
direct atât unui director executiv sau a directorului financiar dar în același timp și Comitetului de
audit.

3.3. Rolul şi responsabilităţile auditului intern

Figura 6. Rolul şi responsabilităţile auditului intern pentru NYSE & LSEG

Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
Analizând rezultatele privind rolul și responsabilitățile auditului intern pentru companiile
selectate care au implementat un department de audit intern din cadrul London Stock Exchange
(LSEG) și New York Stock Exchange (NYSE), putem identifica anumite tendințe și diferențe
semnificative:

1. Asistența în îmbunătățirea Procesului de Control și Management al Riscurilor:

În cazul ambelor burse, majoritatea companiilor, respectiv 88% la LSEG și 100% la NYSE,
recunosc rolul auditului intern în asistarea managementului și a consiliului de
administrație/consiliului de supraveghere în îmbunătățirea procesului de control și management al

26
riscurilor. Aceasta sugerează o viziune generală asupra valorii aduse de auditul intern în gestionarea
riscurilor și îmbunătățirea proceselor operaționale.

2. Asigurarea Conformității cu Cadrul Legal și Normele Interne:

LSEG (London Stock Exchange):
Procentul de 69% indică o preocupare semnificativă pentru asigurarea conformității cu cadrul
legal și normele interne. Este posibil să existe un echilibru între respectarea reglementărilor și
eficiența operațională, iar auditul intern își îndeplinește rolul de a oferi asigurare asupra respectării
cerințelor legale și normelor interne specifice fiecărei entități. Totodată, procentul poate sugera că
există și alte priorități care influențează modul în care se abordează acest aspect.

NYSE (New York Stock Exchange):

Procentul de 75% indică o atenție sporită acordată asigurării conformității. Aici, este posibil să
existe o presiune mai mare din partea mediului reglementat american, care impune cerințe mai stricte
în materie de conformitate. Companiile listate la NYSE pot percepe acest aspect ca o prioritate
strategică mai mare, fapt ce se reflectă în procentul mai ridicat în comparație cu LSEG. Este posibil,
de asemenea, ca un cadru legal mai riguros să determine o abordare mai intensă a asigurării
conformității.

3. Evaluarea Eficienței Operaționale:

LSEG (London Stock Exchange):
Procentul de 44% indică o preocupare moderată pentru evaluarea eficienței operaționale prin
intermediul auditului intern. Acest aspect poate reflecta o abordare echilibrată între eficiența
operațională și alte domenii de interes pentru companiile listate la LSEG. Este posibil să existe un
accent suplimentar pe aspecte precum conformitatea și gestionarea riscurilor, iar evaluarea eficienței
poate fi privită ca parte a unui set mai amplu de responsabilități.

NYSE (New York Stock Exchange):

Procentul mai ridicat de 58% sugerează o preocupare crescută pentru evaluarea eficienței
operaționale în cadrul auditului intern. Companiile listate la NYSE par a acorda o atenție mai intensă
modului în care operațiunile lor sunt gestionate și eficientizate. Acest lucru poate fi influențat de
mediul competitiv al bursei americane, unde eficiența operațională poate juca un rol mai important în
atragerea investitorilor.

4. Examinarea Proceselor de Raportare Financiară și de Contabilitate:

LSEG (London Stock Exchange):

27
 Procentul de 44% indică o atenție moderată acordată examinării proceselor de raportare
financiară și de contabilitate prin intermediul auditului intern. Acest procent poate reflecta o abordare
echilibrată între aspectele financiare și cele operaționale. Auditul intern din cadrul acustui eșantion
de companii listate la LSEG ar putea să se concentreze pe asigurarea calității raportărilor financiare,
dar poate să nu plaseze o pondere foarte mare pe examinarea detaliată a proceselor contabile.

NYSE (New York Stock Exchange):

Procentul mai mic de 33% sugerează o prioritate mai redusă pentru examinarea proceselor de
raportare financiară și de contabilitate în cadrul companiilor listate la NYSE din acest eșantion.
Acest lucru poate indica faptul că, în contextul bursei americane, există o încredere mai mare în
procesele contabile și o supraveghere mai strânsă din partea altor părți, cum ar fi autoritățile
reglementatoare.

5. Monitorizarea Conformității cu Codul de Guvernanță Corporativă:

LSEG (London Stock Exchange):
Procentul de 75% present în companiile listate la LSEG evidențiază o atenție deosebită acordată
monitorizării conformității cu codurile de guvernanță corporativă. Acest aspect denotă o preocupare
semnificativă pentru buna guvernanță în cadrul companiilor listate la LSEG. Monitorizarea strictă a
conformității cu principiile și standardele de guvernanță corporativă indică o dorință de transparență,
etică și responsabilitate, esențiale pentru menținerea încrederii investitorilor și a celorlalte părți
interesate.

NYSE (New York Stock Exchange):

Procentul de 67% preznt în companiile din eșantion listate la NYSE reflectă, de asemenea, o
preocupare semnificativă pentru monitorizarea conformității cu codurile de guvernanță corporativă.
Deși puțin mai mic decât în cazul LSEG, acest procent subliniază, totuși, importanța acordată
standardelor de guvernanță corporativă în mediul financiar american. Companiile listate la NYSE
sunt conștiente de necesitatea unei guvernanțe solide pentru a asigura transparență, responsabilitate și
încredere în piața lor de capital.

Prin urmare, atât în cadrul eșantionului de companii listate la LSEG, cât și cele listate la NYSE,
monitorizarea conformității cu codurile de guvernanță corporativă este percepută ca o componentă
esențială a activității de audit intern. Acest accent indică nu doar respectarea cerințelor reglementare,
ci și un angajament în consolidarea unor practici de guvernanță corporativă care să asigure
sustenabilitatea și integritatea în funcționarea companiilor listate la ambele burse.

28
 6. Monitorizarea Sistemului de Management al Riscurilor:
LSEG (London Stock Exchange):
Procentul de 81% prezent în eșantionul de pe LSEG indică o atenție semnificativă acordată
monitorizării sistemului de management al riscurilor. Acest aspect subliniază importanța gestionării
riscurilor în cadrul companiilor listate la LSEG. Monitorizarea atentă a sistemului de management al
riscurilor sugerează un angajament puternic pentru identificarea, evaluarea și gestionarea eficientă a
riscurilor, pentru a asigura o abordare sustenabilă și solidă în mediul de afaceri.

NYSE (New York Stock Exchange):

Procentul de 92% la NYSE arată o prioritate crescută pentru monitorizarea sistemului de
management al riscurilor. Acest procent mai mare indică o preocupare sporită la nivelul bursei
americane pentru gestionarea eficientă a riscurilor. Companiile listate la NYSE acordă o atenție
deosebită în implementarea și monitorizarea unor sisteme robuste de management al riscurilor,
adaptate la specificul pieței financiare americane.

7. Misiuni de Audit Intern Ad-hoc:

În urma prezentarii grafice putem observa că timpul alocat misiunilor de audit intern ad-hoc este
similar în cazul ambelor eșantioane, stagnând la 25%. Acest procent constant arată o abordare
comună în gestionarea riscurilor curente și potențiale prin misiuni de audit ad-hoc. În concluzie, în
cazul ambelor selecții, misiunile de audit intern ad-hoc sunt abordate cu prudență și sunt rezervate
pentru situații semnificative sau excepționale. Acest aspect sugerează o abordare atentă în utilizarea
resurselor de audit intern și o adaptabilitate la cerințele specifice ale fiecărei companii. Este posibil
ca astfel de misiuni să fie activitatea de intervenție atunci când sunt identificate situații care necesită
o evaluare detaliată și o abordare specifică a riscurilor.

29
 3.4. Organizarea departementului de audit intern

Figura 7. Organizarea departementului de audit intern pentru NYSE & LSEG

Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
În ceea ce privește eșantionul de companii listate la bursa London Stock Exchange, privind
organizarea departamentului de audit intern, observăm o diversitate semnificativă de abordări. Un
procent de 25% dintre companiile listate își organizează integral departamentul de audit intern cu
specialiști din interiorul companiei, semnificând o încredere puternică în resursele interne pentru
gestionarea auditului. În schimb, majoritatea, reprezentând 63%, aleg un model de co-sourcing
pentru acest departament, combinând astfel cunoștințele interne cu expertiza externă pentru a asigura
o abordare cuprinzătoare. Există, de asemenea, o mică parte, 13%, care optează pentru externalizarea
integrală a funcției de audit intern, evident pe fondul dorinței de a obține o perspectivă obiectivă și
independentă. Iar pentru companiile selectate care sunt listate la bursa NYSE, observăm o dominanță
a organizarilor interne ale departamentelor de audit intern, cu un procent semnificativ de 58% care
alege să utilizeze exclusiv specialiști din interiorul companiei. Acestă alegere indică o încredere
considerabilă în cunoștințele și abilitățile echipei interne. Totuși, o parte semnificativă, reprezentând
25%, optează pentru co-sourcing, integrând astfel și expertiza externă în procesele de audit intern.
Un procent mai mic, 17%, alege externalizarea integrală, semnificând o căutare a unei perspective
complet independente în abordarea auditului intern. Această diversitate de abordări sugerează că
companiile listate la NYSE își adaptează structurile de audit intern în funcție de specificul și
prioritățile fiecăreia.

30
 3.5. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual

Figura 8. Publicarea raportului de audit intern în cadrul raportului anual pentru NYSE & LSEG
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
Având în vedere figura nr.7, putem observa că eșantionul de companii listate în cadrul
London Stock Exchange, 69% dintre aceste companii aleg să publice rapoartele de audit intern pe
site-ul web al entității, integrate în cadrul raportului anual. Acest angajament față de transparență și
comunicare deschisă poate fi considerat o practică pozitivă, oferind investitorilor și altor părți
interesate oportunitatea de a evalua în detaliu rezultatele auditului intern. Cu toate acestea, există și
un procent semnificativ de 31% care optează să nu facă publice aceste rapoarte. Această decizie
poate fi influențată de diferite strategii de comunicare sau considerații legate de confidențialitate,
indicând o diversitate de abordări în rândul companiilor

În ceea ce privește eșantionul de companii listate la New York Stock Exchange, 75% dintre
acestea nu publică rapoartele de audit intern pe site-ul web al entității. Această alegere indică o
abordare mai rezervată în ceea ce privește detaliile specifice ale auditului intern care este în mare
parte generată de raportările standard 10Q și 10K care pot fi identificate pe mai multe site-uri
guvernamentale. În schimb, un procent mai mic, de 25%, optează pentru publicarea acestora, oferind
publicului acces la informații detaliate. Această varietate de abordări poate reflecta diferențe
culturale și strategii specifice ale companiilor listate la NYSE, evidențiind diversitatea practicilor de
comunicare în cadrul acestei burse.

31
 3.6. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit

Figura 9. Relaţia dintre departamentul de audit intern şi comitetul de audit pentru NYSE & LSEG
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
Având în vedere rezultatele obținute în urma chestionarului pentru eșantionul de companii
listate la London Stock Exchange, 13% dintre acestea nu detaliază în mod explicit relația dintre
departamentul de audit intern și comitetul de audit. Această abordare poate sugera că o parte minoră
a acestor companii nu acordă o atenție detaliată comunicării publice a interacțiunilor dintre cele două
entități. În același timp, 63% dintre companii prezintă rapoartele de audit intern cu regularitate
comitetului de audit, reflectând un nivel înalt de transparență și comunicare între aceste două
componente critice ale guvernanței corporative. Acest fapt contribuie la o monitorizare regulată și la
un schimb eficient de informații între departamentul de audit intern și comitetul de audit. De
asemenea, un procent de 25% indică că un sfert dintre companii au șeful departamentului de audit
intern numit sau propus de către comitetul de audit, iar comitetul de audit monitorizează eficiența
activității de audit intern. Această implicare directă a comitetului de audit în conducerea
departamentului de audit intern subliniază importanța acordată acestei funcții în cadrul organizației,
contribuind la consolidarea guvernanței și a practicilor de audit intern.

32
 Iar în ceea ce privește companiile listate la New York Stock Exchange selectate pentru acest
chestionar dar care au și implementat un department de audit inter, 17% dintre acestea nu detaliază în
mod explicit relația dintre departamentul de audit intern și comitetul de audit. Asemenea situației
companiilor listate la LSEG, această absență de detalii poate reflecta faptul că anumite companii
acordă o atenție mai redusă comunicării publice a interacțiunilor dintre cele două entități. În paralel,
58% dintre companii prezintă rapoartele de audit intern cu regularitate comitetului de audit, indicând
o practică solidă de transparență și comunicare între cele două componente esențiale ale guvernanței.
Această comunicare constantă contribuie la monitorizarea eficientă a activităților de audit intern. De
asemenea, un procent de 25% indică că un sfert dintre companii au șeful departamentului de audit
intern numit sau propus de către comitetul de audit, iar comitetul de audit monitorizează eficiența
activității de audit intern. Această implicare directă a comitetului de audit în gestionarea
departamentului de audit intern subliniază rolul cheie al acestei funcții în cadrul organizației,
consolidând buna guvernanță și asigurând eficiența proceselor de audit intern.

3.7. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit

Figura 10. Modul de raportare al rezultatelor (constatărilor) de audit pentru NYSE & LSEG
Sursa: Prelucrări proprii ale autorilor
În urma analizei obținute în cadrul figurii nr.9 putem observa că 13% dintre companiile
listate la LSEG nu detaliază în mod explicit modul în care constatările auditului intern sunt raportate
în cadrul raportului anual. Această absență de informații poate indica faptul că aceste companii nu
acordă o atenție detaliată modului de comunicare a constatărilor de audit publicului larg. Pe de altă
parte, un procent de 31% indică că o parte semnificativă dintre companii raportează rezultatele și

33
constatările auditului intern cu regularitate doar către managementul executiv. Această practică poate
avea avantaje în asigurarea unei comunicări eficiente la nivel intern, dar poate lăsa publicul și alte
părți interesate în afara procesului de informare. Cea mai răspândită practică, reprezentând 56%, este
raportarea rezultatelor și constatărilor auditului intern atât către managementul executiv, cât și către
Comitetul de audit. Această abordare indică un nivel înalt de transparență și comunicare, contribuind
la monitorizarea și supervizarea eficientă a activităților de audit intern la nivelul întregii organizații.
Având un model destul de apropiat al rezultatelor din cadrul chestionarului cu companiile
listale la LSEG, putem observa că din totalul companiilor care sunt listatel la NYSE și au
implementat un departament de audit intern, 25% dintre acestea nu detaliază în mod explicit modul
în care constatările auditului intern sunt raportate în cadrul raportului anual. Asemenea situației
întâlnite și în cazul companiilor listate la LSEG, această lipsă de informații poate sugera că unele
companii acordă o atenție mai redusă detaliilor comunicării publice a constatărilor de audit. În
schimb, un procent de 0% indică că nicio companie din interiorul eșantionul ales raportează
rezultatele și constatările auditului intern cu regularitate doar către managementul executiv. Acest
procent extrem de scăzut poate sugera că majoritatea companiilor listate la NYSE consideră
important să comunice publicului și părților interesate rezultatele auditului intern. Cea mai răspândită
practică, reprezentând 75%, este raportarea rezultatelor și constatărilor auditului intern atât către
managementul executiv, cât și către Comitetul de audit. Această abordare reflectă un angajament
puternic față de transparență și comunicare, asigurând o monitorizare robustă a activităților de audit
intern și furnizând informații esențiale tuturor părților interesate.

34
 Concluzii
Având în vedere elementul cheie de analiză al acestei lucrări atât din punct de vedere teoretic
dar și analitic prin intermediul studiului de caz realizat pe cele două eșantioane de companii selectate
pentru ambele burse de valori, am constat că auditul intern joacă un rol vital în furnizarea unor
informații cheie consiliului de administrație și conducerii superioare cu privire la eficacitatea
controalelor interne, managementul riscului și proceselor de guvernanță. Pe de altă parte, am putut
observa importanța unor bune reguli de guvernanța corporativă care să cuprindă toate structurile,
procesele și practicile care direcționează și controlează organizațiile analizate, astfel asigurând o
responsabilitate adecvată și un comportament etic.
Una dintre constatările cheie în analiza practicilor de audit intern în legătură cu guvernanța
corporativă ar fi importanța unei funcții de audit intern independente și obiective. Funcția de audit
intern ar trebui să aibă autoritate, resurse și acces suficiente la informații pentru a-și îndeplini eficient
responsabilitățile. Acest lucru include accesul direct la conducerea superioară și consiliul de
administrație pentru a raporta constatările și recomandările fără teama de represalii sau interferențe.
În plus, ar trebui să existe o distincție clară între funcția de audit intern și conducere pentru a asigura
obiectivitatea și independența. Obsevându-se că majoritatea companiilor analizate cu practici solide
de audit intern demonstrează un angajament față de transparență, responsabilitate și practici de
afaceri etice.
Un alt aspect important al acestor practici de audit intern este stabilirea unui cadru eficient de
gestionare a riscurilor. Departamentul de audit intern având ca și scop identificarea și evaluarea
riscurilor, dezvoltarea strategiilor adecvate de reducere a riscurilor și monitorizarea implementării
acestora. Această caracteristică fiind considerată a fi un punct cheie al departamentului de audit și în
cazul celor 50 de companii listate la NYSE și LSEG în urma studiului de caz realizat. În cadrul
acestui studiu de caz am putut observa că aceste două eșantioane de câte 25 de companii pentru
fiecare bursă au considerat că monitorizează sistemul de management al riscurilor este o
responsabilitate cheie a auditului intern în procent de 81% în cazul companiilor listate la bursa de
valori din Londra și 92% pentru eșantionul selectat pentru NYSE. Această observație procentuală
indicând o atenție semnificativă și respectiv o prioritate crescută acordată monitorizării sistemului de
management al riscurilor în aceste companii. Mai mult, procentul mai mare de la NYSE arată o
preocupare sporită la nivelul bursei americane pentru gestionarea eficientă a riscurilor, iar
companiile listate acordă o atenție deosebită în implementarea și monitorizarea unor sisteme robuste
de management al riscurilor, adaptate la specificul pieței financiare americane.

35
 În plus, o funcție de audit intern eficientă ar trebui să se concentreze și pe evaluarea eficienței
controalelor interne în cadrul organizației. Auditul intern jucând un rol crucial în evaluarea
eficacității controalelor interne, identificarea slăbiciunilor sau deficiențelor de control și formularea
de recomandări pentru îmbunătățire. Acest lucru ajutând companiile să-și întărească mediul lor de
control și să minimizeze riscurile asociate erorilor, fraudelor sau neconformităților.
În concluzie, analiza practicilor de audit intern în contextul guvernanței corporative pentru
eșantioanele de companii listate la bursele de valori din Marea Britanie și Statele Unite evidențiază
importanța unei funcții de audit intern independente și obiective, a unui cadru eficient de gestionare a
riscurilor și a unor controale interne solide. Aceste elemente reprezntând cateva din elementele
cruciale pentru asigurarea transparenței, responsabilității și gestionării eficiente a riscurilor în cadrul
organizațiilor. Iar un ultim punct de observație obținut în urma analizei practicilor de audit intern în
cadrul studiului de caz se referă la necesitatea unei colaborări strânse între departamentul de audit
intern și celelalte funcții ale organizației. Întrucât auditul intern interacționează cu diverse
departamente și niveluri ale organizației, o comunicare eficientă și o colaborare adecvată sunt
esențiale pentru atingerea obiectivelor stabilite.

36
 Bibliografie
 Boța-Avram, C. (2013), „Auditul intern al societăților comerciale”, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca
 Brezuleanu, C. O., Iațco, C., Ghiță, M., Vorniceanu, M. (2009), ,,Guvernanța corporativă și
auditul intern”, Editura Tipo, Moldova
 Ghiță, M., Ghiță, R., Pop, R., Timar, A. (2011), ,,Guvernanța corporativă și auditul intern”,
Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
 Boţa-Avram, C. (2012), Fundamentarea unui scoring al practicilor de audit intern utilizate de
firmele listate la BVB in contextul guvernanţei corporative, Revista de Audit Financiar
 Chersan, I.-C. (2016), ,,Studii privind practici și tendințe în auditul intern în România și lume”,
Revista Audit Financiar, nr. 141
 Jula O. (2017), „Guvernanța corporativă – necesitate și/sau inovație?”, CECCAR Business
Magazine, nr. 30-31
 Ungureanu, G.-F. (2010), ,,Auditul intern în guvernanța corporativă” , Revista Română de
Statistică, nr. 3
 https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/guvernarea-corporativa-si-modele-de-guvernare-a4314/
 https://cursdeguvernare.ro/ce-este-guvernanta-corporativa-cele-5-principii-de-baza-ale-
acesteia.html
 https://www.investopedia.com/terms/c/corporategovernance.asp#toc-what-are-the-4-ps-of-
corporate-governance
 https://www.cafr.ro/audit-intern/
 https://asfromania.ro/uploads/articole/attachments/6087dae64f61f999686532.pdf
 https://www.cafr.ro/wp-content/uploads/2020/04/Cercetare-profesionala-CAFR_Guvernanta-
Corporativa.pdf
 www.oecd.org/corporate/principles-corporate-governance.htm
 https://zalau24.ro/ce-presupune-si-care-este-importanta-auditului-intern/
 https://www.nyse.com/listings_directory/stock
 https://www.londonstockexchange.com/indices/ftse-100/constituents/table

37