Sunteți pe pagina 1din 32

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS DIN GALATI FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA -MASTER MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR ANUL II

AUDITUL INTERN IN ROMANIA

ndrumator: Lect. Univ.dr. Lupac Ioana

Masterand, Dnil Violeta

2012-2013

CUPRINS Introducere.......................................................................................................................... 3 CAPITOLUL I - AUDITUL INTERN N ROMNIA 1.1. Audit Intern. Noiuni introductive................................................................................. 4 1.2. Funciile, obiectivele i sfera auditului intern................................................................ 8 1.2.1. Funciile auditului intern............................................................................................. 9 1.2.2. Obiectivele auditului intern....................................................................................... 10 1.2.3. Sfera auditului intern................................................................................................. 11 1.2.4. Clasificarea auditului intern...................................................................................... 12 1.2.4.1. Auditul de regularitate - sau de conformitate........................................................ 13 1.2.4.2. Auditul performanei.............................................................................................. 14 1.2.4.3. Auditul de sistem................................................................................................... 15 CAPITOLUL II ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN LA NIVEL NAIONAL I INTERNAIONAL 2.1. Organizarea auditului intern n Romnia..................................................................... 17 2.1.1. Unitatea Central de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) ........... 17 2.1.2. Comitetul pentru Audit public intern ....................................................................... 18 2.1.3. Organizarea auditului public intern la entitile publice .......................................... 21 2.2. Organizarea internaional a auditului intern............................................................... 23 CAPITOLUL III- AUDITUL N CADRUL INSTITUTIILOR DE CREDIT................ 26

CAPITOLUL IV- PROVOCRILE BASEL III PENTRU SISTEMUL BANCAR ROMANESC 4.1. Basel III concept si form ........................................................................................ 35 4.2. Impactul acordului Basel III asupra sistemului bancar european .............................. 37 4.3. Implicatiile Basel III aupra sistemului bancar din Romania ..................................... 41

CONCLUZII ...................................................................................................................... 45 BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 48

INTRODUCERE ntreprinderile i organizaiile sunt n permanen confruntate cu mbunatirea performanelor lor, managerul ntreprinderii punandu-si in mod normal intrebari privind bunul control asupra functionarii organizatiei. Din acest punct de vedere, funcia de audit intern ofer fie sigurana rezonabil ca operaiunile desfsurate i deciziile luate sunt sub control i ca in acest fel contribuie la realizarea obiectivelor ntreprinderii, fie ofer comandari pentru a remedia situaia. Asadar, este o funcie deosebit de util pentru responsabili, oricare ar fi nivelul lor de responsabilitate, ceea ce explica dezvoltarea sa pe parcursul ultimelor doua decenii, inclusiv extinderea domeniului de actiune asupra eficacitatii si performanei dincolo de simpla conformitate. Prin structurarea acestei lucrari s-a urmarit acoperirea atat a planului teoretic notiuni generale, reglementare si standardizare, cat si al practicii profesiunii de auditor intern metodele si instrumentele utilizate in activitatea de audit si aspecte inportante legate de evolutia si importanta implementrii Basel III. Basel III reprezint o revizuire fundamental a cadrului de reglementare i supraveghere a industriei bancare pe viitor, obiectivul fiind consolidarea stabilitii sistemului financiar. Am analizat impactul introducerii Basel III asupra sistemului bancar la nivel european i, respectiv, asupra sistemului bancar romnesc. Dac, la nivel european, se estimeaz un deficit substanial de capital i lichiditate, cu impact major asupra indicatorilor de profitabilitate, impactul Basel III asupra sistemului bancar din Romnia se consider a fi limitat. Msurile pe care instituiile de credit le-ar putea adopta n vederea atenurii impactului alinierii la noile standarde sunt ajustarea modelului de business i restructurarea bilanurilor bancare.

CAPITOLUL I - AUDITUL INTERN N ROMNIA 1.1. Audit Intern. Noiuni introductive

In Romnia problematica auditului intern a fost abordata ncepnd cu anul 2000, aceasta ca urmare a implementrii cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in domeniului controlului intern care este alctuit, in mare msur, de principii generale de buna practica acceptate pe plan internaional i naional n Uniunea Europeana. Modalitate in care aceste principii se transpun in sistemele de management si control intern este specifica fiecrei ri innd cont de condiiile constituionale, administrative, legislative, culturale,etc. Funcia de Audit Intern este una relativ recenta deoarece apariia ei (sau reapariia ei, dup unii) se situeaz n perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite. Auditul intern este o funcie universala. Acest calificativ trebuie neles din doua puncte de vedere: este o funcie universal deoarece se aplic tuturor organizaiilor, dar este o funcie universal i pentru c se aplic tuturor Funciilor acolo unde aceasta se exercit.1 Auditul public intern ajut, aduce un plus de valoare la buna i efectiva gestiune a fondurilor publice pe care entitatea public le are n administrare. Entitatea public este reprezentat de autoritatea public, instituia public, companie/societate naional, regie autonom, societate comercial la care statul sau o unitate administrativ teritorial este acionar majoritar, cu personalitate juridic, care utilizeaz/administreaz fonduri publice i/sau patrimoniu public. Instituia public reprezint denumirea generica ce include Parlamentul, Administraia Prezideniala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraiei publice, alte autoriti publice, instituii publice autonome, precum si instituiile din subordinea acestora,indiferent de forma de finanare a acestora. 2 n lucrarea Teoria i practica auditului intern3 scris de Jacques Renard auditul intern este definit ca: 1. Auditul intern este un dispozitiv intern din cadrul ntreprinderii care are ca scop:
1

I. Renard Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare- Uniunea Europeana Editia a -4-a OUG. nr. 121/2010 (publicat n Monitorul Oficial nr. 890 din 30.12.2010) modific i completeaz Legea

Ministerul Finantelor publice


2

finanelor publice nr. 500/2002 M. Of. nr. 597/2002


3

J. Renard,Theorie et practique de laudit interne, Edition dOrganisation,Paris tradus n Romnia sub

coordonarea Ministerului Finanelor Publice.pag.59


13

J. Renard. Op.Cit. pag.60.

aprecierea exactitii i a sinceritii informaiilor,n special a celor contabile; asigurarea securitii fizice i contabile a operaiunilor; garantarea integritii patrimoniale; emiterea de judeci asupra eficacitii sistemelor de informare; 2. Dup teoria clasic, auditul intern i asum prin mandat o parte din responsabilitatea de control a Direciei. 3. Auditul intern este realizat de un serviciu al ntreprinderii, care verific dac regulile fixate de ntreprindere nsi sunt respectate. 4. O alt definiie este cea elaborat de I.I.A(The Institute of Internal Auditors)auditul intern este o activitate independent i obiectiv care d unei organizaii o asigurare n ceea ce privete gradul de control deinut asupra operaiunilor,o ndrum pentru a-i mbunti operaiunile i contribuie la adugarea unui plus de valoare. El ajut aceast organizaie s-i ating obiectivele evalund printr-o abordare sistematic i metodic procesele sale de management al riscurilor,de control i de conducere a ntreprinderii i fcnd propuneri pentru a le consolida eficacitatea.4 Potrivit dispoziiilor legale, n esen auditul intern este o parte component a activitilor din entitatea economic,dar pentru a evidenia pregnant rolul i locul auditului intern,putem spune c auditul intern este o funcie a entitii economice aa cum este definit n mai multe lucrri de specialitate. Auditul intern se aplica tuturor ntreprinderilor, indiferent de mrimea i de natura acestora i care n esen are urmtoarea definiie: Auditul intern este n cadrul unei organizaii o funcie - exercitat ntr-o manier independenta si cu mandat de evaluare a Controlului intern. Acest demers specific concureaz cu bunul control asupra riscurilor de catre responsabili. sau: Auditul intern este o activitate independent i obiectiv,care d unei organizaii o asigurare n ceea ce privete gradul de control deinut asupra operaiunilor,o ndrumare pentru a-i mbunti operaiunile i contribuie la adugarea unui plus de valoare. 1.2. Funciile, obiectivele i sfera auditului intern.

Rolul, locul i importana auditului intern este dat de funciile, obiectivele i sfera de aplicabilitate a acestuia. nainte de toate trebuie s spunem c funciile obiectivele i sfera auditului intern variaz considerabil i depind de dimensiunea i structura entitii i cerinele conducerii acesteia. Auditul intern: - este activitatea funcional independent i obiectiv care d asigurri i consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor i cheltuielilor publice, perfecionnd activitile entitii publice. - ajut entitatea public s-i ndeplineasc obiectivele printr-o abordare sistematic i metodic, prin care se evalueaz i se mbuntesc eficiena i eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a controlului i a proceselor de administrare; - se exercit pentru a satisface cerinele managementului. O sarcin particular a auditului intern este aceea de a monitoriza sistemele manageriale de control, de a raporta managementului superior despre punctele slabe i de a propune mbuntiri; - este o funcie independent de evaluare stabilit n cadrul unei entiti publice; - are rolul de a contribui la buna i efectiva gestiune a fondurilor publice. Auditul public intern nu trebuie s fie confundat cu controlul intern, care este definit i ca ansamblul msurilor luate de ctre conducere n scopul mbuntirii gestiunii riscului i creterii probabilitii ca scopurile i obiectivele stabilite s fie atinse.5 1.2.1. Funciile auditului intern. Din cele prezentate mai sus se desprind funciile auditului : - Funcia de consiliere ; - Funcia de asigurare; Funcia de consiliere Consilierea reprezint activitatea desfurata de auditorii interni, menit s aduc plusvaloare i s mbunteasc administrarea entitii publice, gestiunea riscului i a controlului intern, fr ca auditorul s i asume responsabiliti manageriale; Activitatea de consiliere desfurat de auditorii intern, cuprind urmtoarele tipuri de consiliere: - consultanta - ajuta sa se gseasc soluia; d soluia. - facilitarea nelegerii uureaz nelegerea activitilor, fenomenelor i procedurilor; - formare i perfecionare profesional.

M.Boulescu. C.Barnea.O.Ispir Op.Cit.

Pentru realizarea misiunii de consiliere, auditorii interni trebuie sa dea dovada de un nalt standard profesional, acionnd n vederea: -Respectrii Cartei auditului intern i a prevederilor legale privind activitatea de consiliere; -Realizarea misiunilor de consiliere si comunicare rezultatelor acestora; -Stabilirea sferei activitilor necesare atingerii obiectivelor misiunii de consiliere; -Comunicare si raportarea rezultatelor misiunilor de consiliere. Funcia de asigurare Potrivit legii romneti, auditul intern ajuta entitatea s i ndeplineasc obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica care evalueaz i mbuntete eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a procesului de administrare. Controlul intern reprezint ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitii publice, inclusiv auditul intern stabilite de conducere in concordan cu obiectivele acestuia i cu reglementrile legale. 1.2.2. Clasificarea auditului intern Din literatura de specialitate, ct i din legislaia romneasca auditul intern poate fi clasificat n6: a) Audit de regularitate sau de conformitate. b) Audit de eficacitate sau audit al performanei. c) Audit de sistem. Auditul de regularitate - sau de conformitate, const n examinarea aciunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,sub aspectul respectrii ansamblului de principii i reguli procedurale i metodologice,conform normelor legale7. Acest tip de audit compar regula i realitatea,ceea ce ar trebui s fie cu ceea ce este,pe baza unui sistem de referin,care este reprezentat de reglementrile n vigoare aferente domeniului. Regularitatea se observ n raport cu regulile interne ale entitii, elaborate de compartimentele de specialitate,iar conformitatea se stabileste n raport cu dispoziiile legale i reglementate. n sfera de cuprindere a auditului de regularitate intr operaiunile
6

V.Greceanu-Coco - Contabilitatea Instituiilor Publice comentat i actiunalizat- Vol.III-partea

II,pag.175-176, Ed.Lucman-2004
7

Legea nr. 191/2011 privind auditul public intern

i tranzaciile efectuate de entitate. n acest caz se verific dac acestea au fost realizate potrivit cadrului legal. Auditul de regularitate parcurge urmtoarele etape: informarea cu privire la ceea ce trebuie s fie; semnalarea dezechilibrelor, a aplicaiilor care nu s-au efectuat(evitabil sau inevitabil), a interpretrilor greite ale dispoziiilor stabilite; analiza cauzelor i consecinelor; recomandarea a ceea ce trebuie fcut pentru ca pe viitor s fie aplicate regulile; raportarea rezultatelor celui auditat; Auditul de regularitate cuprinde de asemenea atestarea responsabilitilor financiare a entitii presupunnd examinarea i evaluarea nregistrrilor financiare i exprimarea opiniilor asupra situaiilor financiare. Auditul de regularitate presupune i auditul controlului intern i a funciilor acestuia,a onestitii i a caraterului adecvat a deciziilor administrative luate n cadrul firmei auditate, (deciziile n cadrul entitii publice se i-au conform normelor interne i a celor emise de niveluri ierarhice).n grija auditului de regularitate intr i raportarea oricror altor chestiuni decurgnd din audit sau n legtur cu auditul. Auditul performanei: examineaz corectitudinea criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor i sarcinilor entitii publice, evalueaz rezultatele i apreciaz dac rezultatele sunt conforme cu obiectivele. Evalueaz performana managerial i operaional (economicitate,eficiena,eficacitate) a entitilor publice care au la dispoziie resurse financiare, de personal sau de alt natura n vederea administrrii lor. Auditul de eficacitate nglobeaz eficacitatea i eficiena, i pentru acest considerent se numete auditul performanei. Auditul performantei este activitatea conceputa s aduc un plus de valoare, cu scopul evalurii rezultatelor obinute, condiii de economicitate eficienta si eficacitate. Eficacitatea const n atingerea obiectivelor fixate. Criteriul eficienei este acela de a face ct mai bine posibil (cunoaterea), priceperea (knowhow), comportamentul (a ti cum s te compori) i comunicarea (a ti s informezi). In practic auditul performanei se mai ntlnete si sub denumirile : - auditul rezultatelor; - auditul managementului;

- auditul managementului sntos; auditul celor 3 E. Auditul eficacitii, auditeaz realizrile n raport cu atingerea obiectivelor entitii auditate i auditul impactului real al activitilor comparativ cu impactul dorit.8 Auditul eficacitii se refer la ndeplinirea obiectivelor entitii auditate i auditul impactului efectiv al activitii entitii n comparaie cu impactul planificat al acesteia 9. n cazul acestui tip de audit nu mai exist un sistem de referin clar i precis(ca n cazul auditului de regularitate),ci un sistem de referin care rezult n urma aprecierii auditului intern cu privire la ceea ce consider el c este cea mai bun soluie posibil,cea mai eficace,cea mai productiv,cea mai sigur. Auditul de eficacitate const n: diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor de cost, organizrii activitii; emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor privitor la calitatea lor. Auditul economicitii arat dac activitile administrative sunt n concordant cu principiile, practicile sntoase i cu politicile manageriale. Economicitatea reprezint minimizarea costului resurselor utilizate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei activiti, cu meninerea calitii corespunztoare a acestor rezultate. Auditul eficienei se refer la eficien. Eficiena conform normelor n vigoare este: maximizarea rezultatelor unei activiti n raport cu resursele utilizate.10 Eficiena reflect relaia dintre intrri,resursele pe care le avem la dispoziie i ieirile care constau n bunuri si servicii. Auditul de sistem reprezint o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere i control intern,cu scopul de a stabili dac acestea funcioneaz n condiii de economicitate, eficacitate i eficiena. Auditul de sistem are rolul de a identifica deficienele i s formuleze recomandri pentru ndreptarea acestora. Sub aspect financiar, auditul include examinarea i raportarea declaraiilor financiare, precum si examinarea sistemelor de control pe care aceste declaraii se bazeaz. Auditul de sistem include att auditul de regularitate cat si pe cel al performantei. Regula de baza la desfurarea unei misiuni de

8 9

Curtea de Conturi a Romaniei-Auditul performanei Ghid. Bucureti 2003, pag.12 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, republicata 2011, publicata in Monitorul Oficial nr.856 din

05 decembrie 2011, Publicata in M. Of. 392/2012, OUG 26/2012 modifica Art. 11, Art. 12, Art. 16 din Legea 672/2002 privind auditul public intern.
10

Legea nr. 191/2011 privind auditul public intern

audit de sistem este existenta modelului agregat . Tehnica de verificare utilizat n practic n derularea unei misiuni de audit de sistem este comparaia. Auditul intern are responsabilitatea de a furniza asigurarea privind organizaia n ansamblu (ntreaga sfera de activitate a auditului intern.) Acest lucru nu poate fi realizat in practica derulnd o singura misiune de audit de mare amploare. Auditul va oferi asigurare privind sistemul de ansamblu analiznd elementele componente (sub-sistemele) in cadrul misiunii specifice.

CAPITOLUL 2 PRINCIPIILE I FORMELE AUDITULUI BANCAR Auditul bancar reprezint ansamblul de aciuni de evaluare, verificare i control a activitii bncii, implicit a documentelor financiar-contabile finale elaborate de aceasta (bilanul contabil, contul de profit i pierderi), pentru a stabili dac acestea ofer o imagine fidel a activitii perioadei (de obicei un an finaciar). Se pot distinge dou trsturi fundamentale ale auditului bancar: - depistarea erorilor i a fraudei; - prevenirea erorilor i a fraudei. Exist o fals impresie general c scopul auditului este de a depista erori, fraude, dar nu acestea sunt elementele definitorii ale unui audit. Auditul poate releva prezena unor greeli sau a unei fraude, dar aceste elemente sunt trsturi secundare ce apar n urma unei activiti normale de audit. Auditul implic, n principal, aciuni de verificare i control ale activitii bncii i certificarea n final a corectitudinii, sub toate aspectele semnificative, a cifrelor nscrise n documentele financiar-contabile finale. 1.1. Definiia i tipologia misiunilor de audit Tipologia auditului cuprinde o serie de clasificri ale acestui proces multidimensional dup cum urmeaz : 1. In funcie de obiectivul urmrit auditul este: Auditul situaiilor financiare n care se examineaz informaiie din situaiile financiare de sintez. Criterul de auditare const n normele naionale i interaionale de contabilitate iar raportul de audit conine exprimarea unei opinii cu privire la prezentarea unei imagini fidele a acestor situaii, conform criteriului stabilit. De cele mai multe ori, situaiile financiare incluse n acest audit sunt : bilanul contabil, contul de profit i pierderi, situaia fluxurilor de trezorerie, situaia modificrilor n capitalul propriu, precum i notele nsoitoare ale declaraiilor financiare. Auditul de conformitate n care se examineaz aciunile bncii din perspectiva politicilor stabilite, codurilor, normelor i reglementrilor, etc., n scopul evalurii eficienei i eficacitii lor n atingerea obiectivelor organizaiei. iar raportul de audit contine referiri la conformitatea cu politicile, codurile, etc. stabilite. In mod normal, rezultatele auditelor externe de conformitate sunt raportate unei persoane din interiorul entitaii economice auditate i nu unor utilizatori externi. Managerii reprezint principalul grup de utilizatori interesai de rezultatele auditului de conformitate din perspectiva

respectrii reglementrilor i regulilor interne i externe asociate unei activiti pe care o conduc. Auditul operational n care se examineaz activitile bncii sau doar o parte a acestora din perspectiva diferitelor obiective ale acesteia, raportul de audit furniznd recomandri de mbunatire a activitilor auditate. Dupa raportul de audit, managerii ateapt, n mod normal, recomandri pentru ameliorarea activitilor operaionale. Un exemplu de audit operaional este evaluarea eficienei i acurateei prelucrrii operaiunilor legate de acordarea i urmarirea rambursarii creditelor. Din cauza numarului mare si diversitatii domeniiilor a caror eficacitate operationale poate fi evaluata, este imposibil de definit un proces de audit operational standard. Realizarea unui audit operational si raportarea rezultatelor acestuia sunt mai greu de definit decat celelalte doua tipuri de audit. Eficienta si efciacitatea oeratiunilor sunt mult mai dificild e evaluat in mod obiectiv decat evaluarea situatiilor finaniare sau a conformitatii, dificultatea venind in special din subiectivismul definirii criteriilor, astfel ca auditul operational este mai aproape de un porces de consultanta manageriala decat de unul de audit in sensul cunsoctul al termenului. In mod practic, bancile prefera si solicita auditorilor externi un audit operational pe activitatea de creditare, datorita extremei sensibilitati a acestu domeniu al activitatii bancare, insa, in contextul recunoasterii importantei riscurilor operationale in prezent si autidul operational capata importanta, in primul rand pe planul auditului intern. 2. In functie de modalitatea de organizare a activitatii de audit si de apartenenta auditorilor, se pot distinge trei tipuri de audit: Auditul guvernamental, care se efectueaza de catre angajatii institutiilor publice specializate (cum ar fi primariile, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi, etc., sau in cadrul sistemului bancar, de catre Banca Nationala a Romaniei) si poate include audit de conformitate si audit operational iar in cazul misiunilor de supraveghere ale Bancii Nationale a Romaniei, si auditul situatiilor financiare.11 Auditul bancar extern este activitatea de audit organizata de catre un auditor independent o firma specializata in activitatea de audit, ca urmare a solicitarii bancii, contra unui comision platit de banca comerciala respectiva. Bancile comerciale, sunt obligate sa apeleze la un auditor independent (auditor extern) - o societate de expertiza contabila autorizata in conditiile legii sa desfasoare activitate in Romania - care acorda asistenta de specialitate, certifica situatiile finaciare
11

Ion Nitu-Control i audit bancar, editura Expert, Bucureti 2002, pag 4

finale si informeaza Banca Nationala a Romaniei cu privire la orice act fraudulos. Banca comerciala numeste auditorul independent si are obligatia de a publica bilantul contabil impreuna cu opinia auditorului independent. Auditul bancar intern este activitatea de audit organizata in interiorul unei banci comerciale de catre un departament specializat al bancii, inclus in organigrama acesteia, la un nivel care sa permita independenta activitatii de audit si a opiniei formulata si transmisa conducerii bancii in urma auditului efectuat. Acesta se poate defini ca o examinare de specialitate, ca o evaluare a activitatii desfasurate de banca atat la nivelul directiilor generale, directiilor de specialitate si compartimentelor functionale din cadrul centralei bancii respective, cat si la nivelul unitatilor teritoriale, avand ca obiect sprijinirea conducerii centrale si a unitatilor teritoriale in vederea adoptarii celor mai adecvate masuri in activitatea proprie, in raporturile cu Banca Nationala a Romaniei, cu actionarii si clientii bancii comerciale. De asemenea, auditul intern exercita controlul final ce cuprinde analize ale sistemului intern de control, in vederea constatarii modului de utilizare a resurselor si in vederea informarii conducerii asupra deficientelor constatate, inclusiv a masurilor ce se impun a fi luate. Asadar, auditul intern reprezinta o verificare de tip: endogen (verificarea este realizata printr-o structura specializata din interiorul bancii); ex-post (verificarea este realizata la sfarsitul unei actiuni sau decizii puse in aplicare de compartimentele de specialitate ale bancii comerciale); continuu (verificarea este realizata pe parcursul unui an calendaristic asupra activitatii globale desfasurata de sistemul auditat, in scopul identificarii partilor slabe ale sistemului si masurilor ce se impun pentru remedierea lor in timp util). Departamentul de audit intern, pe baza unui plan si unei metodologii prestabilite, va realiza un diagnostic general al bancii, sub aspect tehnic, managerial si financiar-contabil. Functiile structurii organizatorice de audit intern sunt direct proportionale cu responsabilitatile pe care conducerea i le-a atribuit, cu marimea si structura bancii, cu calitatea auditorului. Trebuie sa mentionam ca auditul intern nu se confunda cu controlul intern. Acestea sunt categorii economice diferite. In plus, controlul intern face el insusi obiectul auditului intern. In interiorul bancii, misiunile de audit sunt duse la indeplinire de catre divizia/departamentul de audit intern, care, asa cum am mai precizat, este subordonata

direct conducerii bancii, tocmai pentru a asigura independenta fata de serviciile sau filialele auditate. Planul de audit intern este plurianual (in general trienal) si presupune inspectarea: - serviciilor operationale si a serviciilor descentralizate (operatiuni de incasari si plati, operatiuni de casierie, activitati de creditare etc); - serviciilor functionale sau centrale (departamentul juridic, de trezorerie, de informatica, de personal, decontari externe, decontari interne, activitatea pe baza de carduri etc). In general, cu ocazia pregatirii unei interventii de acest gen, este recomandabil ca auditorul sa asculte si dezideratele directiilor / serviciilor / sucursalelor controlate. In acest mod, auditul intern nu mai este asociat unic cu ideea de control exercitat de conducerea bancii, ci este perceput ca un interlocutor privilegiat, capabil sa furnizeze sfaturi si recomandari, gratie expertizei pe care o realizeaza. Misiunile de audit intern ce pot fi intreprinse sunt de tipuri diferite, intrucat ele trebuie sa raspunda unor obiective variate. Astfel, se disting urmatoarele tipuri de misiuni de audit intern: 1. Misiunile clasice sunt cele realizate in mod normal in cadrul unui program de audit si care vizeaza un sector de activitate, un departament al bancii, o sucursala a acesteia etc. Obiectivele unei astfel de evaluari sunt cele traditionale pentru acest tip de misiune: securitatea, eficacitatea si calitatea serviciilor bancare, respectarea dispozitiilor legale de catre banca, fiabilitatea / exhaustivitatea informatiilor etc. In acest cadru, controlul serviciilor operationale este cel mai adesea anual, in timp ce controlul serviciilor functionale nu este efectuat decat o data in cursul planului plurianual. 2. Misiunile flash sunt misiuni scurte, avand ca obiectiv realizarea rapida a unui diagnostic sau verificarea rapida a unuia sau mai multor puncte specifice. Ele pot constitui o etapa pregatitoare a unei misiuni clasice, respectiv de luare la cunostinta, sau pot declansa o astfel de misiune. Obiectivele unei astfel de misiuni flash pot fi, spre exemplu: de a verifica respectarea limitelor de risc de schimb sau de expunere pe anumite instrumente; - de a verifica justificarea conturilor unui departament sau ale unei sucursale (numarul conturilor utilizate, soldurile si miscarile acestora); - de a verifica existentul din tezaurul societatii bancare, cum ar fi numerarul, hartiile de valoare, metalele pretioase etc;

- de a verifica aplicarea unei proceduri specifice (spre exemplu, implementarea unei proceduri speciale de lucru pentru mesajul SWIFT MT940, implementarea unei proceduri speciale pentru un client important al bancii); - de a verifica controlul intern al unei entitati determinate etc. Aceste misiuni sunt, in general, declansate la cererea conducerii centrale a bancii. Ele pot fi foarte eficiente, deoarece rezultatele sunt rapide, sunt putin costisitoare si, mai ales, prin frecventa si imprevizibilitatea controalelor, contribuie la mentinerea presiunii. 3. Investigatiile sunt declansate ca urmare a aparitiei unei probleme specifice: pierderi (in general, fiecare sucursala este organizata ca centru de profit), depasiri de limite (delegarea competentelor in teritoriu implica impunerea unor limite de actiune care nu trebuie depasite decat cu acordul prealabil al centralei, colaborarea cu bancile corespondente trebuie sa fie condusa in cadrul unor limite de risc si de expunere), fraude, deturnari etc. Obiectivul lor este de a ancheta circumstantele care au condus la aparitia problemei, de a stabili responsabilitatile, de a trage invataminte si de a da recomandari pentru ca aceste situatii sa nu mai apara. 4. Misiuni tematice sau transversale au drept scop studierea unei problematici, identificata in prealabil, care se regaseste in toata banca sau la mai multe entitati: functia comerciala a bancii (activitatea de vanzare a produselor si serviciilor bancii), gestiunea riscurilor de credit sau a riscurilor de dobanda, capacitatea informaticii de a satisface nevoile diversilor utilizatori, eficienta functiei de control de gestiune sau de gestiune a activului si pasivului etc. Acest tip de misiune are rolul unei consultante interne si constituie prelungirea fireasca a functiei de audit. 5. Auditul de management acest tip de misiune depaseste rolul traditional al auditului, in sensul in care, la obiectivele clasice, se adauga o apreciere motivata asupra capacitatii oamenilor si a organizatiei de a profita de mediu si de mijloacele disponibile. Aceasta este o sarcina grea, care cere auditori experimentati si adevarati profesionisti. 1.2. Organizarea auditului intern 1.2.1. Lansarea si strategia Bancile isi organizeaza compartimentele de audit in vederea asigurarii desfasurarii acestei activitati in mod independent si eficient.12 De regula, compartimentul de audit

12

Ion Nitu-Control i audit bancar, editura Expert, Bucureti 2002, pag.11

intern este separat din punct de vedere organizatoric de controlul intern, in sensul ca aceste doua structuri ale bancii sunt conduse de persoane diferite, ale caror misiuni nu se interpun. Strategia de audit poate fi definita ca un proces ce vizeaza determinarea orientarii generale de audit, in cursul careia este recomandabil sa se faca legatura intre cunoasterea activitatii clientului si punctele asupra carora se vor concentra lucrarile de audit. Pentru elaborarea strategiei de audit trebuie examinate punctele-cheie relative la activitatea si situatiile financiare ale departamentului auditat, cat si incidenta acestora asupra auditului. Strategia de audit se realizeaza si in scopul elaborarii unui program de lucru pe baza caruia sa se poata formula o opinie finala pertinenta asupra gestiunii entitatii auditate.De aici rezulta ca, obiectivele ce trebuie avute in vedere pe parcursul elaborarii strategiei de audit sunt: - intelegerea activitatii departamentului auditat; -identificarea riscurilor legate de sectorul de activitate in care activeaza departamentul in cauz; -identificarea obiectivelor critice de audit si elaborarea abordarii de audit corespunzatoare; - intelegerea caracteristicilor controlului intern, astfel incat sa se poata confirma faptul ca se poate adopta o abordare de audit bazata pe sisteme, (spre exemplu, pentru tranzactiile de rutina); - examinarea problemelor legate de intocmirea situatiilor financiare; -identificarea necesitatii apelului la experti; - examinarea posibilitatii de aplicare a tehnicilor de reviziure asistata de calculator. Toate aceste aspecte legate de strategia de audit vor fi trecute intr-un Memoriu Specific de Strategie, al carui format va fi adaptat circumstantelor, si care vor fi comunicate, in cadrul unei sedinte, echipei de auditori ce va participa la misiune; in plus, membrii echipei trebuie informati ori de cate ori apar schimbari in aceasta strategie pe parcursul actiunii de auditare. Desi conducatorul misiunii este cel insarcinat cu elaborarea si modificarea strategiei de audit, precum si cu comunicarea acesteia echipei de auditori, acesta poate delega anumite sarcini si poate cere avizul colegilor sai din banca si specialistilor externi, in special persoanelor care fac parte din echipa de audit. 1.2.2. Orientarea si planificarea Strategia de audit serveste drept baza pentru elaborarea planului de audit. Pregatirea planului de audit presupune urmatoarele etape:

1. efectuarea procedurilor analitice de control, astfel incat sa se faciliteze planificarea auditului: identificarea posturilor importante din situatiile financiare, categoriilor de tranzactii si afirmatiilor continute in situatiile financiare de sinteza; definirea obiectivelor de audit si confirmarea obiectivelor critice de audit identificate in momentul realizarii strategiei de audit; evaluarea diferitelor categorii de riscuri: - riscul inerent; - riscurile majore de eroare pentru fiecare obiectiv de audit in parte; - in urma analizei procedurilor de control intern, realizarea unei evaluari preliminare a riscului de nerealizare corecta a controlului intern fata de obiectivele de audit; 2. fixarea hotararilor luate cu ocazia planificarii auditului intr-un Plan de Interventii si a procedurilor de audit retinute intr-un Program de Lucru; 3. obtinerea aprobarii pentru hotararile luate cu ocazia planificarii auditului si a procedurilor de audit retinute, inainte de inceperea misiunii de teren; 4. comunicarea Planului de Interventii echipei de audit; 5. comunicarea schimbarilor survenite pe timpul desfasurarii misiunii de audit si instruirea membrilor echipe de audit pentru a face fata acetsor schimbari. Cu ocazia planificarii este necesar sa se contacteze specialistii care vor interveni in cursul misiunii de audit (informaticieni, specialisti in domeniul juridic si fiscal etc), sa se precizeze care sunt obiectivele acestora si care este munca pe care o vor efectua in cadrul misiunii de audit. Pregatirea planului de interventii Strategia de audit este procesul prin care se determina orientarea generala a auditului. Faza de planificare a auditului are drept scop asigurarea precizarilor asupra orientarii de audit alese si de a furniza instructiunile pentru a ghida echipa pe timpul misiunii de audit. Deciziile luate cu ocazia planificarii auditului sunt instrumentate in Planul de interventie. Acesta reprezinta in rezumat aspectele tehnice si aspectele logistice ale misiunii. Planul de interventii nu repet punctele mentionate in Memoriul de strategie, dar poate fi combinat cu acesta. El este intocmit de catre unul din auditori in conformitate cu strategia de audit si va fi supus aprobarii inaintea inceperii principalelor lucrari de teren. Dupa aprobare, el este comunicat tuturor membrilor echipei.

In concluzie, in conformitate cu normele de referinta ale auditului financiar, orice plan de misiune de audit trebuie sa contina informatii cu referire la: 1) societatea bancara prezentare generala: denumire, coordonate, structura organizatorica, locurile unde isi desfasoara activitatea, surt istoric, obiectul de activitate, conducere si persoane de contact; 2) conturi organizare si politici contabile, conturi previzionale, situatia evolutiva a conturilor de rezultate si a principalelor posturi din bilanturile contabile; 3) sisteme si domenii semnificative determinarea pragului de semnificatie, identificarea functiilor si conturilor semnificative, prezentarea zonelor de risc, identificarea punctelor forte si a celor slabe ale sistemului, stabilirea atitudinii conducerii fata de controlul intern; 4) misiunea natura acesteia (certificarea de conturi anuale, de conturi consolidate, atestarea unor situatii particulare), principalele condditii pentru realizarea activitatii de control (documente de solicitat, functii de evaluat, data inventarului fizic, confirmari de primit, interventii ale specialistilor); 5) organizarea misiunii numarul si nivelul membrilor echipei, utilizarea lucrarilor auditorilor interni sau externi, calendarul de interventii pe teren; 6) bugetul determinarea orelor necesare pe feluri de lucrari, calculul costurilor estimate in functie de experienta membrilor echipei, compararea numarului orelor necesare cu limitele stabilite de normele profesionale si justificarea diferentelor. Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul (exemplu):

PLANUL DE MISIUNE I. Prezentarea societatii bancare - denumirea societatii, - sediul social, - capital social si actionari, - scurt istoric, - consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta. II. Informatii contabile - bugete si conturi previzionale, - particularitatile sistemului contabil,

- principiile contabile: prudenta, permanenta metodelor utilizate, continuitatea activitatii, independenta exercitiului, comparabilitatea conturilor anuale, intangibilitatea bilantului de deschidere, noncompensarea posturilor de activ si pasiv. III. Definirea misiunii: - natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni; - alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in unitatea auditata. IV. Sisteme si domenii semnificative: - prag de semnificatie, - functii si conturi semnificative, - zone de risc identificate, - controale semnificative pe care ne putem sprijini. V. Orientarea programului de lucru: - aprecierea controlului intern, - lucrari deosebite, - cofirmari de obtinut, interne sau externe, - inventare fizice, - asistenta de specialitate necesara: informatica, fiscala, juridica, tehnica, - documente necesare pentru activitatatea desfasurata. VI. Echipa de specialisti si timpul alocat desfasurarii misiunii. VII. Planificarea: - repartizarea lucrarilor, - datele interventiilor pe etape, - lista rapoartelor, scrisorile de confirmare si alte documente ce urmeza a fi emise, cu data limita pana la care acestea vor fi prezentate. 1.2.3. Desfasurarea misiunii13 Acest capitol se ocupa de descrierea modului in care se realizeaza interventia de audit in plan practic si a modului in care se traduce aceasta in dosarul de audit. 1. O echipa organizata Repartizarea sarcinilor este o procedura initiala, determinanta pentru misiunea de audit si depinde de structura ierarhica a echipeI; seful de misiune are functia de incadrare si supervizare, asigurand in special analizele privind punctele critice de audit si redactand raportul de audit. Colaboratorii sai au in sarcina realizarea testelor si a controalelor.
13

Ion Niu- Tehnici, proceduri i practici n auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag 20

Subordonarea sefului de misiune direct conducerii bancii este de altfel garantia de independenta a echipei de audit intern fata de membrii departamentului auditat. 2. Aprecierea controlului (auditului) intern Auditul intern este ansamblul coordonat al tuturor masurilor adoptate in interiorul societatii bancare pentru: - protejarea activelor; - promovarea eficacitatii exploatarii; - asigurarea respectarii dispozitiilor legale; - asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile. Auditul intern cuprinde: a. controlul administrativ intern b. verificarea interna a operatiilor c. autocontrolul salariatilor d. controlul contabil intern. Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele contabilitatii si realitate. Elementele de baza ale sistemului de audit intern sunt: -existenta unui plan de organizare (definirea sarcinilor, definirea limitelor de competenta si a raspunderilor, modul de circulatie a informatiilor) -competenta si integritatea personalului -existenta unei documentatii satisfacatoare la nivelul societatii bnacare respective (pornind de la producerea informatiilor si pana la arhivarea acestora). In scopul evaluarii auditului intern, auditorul orienteaza interventiile sale asupra a trei intrebari principale: a. care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiective realizarea unui audit intern eficient? b. Sunt aceste proceduri aplicate? c. In ce masura aceste proceduri satisfac crearea unui bun audit intern si pot conduce la elaborarea de documente financiar contabile corecte? Auditorii nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele elemente pe care vor sa se sprijine, alcatuind un program de verificare care cuprinde urmatoarele etape:

a) descrierea procedurilor utilizate pentru elaborarea documentelor justificative, stabilirea circulatiei documentelor si a sistemelor de contabilizare a acestora (se utilizeaza tehnici descriptive sau diagrama de circulatie flow-chart); b) efectuarea testelor de conformitate, care au ca obiect obtinerea confirmarii ca descrierea procedurii a fost corect inteleasa si corepunde procedurilor aplicate in unitatea respectiva; se pot efectua dupa diferite modalitati ca: observarea directa, confirmare verbala, observarea ulterioara constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine, pentru a-l testa; c) evaluarea preliminara pentru a evidentia punctele slabe si forte ale procedurilor sistemului contabil si de control intern; d) efectuarea de teste de permanenta in scopul verificarii daca punctele forte sau slabe fac obiectul unei aplicari efective si constante; e) evaluarea definitiva si documentul de sinteza in care se precizeaza veritabilele puncte forte; punctele slabe ca urmare a conceperii defectuase a sistemului de control intern; punctele slabe datorate unor aplicari eronate a procedurilor sistemului. 3. Controlul conturilor In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele probante, necesare fundamentarii opiniei sale. Aceasta etapa a misiunii are drept obiectiv reunirea elementelor probante suficiente pentru a exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce presupune respectarea reglementarilor legale, si anume: - regulile de prezentare si evaluare stipulate de normele in vigoare; - regulile de prudenta; - regulile referitoare la inventarieri; - regulile de tinere a registrelor contabile si a contabilitatii; - existenta activelor si a documentelor care atesta proprietatea societatii bancare asupra acestora. Programul de control al conturilor poate fi: - restrans, cand controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare ca inregistrarile contabile ale operatiunilor sunt fiabile; - extins, cand nu se poate sprijini pe concluziile controlului intern. Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine rubricile urmatoare:

1. lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile conturilor anuale; 2. intinderea esantionului, tinand seama de pragul de semnificatie si eventualele erori ce pot fi descoperite; 3. indicarea datei la care a fost efectuat controlul, pentru stabilirea cronologica a auditului; 4. referinta pentru foaia de lucru; 5. problemele intalnite. Pe tot parcursul misiunii sale, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante care sa ii permita sa dea certificarea asupra conturilor anuale, utilizand procedee si tehnici care privesc: -controlul asupra pieselor justificative; -observare fizica; - examenul analitic. Pentru obtinerea elementelor probante, tehnicile de control folosite sunt: - inspectia fizica si observatia; - confirmarea directa de la terti; -examenul documentelor primite de catre societatea bancara si care servesc ca documente justificative sau la controlul operatiunilor respective; -examenul documentelor emise de catre societatea bancara; - controlul aritmetic; -analize, estimari si confruntari intre informatii si documente; - examen analitic, care consta in: - efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din conturile anuale si datele anterioare si previzionale ale societatii bancare; - analiza abaterilor si tendintelor; - studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate; - sinteza informatiilor verbale obtinute de la personalul de executie sau de conducere al societatii bancare. Tinand cont de numarul mare de operatiuni care se efectueaza de catre o societate bancara, auditorul nu poate verifica integral rulajele sau soldurile unui cont; el va cauta elementele probante prin analiza unui esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului. Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime.

Auditorul poate folosi: sondajul statistic; sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala, care insa nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra intregii populatii. Eficacitatea unui sondaj este determinata de definirea precisa a obiectivelor sale. Auditorul trebuie sa explice in acest sens: ce urmareste sa probeze: in aceasta etapa auditorul trebuie sa defineasca ceea ce va considera eroare sau anomalie (sa demonstreze ca punctajul dintre avizele de expeditie si facturi poate evidentia toate expedierile in curs de facturare); ca rata erorilor existente in multime nu depaseste rata maxima acceptabila de anomalii de functionare, adica pragul peste care auditorul va considera ca, controlul intern nu functioneaza de o maniera satisfacatoare.. 4. Documentarea lucrarilor de audit 4.a. Dosarul exercitiului Cuprinde totalitatea elementelor unei misiuni a caror utilitate nu depaseste exercitiul controlat si permite asamblarea tuturor lucrarilor de la organizarea misiunii si pana la redactarea raportului. Dosarul exercitiului este utilizat pentru: mai buna organizare si controlul misiunii; documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a desfasurat fara omisiuni; inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori; justificarea opiniei emise si redactarea raportului. Dosarul exercitiului cuprinde: planificarea misunii: note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de catre altii; datele si durata vizitelor, locurile de interventie; compunerea echipei; data pentru emiterea raportului; bugetul de timp si realizarea lui. supervizarea lucrarilor: note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;

aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziile lucrarilor si continutul raportului de audit. aprecierea controlului intern: evaluarea punctelor tari, punctelor slabe si zonelor de risc; foi de lucru privind bazele de stabilire ale sondajelor asupra functionarii sistemelor si detalii asupra sondajelor efectuate; comentarii asupra anomaliilor descoperite. obtinerea de elemente probante: program de lucru; foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventualele comentarii si concluzii; documente sau copii de documente de la unitate sau de la terti justificand cifrele examinate; detalii asupra detaliilor efectuate asupra conturilor anuale comparatii si explicatii ale diferitelor variatii precum si concluziile; sinteza generala arezultatelor pe diferitele etape ale misiunii si tratarea distincta a punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare; foi de lucru cu privire la faptele delictuale. 4.b. Dosarul permanent Dosarul permanent permite evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a intreprinderii. Elementele unui dosar permanent sunt: fisa de caracterizare a unitatii auditate; scurt istoric al unitatii auditate; organigrama unitatii auditate; persoanele care angajaza unitatea auditata; conturile anuale ale ultimelor exercitii; note asupra statutului; procese verbale ale Consiliului de Administratie si Adunarii Generale a Actionarilor; structura grupului; contracte, asigurari. Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie: tinut la zi:

sa contina informatii actualizate cele perimate fiind eliminate ; sa nu contina documente voluminoase ale unitatii. In concluzie, un dosar permanent trebuie sa cuprinda toate informatiile permanente asupra operatiunii sau structurii controlate, si in special: - organigrama departamentului; - statisticile tranzactiilor; - descrierea procedurilor; - o analiza a punctelor importante din cotrolul intern; - diverse informatii sau documente cu caracter permanent; - rapoartele anterioare. Dosarul de lucru pentru o misiune prin sondaj trebuie sa curpinda in mod clar toate fisele de lucru elaborate, care contin operatiunile selectionate pentru control, anomaliile gasite si, evident, concluziile. Acest dosar trebuie aprobat in mod obligatoriu de catre seful misiunii. Toate dosarele intocmite sunt pastrate si puse la dispozitia controlorilor externi, care vor putea aprecia astfel magnitudinea si calitatea controalelor efectuate. 5. Programe de lucru detaliate, care sunt definite inaintea declansarii misiunii si dupa ce s-a definit strategia de audit. Ele contin obiectivele si controalele de efectuat pentru sectiunile cuprinse in dosarul de lucru. 6. Rapoarte de calitate Raportul de audit este suportul si scopul oricarei interventii de acest gen. El este documentul pe baza caruia se fac aprecieri asupra: - oamenilor (atat personalul departamentului controlat, cat si auditorii); - eficientei structurii controlate; - procedurilor si sistemului de control intern. Principalele conditii de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de raport sunt: - sa fie ingrijit si accesibil, deoarece acesta este destinat difuzarii; - sa nu se foloseasca un limbaj prea tehnic; - sa fie concis si bine organizat, dat fiind faptul ca el se adreseaza unor persoane care nu au intotdeauna timpul necesar pentru a citi si analiza un raport lung. Raportul nu trebuie sa fie o sanctiune, ci, dimpotriva, trebuie sa propuna baza de reflectie pentru ameliorarea in viitor a gestiunii riscurilor departamentului auditat.

CAPITOLUL PROCEDURI DE AUDIT INTERN AL ELEMENTELOR DIN SITUATIILE FINANCIARE 4.1. Elemente de activ 4.1.1 Numerar si elemente asimilate Auditorul trebuie sa se asigure ca: - Soldurile de casa reprezentnd disponibilul, toate valorile de incasat, in curs de incasare sau plasate la institutiile financiare sunt corect nregistrate. - Soldul de casa este prezentat corect si clasificat corespunzator, in functie de lichiditatea diferitelor elemente componente, considerandu-se ca depozitele blocate in diferitele conturi bancare au cea mai scazuta lichiditate. - Elementele asimilate numerarului sunt nregistrate, prezentate si clasificate corect. Testele aplicate de auditor pentru verificarea corectitudinii si completitudinii soldurilor de numerar, sunt: - Confirmarea soldurilor de casa, presupune confirmarea soldurilor coturilor casa cu disponibilul efectiv din casierie. - Controlul confirmarilor bancare, presupune ntocmirea unei confirmari de control al conturilor rulate, verificarea corectitudinii aplicarii principiului independetei exercitiului si urmarirea raspunsurilor la scrisorile de circularizare. Testul de nchidere a conturilor interbancare, presupune: - Pentru conturile inchise in timpul anului se va verifica daca operatiunea s-a efectuat in baza autorizarilor date de persoanele cu responsabiliati in acest sens. Daca banca confirma ca un cont a fost inchis la initiativa sa, se va investiga la nivelul managerial corespunzator. - Investigarea motivelor care au condus la nchiderea contului, prin studierea corespondentei transmise de catre banca. 4.1.2. Conturi de creante14 Testele trebuie sa determine daca: - Creantele reprezinta toate sumele datorate bancii la sfrsitul perioadei, auditorul trebuind sa verifice corectitudinea nregistrarii acestora, precum si modul de prezentare a informatiilor cu privire la creantele bancii. Auditorul trebuie sa verifice in mod special creditele (reprezentand iesiri de numerar efective), creantele cesionate (valoarea acestora,

14

Ion Niu- Tehnici, proceduri i practici n auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag. 76

tertii in favoarea carora sau cesionat), verificarea nscrierii acestora la arhiva electronica. Sumele prezentate reprezinta drepturi reale ale bancii. - Provizioanele pentru creante ndoielnice, veniturile si reducerile de provizioane sunt calculate, descrise si prezentate in mod corect si adecvat, fara a fi supraevaluate sau subevaluate (in cazul provizioanelor). Provizioanele pentru creante ndoielnice, veniturile si reducerile de provizioane au fost alocate perioadei adecvate. A. Testarea Registrelor jurnal 1. Obtinerea reconcilierii soldurilor creditelor cu evidentele contabile din Cartea Mare (in lei si in valute) la data trimiterii scrisorilor de confirmare (circularizarii) sau la sfrsitul perioadei. Pentru obtinerea reconcilierii se pot efectua urmatoarele teste si proceduri: - Verificarea ncrucisata a totalurilor de control din Cartea Mare, cu sursa care a condus la generarea acestuia. - Examinarea documentelor justificative pentru detectarea elementelor materiale sau neobisnuite. - Verificarea balantei pentru a se asigura faptul ca toate soldurile creantelor nregistrate sunt incluse in situatiile financiare. - Urmarirea cu atentie sporita a creantelor scadente la un an de la data bilantului. Reclasificarea acestora in creante pe termen lung, daca este cazul. B. Testarea existentei creantelor prin circularizarea soldurilor de nchidere Selectarea conturilor din balanta care vor face obiectul transmiterii scrisorilor de circularizare. Modalitatea de esantionare precum si procentul din sold care se testeaza in acest fel este o chestiune de judecata profesionala a auditorului implicat in derularea auditului. Aplicarea procedurilor alternative in cazul in care nu se primeste un numar suficient de raspunsuri la aceste scrisori, precum si in cazul aparitiei unor discrepante fata de nregistrarile bancii. Examinarea documentelor justificative pentru a verifica soldurile nregistrate, in cazul in care nu se raspunde scrisorilor de confirmare. 4.2 Elemente de datorii si capitaluri proprii 4.2.1 Conturi de disponibilitati si depozite15 Obiectivele auditului sunt de a determine daca:

15

Ion Niu- Tehnici, proceduri i practici n auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag.86

a. Miscarile din conturile de disponibilitati si depozite care se refera la evenimentele ulterioare nchiderii bilantului au fost nregistrate corect. b. Conturile de disponibilitati si depozite sunt descrise si clasificate corect si daca au fost prezentate corespunzator in notele anexate la situatiile financiare. A. Testarea Registrului jurnalul Obtinerea reconcilierii jurnalului de cumparari cu Cartea Mare prin circularizare la sfrsitul perioadei. Testarea si compararea totalurilor cu documentele suport, examinarea documentelor justificative referitoare la elementele materiale sau neobisnuite si insumarea nregistrarilor din jurnalul de cumparari, pentru a se asigura asupra completitudii soldului (respectiv ca au fost nregistrate toate disponibilitatile si depozitele clientilor). Verificarea jurnalului pentru detectarea soldurilor neobisnuite (de ex. Sume rotunde, alte sume datorate, solduri debitoare); investigarea documentelor justificative si propunerea reclasificarii, daca este cazul. B. Circularizarea clientilor Selectarea unui esantion de clienti; asigurarea faptului ca selectia a fost facuta in functie de rulajul contului curent al clientului, mai degraba dect in baza soldurilor contului la sfrsitul perioadei de raportare. In definitiv alegerea elementelor care vor fi confirmate (rulaje sau solduri) este o chestiune de judecata profesionala. Etapele ce trebuie urmarite sunt : 1. Obtinerea reconcilierii pentru raspunsuri neobisnuite, care difera fata de raspunsul asteptat; testarea si examinarea documentelor justificative pentru reconcilierea elementelor. 2. Investigarea variatiilor materiale. 3. In cazul in care nu se primeste raspuns la circularizari, se efectueaza proceduri alternative, dupa cum urmeaza: a. Daca este posibil, se obtin direct declaratii ale clientilor si se efectueaza aceleasi proceduri ca in cazul rasupunsurilor neobisnuite primite in urma circularizarii. b. Revizuirea platilor facute catre acesti clienti ulterior atei circularizarii; verificarea platilor facute la data primirii auditului. 4. Sumarizarea rezultatelor circularizarii, incluznd acoperirea obtinuta in urma acesteia, raspunsurile primite si toate sumele care reprezinta diferente. Propunerea eventualelor ajustari. 5. Decizia asupra completitudinii informatiilor obtinute in urma aplicarii testelor de audit. 6. Concluzii in baza rezultatelor circularizarii.

C. Testarea furnizorilor de utilitati, a platilor ulterioare, a facturilor neplatite si primirea documentelor, cuprinzand urmatoarele etape: 1. Revizuirea platilor facute ulterior sfrsitului perioadei, pe parcursul ultimei zi de lucru pe teren. 2. Compararea platilor facute pentru bunuri primite inainte de sfrsitul perioadei cu datoria respectiva nregistrata la sfrsitul perioadei. 3. In sens invers, se obtine asigurarea ca facturile pentru bunurile si serviciile primite dupa sfrsitul perioadei nu au fost nregistrate ca fiind aferente perioadei precedente. D. Sume datorate partilor aflate in relatii speciale cuprinde etapele: 1. Identificarea sumelor datorate persoanelor in relatii speciale cu banca si determinarea factorilor care le-au cauzat. 2. Compararea soldurilor curente cu cele din perioada anterioara si explicarea fluctuatiilor semnificative sau neobisnuite. 3. Revizuirea naturii si volumului tranzactiilor, pentru a determina daca au fost autorizate si daca sumele au fost folosite in scopul pentru care au fost acordate. 4. Verificarea corectitudinii clasificarii unor astfel de sume in bilant 5. Luarea in considerare a necesitatii de prezentare a conturilor si tranzactiilor respective. 6. Luarea in considerare a confirmarilor sumelor datorate partilor afiliate, in cazul in care sumele sunt materiale. 7. Daca exista suspiciuni asupra faptului ca tranzactii materiale nu sunt dezvaluite, se ia in considerare investigarea membrilor managementului pentru a identifica partile afiliate, utiliznd tehnici de analiza a datelor pentru gasirea de nume, adrese comune, etc. in bazele de date de furnizori si clienti sau alte asemenea tehnici. 4.2.2. Capitalul propriu16 Auditul capitalului presupune efectuarea urmatoarelor verificari pentru a se vedea daca: 1. Elementele de capital si alte elemente asimilate capilalurilor reprezinta toate sumele varsate pentru actiunile comune emise, sumele varsate peste valoarea nominala (prime de capital), rezultat reportat si sume varsate de catre banca pentru a-si rascumpara propriile actiuni.

16

Ion Niu- Tehnici, proceduri i practici n auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag. 89

2. Sumele aferente capitalului social si a altor conturi de capital social sunt in concordanta cu hotarrile AGA (sau alte dispozitii ale statutului societatii sau cu aprobarile legale acordate) si cu legile nationale si daca sunt nregistrate corect. 3. Toate tranzactiile cu capitalul social sau alte conturi de capitaluri proprii efectuate pe perioada in care are loc auditul sunt corect nregistrate. 6. Sumele aferente capitalului social si al altor conturi de capitaluri proprii sunt prezentate si clasificate corect in situatiile financiare si notele (inclusiv restrictiile aferente rezultatului reportat, optiuni asupra pachetului de actiuni, planurile sau obligatiile de rascumparare a pachetelor de actiuni, dividendele preferentiale restante, creditorii privilegiati in cadrul lichidarii, etc) aferente. A. Proceduri analitice Recalcularea soldului fiecarei tip de actiune, inmultind numarul de actiuni cu valoarea nominala mentionata in statutul societatii. Se verifica variatiile semnificative sau neobisnuite. Se verifica daca numarul actiunilor proprii nu depaseste numarul actiunilor autorizate. B. Teste privind modificarile in conturile de capital 1. Se efectueaza un roll-forward pentru fiecare cont. a. Verificarea soldurilor initiale a anului precedent si a soldurilor finale cu cele din Cartea Mare. b. Verificarea miscarilor cu documentele suport. 2. Actualizarea documentelor ce permit prezentarea componentelor de capitaluri proprii. 3. Cunoasterea regulamentului intern, hotarrilor legale, statutului bancii, corespondenta cu consilierul juridic, daca este cazul, pentru orice schimbare in componenta actiunilor de-a lungul timpului. 4. Verificarea schimbarilor in conturile de capital ulterior perioadei ncheiate (anterior publicarii raportului de audit). Se iau in calcul ajustarile la si/sau prezentarile in situatiile financiare, daca este cazul. C. Verificari ale tranzactiilor nemonetare Daca modificarile soldului final al contului decapital sunt datorate tranzactiilor nemonetare cum ar fi fuziune, reorganizare, lichidare, reinvestirea de capital intr-o alta companie, atunci: -Se asigura daca partea cu care societatea bancara desfasoara tranzactii este o parte afiliata deoarece aceasta ar putea sa influenteze evaluarea si contabilizarea tranzactiilor.

- Daca aceasta nu este o parte afiliata, se verifica valoarea justa a activelor nete distribuite sau primite. D. Verificarea dividendelor declarate si platite 1. Pentru dividendele declarate in timpul anului, se face o analiza a sumei declarate a acestora (pe actiune si pe total) pentru fiecare tip de actiune, data platii acestora si numarul de actiuni la care exista dividende restante. Se urmareste: a. Asigurarea ca numarul de actiuni la care exista dividende restante este bazat intr-o maniera rezonabila pe numarul de actiuni existente la inceputul si la sfrsitul perioadei. c. Calculul dividendelor pe actiune, datele de nregistrare si plata cu hotarrile autorizate mentionate 3. Se verifica daca sumele calculate (pe actiune si dividendele totale) corespund cu cele prezentate in situatiile financiare 4. Daca societatea bancara plateste dividendele direct actionarilor, se verifica prin esantionare plata acestora in contul actionariatului. Se recalculeaza sumele platite inmultind dividendele pe o actiune cu numarul de actiuni detinute de actionar, asa cum este mentionat in Registrul Actionarilor.

BIBLIOGRAFIE 1. I. Renard Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare- Uniunea Europeana Editia a -4-a Ministerul Finantelor publice 2. A. Munteanu-Auditul sistemelor informaionale contabile-Cadrul general-cap.5,pag.104105.,Ed.Polirom 2001 3. S. Crciun-Auditul financiar i audit intern-Control financiar i expertiz contabil Partea a II-a, pag.237, Ed.Economic 2004 4. J. Renard,Theorie et practique de laudit interne, Edition dOrganisation,Paris tradus n Romnia sub coordonarea Ministerului Finanelor Publice.pag.59 5. J. Renard. Op.Cit. pag.60. 6. M.Boulescu i colectiv. Op.Cit. II,pag.175-176, Ed.Lucman-2004 8. Niu I., Control i audit bancar, Editura Expert, Bucureti, 2002. 9. M. Ghi-Auditul Intern-Capitolul 6-Standardizarea auditului intern,Bucureti 2004, Ed.Economic 2004-pag.121.. 12. Dobroeanu L, Dobroeanu C. L, Audit concepte i practici, Editura Economic, Bucureti 2002. -Walter, S., Basel III: Stronger Banks and a More Resilient Financial System, Conference on Basel III, Financial Stability Institute, Basel, 2011

Legislatie