Audit Intern

Proiect Audit Intern
Cuprins
1. Cuprins Pag. 1
2. Concept, rol, necesitate Pag. 2
3. Acte reglementatorii Pag. 9
4. Sfera de cuprindere Pag. 9
5. Indici care semnalează riscuri privind auditul intern Pag.10
6. Proceduri de audit Pag.13
7. Procedura P – 01 ordinul de serviciu Pag.13
8. Procedura P – 02 declararea independenţei Pag.14
9. Procedura P – 03 notificarea privind declanşarea misiunii
de audit intern Pag.16
10.Procedura P – 04 colectarea şi prelucrarea informaţiilor Pag.18
11.Procedura P – 05 analiza riscurilor Pag.24
12.Procedura P – 06 elaborarea programului de audit Pag.27
13.Procedura P – 07 şedinţa de deschidere Pag.31
14.Procedura P – 08 colectarea informaţiilor Pag.33
15.Procedura P – 09 constatarea şi raportarea iregularităţilor Pag.39
16.Procedura P – 10 revizuirea documentelor de lucru Pag.41
17.Procedura P – 11 şedinţa de închidere Pag.42
18.Procedura P – 12 elaborarea proiectului de raport de audit Pag.44
19.Procedura P – 13 transmiterea proiectului de raport de
audit intern Pag.47
20.Procedura P – 14 reuniunea de conciliere Pag.48
21.Procedura P– 15 raportul de audit public intern Pag.49
22.Procedura P – 16 supervizarea Pag.51
23.Procedura P – 17 difuzarea raportului de audit public intern Pag.52
24.Procedura P – 18 urmărirea recomandărilor Pag.53
25.Relaţiile dintre auditul intern şi auditul extern Pag.56
26.Evaluarea auditului intern Pag.62
27.Bibliografie Pag.66
1
1. CONCEPT, ROL, NECESITATE
Definirea conceptului de audit intern
Funcţia de audit intern a cunoscut transformări succesive până la stabilizarea

definirii conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidenţă o serie de
elemente, care trebuie reţinute pentru conturarea cadrului în care se înscrie auditul
intern.
Din analiza evoluţiei funcţiei auditului intern, până în prezent, putem aprecia
următoarele elemente de implicare în viaţa entităţii auditate, şi anume:
- consiliere acordată managerului;

- ajutorul acordat salariaţilor, fără a-i judeca;
- independenţă şi obiectivitate totală a auditorilor.
a) Consiliere acordată managerului

Auditul intern reprezintă o funcţie de asistenţă a managerului, pentru a-i
permite să-şi administreze mai bine activităţile. Componenta de asistenţă, de
consiliere ataşată auditului intern îl distinge categoric de orice acţiune de control
sau inspecţie şi este unanim recunoscută ca având tendinţe de evoluţie în
continuare.
Auditul intern este aproape de fiecare responsabil, precum agentul fiscal care
consiliază şi rezolvă problemele legate de impozite şi taxe. Responsabilul,
managerul este consiliat de auditorul intern pentru a găsi soluţii de rezolvare a
problemelor sale, într-o cu totul altă manieră, în sensul că prin dispoziţiile luate să
asigure un control mai bun al activităţilor, programelor şi acţiunilor sale.
Profesionalismul auditorului intern îl reprezintă arta şi maniera de a emite o
judecată de valoare asupra instrumentelor şi tehnicilor folosite, cum ar fi: reguli,
proceduri, instrucţiuni, sisteme informatice, tipuri de organizare ş.a., care înseamnă
ansamblul activităţilor de control utilizate de managerul instituţiei sau
responsabilul unui loc de muncă, recunoscut de specialişti drept control intern.
Rolul auditorului intern este acela de a asista managerul pentru abordările
practice succesive deja elaborate şi prin analiza ansamblului să contribuie la
îmbunătăţirea sistemului de control intern şi a muncii cu mai multă securitate şi
eficacitate.
În consecinţă, se acceptă unanim că auditorul intern consiliază, asistă,
recomandă, dar nu decide, obligaţia lui fiind de a reprezenta un mijloc care să
contribuie la îmbunătăţirea controlului pe care fiecare manager îl are asupra
activităţilor sale şi a celor în coordonare, în vederea atingerii obiectivelor
controlului intern. Pentru realizarea acestor atribuţii auditorul intern dispune de o
serie de atuuri faţă de management, şi anume:
- standarde profesionale internaţionale;
- buna practică recunoscută în domeniu, care îi dă autoritate;
- tehnici şi instrumente, care-i garantează eficacitatea;
2
- independenţa de spirit, care îi asigură autonomia să conceapă ipoteze şi să

formuleze recomandări;
- cercetarea şi gândirea lui sunt detaşate de constrângerile şi obligaţiile unei
activităţi permanente de gestionare zilnică a unui serviciu.
b) Ajutorul acordat salariaţilor fără a-i judeca

Într-o entitate în care auditul intern face parte din cultura organizaţiei acesta
este acceptat cu interes, dar într-o entitate care se confruntă cu riscuri potenţiale
importante, cu absenţa conformităţii cu reglementările de bază, cu o eficacitate
scăzută şi o fragilitate externă a acesteia, din cauza deturnărilor de fonduri,
dispariţiei activelor sau fraudă, este evident că managerul respectiv va fi judecat,
apreciat, considerat în funcţie de constatările auditorului intern.
Într-un caz standard, misiunea de audit intern poate să evidenţieze
ineficacitate, redundanţă în sistem sau posibilităţi de îmbunătăţire a
activităţilor/acţiunilor, dar există mai multe motive pentru care managementul nu
trebuie să fie pus direct în discuţie.
Obiectivele auditului intern au în vedere un control asupra activităţilor, care
să conducă la îmbunătăţirea performanţei existente şi nu la judecarea acestuia, aşa
cum şi specialistul în fiscalitate ajută la o mai bună aplicare a regimului fiscal.
Chiar dacă responsabilul este judecat în urma rapoartelor sale de audit, acesta nu
este obiectivul auditului intern.
Realizările auditului intern nu trebuie puse în discuţie de cel auditat, iar dacă
totuşi acest lucru este făcut, să se efectueze într-o manieră pozitivă. Spre exemplu,
este cazul unei insuficienţe, neregulă importantă descoperită de auditorul intern,
care imediat o aduce la cunoştinţa managerului şi pe care acesta o va soluţiona fără
întârziere. În acest caz, disfuncţia semnalată prin raportul de audit intern a dus la o
acţiune corectivă, care a avut ca rezultat şi aprecierea auditorului ca un responsabil
dinamic şi eficace.
Responsabilităţile auditorului intern trebuie să aibă în vedere că adesea
analiza cauzelor unei nereguli scoate la iveală existenţa unor puncte slabe care îşi
au originea în insuficienţe asupra cărora responsabilul nu are un bun control. Cu
această ocazie, se observă că soluţiile trebuie să vină pe cale ierarhică sau chiar de
la nivelul organizaţiei, dacă sunt probleme de dimensiune culturală, de formare
profesională, de buget, de organizare, de natură informatică ş.a.
Această situaţie paradoxală, adesea întâlnită, îi stimulează logica celui
auditat care constată că auditorul intern confirmă insuficienţele semnalate chiar de
el. Din prezentarea de mai sus, rezultă că în aceasta constă consilierea concretă şi
fără echivoc acordată managerului de către auditorii interni.
c) Independenţa totală a auditorilor interni

Funcţia de audit intern nu trebuie să suporte influenţe şi presiuni care ar
putea fi contrare obiectivelor fixate. Standardele profesionale de audit intern
definesc principiul independenţei sub două aspecte:
- independenţa compartimentului in cadrul organizaţiei, de aceea el trebuie
să funcţioneze subordonat celui mai înalt nivel ierarhic;
3
- independenţa auditorului intern prin practicarea obiectivităţii, adică

auditorii interni trebuie să fie independenţi de activităţile pe care le auditează.
Independenţa auditorilor interni trebuie să aibă la bază eliminarea practicii
de supraîncărcare a auditorilor cu lucrări care nu ar trebui să le revină lor. Spre
exemplu: definirea de reguli şi proceduri de lucru, exercitarea acţiunilor de
evaluare şi supervizare ale salariaţilor, chiar şi temporar, participarea la elaborarea
sistemelor informatice, activitatea de organizare, acţiuni de control financiar
propriu zis sau inspecţii ş.a.
Fenomenul cel mai grav care rezultă de aici este că auditorii aflaţi în această
situaţie nu mai pot audita domeniul respectiv, deoarece şi-au pierdut independenţa
şi obiectivitatea. Dacă apar asemenea cazuri, mai ales la entităţi mici şi mijlocii,
când din motive structurale suntem obligaţi să încredinţăm auditorilor asemenea
acţiuni, se impune să evaluăm riscurile şi consecinţele inevitabile în timp.
Independenţa şi obiectivitatea sunt abateri de la funcţia de audit intern, care
dăunează eficacităţii şi rigorii muncii de audit.. Spre exemplu: Trebuie să avem în
vedere că nu putem fi medic şi pacient în acelaşi timp, fără să stabilim un
diagnostic cel puţin subiectiv.
Respectarea standardului privind independenţa presupune unele reguli:
- auditul intern nu trebuie să aibă în subordine vreun serviciu operaţional;
- auditorul intern să poată avea acces în orice moment la persoanele de la
toate nivelurile ierarhice, la bunuri, la informaţii, la sistemele electronice
de calcul;
- recomandările pe care le formulează să nu constituie în nici un caz
măsuri obligatorii pentru management.
Organizarea funcţiei de audit intern în subordinea nivelului ierarhic cel mai
înalt nu este suficientă, mai trebuie ca fiecare, în cadrul activităţii sale, să poată da
dovadă de obiectivitate, acesta fiind de altfel unul din principiile fundamentale ale
codului deontologic. A fi obiectiv înseamnă să realizezi o apreciere, în totală
neutralitate, înseamnă a nu avea idei preconcepute, ci o atitudine imparţială. De
aceea standardele profesionale consideră că obiectivitatea este afectată şi atunci
când auditorul auditează o entitate/activitate/program a cărei responsabilitate şi-a
asumat-o în cursul timpului.
Realizând că idealul absolut nu va fi atins nici în audit, vorbim despre riscul
de audit, un risc rezidual după trecerea auditorului intern. Obiectivitatea rămâne
scopul care trebuie atins, fiecare având datoria să facă tot posibilul pentru a se
apropia cât mai mult de acest deziderat.
Independenţa şi obiectivitatea sunt deseori controversate, mai ales de către
auditorii interni care nu înţeleg această independenţă atunci când se află într-o
structură ierarhică.
În realitate, independenţa auditorului intern este supusă unei duble limitări:
- auditorul intern, ca orice responsabil din organizaţie, trebuie să se
conformeze strategiei şi politicii direcţiei generale;
- auditorul intern trebuie să fie independent în exercitarea funcţiei sale, dar
respectând standardele de audit intern.
4
Aceasta este o limitare deontologică, dar neînsoţită de sancţiune, şi de aceea

auditorul intern trebuie să-şi impună în mod conştient respectarea
standardelorprofesiona1e.
Din această succintă prezentare rezultă că, în materie de independenţă, nu
sunt suficiente nici ataşarea structurii de audit la cel mai înalt nivel ierarhic, şi nici
urmărirea realizării obiectivităţii. Practica În domeniu ne arată că adevărată
independenţă a auditoru1ui intern o constituie profesionalismul său, deoarece dacă
este un profesionist va descoperi disfuncţii importante, va face recomandări
pertinente şi se va implica în viaţa organizaţiei prin îmbunătăţirea performanţelor
acesteia.
Definirea elementelor de ancorare în viaţa entităţii a funcţiei de audit ne
permite să trecem la prezentarea conceptului de audit intern. Aşa cum am arătat au
existat mai multe definiţii de-a lungul timpului.
În anul 1999, I.I.A. din SUA a emis o nouă definiţie a auditului intern, în
urma unui studiu efectuat cu 800 studenţi, coordonat de auditorii din universităţile
australiene, astfel:
Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care dă unei
organizaţii o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra
operaţiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la
adăugarea unui plus de valoare.
Auditul intern ajută această organizaţie să îşi atingă obiectivele, evaluând,
printr-o abordare sistematică şi metodică, procesele sale de management al
riscurilor, de control şi de conducere a întreprinderii, şi făcând propuneri pentru a
le consolida eficacitatea.
Există autori care consideră că folosirea cuvântului "activitate", pentru a
defini auditul intern, în locul termenului de "funcţie" îl situează pe responsabilul
său pe o poziţie subalternă, ţinând cont că o activitate este mai elementară decât o
funcţie. În lexicul "Cuvintele Auditului" există următoarea definiţie a auditului, şi
anume: Auditul intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie - exercitată Într-o
manieră independentă şi cu mandat - de evaluare a controlului intern.
Acest demers specific concurează cu bunul control asupra riscurilor de către
responsabili. În Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern din România este
adoptată definiţia dată de I.I.A., în anul l999.
Mulţi specialişti sunt de acord că această formulare mai poate fi reevaluată,
dar în acest moment este satisfăcătoare şi exhaustivă din punct de vedere al
conţinutului.
Prin noile reglementări de organizare şi exercitare a auditului public intern, a
fost accentuat rolul acestuia de consiliere în exercitarea administrării veniturilor şi
cheltuielilor publice, perfecţionarea activităţii şi îndeplinirea în totalitate a
obiectivelor. Acordă sprijin calificat în gestionarea riscului, pentru creşterea
eficienţei şi eficacităţii sistemului.
Realizarea acestor sarcini este posibilă printr-o abordare sistematică şi
metodică a tematicii, evaluând eficienţa şi eficacitatea actului de conducere,
identificând şi gestionând factorii de risc, prin exercitarea cu eficacitate a
controlului asupra proceselor de administrare.
5
Caracteristicile auditului intern
Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în

consideraţie a următoarelor caracteristici:
- universalitatea;
- independenţa;
- periodicitatea.
a) Universalitatea funcţiei de audit intern trebuie înţeleasă în raport cu aria
de aplicabilitate, scopul, rolul şi profesionalismul persoanelor implicate în
realizarea acestei funcţii. .
Auditul intern există şi funcţionează în toate organizaţiile, oricare ar fi
domeniul de activitate al acestora. El s-a născut din practica întreprinderilor
internaţionale, apoi a fost transferat celor naţionale, după care a fost asimilat în
administraţie. .
Auditul financiar are ca obiect activităţile din domeniul financiar şi contabil,
pe când auditul intern are o arie mai extinsă, cuprinde toate activităţile desfăşurate
în cadrul entităţii, de aici universalitatea funcţiei. Din practică a rezultat că
activităţile financiar-contabile reprezintă 20-25% din activităţile care fac obiectul
auditului intern.
Putem afirma că acolo unde. există control intern există şi audit intern,
deoarece "materia primă" a auditului intern este controlul intern. Datorită faptului
că auditul intern are scopul de a ameliora controlul intern, iar controlul intern este
universal, atunci putem afirma că şi auditul intern este universal.
Funcţia de audit intern a devenit o funcţie de asistenţă managerială prin care
auditorii interni ajută managerii, de la orice nivel, să stăpânească bine celelalte
funcţii şi toate activităţile. Având în vedere că managerii există peste tot şi asistenţa
s-a extins în toate domeniile şi se referă la toate activităţile. De aceea standardele
de audit intern precizează că într-un serviciu de audit intern trebuie să găsim toate
posibilităţile pentru a audita toate activităţile, motiv pentru care trebuie să avem
specialişti din toate culturile, nu din toate specializările.
Normele internaţionale precizează că auditorul intern nu trebuie să cunoască
toate. meseriile din lume. El nu poate să fie la fel de bun ca cel care face zilnic
aceeaşi lucrare.
Specialitatea auditorului intern este sistemul de control intern. Însă pentru a-
şi putea exercita specialitatea sa el trebuie să aibă o bună cunoaştere a mediului pe
care-l auditează, să înţeleagă şi să-şi însuşească cultura organizaţiei.
Într-un compartiment de audit intern nu există oameni pricepuţi la toate. Aici
vom găsi specialişti care au însuşite: cultura managerială, cultura financiar-
contabilă, cultura informatică şi alte culturi care sunt necesare într-o entitate.
În acest context de specializare un auditor informatician va fi acceptat de
informaticienii din departamentul care este supus auditului, numai dacă este un
specialist. Auditorul informatician este un informatician care a învăţat auditul
intern şi nu invers.
6
b) Independenţa auditorului intern trebuie să aibă o gândire neîncorsetată,

fără idei preconcepute, ca de exemplu: "totul merge foarte bine sau totul merge
foarte prost".
Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru că atunci când va audita va
face control financiar de gestiune, şi nici inspector, pentru că în acest caz se va
comporta ca un inspector fiscal. Auditorul intern nu poate fi nici altceva, respectiv:
nu poate fi manager sau o persoană care realizează procesul de achiziţii. Ce va face
atunci când va audita achiziţiile?
Auditul intern este o activitate independentă, de asigurare a îndeplinirii
obiectivelor şi de consultanţă, concepută în scopul de a adăuga valoare şi de a
îmbunătăţi activităţile unei organizaţii. Astfel, funcţia de audit intern, cu ocazia
evaluării controlului intern, stabileşte:
- dacă controlul intern a depistat toate riscurile;
- dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai
adecvate;
- dacă lipsesc controalele în anumite activităţi;
- dacă există controale redundante;
- apoi transformă în recomandări toate aceste constatări şi concluzii asupra
controlului intern prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.
Auditul intern ajută o organizaţie să îşi îndeplinească obiectivele sale, prin
aducerea unei abordări sistematice, disciplinate în evaluarea şi îmbunătăţirea
eficacităţii managementului riscului, controlului intern şi procesului de conducere.
De asemenea, auditul intern oferă departamentelor din organizaţie, Consiliului
director, Consiliului de administraţie o opinie independentă şi obiectivă asupra
managementului riscului, controlului şi guvernării, măsurând şi evaluând
eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizaţiei. . .
Auditul intern are trei principale preocupări: C . raportează managementului
la cel mai înalt nivel pentru ca acesta este cel care poate lua d~c~ii, respectiv
şefului executivului sau Consiliului de administraţie;
- evaluează şi supervizează sistemul de control intern;
- oferă consiliere pentru îmbunătăţirea managementului, pe baza analizei
riscurilor asociate activităţilor auditabile.
Auditul intern intră În cultura organizaţiei atunci când managerul apelează la
auditori. În acest fel auditul intern devine o funcţie responsabilă, caracterizată prin
independenţă.
Auditul intern este o funcţie şi auditoru1 intern este o persoană care are
obligaţii şi acestea nu sunt minore.
c) Periodicitatea auditului intern este o funcţie permanentă în cadrul
entităţii, dar este şi o funcţie periodică pentru cei auditaţi. Frecvenţa auditurilor va
fi determinată de activitatea de evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot
audita o entitate 8-12 săptămâni şi apoi să revină după o perioadă de doi-trei ani, în
funcţie de riscurile care apar.
În acest sens, trebuie să dispunem de un sistem de măsurare a riscurilor.
Acesta este planul de audit, care se realizează pe perioade strategice, de regulă
cinci ani, structurat anual şi cuprinde toate activităţile. Diferenţa este că unele
7
activităţi vor fi auditate o dată, iar altele de mai multe ori, în funcţie de evaluarea
riscurilor. Pe baza planului de audit se stabileşte şi numărul de auditori şi în funcţie
de aceştia se aleg riscurile care vor fi tratate şi cele la care se va renunţa pentru
moment.
Periodicitatea auditului intern nu înseamnă jumătate de normă, ci trebuie
avut în vedere faptul că auditorul intern poate reveni oricând acolo, dacă consideră
că este nevoie.
Auditul intern este o funcţie periodică, deoarece se realizează conform unui
plan şi pe baza unor programe de activitate, comunicate şi aprobate anticipat.
Auditul intern ajută entităţile să-şi atingă obiectivele, ceea ce se realizează
printr-o organizare metodică şi sistematică a procesului de audit, îndreptată spre
îmbunătăţirea controlului şi proceselor de conducere, la diferite perioade de timp.
Auditul intern trebuie să urmărească obiectivele generale, dar şi alte elemente ca:
- existenţa unor disensiuni între diferite niveluri ale organizaţiei;
- existenţa anumitor lucruri care descurajează oamenii să lucreze mai bine.
Activitatea de audit intern este o activitate programată care se realizează în
conformitate cu standardele pentru a conduce la rezultate şi se derulează pe baza
unui program, în care toate ideile auditorului vor fi cumulate într-un raport
constructiv, care va reprezenta un beneficiu pentru organizaţie.
Procesul de audit intern trebuie să se efectueze periodic, pas cu pas, şi să
aibă în vedere toate aspectele, nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat şi
planificat astfel încât să conducă la îmbunătăţirea controlului intern şi a proceselor
de conducere. Auditul este acolo pentru, a ajuta managementul de linie să îşi
îmbunătăţească managementul funcţional şi activitatea de analiză a riscurilor.
Descoperirile şi recomandările auditului intern sunt urile liniei de
management din zonele auditate, în special cu privire la îmbunătăţirile potenţiale în
procesul de management al riscului, şi pe care auditorul le va evalua din. nou cu
ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura şi garanta un plus de valoare organizaţiei. ..
Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entităţi, programe, activităţi ş.a.
În acest sens rapoartele de audit nu conţin nume şi fapte. Aceasta nu înseamnă că
auditul intern nu are implicaţii asupra persoanelor. Dacă descoperă fraude atunci
responsabilii activităţilor respective vor avea probleme. Persoanele sunt inspectate.
de compartimentul de inspecţie şi astfel vom stabili dacă s-au încălcat legile şi
regulamentele.
8
2. ACTE REGLEMENTATORII
Prin Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern (Monitorul Oficial al
României nr. 953 din 24 decembrie 2002) şi Ordonanţa Guvernului nr. 37/2004
pentru modificarea şi completarea reglementărilor privind auditul intern
(Monitorul Oficial al României nr. 91 din 31 ianuarie 2004) a fost reglementat
auditul intern la entităţile publice, cu privire la formarea şi utilizarea fondurilor
publice şi administrarea patrimoniului public, ca activitate funcţional independentă
şi obiectivă. Legea include următoarele categorii de entităţi publice: autoritatea
publică, instituţia publică, regia autonomă, compania/societatea naţională,
societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este
acţionar majoritar şi care are personalitate juridică.
Auditul intern al entităţilor economice din domeniul privat este reglementat
prin Legea nr. 133/2002 (Monitorul Oficial al României nr. 230 din 5 aprilie 2002),
pentru aprobarea OUG nr. 75/1999, republicată (Monitorul Oficial al României nr.
598 din 22 august 2003), privind activitatea de audit financiar.
3. SFERA DE CUPRINDERE
Obiectivele auditului public intern, conform art. 3 din lege, sunt:
a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele
şi activităţile entităţii publice;
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare
sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea
sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor
administrării.
Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea
publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de
către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor
de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora;
c) administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al
unităţilor administrativ-teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi
sistemele informatice aferente.
Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entităţile economice din
sectorul/domeniul public vor avea bază un cadru comun elaborat de Ministerul
Finanţelor Publice şi Camera Auditorilor Financiari din România.
9
4. INDICI CARE SEMNALEAZĂ RISCURI PRIVIND

AUDITUL INTERN
IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA RISCURILOR
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament cu

impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a realiza obiectivele.
Scopul:
Identificarea riscurilor este o etapă majoră în procesul de audit intern şi
presupune: identificarea pericolelor din entitatea/structura auditată, existenţa
controalelor interne sau a procedurilor entităţii/structurii auditate care previn
riscurile, eliminarea sau minimizarea pericolelor, evaluarea structurii/evoluţiei
controlului intern al entităţii/structurii auditate.
Premise:
Aprecierea unui risc este determinată de cele 2 componente ale sale:
- probabilitatea de apariţie a riscurilor;
- nivelul impactului, apreciat prin gravitatea consecinţelor şi durata
acestora.
Reprezintă activitatea care stă la baza identificării şi analizei riscurilor şi în

elaborarea Tabelului puncte tari şi puncte slabe.
Riscurile se pot concretiza în recomandări de audit, acestea depinzând de
rezultatele de la controalele, testările şi verificările anterioare.
Punctele tari şi punctele slabe se exprimă calitativ şi cantitativ în funcţie de
rezultatele aşteptate şi de condiţiile de obţinere a acestora. Un punct tare sau un
punct slab trebuie să fie exprimat în funcţie de un obiectiv de control intern sau de
o caracteristică urmărită, pentru a asigura buna funcţionare a entităţii/structurii
auditate sau atingerea unui rezultat scontat.
Analiza riscului presupune identificarea pericolelor din entitatea/structura,

evaluarea dinamicii mediului de control intern şi identificarea dacă controalele
interne sau procedurile pot preveni, elimina sau minimiza pericolele, cât şi
identificarea, prioritizarea şi selectarea obiectelor/operaţiunilor de auditat.
Fazele analizei riscului sunt următoarele:
- analiza obiectivelor structurii auditate;
- analiza şi evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor de
eroare semnificativa cu incidenţă asupra operaţiilor financiare;
- verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control
intern şi evaluarea acestora;
- evaluarea punctelor slabe, cuantificarea şi împărţirea lor pe clase
de risc.
Măsurarea riscurilor
Presupune utilizarea unor criterii de apreciere drept instrumente de măsurare.
10
a) aprecierea controlului intern se realizează pe baza analizei calităţii

controlului intern pe trei nivele:
Controlul intern este Dacă

• conducerea şi/sau personalul demonstrează o atitudine
necooperantă şi nepăsătoare cu privire la
conformitate, la păstrarea dosarelor sau la reviziile
externe;
• auditurile anterioare sau studiile preliminare au
CU LIPSURI GRAVE
descoperit probleme deosebite;
• analiza dezvăluie că nu sunt în funcţiune tehnici de
control adecvate şi suficiente;
• procedurile de control intern lipsesc sau sunt puţin
utilizate.
• conducerea şi personalul demonstrează o atitudine
cooperantă cu privire la conformitate, păstrarea
dosarelor şi reviziilor externe;
• auditurile anterioare sau studiile preliminare au
INSUFICIENT descoperit anumite probleme, dar conducerea a luat
măsuri de remediere şi a răspuns satisfăcător la
recomandările auditului;
• analiza arată că sunt în funcţiune tehnici de control
adecvate şi suficiente.
constructivă, existând preocuparea de a anticipa şi a
înlătura problemele;
• auditurile anterioare şi studiile preliminare nu au
CORESPUNZĂTOR
descoperit nici un fel de probleme;
• analiza arată ca sunt în funcţiune numeroase şi
eficiente tehnici de control intern;
• procedurile sunt bine susţinute de documente.
b) nivelul impactului reprezintă efectele riscului în cazul producerii sale se

poate exprima cu o scara valorică pe trei nivele: impact scăzut, impact moderat,
impact ridicat.
c) aprecierea vulnerabilităţii entităţii, unde se examinează toţi factorii cu

incidenţă asupra vulnerabilităţii domeniului auditabil (resurse umane,
complexitatea operaţiilor, mijloace tehnice etc.) şi se exprimă pe trei nivele:
- vulnerabilitate redusă – acest punctaj va fi acordat în cazul în care
resursele umane ar fi suficiente, complexitatea operaţiunilor ar fi redusă, iar
mijloacele tehnice existente necesare desfăşurării activităţii sunt suficiente;
- vulnerabilitate medie - acest punctaj va fi acordat în cazul în care resursele
umane nu ar fi suficiente, ori complexitatea operaţiunilor ar fi ridicată, ori
11
mijloacele tehnice existente necesare desfăşurării activităţii sunt

insuficiente;
- vulnerabilitate mare - acest punctaj va fi acordat în cazul în care resursele
umane nu ar fi suficiente, complexitatea operaţiunilor ar fi ridicată şi
mijloacele tehnice existente necesare desfăşurării activităţii sunt
insuficiente.
Analiza riscurilor presupune parcurgerea unor paşi pornind de la obiectivele

structurii auditate:
a) identificarea operaţiilor/activităţilor auditabile, respectiv a obiectelor
auditabile;
b) identificarea ameninţărilor, riscurilor inerente, asociate acestor
operaţiuni şi determinarea impactului financiar al acestora;
c) stabilirea criteriilor de apreciere a riscului. Prin norme au fost
recomandate utilizarea următoarelor criterii: aprecierea controlului intern,
aprecierea cantitativă şi aprecierea calitativă.
d) stabilirea nivelului riscului, pentru fiecare criteriu, prin utilizarea unei
scări de valori pe trei nivele:
- pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunzător -
nivel 1; control intern insuficient – nivel 2; control intern cu lipsuri
grave – nivel 3;
- pentru aprecierea cantitativă: impact financiar scăzut – nivel 1; impact
financiar moderat – nivel 2; impact financiar ridicat – nivel 3;
- pentru aprecierea calitativă: vulnerabilitate redusă - nivel 1;
vulnerabilitate medie – nivel 2; vulnerabilitate mare – nivel 3.
e) stabilirea punctajului total al criteriului utilizat. Pentru aceasta se atribuie
un factor de greutate şi un nivel de risc fiecărui criteriu, iar produsul
acestor doi factori dă punctajul pentru criteriul respectiv. Suma
punctajelor pentru anumita operaţie auditabilă reprezintă punctajul total al
riscului operaţiei respective.
f) clasarea riscurilor pe baza punctajelor totale obţinute în: risc mare, risc
mediu şi risc mic.
g) ierarhizarea operaţiunilor ce urmează a fi auditate. Se elaborează
“Tabelul punctelor tari şi punctelor slabe“ unde se prezintă sintetic
rezultatul evaluării fiecărei operaţiuni analizate şi ierarhizarea riscurilor în
scopul orientării activităţii de audit intern în vederea stabilirii tematicii în
detaliu. Un punct tare sau un punct slab trebuie să fie exprimat în
funcţie de un obiectiv de control intern sau de o caracteristica urmărită,
pentru a asigura buna funcţionare a structurii auditate;
h) elaborarea tematicii în detaliu a misiunii de audit intern. Tematica în
detaliu cuprinde totalitatea obiectelor de auditat selectate şi este adusă la
cunoştinţă responsabililor structurii auditate în cadrul şedinţei de
deschidere şi se întocmeşte pe baza analizei riscurilor în corelaţie cu
obiectele selectate pentru a fi auditate din lista centralizatoare a obiectelor
auditabile.
12
5. PROCEDURI DE AUDIT
1. Pregătirea misiunii de audit public intern
Această primă etapă se va derula parcurgând următoarele proceduri:
1.1. Ordinul de serviciu
Ordinul de serviciu se întocmeşte de şeful serviciului de audit public intern,

pe baza planului anual de audit public intern aprobat de ministrul economiei şi
comerţului.
PROCEDURA P - 01 ORDINUL DE SERVICIU
Scopul:
De a repartiza sarcinile de serviciu pe auditori interni, astfel încât aceştia să
poată demara misiunea de audit public intern.
Premise:
Ordinul de serviciu reprezintă mandatul de intervenţie dat de către serviciul
de audit public intern şi se întocmeşte de către şeful serviciului, pe baza planului
anual de audit public intern.
Procedura:
Şeful Compartimentului de audit public 1. Repartizează sarcinile de serviciu pe

intern fiecare auditor in parte;
2. Întocmeşte Ordinul de serviciu pe baza
planului anual de audit public intern.
3. Alocă un număr Ordinului de serviciu;
Personalul de secretariat 4. Asigură copii ale Ordinului de serviciu
fiecărui membru al echipei de audit.
5. Iau la cunoştinţă de Ordinul de serviciu şi
Auditorii de sarcinile repartizate.
13
Exemplu
Model A-01
Entitatea publică
Nr…….Data………
ORDIN DE SERVICIU
În conformitate cu prevederile……. şi cu Planul anual de audit public intern, se va

efectua o misiune de audit public intern la………..in perioada……..Scopul
misiunii de audit este…….., iar obiectivele acesteia sunt……..
Menţionăm că se va efectua un audit de……..
Echipa de audit public intern este formată din următorii auditori…..
Conducătorul Serviciului de audit public intern

1.2.Declaraţia de independenţă
Reprezintă independenţa auditorilor interni selectaţi pentru realizarea unei

misiuni de audit public intern, faţă de entitatea auditată. In acest sens fiecare
auditor intern trebuie sa întocmească o declaraţie de independenţă.
PROCEDURA P – 02 DECLARAREA INDEPENDENŢEI
Scopul:
De a demonstra independenţa auditorilor fata de instituţia/structura auditată.
Premise:
In vederea desemnării auditorilor interni pentru efectuarea misiunii de audit
public intern vor fi verificate incompatibilităţile personale ale acestora. Astfel, un
auditor nu va fi desemnat acolo unde există incompatibilităţi personale, doar dacă
repartizarea lui este imperios necesară, fiind furnizată in acest sens o justificare din
partea şefului Serviciului de audit public intern. Dacă în timpul efectuării misiunii
de audit apare o incompatibilitate, reală sau presupusă, auditorii sunt obligaţi să
informeze de urgenţă conducerea.
Procedura:
Auditorii 1. Completează Declaraţia de Independenţă – Model A02;
Şeful de serviciu 2. Verifică Declaraţia de Independenţă;
3. Identifică incompatibilitatea semnalată de către auditori şi
stabileşte modalitatea in care aceasta poate fi atenuată;
4. Aprobă Declaraţiile de Independenţă;
Auditorii 5. Îndosariază Declaraţia de independenţă in dosarul de audit;
6. Dacă în timpul misiunii apare o incompatibilitate reală sau
presupusă, informează de urgenţă conducerea.
14
DECLARATIA DE INDEPENDENŢĂ — Model A-02
Entitatea publică
A fi completat de către auditori, inclusiv consultanţii:
Numele ......................................................... Data ...........
Misiunea de audit public intern …………………………………….
Incompatibilităţi
În legătură cu entitatea/structura auditată…….. Da Nu
Aţi avut/aveţi vreo relaţie oficială, financiară sau personală cu cineva care
ar putea să vă limiteze măsura în care puteţi să vă interesaţi, să
descoperiţi sau să constataţi slăbiciuni de audit în orice fel?
Aveţi idei preconcepute faţă de persoane, grupuri, organizaţii sau
obiective care ar putea să vă influenţeze în misiunea de audit?
Aţi avut/aveţi funcţii sau aţi fost/sunteţi implicat(ă) in ultimii 3 ani intr-un
alt mod in activitatea entităţii/structurii ce va fi auditată?
Aveţi responsabilităţi in derularea programelor şi proiectelor finanţate
integral sau parţial de Uniunea Europeană?
Aţi fost implicat in elaborarea si implementarea sistemelor de control ale
entităţii/structurii ce urmează a fi auditată?
Sunteţi soţ/soţie, ruda sau afin pana la gradul al patrulea inclusiv cu
conducătorul instituţiei/structurii ce va fi auditată sau cu membrii
organului de conducere colectivă?
Aveţi vreo legătură politică, socială care ar rezulta dintr-o fostă angajare
sau primirea de redevenţe de la vreun grup anume, sau organizaţie sau
nivel guvernamental?
Aţi aprobat înainte facturi, ordine de plată, şi alte instrumente de plată
pentru entitatea/structura ce va fi auditată?
Aţi ţinut anterior contabilitatea la instituţia/structura ce va fi auditată?
Aveţi vreun interes direct sau unul de fond financiar indirect la
entitatea/structura ce va fi auditată?
Dacă în timpul misiunii de audit, apare orice incompatibilitate personală,
externă sau organizaţională care ar putea să vă afecteze abilitatea dvs. de
a lucra şi a face rapoartele de audit imparţiale, notificaţi şeful Serviciului
de audit public intern de urgenţă?
Auditor, Conducător Serviciu de audit public intern,
15
Model A-02
Entitatea publică
Se completează de către Şeful de serviciu
1. Incompatibilităţi personale (a se trece din pagina anterioară)
2. Pot fi negociate/ diminuate incompatibilităţile?

Dacă da, explicaţi cum anume
Data si semnătura
1.3. Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern
Serviciul de audit public intern notifică entitatea auditată cu 15 zile înainte de
declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective,
durata acesteia, precum si despre faptul că pe parcursul misiunii vor avea loc
intervenţii la faţa locului al căror program va fi stabilit ulterior, de comun acord.
PROCEDURA P – 03 NOTIFICAREA PRIVIND DECLANŞAREA

MISIUNII DE AUDIT INTERN
Scopul:
Să informeze entitatea auditată de declanşarea misiunii de audit public intern.
Premise:
Se intenţionează ca prin notificarea entităţii auditate sa se asigure desfăşurarea
corespunzătoare a procedurilor de audit.
Procedura:
Auditorii 1.Pregătesc adresa de notificare către părţile
interesate in vederea transmiterii acesteia cu
15 zile înainte de declanşarea misiunii de
audit public intern;
Şeful Serviciului de audit 2. Verifică adresa de notificare;
3. Semnează adresa de notificare;
16
Personalul de secretariat 4. Alocă un număr adresei de notificare

şi o transmite entităţii auditate;
5. Includ domeniile de interes (dacă se
Auditorii comunică) în programul de audit;
6. Îndosariază copia adresei de notificare in
dosarul permanent.
Model B-01
Entitatea publică
Data __________
NOTIFICAREA PRIVIND DECLANSAREA MISIUNII

DE AUDIT PUBLIC INTERN
Către Părţile interesate

De la
Şeful Serviciului de audit public intern
Ref Denumirea misiunii de audit public intern
Stimate(ă)..........................
In conformitate cu Planul anual de audit public intern, urmează ca in

perioada de……….. să efectuăm o misiune de audit public intern cu tema……la
(numele entităţii auditate).
Auditul va examina responsabilităţile asumate de către (numele entităţii
auditate) şi va determina dacă aceasta îşi îndeplineşte obligaţiile sale intr-un mod
eficient şi efectiv.
Vă vom contacta ulterior pentru a stabili de comun acord o şedinţă de
deschidere in vederea discutării diverselor aspecte ale misiunii de audit,
cuprinzând:
- prezentarea auditorilor;
- prezentarea principalelor obiective ale misiunii de audit public intern;
- programul intervenţiei la faţa locului;
- scopul misiunii de audit public intern;
- alte aspecte.
Pentru o mai bună înţelegere a activităţii dumneavoastră, va rugăm să ne
puneţi la dispoziţie următoarea documentaţie necesară:…………………
Dacă aveţi unele întrebări privind această acţiune, vă rog să contactaţi pe
(numele auditorului) sau pe mine .
Cu stimă Data
----------------- -----------
Şeful Serviciului de audit public intern
17
1.4. Colectarea si prelucrarea informaţiilor
1.4.1.Colectarea informaţiilor
In această etapă auditorii interni solicită şi colectează informaţii cu caracter

general despre entitatea auditată. Aceste informaţii trebuie să fie pertinente şi utile
pentru a atinge următoarele scopuri:
a) identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi socio-
economic în care entitatea auditată îşi desfăşoară activitatea;
b) cunoaşterea organizării entităţii auditate, a tehnicilor sale de lucru şi a
diferitelor nivele de administrare, conform organigramei;
c) identificarea punctelor cheie ale funcţionării entităţii auditate şi ale
sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari şi
slabe;
d) identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;
e) identificarea informaţiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor
controlului şi selecţionării tehnicilor de investigare adecvate.
1.4.2. Prelucrarea informaţiilor
Prelucrarea informaţiilor consta in :

a) analiza entităţii auditate şi activităţii sale (organigrama, regulamente de
funcţionare, fişe ale posturilor, circuitul documentelor);
b) analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii auditate;
c) analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a misiunii de
audit public intern;
d) analiza rezultatelor controalelor precedente;
e) analiza informaţiilor externe referitoare la entitatea auditată.
PROCEDURA P–04 COLECTAREA ŞI PRELUCRAREA

INFORMAŢIILOR
Scopul:
Cunoaşterea domeniului auditabil îl ajută pe auditor să se familiarizeze cu
entitatea auditată. Colectarea informaţiilor facilitează procedurile de analiză de risc
si cele de verificare.
Premise:
Colectarea este, in fapt, pregătirea informaţiilor in vederea efectuării analizei
de risc şi pentru identificarea informaţiilor necesare, fiabile, pertinente şi utile
pentru a atinge obiectivele misiunii de audit public intern.
Colectarea informaţiilor presupune:
- identificarea principalelor elemente ale contextului instituţional şi
socio-economic in care entitatea auditată îşi desfăşoară activitatea;
18
- analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii

auditate;
- analiza entităţii auditate şi activităţile sale (organigrama,
regulamente de funcţionare, fişe ale posturilor, procedurile scrise);
- analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfăşurare a
misiunii de audit public intern;
- identificarea punctelor cheie ale funcţionării entităţii auditate şi ale
sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabila a punctelor tari
şi slabe;
- să identifice constatările semnificative şi recomandările din
rapoartele de audit precedente care ar putea să afecteze stabilirea
obiectivelor misiunii de audit public intern;
- identificarea şi evaluarea riscurilor cu incidenţă semnificativă;
- să identifice surse potenţiale de informaţii care ar putea fi folosite ca
dovezi ale auditului şi să considere validitatea şi credibilitatea acestor
informaţii.
Procedura:
Auditorii 1. Identifică legile şi regulamentele aplicabile entităţii
auditate;
2. Obţin organigrama, regulamentele de funcţionare, fişe ale
posturilor, proceduri scrise ale entităţii auditate;
3. Identifică personalul responsabil;
4. Identifică circuitul documentelor;
5. Obţin exemplare ale rapoartelor de audit anterioare;
6. Adună date statistice asupra performanţei pentru a-i sprijini
in faza de analiză a riscului;
7. Se familiarizează cu activitatea entităţii auditate;
Şeful Serviciului de 8. Revede documentaţia;

audit public intern 9. Organizează o şedinţă pentru identificarea obiectivelor
auditabile şi a criteriilor de analiză de risc. Reevaluează
stabilirea obiectivelor, a scopului auditului şi a metodologiei,
după caz.
1.5. Identificarea obiectelor auditabile
1.5.1 Obiectul auditabil
Obiectul auditabil reprezintă activitatea elementară a domeniului auditat, ale

cărei caracteristici pot fi definite teoretic şi comparate cu realitatea practică.
1.5.2. Etapele identificării obiectelor auditabile
19
Identificarea obiectelor auditabile se realizează in 3 etape:

a) detalierea fiecărei activităţi în operaţii succesive descriind procesul de la
realizarea acestei activităţi până la înregistrarea ei (circuitul auditului);
b) definirea pentru fiecare operaţiune în parte a condiţiilor pe care trebuie să le
îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice şi al riscurilor
aferente (ce trebuie să fie evitate);
c) determinarea modalităţilor de funcţionare necesare pentru ca entitatea sa
atingă obiectivul şi sa elimine riscul.
1.5.3. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile
Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele

caracteristicilor specifice şi ale riscurilor asociate, constituie suportul analizei
riscurilor.
1.6. Analiza riscurilor
1.6.1. Definirea riscului
Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament cu

impact nefavorabil asupra capacităţii entităţii publice de a realiza obiectivele.
1.6.1.1. Categorii de riscuri
Categorii de riscuri:
a) Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilităţi
precise; insuficienta organizare a resurselor umane; documentaţia insuficientă,
neactualizată;
b) Riscuri operaţionale: neînregistrarea in evidenţele contabile; arhivare
necorespunzătoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra
operaţiilor cu risc ridicat;
c) Riscuri financiare: plăţi nesecurizate, nedetectarea operaţiilor cu risc financiar;
d) Riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc.
1.6.1.2. Componentele riscului
Componentele riscului sunt:

- probabilitatea de apariţie;
- nivelul impactului, respectiv gravitatea consecinţelor şi durata acestora.
20
1.6.2. Scopul analizei riscurilor
Analiza riscului reprezintă o etapă majoră în procesul de audit public intern,

care are drept scopuri:
a) să identifice pericolele din entitatea auditată;
b) să identifice dacă controalele interne sau procedurile entităţii auditate pot
preveni, elimina sau minimiza pericolele;
c) să evalueze structura/evoluţia controlului intern al entităţii auditate.
1.6.3. Fazele analizei riscurilor
Fazele analizei riscurilor sunt următoarele :

a) analiza activităţii entităţii auditate;
b) identificarea şi evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor, de eroare
semnificativă a activităţilor entităţii auditate, cu incidenţă asupra operaţiilor
financiare;
c) verificarea existenţei controalelor interne, a procedurilor de control intern,
precum şi evaluarea acestora;
d) evaluarea punctelor slabe, cuantificarea şi împărţirea lor pe clase de risc.
Auditorii interni trebuie să integreze în procesul de identificare şi evaluare
a riscurilor semnificative şi pe cele depistate în cursul altor misiuni.
1.6.4. Măsurarea riscurilor
Măsurarea riscurilor depinde de probabilitatea de apariţie a riscului şi de

gravitatea consecinţelor evenimentului. Pentru realizarea măsurării riscurilor se
utilizează drept instrumente de măsurare, criteriile de apreciere.
1.6.4.1. Măsurarea probabilităţii
Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilităţii de apariţie a riscului sunt:

a) aprecierea vulnerabilităţii instituţiei;
b) aprecierea controlului intern.
Probabilitatea de apariţie a riscului variază de la imposibilitate la certitudine

şi este exprimată pe o scara de valori pe trei nivele:
- probabilitate mică;
- probabilitate medie;
- probabilitate mare.
a) Aprecierea vulnerabilităţii entităţii.

Pentru a efectua aprecierea, auditorul va examina toţi factorii cu incidenţă
asupra vulnerabilităţii domeniului auditabil, cum ar fi:
- resursele umane;
21
- complexitatea prelucrării operaţiilor;

- mijloacele tehnice existente.
Vulnerabilitatea se exprimă pe trei nivele:
- vulnerabilitate redusă;
- vulnerabilitate medie;
- vulnerabilitate mare.
b) Aprecierea controlului intern.
Aprecierea controlului intern se face pe baza unei analize a calităţii controlului
intern al instituţiei, pe trei nivele:
- control intern corespunzător;

- control intern insuficient;
- control intern cu lipsuri grave.
1.6.4.2. Măsurarea gravităţii consecinţelor evenimentului (nivelul impactului)
Nivelul impactului reprezintă efectele riscului în cazul producerii sale şi se

poate exprima pe o scară valorică cu trei nivele:
- impact scăzut;
- impact moderat;
- impact ridicat.
Probabilitate
mare
medie
mică
Impact
scăzut moderat ridicat
22
1.6.5. Metoda – model de analiză a riscurilor
Prezentele norme metodologice exemplifică efectuarea analizei riscurilor

prin parcurgerea următorilor paşi:
a) identificarea (listarea) operaţiilor/activităţilor auditabile, respectiv a obiectelor
auditabile. In această fază se analizează şi se identifică activităţile/operaţiile
precum şi a interdependenţelor existente între acestea, fixându-se perimetrul de
analiză;
b) identificarea ameninţărilor, riscurilor inerente posibile, asociate acestor
operaţiuni/ activităţi, prin determinarea impactului financiar al acestora;
c) stabilirea criteriilor de analiză a riscului. Recomandăm utilizarea criteriilor :
aprecierea controlului intern, aprecierea cantitativă si aprecierea calitativă;
d) stabilirea nivelului riscului pentru fiecare criteriu, prin utilizarea unei scări de
valori pe trei nivele, astfel :
d1) pentru aprecierea controlului intern: control intern corespunzător – nivel
1; control intern insuficient – nivel 2; control intern cu lipsuri grave – nivel 3;
d2) pentru aprecierea cantitativă: impact financiar slab – nivel 1; impact
financiar mediu – nivel 2; impact financiar important – nivel 3;
d3) pentru aprecierea calitativă: vulnerabilitate redusă – nivel 1;
vulnerabilitate medie – nivel 2; vulnerabilitate mare – nivel 3.
e) stabilirea punctajului total al criteriului utilizat (T). Se atribuie un factor de
greutate şi un nivel de risc fiecărui criteriu. Produsul acestor doi factori dă
punctajul pentru criteriul respectiv iar suma punctajelor pentru o anumită
operaţie/activitate auditabilă conduce la determinarea punctajului total al
riscului operaţiei/activităţii respective. Punctajul total al riscului se obţine
utilizând formulele:
n
T=  Pi x Ni
i=1
Unde:
Pi = ponderea riscului pentru fiecare criteriu;
Ni = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
sau
T = N1 x N2 x….x Ni, unde

N = nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat.
f) clasarea riscurilor, pe baza punctajelor totale obţinute anterior, în: risc mic, risc
mediu, risc mare;
g) ierarhizarea/operaţiunilor activităţilor ce urmează a fi auditate, respectiv
elaborarea tabelului puncte tari şi puncte slabe. Tabelul punctelor tari şi
punctelor slabe prezintă sintetic rezultatul evaluării fiecărei
activităţi/operaţiuni/teme analizate şi permite ierarhizarea riscurilor în scopul
orientării activităţii de audit public intern, respectiv stabilirea tematicii în
23
detaliu. Tabelul prezintă în partea stângă rezultatele analizei riscurilor

(domeniile/obiectele auditabile, obiectivele specifice, riscuri, indicatori şi
indici), iar în partea dreaptă opinia şi comentariile auditorului intern.
Domeniu Obiective Riscuri Opinie Comentariu

F/ f Consecinţe Gradul de
încredere
PROCEDURA P – 05 ANALIZA RISCURILOR
Scopul:
Analiza riscului reprezintă o etapa majoră in procesul de audit public intern,
care are drept scopuri: identificarea pericolelor din entitatea auditată, dacă
controalele interne sau procedurile entităţii auditate pot preveni, elimina sau
minimiza pericolele, evaluarea structurii/evoluţiei controlului intern al entităţii
auditate.
Premise:
Reprezintă un punct de pornire in elaborarea tabelului „puncte tari si puncte
slabe”.
Aprecierea unui risc are la bază două estimări:
- gradul de gravitate al pierderii care poate să rezulte ca urmare a riscului (sau
al consecinţelor directe şi indirecte);
- probabilitatea ca riscul să revină (noţiune cuantificată formal).
Riscurile potenţiale se pot concretiza in recomandări de audit, acestea depinzând
de rezultatele de la controalele, testările şi verificările anterioare.
Punctele forte şi punctele slabe se exprimă calitativ şi cantitativ in funcţie de
rezultatele aşteptate şi de condiţiile de obţinere a acestora.
Un punct forte sau un punct slab trebuie sa fie exprimat in funcţie de un
obiectiv de control intern sau de o caracteristică urmărită, pentru a asigura buna
funcţionare a entităţii auditate sau atingerea unui rezultat scontat.
Procedura:
Auditorii 1. Din activitatea desfăşurată in timpul colectării şi
prelucrării informaţiilor, pregătesc o listă centralizatoare a
obiectelor auditabile;
2. Identifică ameninţările (riscurile) asociate acestor
operaţiuni/activităţi;
3. Stabilesc criteriile de analiză a riscurilor;
4. Stabilesc ponderea fiecărui criteriu al riscului;
5. Stabilesc nivelul riscurilor pentru fiecare criteriu utilizat;
6. Stabilesc punctajul total al criteriului utilizat;
24
7. Clasează riscurile pe baza punctajelor totale obţinute;

8. Ierarhizează operaţiunile activităţilor ce urmează a fi
auditate, respectiv elaborează Tabelul puncte tari şi puncte
slabe;
9. Transmit Tabelul puncte tari şi puncte slabe şi constatările
făcute către conducătorul Serviciului de audit public intern;
Şeful Serviciului de 10. Organizează o şedinţă pentru identificarea obiectivelor
audit public intern de audit şi a criteriilor de analiză de risc. Reevaluează
stabilirea obiectivelor, a scopului auditului şi a metodologiei,
după caz;
11. Avizează Tabelul puncte tari şi puncte slabe şi Fişele de
Constatare şi Analiză a Problemelor iniţiate pentru fiecare
control potenţial.
Auditorii 12. Îndosariază Tabelul puncte tari şi puncte slabe in dosarul

permanent, secţiunea C.
Exemplu
Entitatea publică
Model C-01 Tabelul „PUNCTE TARI ŞI PUNCTE SLABE”
Denumirea misiunii de audit.......... Perioada supusă auditului

Întocmit de ..……. Data………
Aprobat de....…… Data………
Domeniul Obiective Riscuri Opinie Comentariu

F/f Consecinţe Gradul de
încredere
Ghidul de Evaluare al controlului intern
Controlul
Dacă
intern este
SLAB • conducerea şi/sau personalul demonstrează o atitudine
necooperantă şi nepăsătoare cu privire la conformitate,
păstrarea dosarelor, sau reviziile externe.
• auditurile anterioare sau studiile preliminare au descoperit
25
probleme deosebite.
• analiza dezvăluie ca nu sunt in funcţiune tehnici de control
adecvate şi suficiente.
• procedurile de control intern lipsesc sau sunt puţin utilizate.
• conducerea si personalul demonstrează o atitudine cooperantă
cu privire la conformitate, păstrarea dosarelor şi reviziilor
externe.
• Auditurile anterioare sau studiile preliminare au descoperit
POTRIVIT
anumite probleme, dar conducerea a luat măsuri de remediere
şi a răspuns satisfăcător la recomandările auditului.
• analiza arată că sunt in funcţiune tehnici de control adecvate şi
suficiente.
constructivă, existând preocuparea de a anticipa şi înlătură
problemele.
• auditurile anterioare şi studiile preliminare nu au descoperit
PUTERNIC
nici un fel de probleme.
• analiza arată că sunt in funcţiune numeroase şi eficiente tehnici
de control intern.
• procedurile sunt bine susţinute de documente.
1.7. Elaborarea tematicii in detaliu a misiunii de audit public intern
Tematica în detaliu cuprinde totalitatea domeniilor/obiectelor de auditat

selectate (obiectivele de îndeplinit), este semnată de şeful serviciului de audit
public intern şi adusă la cunoştinţă principalilor responsabili ai entităţii auditate în
cadrul şedinţei de deschidere.
1.7.1. Programul de audit public intern
Programul de audit public intern este un document intern de lucru al

serviciului de audit public intern, care se întocmeşte in baza tematicii detaliate.
Cuprinde pe fiecare obiectiv din tematica detaliată acţiunile concrete de efectuat
necesare atingerii obiectivului, precum şi repartizarea acestora pe fiecare auditor
intern.
Programul de audit public intern are drept scopuri:

a) asigură şeful serviciului de audit public intern că au fost luate în considerare
toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern;
b) asigură repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor, de către
supervizor.
26
PROCEDURA P - 06 ELABORAREA PROGRAMULUI DE

AUDIT
Scopul:
Asigură şeful Serviciului de audit public intern că au fost luate in

considerare toate aspectele referitoare la obiectivele misiunii de audit public intern
şi asigură repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor, de către supervizor.
Premise:
Programul de audit este un document intern de lucru al Serviciului de audit

public intern, care se întocmeşte in baza tematicii detaliate. Cuprinde pe fiecare
obiectiv din tematica detaliată acţiunile concrete de efectuat necesare atingerii
obiectivului, precum şi repartizarea acestora pe fiecare auditor intern.
Programul preliminar al intervenţiilor la faţa locului se întocmeşte in baza
Programului de audit public intern şi prezintă detaliat lucrările pe care auditorii
interni îşi propun să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele, validarea
acestora cu materiale probante şi perioadele in care se realizează aceste verificări la
faţa locului.
Procedura:
1.Pregătesc programul de audit, incluzând următoarele

Auditorii elemente:
- obiectivele auditului;
- testările care se vor efectua;
- alte proceduri de audit şi teste, după caz.
2.Pregatesc o Notă cu următoarele anexe:
- colectarea şi prelucrarea datelor;
- tabelul „Puncte tari şi puncte slabe”;
- programul preliminar al intervenţiilor la faţa locului.
Şeful Serviciului 3.Organizează şedinţa de analiză.
de audit 4.Verifică Nota şi anexele acesteia.
5.Analizează şi modifică după caz documentele prezentate.
6. Aprobă Nota şi anexele.
Auditorii 7. Îndosariază programul de audit - Model A-03.
8. Utilizează programul de audit in efectuarea misiunii.
27
Exemplu
Model A-03
Entitatea publică
PROGRAMUL DE AUDIT
Denumirea misiunii de audit.......... Perioada supusă auditului………

Întocmit de .... Data….
Aprobat de ...... Data…
Persoanele Locul desfăşurării

OBIECTIVE Activităţi Durata
implicate
Tema generală
……..
Obiective:
A. Enunţarea
obiectivului
(A)
B. Enunţarea
obiectivului
(B)
1. Ordinul de Şeful Entitatea publică
serviciu Serviciului de
audit public
intern
2.Declaraţia de Auditorii Entitatea publică
independenţă
3. Notificarea Auditorii Entitatea publică
Obiectivul A
Colectarea şi Auditorii Entitatea publică/
prelucrarea Entitatea auditată
informaţiilor
- testul 1
- testul 2
……
Prelucrarea Auditorii Entitatea publică/
testelor Entitatea auditată
Elaborarea
FIAP-urilor
Adunarea
dovezilor
28
Constatarea şi Auditorii Entitatea publică

raportarea
iregularităţilor
Întocmirea
Formularului
de constatare şi
raportarea
iregularităţilor
Revizuirea Auditorii Entitatea publică
documentelor
Îndosarierea Auditorii Entitatea publică
Obiectivul B Colectarea şi Auditorii Entitatea publică/
prelucrarea Entitatea auditată
informaţiilor
- testul 1
- testul 2
……
Prelucrarea Auditorii Entitatea publică/
testelor Entitatea auditată
Elaborarea
FIAP-urilor
Adunarea
dovezilor
Constatarea şi Auditorii Entitatea publică
raportarea
iregularităţilor
Întocmirea
Formularului
de constatare şi
raportare a
iregularităţilor
Revizuirea Auditorii Entitatea publică
documentelor
Îndosarierea Auditorii Entitatea publică
4. Şedinţa de Auditorii Entitatea publică/

închidere Entitatea auditată
5. Elaborarea Auditorii Entitatea publică
Proiectului de
raport
6. Transmiterea Conducătorul Entitatea publică
Proiectului de Serviciului de
raport audit public
intern
29
7. Reuniunea Auditorii Entitatea publică/

de conciliere Entitatea auditată
8. Raportul de Auditorii Entitatea publică
audit final
9. Difuzarea Auditorii Entitatea publică
Raportului de
audit
10. Urmărirea Auditorii Entitatea publică
recomandărilor
1.7.2 Programul preliminar al intervenţiilor la faţa locului
Programul preliminar al intervenţiilor la faţa locului se întocmeşte in baza

programului de audit public intern şi prezintă în mod detaliat lucrările pe care
auditorii interni îşi propun să le efectueze, respectiv studiile, cuantificările, testele,
validarea acestora cu materiale probante şi perioadele in care se realizează aceste
verificări la faţa locului.
Model A-03-1
B. PROGRAMUL INTERVENTIEI LA FAŢA LOCULUI
Denumirea misiunii de audit.......... Perioada supusă auditului………….

Întocmit de ..……. Data………
Aprobat de....…… Data………
Obiectivele Tipul Locul testării Durata testării Auditorii

verificării
1.8. Deschiderea intervenţiei la faţa locului
1.8.1. Şedinţa de deschidere
Şedinţa de deschidere a intervenţiei la faţa locului se derulează la unitatea

auditată, cu participarea auditoriilor interni şi a personalului entităţii auditate.
Ordinea de zi a şedinţei de deschidere trebuie să cuprindă :
a) prezentarea auditorilor interni;
b) prezentarea obiectivelor misiunii de audit public intern;
c) stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
d) prezentarea tematicii în detaliu;
30
e) acceptarea calendarului întâlnirilor;

f) asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii de audit public
intern.
Entitatea auditată poate solicita amânarea misiunii de audit, in cazuri
justificate (interese speciale, lipsa de timp, alte circumstanţe). Amânarea trebuie
discutată cu serviciul de audit public intern şi notificată la ministrul industriei şi
resurselor.
1.8.2. Minuta şedinţei de deschidere
Data şedinţei de deschidere, participanţii, aspectele importante discutate

trebuie consemnate in minuta şedinţei de deschidere.
PROCEDURA P – 07 ŞEDINŢA DE DESCHIDERE
Scopul:
Să efectueze o şedinţă de deschidere cu reprezentanţii (denumirea entităţii
/structurii auditate) pentru a discuta scopul auditului, obiectivele urmărite şi
modalităţile de lucru privind auditul.
Premise:
Şedinţa de deschidere serveşte ca întâlnire de început a misiunii de audit. Ordinea
de zi a şedinţei de deschidere va cuprinde:
- prezentarea auditorilor;
- prezentarea obiectivelor misiunii de audit;
- stabilirea termenelor de raportare a stadiului verificărilor;
- prezentarea în detaliu a tematicii;
- acceptarea calendarului întâlnirilor;
- analiza şi acceptul cartei auditorului;
- asigurarea condiţiilor materiale necesare derulării misiunii.
Procedura:
Auditorii 1.Contactează telefonic entitatea/structura auditată

pentru a stabili data întâlnirii.
Şeful Serviciului de audit 2. Participă la desfăşurarea şedinţei de deschidere.
public intern
Auditorii
Reprezentanţii entităţii
/structurii auditate
31
Auditorii 3.Intocmesc Minuta şedinţei de deschidere (Model

B-02) cu următoarea structură:
A. Menţiuni generale
- tema misiunii de audit public intern;
- perioada auditată;
- numele celor care întocmesc Minuta şedinţei de
deschidere;
- numele persoanei însărcinate cu verificarea
întocmirii Minutei şedinţei de deschidere conform
prezentei proceduri;
- lista participanţilor la şedinţa de deschidere cu
menţionarea numelui, funcţiei, direcţiei şi a
numărului de telefon.
B. Stenograma Şedinţei de deschidere:
- cuprinde redactarea in detaliu a dezbaterilor
Şedinţei de deschidere.
4. Îndosariază Minuta Şedinţei de deschidere in
dosarul permanent – Model B-02
Exemplu
MINUTA SEDINTEI DE DESCHIDERE
Model B-02
Entitatea publică
Tema misiunii de audit: Auditul............... Perioada auditată………
Întocmit de……… Data………
Verificat de………… Data………
Lista participanţilor:
Numele Funcţia Direcţia / Serviciul Nr. telefon
B. Stenograma Şedinţei de deschidere
32
1.9.Notificarea privind realizarea intervenţiilor la faţa locului
Serviciul de audit public intern trebuie să notifice entitatea/structura auditată

despre programul verificărilor la faţa locului, inclusiv perioadele de desfăşurare..
Odată cu această notificare trebuie să se transmită şi Carta auditului intern.
2. Intervenţia la faţa locului (munca de teren)
Cea de a II-a etapă se va derula după următoarele proceduri:
2.1. Definire si etape
Intervenţia la faţa locului constă in colectarea documentelor, analiza şi

evaluarea acestora.
Intervenţia la faţa locului cuprinde următoarele etape:
a) cunoaşterea activităţii/sistemului/procesului supus verificării şi
studierea procedurilor aferente;
b) intervievarea personalului auditat;
c) verificarea înregistrărilor contabile;
d) analiza datelor şi informaţiilor;
e) evaluarea eficienţei şi eficacităţii controalelor interne;
f) realizarea de testări;
g) verificarea modului de realizare a corectării acţiunilor menţionate
în auditările precedente (verificarea realizării corectării ).
PROCEDURA P – 08 COLECTAREA INFORMAŢIILOR
Scopul:
Informaţiile colectate asigură o evidenţă suficientă, competentă şi relevantă

şi oferă o bază rezonabilă pentru constatările şi concluziile auditorilor.
Premise:
In timpul fazei de colectare şi prelucrare a informaţiilor, auditorii efectuează

testări in concordanţă cu Programul de Audit aprobat. Munca in cadrul acestei faze
produce dovezi de audit in baza cărora auditorii formulează constatări, concluzii şi
recomandări.
33
Procedura:
Auditorii 1.Efectuează testările şi procedurile stabilite in programul de

audit;
2.Apreciază dacă dovezile obţinute sunt suficiente, relevante,
competente şi folositoare;
3.Colectează documente pentru toată misiunea de audit;
4.Etichetează şi numerotează toate documentele;
5.Pregătesc Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor;
6.La sfârşitul fazei de colectare a informaţiilor, finalizează
Fişele de Identificare şi Analiză Problemelor;
7.Transmit Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor
şefului serviciului de audit public intern;
8.Indosariază documentele utilizate in cadrul misiunii de audit.
Şeful Serviciului 9. Analizează şi aprobă testele – Model A-04;
de audit 10.Revede şi aprobă Fişele de Identificare şi Analiză
Problemelor – Model A-05;
11.Etichetează, numerotează şi îndosariază testele – Model A-
Auditorii 04 si Fişele de Identificare şi Analiza Problemelor - Model
A05- in dosarul permanent;
2.2. Tehnici şi instrumente de audit intern
2.2.1. Principalele tehnici de audit intern
2.2.1.1.Verificarea – asigură validarea, confirmarea, acurateţea înregistrărilor,

documentelor, declaraţiilor, concordanţa cu legile şi regulamentele, precum şi
eficacitatea controalelor interne.
Tehnicile de verificare sunt:

a) Comparaţia: confirmă identitatea unei informaţii după obţinerea acesteia din
două sau mai multe surse diferite;
b) Examinarea: presupune urmărirea in special a detectării erorilor sau a
iregularităţilor;
c) Recalcularea: verificarea calculelor matematice;
d) Confirmarea: solicitarea informaţiei din două sau mai multe surse
independente (a treia parte) în scopul validării acesteia;
e) Punerea de acord: procesul de potrivire a două categorii diferite de
înregistrări;
f) Garantarea: verificarea realităţii tranzacţiilor înregistrate prin examinarea
documentelor, de la articolul înregistrat spre documentele justificative;
g) Urmărirea: reprezintă verificarea procedurilor de la documentele
justificative spre articolul înregistrat. Scopul urmăririi este de a verifica dacă
toate tranzacţiile reale au fost înregistrate.
34
2.2.1.2. Observarea fizică reprezintă modul prin care auditorii interni îşi formează
o părere proprie.
2.2.1.3 Interviul se realizează de către auditorii interni prin intervievarea

persoanelor auditate/implicate/interesate. Informaţiile primite trebuie confirmate
cu documente.
2.2.1.4. Analiza constă in descompunerea unei entităţi în elemente, care pot fi

izolate, identificate, cuantificate şi măsurate distinct.
2.2.2. Principalele instrumente de audit intern
2.2.2.1. Chestionarul cuprinde întrebările pe care le formulează auditorii interni.

Tipurile de chestionare sunt:
a) chestionarul de luare la cunoştinţă (CLC) - cuprinde întrebări referitoare

la contextul socio-economic, organizarea internă, funcţionarea
instituţiei/structurii auditate;
b) chestionarul de control intern (CCI) – ghidează auditorii interni in
activitatea de identificare obiectivă a disfuncţiilor şi cauzelor reale ale
acestor disfuncţii;
c) chestionarul-lista de verificare (CLV) - este utilizat pentru stabilirea
condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil.
Cuprinde un set de întrebări standard privind obiectivele definite,
responsabilităţile şi metodele mijloacele financiare, tehnice şi de informare,
resursele umane existente.
Exemplu
Model A-04
Entitatea publică
CHESTIONARUL – LISTA DE VERIFICARE
Denumirea misiunii de audit.......... Perioada supusă auditului

Întocmit de .... Data….
Aprobat de ...... Data…
35
Obiectivul 1
Să evalueze eficienta şi eficacitatea controalelor interne asupra operaţiunilor
entităţii/structurii auditate in următorul ciclu de operaţiuni:
- plăţi
- contabilitate
ACTIVITATEA DE AUDIT DA NU Auditori

PLATI
1. verificaţi dacă există proceduri scrise
2. verificaţi dacă atribuirea
responsabilităţilor şi delegarea
competenţelor sunt declarate in proceduri
3. controlaţi dacă angajaţii sunt informaţi
despre procedurile care se aplică
4. verificaţi dacă procedurile asigură
separarea sarcinilor
5. verificaţi dacă procedurile sunt aprobate
6. verificaţi dacă procedurile sunt
actualizate
7.verificaţi dacă operaţiile de control sunt
însoţite de liste de verificare (check-list)
8. apreciaţi calitatea listelor de verificare
9. verificaţi dacă controalele efectuate au
fost formalizate (data, semnătura)
10. controlaţi conformitatea plăţii cu
procedurile privind cursul de schimb
11. urmăriţi plăţile cu extrasele de cont
12. urmăriţi plăţile in cartea mare
asigurându-vă că sunt transcrise corect
13. revizuiţi procedurile referitoare la plăţile
care nu sunt efectuate
14. verificaţi dacă este stabilită atribuirea
responsabilităţilor
15. verificaţi dacă procedurile asigură
separarea responsabilităţilor
16. verificaţi dacă contabilul principal are o
autoritate adecvată asupra angajaţilor din
compartimentul contabil
17. verificaţi dacă procedurile stabilesc şi
explică politica contabilă şi procedurile
18. verificaţi dacă numai persoanele
autorizate pot să modifice sau să stabilească
noi politici sau proceduri
36
19. controlaţi ca procedurile de declaraţii să

includă:
a) planul de conturi însoţit de explicaţii
ale operaţiunilor;
b) identificarea şi descrierea principalelor
înregistrări contabile, intrările periodice;
c) identificarea posturilor care au
autoritatea să aprobe că intrările sunt
efectuate;
d) explicaţii pentru documentele şi
necesităţile de aprobare pentru diversele
tipuri de tranzacţii periodice şi neperiodice
şi intrările in jurnal;
20. verificaţi pregătirea şi aprobarea
funcţiilor pentru intrările in jurnal pentru
a controla că ele sunt separate
21. verificaţi ca toate intrările in jurnal sunt
revăzute şi aprobate de către persoanele
competente la nivelurile adecvate
22. toate intrările in jurnal sunt explicate
corespunzător şi justificate
23. controalele efectuate sunt formalizate

(data şi semnătura)
24. rapoartele financiare sunt pregătite
pentru perioadele contabile solicitate
25. revedeţi procedurile privind corectarea
rapoartelor
26. revizuiţi procedurile de închidere
27. verificaţi dacă fiecare cont bancar
corespunde unui cont in registre
28. revizuiţi cartea mare pentru a verifica
dacă tranzacţiile sunt trecute in contul
corect
29. verificaţi sumele defalcate pe creditori şi
debitori
30. verificaţi dacă cecurile din jurnal sunt
trecute in ordine numerică şi dacă cele care
lipsesc sunt semnalate
2.2.2.2.Tabloul de prezentare a circuitului auditului (pista de audit), care permite:

- stabilirea fluxurilor informaţiilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor
referitoare la acestea;
- stabilirea documentaţiei justificative complete;
37
- reconstituirea operaţiunilor de la suma totală până la detalii individuale şi

invers.
2.2.2.3. Formularele constatărilor de audit public intern - se utilizează pentru

prezentarea fundamentată a constatărilor auditului public intern.
a) Fişa de identificare şi analiza problemelor (FIAP) - se întocmeşte pentru

fiecare disfuncţionalitate constatată. Prezintă rezumatul acesteia, cauzele şi
consecinţele, precum şi recomandările pentru rezolvare. FIAP trebuie să fie
aprobată de către coordonatorul misiunii, confirmată de reprezentanţii
entităţii/structurii auditate şi supervizată de şeful serviciului de audit (sau de către
înlocuitorul acestuia).
Model A-05
Entitatea publică……………………………
Tema misiunii de audit public intern:…………
Numele auditorului:
Data realizării:
FIŞĂ DE IDENTIFICARE ŞI ANALIZĂ A PROBLEMEI

Nr ……………..
1. Problema: ……………………………………………..
2. Constatări: ……………………………………………..
3. Cauze: ………………………………………………….
4. Consecinţe: …………………………………………….
Recomandări şi soluţii propuse: ……………………….
Întocmit de: Supervizat Pentru conformitate:

Entitatea auditată
…………… ………………… …..……………..
38
b) Formularul de constatare şi raportare a iregularităţilor – se întocmeşte in cazul

in care auditorii interni constată existenţa sau posibilitatea producerii unor
iregularităţi. Se transmite imediat şefului serviciului de audit public intern, care va
informa in termen de 3 zile ministrul şi corpul de control abilitat pentru
continuarea verificărilor.
PROCEDURA P – 09 CONSTATAREA ŞI RAPORTAREA

IREGULARITĂŢILOR
Scopul:
De a furniza un ghid in cazurile de descoperire de iregularităţi
Premise:
Când auditorii ajung la concluzia, bazată pe FIAP-uri, ca s-a comis o iregularitate,
ei vor trebui să raporteze, cel mai târziu a doua zi, şeful Serviciului de audit public
intern prin transmiterea Formularului de constatare şi raportare a iregularităţilor.
Procedura:
Auditorii 1.Raportează, cel mai târziu a doua zi, şefului Serviciului de
audit public intern orice iregularitate constatată prin
transmiterea Formularului de constatare şi raportare a
iregularităţilor.
Şeful Serviciului 2. Informează in termen de 3 zile ministrul industriei şi
de audit public resurselor şi corpul de control abilitat pentru continuarea
intern verificărilor.
FORMULAR DE CONSTATARE SI RAPORTARE A

IREGULARITATILOR
Model A-06
Ministerul Economiei şi Comerţului
Către: conducătorul Serviciului de audit public intern
In urma misiunii de audit public intern………………………. Efectuată la

…………………………………………………… s-au constatat următoarele:
a) constatarea (abaterea);
b) actul sau actele normative încălcate;
c) recomandări ;
d) anexe.
Auditor …..…….
Data …/…/…….
39
2.3.Dosarele de audit public intern
Dosarele de audit public intern – prin informaţiile conţinute asigură legătura

între sarcina de audit, intervenţia la faţa locului şi raportul de audit public intern.
Dosarele stau la baza formulării concluziilor auditorilor interni.
Tipuri de dosare de audit public intern:
a) Dosarul permanent cuprinde următoarele secţiuni :
Secţiunea A – Raportul de audit public intern şi anexele acestuia:

- ordinul de serviciu;
- declaraţia de independenţă;
- rapoarte ( intermediar, final, sinteza recomandărilor);
- fişele de identificare şi analiza problemelor (FIAP);
- formularele de constatare a iregularităţilor;
- programul de audit.
Secţiunea B – Administrativă:
- notificarea privind Declanşarea misiunii de audit public intern;
- minuta şedinţei de deschidere;
- minuta reuniunii de conciliere;
- minuta şedinţei de închidere;
- corespondenţă cu instituţia/structura auditată.
Secţiunea C – Documentaţia misiunii de audit public intern :

- strategii interne;
- reguli, regulamente şi legi aplicabile;
- proceduri de lucru;
- materiale despre instituţia /structura auditată (îndatoriri, responsabilităţi,
număr de angajaţi, fişele posturilor, graficul organizaţiei, natura şi locaţia
înregistrărilor contabile);
- informaţii financiare;
- rapoarte de audit public intern anterioare şi externe
- informaţii privind posturile cheie/fluxuri de
operaţii;
- documentaţia analizei riscului.
Secţiunea D – Supervizarea şi revizuirea desfăşurării misiunii de audit

public intern şi a rezultatelor acesteia:
- revizuirea raportului de audit public intern;
- răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit public
intern.
40
b) Dosarul documentelor de lucru – cuprinde copii xerox a documentelor

justificative, extrase din acestea, care trebuie să confirme şi să sprijine
concluziile auditorilor interni. Dosarul este indexat prin atribuirea de litere şi
cifre (E,F,G,…) pentru fiecare secţiune/obiectiv de audit din cadrul
Programului de audit. Indexarea trebuie să fie simplă şi uşor de urmărit.
2.4. Revizuirea
Revizuirea se efectuează de către auditorii interni, înainte de întocmirea

proiectului Raportului de audit public intern, pentru a se asigura că documentele
de lucru sunt pregătite in mod corespunzător.
PROCEDURA P – 10 REVIZUIREA DOCUMENTELOR DE

LUCRU
Scopul:
Să asigure că documentele sunt pregătite in mod corespunzător si că acestea
furnizează un sprijin adecvat pentru munca efectuată şi pentru dovezile adunate in
timpul misiunii de audit public intern.
Premise:
Auditorii revăd FIAP-urile şi documentele de lucru din punct de vedere al
formatului şi al conţinutului, asigurându-se că dovezile de audit prezentate in
actele dosarului pot trece testul de evidentă. Pentru a trece testul, evidenta trebuie
să fie suficientă, concludentă şi relevantă.
Procedura:
Auditorii 1. Pe măsură ce auditul progresează, etichetează şi
numerotează toate documentele.
2. Apreciază dacă FIAP-urile şi documentele de lucru
asigură un sprijin corespunzător pentru misiunea de
audit public intern.
3. Revizuiesc lucrările din punctul de vedere al
conţinutului şi al formei şi apreciază dacă FIAP-urile şi
documentele de lucru pot trece testul de evidenţă.
4.Efectuează modificările necesare la documente.
5. Întocmesc Nota centralizatoare a documentelor de
lucru – Model C-02
Model C-02
41
Entitatea publică Entitatea auditată
NOTA CENTRALIZATOARE A DOCUMENTELOR DE LUCRU
Denumirea misiunii de audit………….

Perioada auditată………………..
Întocmit de…………..Data……..
Constatarea Documentul justificativ Există Auditori

Da Nu
Secţiunea E
……………..
Secţiunea F
……………….
Auditori,
2.5. Păstrarea şi arhivarea dosarelor de audit public intern
Dosarele de audit public intern sunt proprietatea Ministerului Economiei şi

Comerţului şi sunt confidenţiale. Ele trebuie păstrate până la îndeplinirea
recomandărilor din raportul de audit public intern, după care se arhivează în
concordanţă cu reglementările legale privind arhivarea.
2.6. Şedinţa de închidere a intervenţiei la faţa locului are drept scop prezentarea
opiniei auditorilor interni, a recomandărilor finale din proiectul Raportului de audit
public intern şi a calendarului de implementare a recomandărilor. Se întocmeşte o
minută a şedinţei de închidere.
PROCEDURA P – 11 ŞEDINŢA DE ÎNCHIDERE
Scopul:
Permite prezentarea către entitatea/structura auditată a opiniei auditorilor interni, a
recomandărilor finale din Proiectul raportului de audit public intern.
Premise:
Să se asigure ca Raportul de Audit este clar, obiectiv, fundamentat, relevant,
respectiv :
- Clar: să fie uşor de înţeles, evident, sa nu permită interpretări;
- Obiectiv: sa nu fie părtinitor;
42
- Fundamentat: fiecare constatare sa aibă la baza documente doveditoare si

sa facă trimiteri la textul legal incident;
- Relevant: aspectele semnalate sa ajute conducerea entităţii/structurii
auditate in luarea unor decizii manageriale pentru eliminarea deficientelor
constatate.
Procedura:
Secretariatul 1. Planifică şedinţa de închidere
Şeful Serviciului de audit public intern 2. Participă la desfăşurarea şedinţei de
Auditorii închidere. Conducătorii entităţii/structurii
Conducătorii entităţii/structurii auditate auditate îşi declară părerile lor in privinţa
constatărilor auditorilor, ale concluziilor şi
recomandărilor, precum şi a corecţiilor de
efectuat.
Auditorii 3. Fac rezumatul discuţiilor intr-o Minută
a şedinţei de închidere.
Şeful Serviciului de audit public intern 4. Cad de acord asupra modificărilor
Auditorii raportului de audit, dacă este nevoie.
Auditorii 5.Pregătesc acte suplimentare necesare
pentru a justifica modificările la raportul
de audit.
6.Indosariază toate modificările aprobate
la raportul de audit, Minuta şedinţei de
închidere – Model B-03 şi revăd Proiectul
de raport de audit.
Exemplu
MINUTA ŞEDINŢEI DE ÎNCHIDERE
Model B-03
Entitatea publică
Întocmit de……… Data………
Verificat de………… Data………
B. Concluzii:
43
3. Raportul de audit public intern
Această etapă se va derula astfel:
3.1. Elaborarea proiectului de Raport de audit public intern (raport intermediar)
În elaborarea proiectului Raportului de audit public intern trebuie să fie

respectate următoarele cerinţe:
a) constatările trebuie să aparţină domeniului/obiectivelor misiunii de audit
public intern şi să fie susţinute prin documente justificative corespunzătoare;
b) recomandările trebuie să fie în concordanţă cu constatările şi să determine
reducerea riscurilor potenţiale;
c) raportul trebuie să exprime opinia auditorului intern, bazată pe constatările
efectuate;
d) se întocmeşte pe baza FIAP-urilor.
În redactarea proiectului Raportului de audit public intern, trebuie să fie

respectate următoarele principii:
a) constatările trebuie să fie prezentate într-o manieră pertinentă şi
incontestabilă;
b) evitarea utilizării expresiilor imprecise (se pare, în general, uneori, evident),
a stilului eliptic de exprimare, limbajului abstract;
c) promovarea unui limbaj cât mai uzual şi a unui stil de exprimare concret;
d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendenţios;
e) ierarhizarea constatărilor (numai cele importante vor fi prezentate în sinteza
sau la concluzii);
f) evidenţierea aspectelor pozitive şi a îmbunătăţirilor constatate de la ultima
misiune de audit public intern.
PROCEDURA P – 12 ELABORAREA PROIECTULUI DE

RAPORT DE AUDIT
Scopul:
Prezintă cadrul general, obiectivele, constatările, concluziile şi recomandările

auditorilor publici interni.
Premise:
In elaborarea Raportului de audit public intern, auditorul foloseşte dovezile de

audit raportate in Fişele de Identificare şi Analiză a Problemelor şi in Formularul
de constatare şi raportare a iregularităţilor.
44
Procedura:
Auditorii 1.Redactează Proiectul raportului de audit utilizând

formatul prezentat mai jos;
2.Indică pentru fiecare constatare din Proiectul
raportului de audit, dovada corespunzătoare;
3.Transmite şefului Serviciului de audit public intern
Proiectul raportului de audit, împreună cu dovezile
constatărilor;
Şeful Serviciului de 4.Analizează Proiectul raportului de audit;
audit public intern 5.Stabileşte dacă proiectul in întregime sau doar parţi
din el, trebuie să fie transmise la compartimentul juridic
pentru revizuirea lui din punct de vedere juridic;
Auditorii 6.Efectuează schimbările propuse de către şeful
Serviciului de audit public intern;
7.Indosariază proiectul de raport de audit - Model A-07,
incluzând corecţiile aprobate de către şeful Serviciului
de audit public intern.
Model A-07-1
Entitatea publică
Pagina de titlu si cuprinsul

Reprezintă pagina in care se menţionează denumirea misiunii de audit public
intern. Rapoartele vor conţine un cuprins al lucrărilor şi documentelor.
Semnătura
Raportul de audit este semnat de către fiecare membru al echipei de auditori,
pe fiecare pagină a acestuia. Ultima pagină a raportului este semnată şi de către
şeful Serviciul de audit public intern.
Introducere
Descrie tipul de audit şi baza legală a misiunii (planul anual de audit,
solicitări speciale).
Prezintă datele de identificare a misiunii de audit public intern (ordinul de
serviciu, echipa de auditori, entitatea/structura auditată, durata acţiunii de auditare,
perioada auditată).
Identifică activitatea ce este auditată şi prezintă informaţii sintetice cu
privire la misiunea de audit public intern;
Prezintă modul de desfăşurare a misiunii de audit public intern (caracterul
misiunii de audit public intern: sondaj/exhaustiv, documentare; proceduri, metode,
tehnici utilizate; documente materiale examinate in cursul misiunii de audit public
intern; materiale întocmite in cursul misiunii de audit public intern).
Face referire la recomandările misiunilor de audit public intern anterioare
care, până la momentul prezentei misiuni de audit public intern, nu au fost
implementate.
45
Stabilirea obiectivelor
Obiectivele de audit prezentate in Raportul de audit public intern coincid cu
cele înscrise in programul de audit.
Stabilirea metodologiei
Explică tehnicile şi instrumentele de audit public intern folosite pentru a
îndeplini obiectivele misiunii de audit public intern.
Constatările şi recomandările auditului

Auditorul trebuie să se pronunţe asupra obiectivelor de audit in ordinea in
care au fost stabilite in Programul de audit.
Constatările efectuate trebuie prezentate sintetic, cu trimitere explicită la
anexele la Raportul de audit intern. Sunt prezentate distinct constatările cu caracter
pozitiv de constatările cu caracter negativ, in scopul generalizării aspectelor
pozitive, pe de o parte, şi al identificării cailor de eliminare a deficienţelor stabilite,
pe de alta parte.
Concluziile echipei de audit sunt elaborate pe baza constatărilor făcute,
având un caracter fundamentat. Trebuie să fie pertinente şi să nu fie
disproporţionate in raport cu constatările pe care se bazează.
Recomandările din Raportul de audit trebuie să fie fezabile şi economice şi
să aibă un grad de semnificaţie important in ceea ce priveşte efectul previzibil
asupra entităţii/structurii auditate. Trebuie să aibă un caracter de anticipare şi, pe
această bază, de prevenire a eventualelor disfuncţionalităţi sau tendinţe negative la
nivelul entităţii /structurii auditate. De asemenea, trebuie să contribuie la crearea
unor sisteme de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii auditate şi de creştere a
performanţei de management.
Fiecare recomandare trebuie să fie elaborată după următoarea structură:

1) Faptele;
2) Criteriile, cauzele, efectele;
3) Recomandările.
Vor fi redactate clar, concis pentru fiecare deficienţă constatată.
Recomandările vor fi prezentate in funcţie de nivelul de prioritate stabilit in Fişa de
Identificare şi Analiza Problemelor: majore, medii şi minore.
3.2. Structura proiectului de Raport de audit public intern
Proiectul Raportului de audit public intern trebuie să cuprindă cel puţin

următoarele elemente:
a) scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern;
b) date de identificare a misiunii de audit public intern (baza legală, ordinul de
serviciu, echipa de auditare, entitatea/structura organizatorică auditată,
durata acţiunii de auditare, perioada auditată);
46
c) modul de desfăşurare a acţiunii de audit intern (sondaj/exhaustiv,

documentare; proceduri, metode şi tehnici utilizate; documente/materiale
examinate; materiale întocmite în cursul acţiunii de audit public intern);
d) constatări efectuate;
e) concluzii şi recomandări;
f) documentaţia-anexă (notele explicative; note de relaţii; situaţii, acte,
documente şi orice alt material probant sau justificativ).
3.3. Transmiterea proiectului de Raport de audit public intern
Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditată,

iar aceasta poate trimite in maxim 15 zile de la primire punctele sale de vedere.
Punctele de vedere primite trebuie analizate de către auditorii interni.
PROCEDURA P – 13 TRANSMITEREA PROIECTULUI DE

RAPORT DE AUDIT INTERN
Scopul:
Să-i asigure entităţii/structurii auditate posibilitatea de a analiza Proiectul
raportului de audit şi de a formula un punct de vedere la constatările şi
recomandările auditului.
Premise:
Proiectul de raport de audit transmis la entitatea/structura auditată trebuie să fie
complet, cu toate dovezile asupra faptelor, opiniilor şi concluziilor la care se face
referire.
Procedura:
Şeful Serviciului de 1.Transmite Proiectul de raport de audit la entitatea /structura
audit public intern auditată.
Entitatea / structura 2. Analizează Proiectul de raport de audit.
auditată 3. Solicită, dacă este cazul o Reuniune de conciliere.
4. Transmite punctul de vedere la Proiectul raportului de
audit in termen de 15 zile de la primirea Proiectului de raport
de audit.
Auditorii 5. Revăd răspunsurile de la entitatea/structura auditată.
Şeful Serviciului de 6. Discută, dacă este cazul, pregătirea unei Reuniuni de
audit public intern conciliere.
Auditorii 7. Precizează in Raportul de audit aspectele reţinute din
punctul de vedere al entităţii/structurii auditate, dacă este
cazul.
8. Îndosariază punctul de vedere al entităţii/structurii
auditate.
47
3.4. Reuniunea de conciliere
In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere, auditorii interni

organizează reuniunea de conciliere cu structura auditată in cadrul căreia se
analizează constatările şi concluziile in vederea acceptării recomandărilor
formulate. Se întocmeşte o minută privind desfăşurarea reuniunii de conciliere.
PROCEDURA P- 14 REUNIUNEA DE CONCILIERE
Scopul:
Acceptarea constatărilor şi recomandărilor formulate de către auditori in Proiectul
raportului de audit public intern şi prezentarea calendarului de implementare a
recomandărilor.
Premise:
Auditorii pregătesc Reuniunea de conciliere.
Procedura:
Auditorii 1. Pregătesc, in termen de 10 zile de la primirea punctului
de vedere de la entitatea /structura auditată, Reuniunea de
conciliere.
2. Informarea entităţii/structurii auditate asupra locului şi
datei Reuniunii de conciliere
3. Întocmesc o Minuta a Reuniunii de conciliere.
Auditorii 4. Analizează constatările şi concluziile din Proiectul
Entitatea/structura raportului de audit in vederea acceptării recomandărilor
auditată formulate
Exemplu
MINUTA REUNIUNII DE CONCILIERE
Model B-04
Entitatea publică
Întocmit de………. Data……..
Verificat de…………. Data……..
48
B. Rezultatele concilierii:
3.5. Elaborarea Raportului de audit public intern
Raportul de audit public intern trebuie să includă modificările discutate şi

convenite din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit public va fi însoţit
de o sinteză a principalelor constatări şi recomandări.
Seful serviciului de audit public intern trebuie să informeze UCAAPI sau
serviciul de audit public intern din M.E.C. în cazul entităţilor aflate în subordine,
coordonare şi sub autoritate, despre recomandările care nu au fost avizate de
conducătorul entităţii publice auditate. Aceste recomandări vor fi însoţite de
documentaţia de susţinere.
PROCEDURA P – 15 RAPORTUL DE AUDIT PUBLIC INTERN
Scopul
Să prelucreze raportul de audit pentru redactarea finală şi pentru tipărire.

Să constate că raportul de audit este complet, incluzând şi punctul de vedere al
entităţii/structurii auditate.
Premise:
Auditorii sunt responsabili pentru asigurarea unei prezentări de înaltă calitate a

Raportului de audit şi întocmirea unei liste corecte şi complete de difuzare.
Procedura:
Auditorii 1.Constata că toate modificările aprobate la Proiectul de

raport sunt efectuate;
2.Finalizează raportul;
3.Constată dacă lista de difuzare este completă şi corectă.
Model A07-2
Entitatea publică
49
Pagina de titlu şi cuprinsul

Reprezintă pagina in care se menţionează denumirea misiunii de audit public
intern. Rapoartele vor conţine un cuprins al lucrărilor şi documentelor.
Semnătura
Raportul de audit este semnat de către fiecare membru al echipei de auditori,
pe fiecare pagină a acestuia. Ultima pagină a raportului este semnată şi de către
şeful Serviciului de audit public intern.
Introducere
Descrie tipul de audit şi baza legală a misiunii de audit (planul anual de
audit, solicitări speciale).
Prezintă datele de identificare a misiunii de audit public intern (ordinul de
serviciu, echipa de auditori, entitatea/structura auditată, durata acţiunii de auditare,
perioada auditată).
Identifică activitatea ce este auditată şi prezintă informaţii sintetice cu
privire la misiunea de audit public intern.
Prezintă modul de desfăşurare a misiunii de audit public intern (caracterul
misiunii de audit public intern: sondaj/exhaustiv, documentare; proceduri, metode,
tehnici utilizate; documente materiale examinate in cursul misiunii de audit public
intern; materiale întocmite in cursul misiunii de audit public intern).
Face referire la recomandările misiunilor de audit public intern anterioare
care, până la momentul prezentei misiuni de audit public intern, nu au fost
implementate.
Stabilirea obiectivelor
Obiectivele de audit prezentate in Raportul de audit public intern coincid cu
cele înscrise in programul de audit;
Stabilirea metodologiei
Explică tehnicile şi instrumentele de audit public intern folosite pentru a
îndeplini obiectivele misiunii de audit public intern.
Constatările şi recomandările auditului

Eventualele modificări stabilite la Reuniunea de conciliere, precum şi cele
propuse de către conducătorul Serviciului de audit public intern vor fi cuprinse in
Raportul de audit public intern final.
Auditorul trebuie să se pronunţe asupra obiectivelor de audit in ordinea in
care au fost stabilite in Programul de audit.
Constatările efectuate sunt prezentate sintetic, cu trimitere explicită la
anexele la Raportul de audit intern. Sunt prezentate distinct constatările cu caracter
pozitiv de constatările cu caracter negativ, in scopul generalizării aspectelor
pozitive, pe de o parte, şi al identificării căilor de eliminare a deficienţelor stabilite,
pe de altă parte.
50
Concluziile echipei de audit sunt elaborate pe baza constatărilor făcute,

având un caracter fundamentat. Trebuie să fie pertinente şi să nu fie
disproporţionate in raport cu constatările pe care se bazează.
Recomandările din Raportul de audit trebuie să fie fezabile şi economice şi
să aibă un grad de semnificaţie important in ceea ce priveşte efectul previzibil
asupra entităţii/structurii auditate. Trebuie să aibă un caracter de anticipare şi, pe
această bază, unul de prevenire a eventualelor disfuncţionalităţi sau tendinţe
negative la nivelul entităţii/structurii auditate. De asemenea, trebuie să contribuie
la crearea unor sisteme de dezvoltare a activităţii entităţii/structurii auditate şi de
creştere a performanţei de management.
Fiecare recomandare trebuie să fie elaborată după următoarea structură:
1) Faptele;
2) Criteriile, cauzele, efectele;
3) Recomandările.
Acestea vor fi redactate clar, concis pentru fiecare deficientă constatată.
Recomandările vor fi prezentate in funcţie de nivelul de prioritate stabilit in Fişa de
Identificare şi Analiza Problemelor: majore, medii şi minore.
3.6. Difuzarea Raportului de audit public intern
Seful serviciului de audit public intern trimite Raportul de audit public

intern, finalizat, împreună cu rezultatele concilierii şi punctul de vedere al
entităţii/structurii auditate ministrului economiei şi comerţului, pentru analiză şi
avizare.
După avizarea recomandărilor cuprinse in Raportul de audit public intern,
acestea vor fi comunicate entităţii/structurii auditate.
Curtea de Conturi are acces la Raportul de audit public intern în timpul
verificărilor pe care le efectuează.
PROCEDURA P – 16 SUPERVIZAREA
Scopul:
De a asigura ca obiectivele misiunii de audit public intern au fost atinse in
condiţii de calitate.
Premise:
Şeful Serviciului de audit public intern este responsabil cu supervizarea
misiunii de audit public intern.
Procedura:
1. Auditorii 1.Prezintă şefului Serviciului de audit public
intern documentele din dosarul permanent al
misiunii de audit public intern.
51
Şeful Serviciului de audit public 2. Oferă instrucţiunile necesare (adecvate)

intern derulării misiunii de audit public intern;
3. Verifică executarea corectă a Programului
de audit public intern;
4. Verifică existenţă a elementelor probante;
5. Supervizează FIAP-urile;
6. Verifică dacă redactarea Raportului de audit
public intern este exactă, clară, concisă;
7. Verifică dacă Raportul de audit public
intern este elaborat la termenul fixat.
PROCEDURA P – 17 DIFUZAREA RAPORTULUI DE AUDIT

PUBLIC INTERN
Scopul:
Analizarea şi avizarea recomandărilor din Raportul de audit.
Premise:
Raportul de audit final trebuie să conţină şi o sinteză a constatărilor şi
recomandărilor.
Proceduri:
Auditorii 1.Transmit Raportul de audit public intern, rezultatele
concilierii şi punctul de vedere al entităţii/structurii
auditate la şefului Serviciului de audit care a aprobat
misiunea de audit public intern.
Seful Serviciului de 2. Semnează şi transmite Raportul de audit public intern
audit public intern conducătorului entităţii/structurii auditate.
care a aprobat
misiunea de audit
Conducătorul 4. Analizează şi avizează Raportul de audit public intern.
entităţii/structurii
auditate
Auditorii 5.Transmit entităţii/structurii auditate recomandările
aprobate.
6. Transmit la UCAAPI sau la serviciul de audit public
intern al MEC, în cazul entităţilor din subordine,
coordonare şi sub autoritate MEC, o informare despre
recomandările care nu au fost avizate însoţită de
documentaţia de susţinere.
52
4. Urmărirea recomandărilor
Obiectivul acestei etape este asigurarea că recomandările menţionate in

Raportul de audit public intern sunt aplicate întocmai, in termenele stabilite, in
mod eficace şi că, conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări.
Structura auditată trebuie să informeze serviciul de audit public intern asupra
modului de implementare a recomandărilor.
4.1. Responsabilitatea structurii auditate
Responsabilitatea structurii auditate in aplicarea recomandărilor consta in :

– elaborarea unui plan de acţiune, însoţit de un calendar privind
îndeplinirea acestuia;
– stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare;
– punerea în practică a recomandărilor;
– comunicarea periodică a stadiului progresului acţiunilor;
– evaluarea rezultatelor obţinute.
4.2. Responsabilitatea serviciului de audit public intern
Serviciul de audit public intern verifică şi raportează la UCAAPI sau la

serviciul de audit public intern din MEC după caz (entităţile din subordinea,
coordonarea şi de sub autoritatea MEC), asupra progreselor înregistrate in
implementarea recomandărilor.
Serviciul de audit public intern va comunica ministrului stadiul
implementării recomandărilor.
PROCEDURA P – 18 URMĂRIREA RECOMANDĂRILOR
Scopul:
Este de a urmări dacă scopul şi obiectivele misiunii de audit public intern au
fost corect formulate.
Premise:
Urmărirea recomandărilor de către auditorii interni este un proces prin care
se constată caracterul adecvat, eficacitatea şi oportunitatea acţiunilor întreprinse de
către conducerea entităţii/structurii auditate pe baza recomandărilor din Raportul
de audit public intern.
Procedura:
Auditorii 1.Întocmesc Fişa de urmărire a recomandărilor;
2.Verifică implementarea recomandărilor la termenele
stabilite;
53
Entitatea/structura 3.Transmite auditorilor, la termenele stabilite, o Nota de

auditată informare cu privire la stadiul implementării recomandărilor
din Raportul de audit public intern;
Şeful Serviciului de 4.Transmite, la UCAAPI sau la serviciul de audit public din
audit public intern MEC după caz (dacă este entitate din subordinea,
coordonarea sau autoritatea MEC), stadiul progreselor
înregistrate in implementarea recomandărilor;
5.Dacă nu sunt respectate termenele de implementare,
informează ministrul/conducătorul entităţii publice.
Exemplu
Model A-08
Ministerul Economiei şi Comerţului
FIŞA DE URMĂRIRE A RECOMANDĂRILOR
Entitatea publică Direcţia/Serviciul Sfârşit de

lună
Entitatea/structura auditată Misiunea de audit public intern Raport de

Audit nr.
Rec Recomandarea Implementat Parţial Neinple- Data

Nr. Implementat mentat planificată/
Data
implementă
rii
Instrucţiuni
1.Introduceţi recomandările de audit după Entitatea/structura auditată:
cum sunt prezentate in Raportul de audit.
2.Verificaţi coloana corespunzătoare: Data şi semnătura conducătorului
implementat, parţial implementat,
neimplementat
3.Introduceţi data planificată pentru Auditor:
implementare in Raportul de audit şi data
implementării Data şi semnătura
54
5. Supervizarea misiunii de audit public intern
Şeful serviciului de audit public intern este responsabil cu supervizarea

tuturor etapelor de desfăşurare a misiunii de audit public intern.
Scopul acţiunii de supervizare este de a asigura ca obiectivele misiunii de
audit public intern au fost atinse in condiţii de calitate, astfel :
a) oferă instrucţiunile necesare (adecvate) derulării misiunii de audit;
b) verifică executarea corectă a programului misiunii de audit;
c) verifică existenţa elementelor probante;
d) verifică dacă redactarea raportului de audit public intern, atât cel
intermediar cât şi cel final, este exactă, clară, concisă şi se efectuează in
termenele fixate.
În cazul în care şeful serviciului de audit public intern este implicat în

misiunea de audit, supervizarea este asigurată de un auditor intern desemnat de
acesta.
55
6. RELAŢIILE DINTRE AUDITUL INTERN ŞI AUDITUL

EXTERN
Funcţia de audit intern s-a născut prin desprinderea unor activităţi din auditul
extern şi de aici şi unele confuzii care se manifestă. În realitate cele două funcţii
sunt net diferenţiate, dar, în acelaşi timp, între acestea se identifică şi relaţii de
complementaritate.
Relaţiile de complementaritate
 Auditul Intern este un complement al Auditului Extern deoarece acolo

unde există o Funcţie de Audit Intern, Auditorul extern este, în mod natural,
înclinat să aprecieze în mod diferit calitatea regularităţii, sincerităţii şi
imaginii fidele a conturilor care îi sunt prezentate. Poate chiar să ajungă să
se folosească de anumite lucrări de Audit Intern pentru a-şi formula opinia
sau a-şi susţine demonstraţia. Acest ultim aspect este de altfel menţionat in
norma 2050: "Responsabilul Auditului Intern trebuie sa comunice
informaţiile ... şi celorlalţi prestatori".
 A contrario, Auditul Extern este un complement al Auditului Intern, un
element de apreciere asupra controlului afacerilor: acolo unde un
profesionist talentat îşi exercita profesia, exista un mai bun control asupra
afacerilor. Auditorul ia aşadar în considerare acest aspect al lucrurilor şi
poate ajunge şi el să profite de pe urma unor lucrări de Audit Extern pentru
a-şi formula opinia sau a-şi susţine demonstraţia.
Ne putem da seama cat de necesar va fi ca cele 2 părţi să colaboreze în bună

înţelegere. Astfel se şi întâmplă în tot mai multe întreprinderi în care organizarea se
face în vederea cumulării talentelor şi competentelor. Aceasta colaborare este
menţionată în norma 2050:
 Coordonarea lucrărilor a cărei responsabilitate îi revine Directorului

Auditului Intern; şi, în acest scop, evitarea dublării sarcinilor.
 Posibilitatea ca Directorul Auditului Intern să efectueze lucrări pentru
auditorii externi, cu condiţia să respecte normele I.I.A.
 În opoziţie cu cea dinainte: posibilitatea Directorului Auditului Intern de a
formula o apreciere asupra activităţilor auditorilor externi.
 Accesul reciproc la programele şi dosarele de lucru.
 Înţelegerea reciprocă a tehnicilor, a metodelor şi a terminologiei. Acest
aspect nu trebuie omis din pregătirea auditorilor interni.
 Transmiterea Rapoartelor de Audit Extern către auditorii interni şi invers;
bineînţeles respectând confidenţialitatea specifică fiecăreia dintre cele două
funcţii (cf. Norma 2440).
56
 Stabilirea în comun a planului de intervenţii pentru ca misiunile de audit să

deranjeze cât mai puţin posibil. În acest caz vom face tot ce se poate pentru a
evita vizitele succesive la aceleaşi servicii. Colaborarea poate merge chiar
mai departe de atât, ceea ce se şi recomanda: efectuarea de audituri interne şi
externe în cadrul aceluiaşi serviciu şi în acelaşi timp, fiecare având propriile
întrebări, metoda şi obiective, cu schimb periodic de informaţii pe tot
parcursul misiunii. Astfel de experienţe reprezintă câştiguri importante
pentru ambele părţi şi în folosul întreprinderii.
 Întâlniri periodice de lucru o dată sau de două ori pe an, ocazie cu care
fiecare dă socoteală pentru investigaţiile făcute şi pentru concluziile
desprinse, şi când putem să comparăm aprecierile făcute de către cele două
părţi. Aceasta este adesea o ocazie de a descoperi convergenţe care întăresc
concluziile ambelor părţi.
 În fine, trebuie menţionat că Auditul Intern şi Auditul Extern au două lucruri
în comun:
- utilizarea atât într-o funcţie cât şi în cealaltă a aceloraşi instrumente, chiar
dacă metodologia diferă.
- interzicerea oricărui amestec în gestiune.
Putem observa în ce măsură obiectivele – deci şi tehnicile – sunt

complementare şi cât de necesar este să se stabilească şi să se dezvolte o
colaborare indispensabilă.
Şi acest lucru este cu atât mai necesar cu cât dincolo de tehnică, fiecare va
observa utilizând informaţii diferite:
 Auditorul extern dispune de informaţii şi cunoştinţe despre mediu şi

despre alte întreprinderi de aceeaşi natură şi din acelaşi domeniu de
activitate. Aşadar el poate utiliza sisteme de referinţă care pot să-i
îmbogăţească analizele.
 În schimb, auditorul intern, care prin natura sa este mai puţin informat
asupra mediului exterior, cunoaşte foarte bine funcţionarea internă a
întreprinderii: cultura, organizarea, metodele, obiceiurile sale, „ceea
ce este spus” şi „ceea ce nu este spus”.
Într-un tabel sinoptic prezentăm principalele diferenţe între funcţia de audit

intern şi cea de audit extern, după, cum urmează:
Nr. Domenii de Auditul intern Auditul extern

Crt. referinţă
1. Statutul Face parte din funcţiile Oferă servicii şi este
întreprinderii independent din punct de
vedere juridic. În sectorul
privat, auditorii externi sunt
57
numiţi de acţionari, care le

stabilesc şi perioada de timp pe
care să o auditeze, şi tot
acestora le raportează. În
sectorul public, prin analogie,
se solicită o certificare în
numele contribuabilului.
2. Beneficiarii Managerii de la toate Toţi cei care doresc o certificare
auditului nivelurile a conturilor: bănci, autorităţi,
acţionari, clienţi, I furnizori ş.a.
3. Obiectivele Evaluarea sistemului de Certificarea exactităţii
auditului control intern şi asigurarea conturilor şi a situaţiilor
managementului că financiare, neschimbate din
aceasta funcţionează 1930, care constă în
regularitatea,
sinceritatea si imaginea fidelă
a declaraţiilor financiare
finale. Cu aceasta ocazie,
auditul extern evaluează şi el
sistemul de control intern,
dar numai pentru elemente
de natură financiar-contabilă
4. Domeniul de Domeniul este mult Înglobează tot ceea ce participă
aplicare al mai vast, deoarece include la determinarea rezultatelor, la
auditului nu numai toate funcţiile elaborarea situaţiilor financiare
întreprinderii dar si finale şi numai la acestea, dar
dimensiunile lor. din toate funcţiile întreprinderii
Domeniul auditului intern
depăşeşte
domeniul cifrelor
Ex: auditarea activităţii
cabinetului
medical
5. Periodicitatea Activitate efectuată Îşi desfăşoară misiunile în
auditului permanent în cadrul general în mod intermitent şi în
entităţii prin acţiuni momente propice certificării
planificate, în funcţie de conturilor, respectiv după
analiza riscurilor sfârşitul semestrului sau anului,
în restul perioadelor nefiind
prezenţi în entitate
6. Legătura cu Schimbă mereu Are mereu aceiaşi interlocutori
factorii din interlocutorii în funcţie de din întreprindere; din acest
întreprindere misiunea planificată şi din punct de vedere auditul extern
acest punct de vedere este permanent pentru cei
auditul intern este periodic auditaţi
58
pentru cei auditaţi

7. Independenţa Este independent în Are independenţa specifică
exercitarea funcţiei sale în titularului unei profesii libere,
sensul unei independenţe a reglementată juridic şi statutar
minţii faţă de subiectele pe Este independenţa faţă de
care le auditează; În clientul său
acelaşi timp este
dependent prin faptul că:
- aparţine organizaţiei;
- depinde de standardele
profesionale pe care
trebuie să le respecte
8. Metoda Este o abordare în funcţie Are o metodologie precisă,
de riscuri şi are deviza: standardizată şi se bazează pe
”oricare ar fi sectorul, inventare, analize, comparaţii,
domeniul de activitate, se rapoarte ş.a.
va audita cu aceleaşi
tehnici şi instrumente”. În
acest sens, există o
metodologie specifică şi
originală
9. Prevenirea Se interesează de toate Se interesează numai de
fraudelor problemele organizaţiei, fraudele care pot afecta
spre exemplu: evaluează conturile
confidenţialitatea
dosarelor personale din
cadrul cabinetului medical
10. Perspectiva Nu încearcă să asigure că Nu efectuează audit intern,
auditului situaţiile financiare sunt deoarece nu are norme
rezonabile, deoarece metodologice pentru acesta
acesta este sarcina
auditului extern
Datorită necesităţii înţelegerii diferenţelor dintre funcţia de audit intern şi

cea de audit extern şi având în vedere şi confuziile care mai persistă, prezentăm şi
alte consideraţii referitoare la obiectivele celor două funcţii:
a) Organizaţia are mai multe funcţii, printre care şi funcţia financiar -

contabilă. În domeniul auditului intern intră şi această funcţie şi ea ar putea fi
examinată din punct de vedere al regularităţii, eficacităţii şi managementului.
Această examinare a auditorilor interni nu se confundă cu auditul financiar-
contabil exercitat de auditul extern, deoarece acesta nu urmăreşte aceleaşi obiective
şi nu foloseşte aceeaşi metodologie, astfel:
- auditul financiar-contabil realizează certificarea regularităţii, sincerităţii şi
imaginii fidele a conturilor şi a declaraţiilor financiare finale;
59
- auditul intern efectuat asupra funcţiei financiar-contabile a entităţii

evaluează sistemul de control intern al acesteia şi prezintă recomandări şi concluzii
pentru îmbunătăţirea funcţionalităţii acestuia. .
b) Analizând rolul controlului intern faţă de auditul extern şi cel intern,

constatăm că şi acesta este diferit. Controlul intern apare ca un mijloc pentru
auditul extern, în timp ce pentru auditul intern, apare ca un obiectiv, astfel:
- auditorii externi în activitatea lor stabilesc pragul de materialitate care le
permite să elimine erorile a căror importanţă nu pune În discuţie rezultatul şi
aceasta este o abordare raţională prin care se compară sumele în litigiu cu totalul
bilanţului sau cu totalul cifrei de afaceri, abordare total inadecvată şi străină
principiilor auditului intern;
- auditorii interni când apreciază controlul asupra afacerilor, pentru orice
disfuncţiune evidenţiată, oricât de mică ar fi, nu trebuie să o compare cu bugetul
global al entităţii, deoarece aceasta poate fi dovada unor dereglări grave,
deocamdată neconfirmate şi care trebuie remediate. Obiectivele auditorului intern
nu se concentrează asupra unui moment precis al timpului real, el ia in consideraţie
şi riscurile posibile, ţinând cont de caracterul său preventiv.
Între auditul intern şi auditul extern există o complementaritate de care
beneficiază in mod deosebit practicienii şi care este reglementată de standardele
profesionale ale celor două categorii de auditori astfel:
Auditul intern este un complement al auditului extern, deoarece acolo unde
există funcţia de audit intern, auditorul extern este în mod natural înclinat să
aprecieze in mod diferit calitatea regularităţii, sincerităţii şi imaginii fidele al
conturilor care îi sunt prezenta te. În practică, poate chiar să folosească anumite
lucrări ale auditului intern pentru a-şi formula opinia sau pentru a-şi susţine
demonstraţia. Acest aspect este prevăzut de Standardul 2050.
Auditul extern este un complement pentru auditul intern având În vedere că
acolo unde un profesionist şi-a exercitat meseria, avem un mai bun control şi un
element profesional de comparaţie. Auditorul intern poate ajunge să profite de pe
urma unor lucrări ale auditului extern pentru a-şi formula recomandările şi a-şi
susţine concluziile. Din această paralelă rezultă cât de eficientă este în practică
colaborarea dintre aceşti profesionişti, pentru ambele părţi. Aceste elemente de
colaborare sunt susţinute de Standardele 2050 şi 2440. Menţionăm, de asemenea,
că auditul intern şi auditul extern au două lucruri în comun de care trebuie să ţină
seama, şi anume:
- interzicerea oricărui amestec în gestiune;
- utilizarea aceloraşi instrumente şi tehnici, chiar dacă metodologia de
aplicare este diferită.
Spre exemplu, auditul extern şi auditul intern al funcţiei contabile.
Auditorul extern, în analiza funcţiei contabile, pentru a aprecia regularitatea,
sinceritatea şi imaginea fidelă a conturilor, examinează mai amănunţit:
- exhaustivitatea Înregistrărilor;
- veridicitatea cifrelor;
- evaluarea corectă a operaţiunilor;
60
- perioada de înregistrare;
- corectarea situaţiilor în funcţie de obligaţiile legale.
În vederea Îndeplinirii acestor obiective, auditorul extern apreciază sistemul
de control intern din punct de vedere al regularităţii conturilor şi al rezultatelor.
Auditorul intern în studiul funcţiei contabile, examinează:
- respectarea regulilor de funcţionare stabilite de întreprindere (repartizarea
sarcinilor, proceduri de lucru, planificări ş.a.), cauzele şi eventualele consecinţe.
- ansamblul sistemului de control intern care guvernează funcţionarea
contabilităţii permit responsabilului să aibă un mai bun control asupra activităţii.
De aceea el trebuie să se preocupe atât de pregătirea profesională a contabililor, cât
şi de organizarea muncii. Toate aceste informaţii permit formarea unei păreri
privind controlul avut asupra operaţiilor contabile şi deci recomandarea unor
soluţii potrivite de îmbunătăţire a acestuia. În acest fel, ne putem da seama cât de
mult s-ar înşela un auditor intern care ar încerca să facă o certificare în sensul că şi-
ar elimina de la bun, început posibilitatea de a formula o judecată exhaustivă.
In ultima perioadă se manifestă tendinţe de externalizare a funcţiei de audit intern,
mai ales la entităţile mici, care prin aceasta ar realiza şi o economie financiară
însemnată.
Precizăm faptul că calificativul "intern" al funcţiei de audit intern reprezintă
o trăsătură esenţială a acestei activităţi şi externalizarea nu trebuie să conducă şi la
schimbarea conţinutului acestei activităţi.
Exercitarea funcţiei în interesul entităţii presupune implicarea acesteia în
cultura entităţii şi contribuţia esenţială pe care o are la consolidarea acesteia.
61
7. EVALUAREA AUDITULUI INTERN
Programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii
Şeful fiecărei structuri de audit intern trebuie să elaboreze un program de

asigurare şi îmbunătăţire a calităţii sub toate aspectele activităţii de audit, adică
respectarea normelor metodologice, a Codului etic al profesiei, a Standardelor şi a
bunei practici internaţionale de către toţi auditorii interni.
Prin Programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii se realizează o evaluare
prin adoptarea unui proces permanent de supraveghere a eficacităţii globale a
programului de calitate.
Activitatea de evaluare se realizează sistematic şi periodic prin evaluări
interne şi evaluări externe.
Evaluarea internă
Evaluarea internă constă în supervizarea realizării misiunii de audit intern,

prin efectuarea de controale permanente de către şeful structurii de audit intern,
prin care acesta examinează eficacitatea normelor de audit intern şi dacă
procedurile de asigurare a calităţii misiunii de audit sunt aplicate în mod
corespunzător garantând calitatea raportului de audit intern.
Supervizarea va permite depistarea deficienţelor în anumite etape/proceduri
din derularea misiunii şi va permite iniţierea de activităţi de îmbunătăţire a
viitoarelor misiuni de audit intern şi asigurarea perfecţionării profesionale a
auditorilor implicaţi prin planificarea unor acţiuni de pregătire profesională.
Evaluarea internă a auditorilor se realizează după fiecare misiune de audit
intern. Este formalizată prin întocmirea Fişei de evaluare a misiunii de audit
intern, conform modelului de mai jos.
FIŞA DE EVALUARE A MISIUNII DE AUDIT INTERN
Denumirea misiunii de audit:

Perioada auditată:
Perioada desfăşurării misiunii de audit intern:
Auditor evaluat: Luat la cunoştinţă:
Întocmit:
Data:
Bugetul de timp planificat:............

Bugetul de timp efectiv:....................
1 2 3 4 5 Observaţii
În etapa de pregătire a misiunii, auditorul a identificat
riscurile şi controalele prevăzute pentru procesele legate de
obiectivele de audit şi a estimat gradul de risc;
Programele de audit au fost elaborate să îndeplinească
obiectivele în cadrul bugetului de timp alocat;
Obiectivul auditului, scopul, procedurile şi bugetul au fost
62
reanalizate în mod constant pentru a asigura o eficientă

folosire a resurselor de audit;
A existat o bună comunicare între auditor şi auditat şi între
auditor şi conducerea structurii de audit intern;
Au fost luate în considerare perspectivele şi nevoile
auditaţilor în procesul de audit;
Au fost atinse obiectivele de audit într-o manieră eficientă şi
la timp;
Auditaţii au avut posibilitatea să revadă constatările şi
recomandările când au fost identificate probleme;
Standardele/normele de audit intern, au fost respectate;
Constatările de audit demonstrează analize profunde şi
concluzii, respectiv sunt formulate recomandări practice
pentru probleme identificate;
Comunicările scrise au fost clare, concise, obiective şi
corecte ;
Există probe de audit care susţin concluziile la care s-au
ajuns;
Procedurile de audit utilizate au avut ca rezultat dovezi
suficiente, competente, relevante şi folositoare;
Documentele au fost completate în mod corespunzător şi în
conformitate cu standardele/normele de audit intern;
Bugetul de timp a fost respectat;
Nivel de productivitate personală al auditorului intern ;
Evaluarea internă a misiunii de audit intern mai poate fi realizată şi în

compartimentul de audit intern al entităţii auditate. Însă la acest mod de evaluare
externă se recomandă să se apeleze numai după o perioadă de timp de la
constituirea compartimentului de audit intern şi când acesta a confirmat prin
evaluări externe că cunoaşte, aplică şi respectă standardele, buna practică şi
deontologia în domeniul auditului intern.
Evaluarea misiunii de audit intern de către structura auditată este formalizată
prin Fişa de evaluare a misiunii de audit intern întocmită de către
entitatea/structura auditată.
Denumirea misiunii de audit:

Perioada auditată:
Perioada desfăşurării misiunii de audit intern:
Auditor evaluat: Luat la cunoştinţă:
Întocmit:
Data:
FIŞA DE EVALUARE A MISIUNII DE AUDIT INTERN

DE CĂTRE STRUCTURA AUDITATĂ
Nr. Note
Obiectiv auditat Observaţii
crt. 1 2 3 4 5
Obiectivele de audit au fost comunicate
clar la începutul misiunii
Au fost furnizate suficiente informaţii
privind misiunea de efectuat
63
Misiunea a contribuit la obţinerea de

rezultate sau la îmbunătăţirea unora deja
existente
Misiunea a beneficiat de direcţii clare şi
precise privind modul de desfăşurare
Obiectivele de audit stabilite au fost în
concordanta cu activităţile desfăşurate
Constatările au fost prezentate într-o
maniera logică, structurată, dinamică şi
interesantă
S-a răspuns în toate cazurile la întrebările
legate de misiunea de audit, iar
răspunsurile au condus la obţinerea de
concluzii relevante
Misiunea a fost desfăşurată adecvat,
intervenţia la fata locului a privit doar
obiectivele stabilite şi comunicate
A existat un feed-back pe tot parcursul
misiunii, iar acesta a fost util în găsirea de
soluţii la probleme
Cum evaluaţi în general misiunea de audit
Consideraţi ca obiectivele de audit stabilite
au privit activităţile cu riscuri majore
In desfăşurarea misiunii de audit au fost
prezentate constatările şi recomandările
când au fost identificate probleme
A existat o buna comunicare intre auditor
şi auditat
Auditorii au avut un comportament adecvat
şi profesional
Ce v-a plăcut cel mai mult pe timpul misiunii de audit – descrieţi cel puţin 3 aspecte
care v-au plăcut cel mai mult
…………………………………………………………………………………………..
Ce v-a plăcut cel mai puţin pe timpul misiunii de audit – descrieţi cel puţin 3 aspecte
care v-au plăcut cel mai puţin
………………………………………………………………………………………….
Ce obiective de audit consideraţi că nu au fost atinse în totalitate din cele comunicate
………………………………………………………………………………………….
Ce obiective de audit consideraţi că ar fi necesar a fi cuprinse în programul viitor de
audit
………………………………………………………………………………………….
Alte comentarii
………………………………………………………………………………………….
Tabelele de mai sus vor fi completate ţinând cont de următorul sistem de

punctaj:
 1 pentru nesatisfăcător
 2 pentru slab
64
 3 pentru satisfăcător
 4 pentru bine
 5 pentru foarte bine
Notă: În practică se va urmări ca pentru orice notare sub 3 să se solicite
explicaţii scrise.
Evaluarea externă
Evaluarea externă a funcţionalităţii activităţii de audit intern se realizează de

UCAAPI, DAPI şi organul ierarhic superior pentru structurile din subordine prin
verificarea respectării normelor metodologice, a Standardelor de audit intern, a
bunei practici recunoscute în domeniu, a Codului etic al profesiei.
Activitatea de evaluare externă a activităţii de audit intern, în România,
conform cadrului normativ general se realizează o dată la 5 ani, ocazie cu care în
funcţie de necesităţi se iniţiază măsuri corective în colaborare cu conducătorul
entităţii evaluate în cauză.
65
Bibliografie
- Auditul Intern al instituţiilor publice – Marcel Ghiţă, Mihai Sprânceană – Editura

Tribuna Economică, 2004
- Teoria şi practica auditului intern – Jacques Renard – Ministerul Finanţelor

Publice, 2003
- NORME METODOLOGICE – privind exercitarea auditului public intern la

Ministerului Economiei şi Comerţului
66

Audit Intern

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Audit Intern

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Audit Intern

1. CONCEPT, ROL, NECESITATE

Definirea conceptului de audit intern

Funcţia de audit intern a cunoscut transformări succesive până la stabilizarea

- consiliere acordată managerului;

a) Consiliere acordată managerului

- independenţa de spirit, care îi asigură autonomia să conceapă ipoteze şi să

b) Ajutorul acordat salariaţilor fără a-i judeca

c) Independenţa totală a auditorilor interni

- independenţa auditorului intern prin practicarea obiectivităţii, adică

Aceasta este o limitare deontologică, dar neînsoţită de sancţiune, şi de aceea

Caracteristicile auditului intern

Organizarea funcţiei de audit intern în cadrul entităţilor impune luarea în

b) Independenţa auditorului intern trebuie să aibă o gândire neîncorsetată,

4. INDICI CARE SEMNALEAZĂ RISCURI PRIVIND

IDENTIFICAREA ŞI ANALIZA RISCURILOR

Riscul reprezintă orice eveniment, acţiune, situaţie sau comportament cu

Reprezintă activitatea care stă la baza identificării şi analizei riscurilor şi în

Analiza riscului presupune identificarea pericolelor din entitatea/structura,

a) aprecierea controlului intern se realizează pe baza analizei calităţii

Controlul intern este Dacă

b) nivelul impactului reprezintă efectele riscului în cazul producerii sale se

c) aprecierea vulnerabilităţii entităţii, unde se examinează toţi factorii cu

mijloacele tehnice existente necesare desfăşurării activităţii sunt

Analiza riscurilor presupune parcurgerea unor paşi pornind de la obiectivele

1. Pregătirea misiunii de audit public intern

Această primă etapă se va derula parcurgând următoarele proceduri:

1.1. Ordinul de serviciu

Ordinul de serviciu se întocmeşte de şeful serviciului de audit public intern,

PROCEDURA P - 01 ORDINUL DE SERVICIU

Şeful Compartimentului de audit public 1. Repartizează sarcinile de serviciu pe

În conformitate cu prevederile……. şi cu Planul anual de audit public intern, se va

Conducătorul Serviciului de audit public intern

Reprezintă independenţa auditorilor interni selectaţi pentru realizarea unei

PROCEDURA P – 02 DECLARAREA INDEPENDENŢEI

DECLARATIA DE INDEPENDENŢĂ — Model A-02

Auditor, Conducător Serviciu de audit public intern,

Se completează de către Şeful de serviciu

1. Incompatibilităţi personale (a se trece din pagina anterioară)

2. Pot fi negociate/ diminuate incompatibilităţile?

1.3. Notificarea privind declanşarea misiunii de audit public intern

Serviciul de audit public intern notifică entitatea auditată cu 15 zile înainte de

declanşarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective,

intervenţii la faţa locului al căror program va fi stabilit ulterior, de comun acord.

PROCEDURA P – 03 NOTIFICAREA PRIVIND DECLANŞAREA

Personalul de secretariat 4. Alocă un număr adresei de notificare

NOTIFICAREA PRIVIND DECLANSAREA MISIUNII

Către Părţile interesate

In conformitate cu Planul anual de audit public intern, urmează ca in

Şeful Serviciului de audit public intern

1.4. Colectarea si prelucrarea informaţiilor

In această etapă auditorii interni solicită şi colectează informaţii cu caracter

1.4.2. Prelucrarea informaţiilor

Prelucrarea informaţiilor consta in :

PROCEDURA P–04 COLECTAREA ŞI PRELUCRAREA

- analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea entităţii

Şeful Serviciului de 8. Revede documentaţia;

1.5. Identificarea obiectelor auditabile

1.5.1 Obiectul auditabil

Obiectul auditabil reprezintă activitatea elementară a domeniului auditat, ale

Identificarea obiectelor auditabile se realizează in 3 etape:

1.5.3. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile

Lista centralizatoare a obiectelor auditabile, definite sub aspectele