Casa părintească nu se vinde
Ascultați-mă surori pe mine
Și voi frații mei ce v-ați sfădit,
Îi păcat, nu-i drept, nu este bine.
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt,
Încă vin copiii s-o colinde…
Nu știu că părinții nu mai sunt.
Casa părintească nu se vinde!
Nu se vinde pragul părintesc!
Dintre-atatea locuri dragi și sfânte,
Ochii mamei încă ne privesc.
Bani ne-ar trebui la fiecare.
Toți avem copii și vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care mama ne-aștepta.
O vom da și vom schimba lăcată.
Și vor pune și ferestre noi.
Și trecând pe lângă ea vreodată –
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde!
Nu se vinde pragul părintesc!
Dintre-atatea locuri dragi și sfânte,
Ochii mamei încă ne privesc.
Om pleca și noi cândva din viață!
Și părinții sus ne-or întreba!
Ce mai face casa lor cea dragă?
Cine are grijă azi de ea?…
Ce mai face casa lor cea dragă?
Cine are grijă azi de ea?
 Casa părintească

Casa părintească este cuibul curat, cald, drag și sfânt al oricărui

om.., este cuibul Înțelepciunii!
Pentru mine casă părintească este și casa bunicilor mei. Amume aici
sunt rădăcinele vieții mele.Aici am învățat ce este familia.
Au crescut aici părinții mei, sub grija și dragostea buninicilor, am
crescut aici și eu.
Ori de câte ori mă reîntorc la casa bunicilor, sufletul meu este
inundat de un profund sentiment al fericirii, dragostei și împlinirii.
Îmi este drag și scump orice colțișor al ei, deoarece fiecare este o
amintire vie și dragă a lucrurilor pe care le-am făcut, a vorbelor
înțelepte și momentelor fericite trăite alături de bunicii mei.
Oriunde nu m-ar duce drumurile vieții știu cu siguranță că casa
bunicilor va fi mereu în sufletul meu, iar dorul de ea mă va reîntoarce
mereu acasă.