Gândurile și cuvintele unui om însuflețit ,

mâinile unui artist

și
inițiativa unui păstrător de frumusețe.

Mai 2022

O mică bucățica de tradiție.

 Măicuța înlăcrimată

Stă măicuța mea la poartă,

Și se uită pe drum roată, De dorul copiilor.

Poate-i v-a veni vreo fată. Umblă tata prin ocol,

Toate cursele o trecut, Poate îi vine vreun fecior,

Să-i dea mână de-ajutor

Fata nu i-o mai venit,

Pleacă măicuța plângând, Că acum o-nbătrânit

Și se întoarce lăcrimând.i Și nu mai poate cosă

Nici măicuța căpăli,

Și se-ntoarce în ogradă, Nici să țasă la război.

Măicuța înlăcrimată,

Si se-ntoarce în ocol, Vai și amar de capul lor!

Lacrimile-i curg pârau,

Și se duc părinți-n casă, Dar le vine o scrisoare

Și se uită pe fereastră Colo de la depărtare,

Și la masă-nbelsugată Ce-i scrisă cu slove rare

N-are, cine s-o servească. Cu slove rare și mari

De la copii lor dragi.

Dar tăicuțu, așa zicea..

Am rămas nevasta mea ! Săru'mâna dragi părinți,

Am rămas tot singurei Așteptați pe-ai voștri prunci

Ca puii de porumbei. Nu fi-ți părinții supărați,

Că de voi, noi n-am uitat!

 Am plecat printre străini, Până mai aveţi la cini,

Acolo am crezut că-s bani, Dacă-ți veni prea târziu,

C-o rușine să venim, Pe noi,nu ni-ți mai găsi,

Românește nu mai știm, Decât sus la cimitir,

Bine ca să vorbim.

Poarta nu-i cini s-o deschidă

Limba noastră românească, Nici masa s-o întindă

De mulți românii a fost uitată, Masa cu bucate alese

Dar, părinții îi așteaptă, De mama voastră alese.

Fără limba românească,

De nu știu s-o mai vorbească. Nici apă în ulcior,

Adusă de tatăl vostru,

Doar fața să le-o privească, Că vom zace sub o glie,

Mâna să le-o mângâie, Dragi copii pe veșnicie.

Inima să și-o astâmpere

Inima și sufletul. Nu uitați, copii mei!

Să le treacă tot dorul De-ți veni la cimitir,

Dar, părinții-nlăcrimați, Să ne-aduceți câte-o floare

Fuga curți le-o turnat, ? S-aprindeți o lumânare

Și să vă rugați mereu

Haideți copii mei!

Să ne ierte Dumnezeu !

Noi vă așteptăm mereu

Noi vă așteptăm la poartă Crește iarba prin ogradă,

Și cu masa îmbelșugată, La căruța părintească,

Plină o fi de bunătăţi, N-are cine s-o cosească!

Pentru copilaşi toţi, Și bureana-n grădinuță

Haideţi ,haideţi măi copii!! Ni s-a dus a mea măicuță

Și s-au dus părinți mei

 Colo sus la Dumnezeu
Casa-i pustie mereu,
N-are cini , să ne primească,
La căsuța părintească,
Cum era mereu odată,
Ne-aștepta , mamă și tată.
Casa-i plină de străini,
Nu te cheamă să mai vi,
Să mănânci pâine din cuptor,
Să bei apă din ulcior,
Să mânci o mămăliguță,
Făcută de-a ta măicuță,
Să bei vin din strugurei,
Făcut de tăicuța tău.
N-ai pe cine colinda,
Că-i goală căsuța ta,
Nici la Paști să da-i un cioc,
Dragi copii să nu uităm niciodată de părinți,
oricum ar fi ei, sunt părinții noștri. Să nu uităm de
frați, surori și de bunici, de unchi, mătuși și de
vecini.
Dragii mei, să nu uităm de sătucul de unde am
plecat ,de căsuța părintească. Acel loc este (unul)
cel mai frumos, este cel mai sfânt pe-acest
pământ.
Ce n-i lăsat din moș-strămoș, care au luptat cu
sânge scump.
C-au murit părinți noştri.
La căsuța părintească,
Porțile sunt încuiate,
Ogrăzile-s nemăturate,
Iarba-n grădină crescută,
De nimeni nu e cosâtă,
Numai latră câinele,
Nu umblă pisicile,
Nici cocoșul nu mai cântă!
Căsuță ești părăsită.
Mi-e dor de tine satul meu,
Și de-a mea copilărie,
Vreau să mă întorc mereu,
Drag sătuc, sătucul meu.
Niciodată sa nu uităm de țărișoară noastră
România, avem o țară binecuvântată de
Dumnezeu. Avem de toate, doar trebuie să avem
grijă de ele să nu le prăpădim. Să nu ne vindem
țara pentru bani.
Dragi copii să nu uităm de biserica din sat , unde
lucruri bune am învățat. Să nu uităm de Popa care
ne-a botezat și cununat. Să avem respect pentru
toți cei care au mai rămas în sătucul nostru drag
 Sătucul meu

Drag sătuc dintre coline, Am crescut sătuc în tine,

Toată pietricica-mi spune Și-ai rămas fără de mine

C-am crescut sătuc în tine, De-mi spune câmpul cel cu flori,

Și copil aici am fost Hai copile înapoi!

Și acum am un alt rost.

Am crescut pe uliciori

Cu mulți frați și cu surori Acum c-am îmbătrânit,

Cu părinți și cu bunicei Cu toții m-ați părăsât,

Cu oamenii din neamul meu. Unii-s duși pe veșnicie

Alți la oraș să fie.

Acum stăm in vârf de bloc,

Nu mai stăm toți la un loc, Vă-ți-ntoarce înapoi,

Să mergem in șezători Când de mine v-a fi dor.

Bătrâni,fete și feciori!
Satule cu case mici,

Să-nvătăm datini frumoase Ai crescut copii voinici

De la strămoși ce-s rămase, Oamenii harnici muncitori

Ca să țesem la război, Cu , carte multă, scriitori.

Să sculptăm in lemn și noi.

Oamenii harnici învătați,

Joc de-alungul bătrânesc Ce departe au plecat

Cu descântece mai vechi, Lăsându-și a lor sat

Jucăm toți, cu mic, cu mare

Așa era în sărbătoare!

 Ne întoarcem câteodată. Aleargă după plăceri

Părinți să ne mai vadă Doamne ferește-i de rău!

Părinți și bunici Și-ntoarcei la casa lor

Ce și-au crescut nepoți. Să ne bucurăm de ei

Ne-ntoarcem să-l mai vedem, Satule ! Sătuc iubit!

Sătucul ,sătucu meu Eu de mult te-am părăsât,

Cine o mai fi prin el Și m-apucă câte-un dor,

Satule sătuc micuț. De sătuc și de ogor,

Mult am mai umblat desculţ, Și de câmpul înflorit,

Şi pe câmpul înflorit Unde am copilărit,

Şi prin codrul înverzit Doru-mi sătuc de tine,

Unde am copilărit Sat bătrân dintre coline.

Satul meu cel mult iubit Satule rază de soare,

Din sătuc,daca-am plecat, Ai căldura cea mai mare,

Ne-am mutat toti la oraș, Ai căldura cea mai bună,

Stăm acum în vârf de bloc Când copii se adună.

Nu mai stăam toți la un loc Satule,sătucul meu,

Și n-avem copii deloc. Ai crescut copii voinici,

Sau avem,unu,doi sau trei Și-au plecat printre străini,

Dar copiii sunt cam răi Satule,ei rar, mai vin.

Că-s drogati si-nvată rău La căsuța părintească,

Au uitat de Dumnezeu, De mai au mamă și tată,

Aleargă doar după bani, De nu goală îi așteaptă.

Duc viaţă de hoinar,

 Satule îți ducem dor! Ai crescut feciori frumoși,

Ducem dor de ulicioară, Și-ai rămas numai cu moși,

Dorul care ne omoară, Ai crescut și copilițe,

Cănd vedem căsuța goală. Și-ai rămas cu bunicuțe.

Satule cu case mici, Satule, sătuc din munte!

Ai crescut copii voinici!

Oamenii harnici ,muncitori, Ce ascunzi tu doruri multe,

Cu carte multă... judecători Ascunzi dor de ulicioară,

Parcă-aș fi-un copil micuț,

Dascăli ,ingineri din sat, Purtată în legănuț,

Brigadieri și pădurari, Purtată pe uliciori,

În armată ofițeri, Satule d-al tău dor.

Pe la bănci ,economiști.

Satule, sătucul meu!

Satule cu case mici.

Parcă-acum plângi mereu,

Dar departe au plecat, După copilașii tăi,

Și-au părăsit a lor sat, Cât de fain era o dată,

Și se-ntorc înapoi, Ne jucam toți laolaltă,

Să-și mai vadă a lor sat.

Și fugeam pe ulicioare,

Lumea dac-o îmbătrânit, Până mergeam la culcare,

Câți din sat o mai murit, Nu erau calculatoare,

Și cine o mai fi prin el, Nici vorbă de telefoane,

Prin satul,sătucul meu.

Nici mașini din alea fine,

Tu mă chemi sătuc la tine, Să fugim sătuc din tine,

Că acolo-mi este bine, Nu erau copii bogați,

Oi veni,când oi putea Am crescut ca niște frați.

De tine, eu n-oi uita, Nu râvneam la bogăție

Știam de copilărie

Satule, sătuc de munte! Și mâncam aceeași pâine.

 Satule, sătucul meu!

Când eram copii acasă,

Ce frumos era odată, Mâncam pită cu unsoare,

Când eram toți laolaltă, Și fugeam la scăldătoare,

Când mergem la colindat, Mâncam pită cu dulceață

Vara toată la scăldat, Eram toți rumeni la față.

Și la munca câmpului, Mămăligă și cu miere,

De dragul părintelui. Dintr-un blidisal, măi vere,

Satule aș sta in tine, Mâncam și niște frăguță,

Aicea îmi este bine, Strânsă de-a mea măicuță.

Când mă uit în furul tău, Iarna pe la săniuș,

Văd păduri cu ghiocei, Fără fâș și mulți papuci,

Văd și câmpul înflorit, Picioarele degerate,

Unde, am copilărit. Mânuțele înghețate.

Bine e să fi copil, Satule, sătucule!

S-auzi păsări ciripind, Unde-ți sunt vremurile?

Și cucul vara cântând, Vremurile au fost frumoasă,

Să strigăm pe ulicioară, Cănd aveam copii acasă.

De cu zi și până seară! Nu mai vezi lume pe drum,

Doamne! Cu toții-s bătrâni,

Acum ne-am modernizat, Umblă numaicând și când,

Am lăsat al nostru sat, După-o pită și-un leac bun,

Și-am plecat pe la orașe,

Am plecat măi frățioare! Leac bun pentru sănătate,

Să trăiască mai departe,

Unde sunt calculatoare, Mai sunt doi, trei tinerei,

Discoteci și birturi fine, Ce mai au grijă de ei.

Luăm căile străine,

Și uităm sătuc de tine!

Nu mai vezi lumea să mai iasă,

La seceră sau la coasă,

Seceră doar gloriile,

Și cosăsc tractoarele, La mândruțe la iubit,

Nu mai vezi tu căpicioare, Că-s masini din alea fine,

Decât multe grămăjoare, Aduse din țari străine,

Ce-s făcute de tractoare. Ce se cheamă limuzine,

Și trec satule prin tine,

Lumea o modernizat, De ele colbul rămâne,

Lucră-acum mecanizat, Parcă-i ceața pe pământ,

Chiar dacă au pensia mică, Când își i-au a lor avânt.

O strâng toții ca o furnică,

Să plătească la tractoare, Bătrânit-o satul meu,

Să nu umble pe ogoare, Cu el bătrânesc și eu,

Că acum o-nbătrânit, Încă mai sunt tinerea

Nu mai pot face nimic, Pân trăiește mama mea,

C-au vânt bătrânețile,

I-au lăsat puterile. Satule,sătucul meu!

Chiar dacă am îmbătrânit,

Merg în satul meu cu dor, Pentru tini tot copil sunt,

Să văd lumea pe ogor, Și voi fi mereu așa,

Dar nu mai văd car cu boi, Până Dumnezeu o vrea,

Nici căruțe prin ocol, Și voi fi copilul tău,

Nici plug cu teleguță,

Nici cai și nici văcuță. Drag, sătuc,sătucul meu!

Sunt tractoare de-alea fine,

Aduse din țări străine, Mă întorc cu drag și dor,

Ca să ne are mai bine. De dragul părinților,

Fraților ,bunicilor,

Nu mai vezi cai și căruță, Și mai vin cu căte-o floare,

Ce ne purtau pe uliță, Să aprind o lumânare,

Pe la dragile mândruță, La biserica din sat,

Cu cai împodobiți, Pentru oamenii mei dragi.

 Se-aude clopotul bătând, Strămoșii noștri bătrâni,

E zi de rugă și de cânt, Ne-nvățau la rugăciuni

Popa-i la altarul sfânt, Se spuneau cu glasul tare,

Se roagă, pentru fiecare, Ca-s audă fiecare.

Copil ,bătrân sau om mare.

Ieșeau sara afar pe prispă,

Dragi copii să nu uitați! Se rugau la Maica sfântă,

De biserica din sat, Ieșeau sara la ocol,

Unde multe-am învățat. Se rugau la Dumnezeu,

Ca să-i apere de rău.

Ne-anvățat popa mereu,

Să ne rugăm la Dumnezeu,

Spunând rugăciuni mereu.

Să fim , milostivi și buni,

Cum a fost ai noști stăbuni,

Noi cu drag să ne unim,

Că nu știm cât vom trăi!

Să fim buni pe-acest pământ

Pân ne-or duce la mormânt.

Eu de când m-am măritat,

Am plecat din al meu sat,

Și m-am dus în sat străin,

N-are casele ca tini!

N-are case mărunțele,

Ca-n sătucul mamei mele,

Nici vorbele nu-s dulci

Ca-n satul de lângă munți.

 Lumea modernă La cosât la strâns de fân,

Cum făceau ai noștri părinți.

Mergem pe la aparate,

Nu mai vezi lumea pe drum, Poate,câstigam mai frate!

Să meargă la căpălit, Mai furăm din bancomate,

Nici la fân, nici la cosât! Nu ne prind ! noroc mai frat.

Acuma-s calculatoare,

Și-s multe televizoare,

Care au telenovele,

Nu ne despărțim de ele!

Parcă ne-ar ține de foame,

Stăm în pat, mai tolăniți,

Că stropim cu erbicid,

Și cosim cu tractorașe,

Nu ne mai rupem oase.

Ni rușine să muncim,

Să mergem la căpălit,
i