Activitate extracurriculară dedicată părinţilor:

Bat clopote... Auzi cum bat ? Sunt clopotele strigătului de dor al celui mai sfînt
lucru din lume –dorul de părinţi .

Un vînt tomnatic mi-a mîngîiat sufletul şi mi-a adus aminte de mama, m-a purtat
printre brazi şi printre stînci şi mi-a adus aminte de tata.

M-am prefăcut în înger, aveam ca aripi mîinile părinteşti,ale mamei şi ale tatălui .
Zbor! Zbor! Zbor! Doamne dă-mi lumina şi căldura ta să acopăr durerea şi bucuria
nemărginită a părinţilor ce au copii.

Poezia ,,Binecuvîntaţi părinţii „

Binecuvîntaţi părinţii toată viaţa pe pămînt
E dorinţa şi povaţa şi porunca celui sfînt.
Binecuvîntaţi părinţii şi-i iubiţi şi-i ascultaţi,
Căci oricît ai vrea de tare nu plătiţi ce datoraţi.

Binecuvîntaţi părinţii chiar şi cînd vă este greu,

Ascultînd de ei adesea ,ascultaţi de Dumnezeu.
Binecuvîntaţi părinţii chiar şi atunci cînd nu mai sînt,
Şi-n povara grea a vieţii nu uitaţi de-al lor mormînt.

Poezia ,, Părinţii”

Părinţii

Părinţii sunt suspin şi dor,

sunt lacrima de bucurie,
părinţii mă înalţă-n zbor,
credinţă-mi sunt şi poezie.

M-au învăţat să fiu cântare,

mi-au dăruit razele-n zori
să-mi lumineze clipa-n care
mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit

când paşii m-au purtat în lume
pentru-a-mi afla drumul sortit
şi-a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulţumesc

şi îi respect. Într-un cuvânt –
ei sunt ai mei şi îi iubesc
cât voi trăi pe-acest pământ.

1
Cîntecul Ruga pentru parinti
Enigmatici si cumiiiiinti
Terminându-si rostul looooor
Lânga noi se sting si mooooor
Dragi nostri dragi pariiiiinti
Cheama-i Doamne înapoooooi
Ca si-asa au dus-o prooooost
Si fa-i tineri cum au fooooost
Fa-i mai tineri decât noooooi
Si fa-i tineri cum au fooooost
Fa-i mai tineri decât noooooi.

Pentru cei ce ne-au facuuuuut

Da un ordin, da cevaaaaa
Sa-i mai poti întârziaaaaa
Sa o ia de la-ncepuuuuut
Au platit cu viata looooor
Ale fiilor eroooooi
Doamne fa-i nemuritooooori
Pe parintii care mooooor
Doamne fa-i nemuritooooori
Pe parintii care mooooor.

Ia privitii cum se duuuuuc

Ia privitii cum se stiiiiing
Lumânari in cuib de cuuuuuc
Parca tac si parca miiiiint
Plini de boli si suferiiiiinti
Ne întoarcem în pamââââânt
Cât mai sântem, cât mai sââââânt
Mângâiatii pe pariiiiinti
Cât mai sântem, cât mai sââââânt
Mângâiatii pe pariiiiinti.

E pamântul tot mai greeeeeu

Despartirea-i tot mai greaaaaa
Sarut-mâna tatal meeeeeu
Sarut-mâna mama meaaaaa
Dar de ce priviti asaaaaa
Fata mea si fiul meeeeeu
Eu sânt cel ce va urmaaaaa
Dragi mei ma duc si eeeeeu
Sarut-mâna tatal meeeeeu
Sarut-mâna mama meaaaaa
Ramas bun baiatul meeeeeu
Ramas bun fetita meaaaaa
Tatal meu, baiatul meeeeeu
Mama mea, fetita meaaaaa.

2
Continuăm să creştem pînă la adînci bătrîneţi în leagănul de dor al mamei şi nu
este carte mai înţeleaptă din care să poţi învăţa la nesfîrşit ca din înţelepciunea
mamei. Mama este copilăria noastră îmbătrînită.

Cîntecul ,, Iarta-mă”
Iartă-mă, ţi-e părul alb inzăpezit,
Iartă-mă, că lângă tine eu nu sânt,
Iartă-mă, cu ochii stai mereu la drum,
Iartă-mă, de-atâta timp nu ne văzum.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis.
Iartă-mă, se duc ţipând cocoarele,
Iartă-mă, asfinte rece soarele,
Iartă-mă, e timpul nu ştiu cum grăbit,
Iartă-mă, nu îndeajuns eu te-am iubit.
Refren:
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis.
Rozele nu ţie, mamă ţi le-am dus,
Pozele nu pe-ale tale rămi le-am pus,
Cântece nu pentru tine eu am scris,
Iartă-mă, pe alta o visai in vis,
Iartă-mă, pe alta o visai in vïs

Cînd cerul se năruie, venim la mama , cînd stropul de ploie se transformă în lacrimi , venim la
mama, cînd tăişul vieţii ne arde necruţător strigăm cuvîntul ,,mama”.

Poezia ,, Dor de mama”

Un gînd rănit către tine mă duce,
Un dor nesfîrşit de anii pierduţi,
Răsfoiesc printre vremuri o carte mai veche
Şi greu mă apasă pereţii cei muţi.

Azi dorul de mama îşi ţese iar pînză,

Rămîn iar învinsă în plasele lui.
Mai dulce lumină decît este mama,
Mai dragă fiinţă în viaţa mea nu-i.

Şi dorul de mama se zbate în mine

Sintem două lacrimi ce cad dintr-un gînd,
Ce cad din amarul ce-n ani ne-a fost vifor,
Mai cad şi din zile ce trec rînd pe rînd.

Tu înger ce poartă povară în suflet,

Măreaţă lumină spre care mă-ndrept,
3
Iaraşi e toamnă şi ceru-i în lacrimi,
Se sparg trist de geam, iar eu te aştept.

Tăria stîncii, statornicia văilor,albastrul adînc al mărilor imense, căldura siguranţei

sufleteşti o găsim în mîngîierea mînei bărbăteşti de tată.

LEAGANUL PISICII
DE HARRY CHAPIN

IERI A VENIT PE LUME COPILUL CE-L DOREAM

S-A INTAMPLAT ASA CUM O VISAM.
DAR IN CALATORII ERAM PLECAT MEREU
SI A INVATAT SA UMBLE FAR’ SA STIU EU
PRIMELE VORBE CAND LE-A SPUS, ACASA NU ERAM,
SI A CRESCUT SI-L AUZEAM
,,TATICULE, CA TINE AM SA FIU.’’

LEAGANUL PISICII SI LINGURITA DE ARGINT CEA BUNA

BAIETELUL CEL TRIST SI OMUL DE PE LUNA.
,,CAND VII ACASA, TATICULE ?’’ ,,NU STIU,
DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

DEUNAZI BAIETELUL A FACUT ZECE ANISORI

,,MULTUMESC, TATICULE PENTRU MINGE, MI-A SPUS DIN OCHISORI’’ ;
,,HAI SA NE JUCAM
HAI SA MA INVETI S-O ARUNCAM’’ ;
I-AM SPUS : ,,NU AUZI, CA SUNT PE GRABA
SI AM CAM MULTA TREABA’’…
,,IN REGULA’’ A GRAIT
SI A PLECAT SPASIT,
DAR ZAMBETUL NU L-A PARASIT
,,TATICULE, CA TINE AM SA FIU CAND MA FAC MARE,
TATICULE, CA TINE AM SA FIU.’’

,,CAND VII ACASA, TATICULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’ 4
DEUNAZI S-A INTORS DE LA FACULTATE,
SI RECUNOSC CA-I UN BARBAT SI JUMATATE.
,,FIULE, SUNT MANDRU DE TINE. NU POTI SA STAI ?’’
A DAT DIN CAP SI MI-A ZAMBIT, DAR VAI,
,,AS VREA CHEILE DE LA MASINA SA MI LE DAI,
SI NE VEDEM NOI MAI TARZIU. CE FACI, NU MI LE DAI ?’’

,,CAND VII ACASA, FIULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

M-AM PENSIONAT DE MULT SI BAIATUL MEU A PLECAT DE ACASA

L-AM SUNAT DEUNAZI, INTR-O DUPA-MASA,
I-AM SPUS : ,,AS VREA SA TE VAD, DACA N-AI ALT PROGRAM.’’
MI-A ZIS ,,CU DRAG, TATA, DAR AM SI EU CEVA IN PLAN.
VEZI TU, SLUJBA CEA NOUA.’’ SI COPIII CU GRIPA
DAR MI-A FACUT PLACERE SA VORBESC CU TINE, IN PRIPA.’’
CAND AM INCHIS, MI-AM DAT SEAMA SI MI-A FOST RUSINE
CA INTR-ADEVAR S-A FACUT MARE SI E EXACT CA MINE.
BAIATUL MEU CEL DRAG, ESTI LA FEL CA MINE.

,,CAND VII ACASA, FIULE ?’’ ,,NU STIU,

DAR O SA STAM DE VORBA, PROMIT, CAND AM SA VIU.’’

În armonia casei părinteşti ne naştem şi devenim oameni , iar cînd ne ducem în lume şi uităm de
muşcatele din fereastră, de busuiocul de la icoană , mama şi tata rămîn orfani şi casa părintească
plînge.

Cîntecul ,, Casa părintească 

Ascultati-ma surori pe mine
Si voi fratii mei ce v-ati sfadit,
Ii pacat, nu-i drept, nu este bine
Sa vinzi casa care te-a-ncalzit.
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfant, 5
Inca vin copiii s-o colinde…
Nu stiu ca parintii nu mai sunt.

Refren x 2
Casa parinteasca nu se vinde,
Nu se vinde pragul parintesc
Dintre-atatea locuri dragi si sfinte
Ochii mamei inca ne privesc.

Bani ne-ar trebui la fiecare

Toti avem copii si vremea-i grea
Insa cum sa vinzi fereastra oare,
Cea la care mama ne-astepta.
O vom da si vom schimba lacate
Si vor pune si ferestre noi
Si trecand pe langa ea vreodata
Va privi ca la straini la noi

Refren x 2

Om pleca si noi candva din viata

Si parintii sus ne-or intreba
Ce mai face casa lor cea draga
Cine are grija azi de ea?...

Ce mai face casa lor cea draga

Cine are grija azi de ea.

Una din cele mai mari dureri universale este durere despărţirii. Despărţirea lasă
suflete rănite , sîngerînde ,lasă vise neîmplinite , aşteptări fără sfîrşit ... În astfel de
răscruci ale soartei, copiii, aceste flori ale vieţii pierd lumina soarelui ,se usucă ca
firile de iarbă într-un pustiu nesfîrşit.

O durere a unui pămînt ... o tragedie a unui popor ... o dramă a copilăriei –plecarea
părinţilor în căutarea unei bucăţi de pîine,copiii rămaşi –ochi străpunşi de stele ,de
lacrimi.

Rugaciune pentru parinti

Doamne cât este de bine,când e mama langa mine.
Döamne cât este de rau când nu il vad pe tatàl meu.
Tata mama ma iubeste pentru mine itrudeste.
Tinei doamne fericiti pe iuiti mei pàrinti.
Fa-le parte tot de bine,sa aiba grija de mine.
Si mereu cu harul tàu izbàveste-i de cel ràu.
AMINI. 6
Scrisori cu lacrimi, scrisori cu dor , scrisori, suferinţe şi aşteptări... Ascultaţi vibraţiile sufletului
de copil în aşteptarea mamei...

Poezia ,,Orfanul”
Mămico, tu te-ai dus în lume
Să aduni bani c-aici nu ai,
Şi lacrimi grele-ţi udau faţa
În braţe tu când mă strângeai. 

Ai spus atunci că nu stai mult,

Că o să –ţi fie dor de mine,
Eu nu ştiu unde ai ajuns
Da-ncep să cred că-ţi este bine.

Tu vii acasă tot mai rar,

Mă cresc bunici în loc de mamă,
Şi singur sânt acum în lume
Doar nime- acasă nu mă cheamă.

Din când în când, încerci cu bani,

Să îmi alini singurătatea,
Eu cred că tu îmi trebuieşti
Dar te-a schimbat străinătatea.

Îmi spui la telefon că vii

Şi îmi promiţi atunci de toate,
Că am să fiu din nou copil,
Dar ştii, mămico;nu se poate...

Când ai plecat, eram micuţ

Şi am crezut tot ce mi-ai spus,
Iar de te hotărăşti să vii,
La toate astea vreau răspuns.

Dar lasă nu te supăra,

Şi când o fi şi-o fi să vii,
Cu banii ce i-ai adunat 
Să cumperi mame la copii.

Nu-i aşa greu de înţeles,

Îs mare acum şi îmi dau seama,
Unui copil poţi să-i ei tot 
Dar nu-i lua, din braţe, mama...

Cîntecul ,, Mama te rog nu pleca”

Durerea unor copii doborîţi de aşteptare îi duce cu bătaia vîntului în căutarea căldurii părinteşti
şi atunci bunicii vin cu o desagă de poveşti şi blînd alină durerea unui univers .

Bunicii... poartă-n suflet două lacrimi ca două păsări rănite de dor pentru copii şi pentru nepoţi.

Tu imi esti mamă si bunică,

Sora mai mare si amică
Tu mereu mai inteles 7
Drum in viata mi-ai ales

Pe un umăr de-al tău eu am plîns

Pe celalalt umăr am surîs
Mereu imi eşti sprijin si sperantă
Cea mai scumpa fiinta din viată

La toti mă laud şi le spun

Am o bunica-inger bun
Iti multumesc ca tu existi
Ma intelegi si ma alini.

Pentru toţi bunicii care ştiu să ducă povara grea a copiilor ,nepoţilor şi strănepoţilor vă propunem
dansul lent al clasei a 5.

Niciodată nu e tîrziu să revenim la origini ,la credinţa sfîntă pentru părinţi. Zboară anii ca clipele şi
pentru toate găsim timp , dar la cei care mai mult ca oricine merită alinarea şi recunoştinţa
noastră,uităm să venim.

Melodia:

Să le mulţumim părinţilor că sînt mereu în prejma noastră pentru a ne susţine în toate clipele vieţii.

Parintii mei

Parintii mei m-au educat

Sa ii respect pe toti pe cale.
Sa ii ajut neîncetat
Si sa-i iubesc egal pe fiecare.

Sa am coloana vertebrala,
Pe nimeni sa nu pacalesc.
Si fara a face morala
Cu dragoste sa-i rasplatesc.

Multumesc mama si tata

Pentru tot ce m-ati invatat.
Cu daruire incerc acuma
Sa-ascult de bunul vostru sfat.

Ii multumesc lui Dumnezeu

Pentru cei mai buni parinti
Mereu sa-i apere de rau
Si ale raului dorinti.

Parinţii D. Matcovschi

De ce nu stim sa ne iubim parintii?

De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
8

Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,

auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!

Dea Domnul casa sa va fie casa,

nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.

Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire

mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.

De ce nu stim sa ne iubim parintii?

De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?
9